POCĂINTA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 
                    
                      In Taina Sfintei Spovedanii, celui care isi mărturiseste păcatele i se cere: CAINTĂ si SINCERITATE. Trebuie să stim clar că: Păcatele nu le iartă preotul duhovnic, ci, IISUS HRISTOS PRIN PREOT IN DUHUL SFANT. Căinta este părăsirea gandurilor neconforme cu voia lui Dumnezeu, a vorbelor desarte, a patimilor, a păcatelor si intoarcerea pe calea lui Hristos. Căinta este cea dintai treaptă care duce la Impărătia lui Dumnezeu. Căinta este singura cale de a bate la poarta cerului. Căinta străvederea dintr-o dată a leprei păcatului care ii roade sufletul. Este ca si cand un om avand părul negru si neprivindu-se multă vreme in oglindă, s-ar uita deodată si s-ar vedea cu părul albit.

              Care este această oglindă? 

Oglinda este Iisus Hristos, oglinda in care fiecare se vede asa cum este. In aceasta oglindă, fiecare se vede plin de mizerie sufletească, de lepra păcatelor. Căinta este inceputul lepădarii de voia proprie si inceputul implinirii voii lui Dumnezeu. "OM" nu este niciodată sinonim cu "voia proprie". Cine trăieste după voia sa, trăieste in intuneric spiritual, in nebunie, in scrasnirea dintilor.
               Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de 3 ori, dar prin cainta sinceră a fost repus in treapta Apostolească. Căinta talharului de pe cruce ne arată putinta mantuirii fie si in ultima clipă: cea a mortii.


 IAR CLIPA MORTII NOASTRE ESTE DEFINITORIE PENTRU VESNICIA CARE NE ASTEAPTĂ.
                         
        PORUNCA lui DUMNEZEU "FITI SFINTI, CĂ EU SUNT SFANT" (1 Petru 1:16).

   Domnul Dumnezeu nu-ti dă oamenii pe care ii vrei tu, ci oamenii de care ai nevoie PENTRU A TE AJUTA (să te ridici, ori de cate ori vei cadea), PENTRU A TE RĂNI (ca să te smeresti ori de cate ori te mandresti, te trufesti, ai primit laude in sufletul tău, clevetesti, judeci...), PENTRU A TE PĂRĂSI (este o părăsire, spre indreptare, spre folos sufletesc, pornită din pedagogia divină), PENTRU A TE IUBI (fiind născut din iubire, in mod firesc simti dorinta de a iubi si de a fi iubit) si PENTRU A TE TRANSFORMA in omul care El il doreste (omul cel nou, bine plăcut lui Dumnezeu).
                        Preot Ioan.   



            VLĂSTARE DE RUGĂ
  Eu sunt sămanta căzuta-ntre pietre,
Sunt goală si stearpă, robită de sete,
De setea divină  a Harului Sfant,
Ce-o varsă Iubirea din cer pe pămant.

  Să plouă din ceruri, Iubire si Har,
Să-mi umple tot golul cu tainicul dar,
Din mine să iasă vlăstare de rugă,
Să crească inalte, la cer să ajungă!

  Din bobul de grau se naste plamada,
Ce creste si creste si umple covata,
Din sufletul meu se naste o rugă,
Ce urcă spre ceruri, tot urcă si urcă!

  E ruga tacută din inima mea,
Ce naste iubirea si-aprinde o stea,
E taină divină, e taină cerească,
Ce naste iubirea si-o face să crească

         DOMNUL ESTE AJUTORUL TĂU

Să va fie ZIUA, Ca O SĂRBĂTOARE,
Iar IN SUFLET, Insusi, DOMNUL SĂ COBOARE,
 Să v-aducă PACE, Să v-aduca HAR,
Să va fie SPRIJIN, Să va fie FAR,

Să va fie HRANA, Să va fie MIR,
Să va dea din nou, SUFLET DE COPIL,
Si să vă soptească Cu a Sa iubire:
,,Eu sunt langă Tine, Cheamă-Mă copile !

"Domnul este ajutorul meu, si nu mă teme de ce-mi va face mie omul.
 Nu mă voi teme de rău, pentru că Tu cu mine esti.
 Că Tu esti Dumnezeule, intărirea mea, si Impărătia Ta este Impăratie vesnică.
Stăpanitor tare, Domn al păcii, Tată al veacului ce va să fie,
Că a Ta, a Unuia, este Impărătia si puterea si slava, impreună cu Tatăl si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin.
                        Preot Ioan.
0