Şoaptele sufletului

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

          Era odată un rege care avea patru neveste. Cel mai mult o

iubea pe a patra soţie pe care o îmbrăca cu straie din cele mai

scumpe şi o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce era

mai bun. De asemenea, o iubea şi pe cea de a treia soţie şi ea era

cea cu care se mândrea cel mai mult în faţa regatelor vecine.

Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va lăsa într-o zi

pentru un altul. Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era

confidenta lui şi era întotdeauna drăguţă, înţelegătoare şi

răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea

încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste momentele grele.

Prima soţie a regelui era foarte loială şi îşi adusese o contribuţie

foarte mare în menţinerea regatului. Totuşi, regele nu o iubea pe

prima soţie. Deşi ea îl iubea cu adevărat, el de abia o observa!

Într-o zi regele simţi că sfârşitul îi este aproape. Se gândi

la viaţa lui plină şi îşi spuse: “Acum am patru soţii cu mine, dar

când voi muri voi fi singur.”

O întrebă pe cea de-a patra nevastă: ”Te-am iubit cel mai

mult, ţi-am dăruit cele mai frumoase haine şi ţi-am arătat cea

mai mare iubire. Acum, eu am să mor, vrei să vi cu mine şi sămi

ţii companie?”

“Nici vorbă!” replică cea de-a patra soţie, şi plecă fără un alt

cuvânt.

Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuţit.

Regele o întrebă şi pe cea de-a treia soţie: “Te-am iubit

toată viaţa mea. Acum că mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii

companie?”

“Nu!” veni răspunsul celei de-a treia soţii. “Viaţa e prea bună!

Când vei muri, mă voi recăsători!”

Inima regelui se strânse de durere.

Apoi o întrebă şi pe cea de-a doua soţie: “Întotdeauna am

găsit la tine înţelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru

mine. Când voi muri, vrei să vi cu mine şi să-mi ţii companie?”

“Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta!” replică cea de-a

doua soţie. “Te pot doar înmormânta şi veni la mormântul tău.”

Regele fu devastat şi de acest răspuns.

2

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!”

Regele se uită împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte

era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că suferise mult.

Adânc îndurerat, regele spuse: “Trebuia să fi avut mai multă

grijă de tine când am avut ocazia!”

       În realitate, noi toţi avem 4 soţii în viaţa noastră:

Cea de-a patra soţie este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp şi

efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim.

Cea de-a treia soţie este AVEREA noastră. Când murim, merge

la alţii.

      Cea de-a doua soţie o reprezintă FAMILIA şi PRIETENII.

Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost în timpul vieţii, ei nu pot

decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem.

Prima soţie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat în

goana după averi, bunăstare şi putere sau în goana după iluzii

deşarte, uitând că iubirea curată şi sinceră îţi face viaţa frumoasă

şi sufletul să trăiască şi după moartea trupească.

Şi totuşi, sufletul este singurul care ne va urma oriunde vom

mer