NE SUNĂM, NE APELĂM, DAR PE DUMNEZEU SĂ NU-L UITĂM!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Sunam, ne apelam, ne conectam,
Si de semnale-i saturat eterul;
 Comunicam febril, dialogam,
Si, prinsi de-acest vartej, prea des uitam,
Ca mai avem un fir direct cu Domnul.

   Pamantul ne-a ramas parca prea mic,
Caci anuland distante, cu-ndrazneala,
Vorbim mai mult, spunand ades, nimic,
 Ne-apropie omniprezentul ,,clic",
Dar ne despart prapastii de raceala.

   Sunam sa cerem si sa oferim,
Avem agenda supraincarcata,
 Cu prieteni, cunoscuti sau anonimi,
 Si-n dialog timpul mantuirii irosim,
Iar linia spre Domnul e neglijata.

   Tatal ceresc asteapta rabdator,
Sa-L mai chemam, sa-i spunem ca ne doare,
Sa-I cerem, cu credinta, ajutor,
Sa-I multumim ca e indurator,
Sa-L laudam in Sfanta inchinare.

   E dialogul binecuvantat,
Stand in genunchi, avem conexiune,
 Cu Domnul, niciodata ocupat,
 Cu Domnul ce raspunde garantat,
Cu Domnu-n dialog de rugaciune.

   Mereu deschis, mereu avand semnal,
Si peste tot avand acoperire,
Acest serviciu unic e vital,
 Iar dialogul, strict spiritual,
Ne-mbogateste in dumnezeire.

   Sunam, ne apelam, ne conectam,
Si de semnale-i saturat eterul,
Dar, prinsi de-acest vartej, sa nu uitam,
Ca doar stand in genunchi inaintam,
Dialogand neincetat cu Domnul.