BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Sfintii Parinti au randuit ca in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, praznuita pe 14 septembrie, sa postim. Postim pentru a ne aduce aminte de Patimile si Moartea Domnului. Nu intamplator, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci se citeste la Sfanta Liturghie Evanghelia din Vinerea Mare, in care este prezentata toata durerea de pe Golgota.
Avand in vedere ca semnul Crucii ramane vesnic in Hristos, ca nicio cruce nu este despartita de El, infranarea noastra este o rastignire interioara pentru a primi slava si lumina Invierii Domnului. Iar la Inviere stim ca se ajunge nu prin viata, ci prin moarte, nu prin afirmarea de sine, ci prin jertfa de sine.
Biserica Ortodoxa nu desparte pe Mantuitorul de Crucea Sa. Din acest motiv, Biserica i se adreseaza ei ca unei persoane. Astfel, harul pe care il primim prin Sfanta Cruce este atat de mare, incat trebuie sa ne apropiem de Sfanta Cruce prin post. Postul il ajuta pe om sa vada, fara sa orbeasca de stralucirea data de Cruce, care este "mai scanteietoare decat soarele".
Prin cruce nadajduim sa primim biruinta asupra tuturor necazurilor si suferintelor din viata si binecuvantare de la Hristos Dumnezeu."Doamne, Cel ce Ti-ai intins mainile pe Cruce de bunavoie, invredniceste-ne pe noi sa ne inchinam Ei, intru strapungerea inimii, luminandu-ne bine cu postirile si cu rugaciunile, cu infranarea si cu facerea de bine ca un bun si de oameni iubitor", spune o cantare a Bisericii.
Postul trebuie tinut din iubire, nu din obligatie. Si cand este tinut astfel, orice post, chiar si cel aspru, devine usor. Trupul incepe sa se multumeasca cu putina hrana, iar omul nu se mai plange nici de foame, nici de sete si osteneala, pentru ca Hristos Insusi i-a devenit hrana, bautura si odihna. Astfel, postul in Ortodoxie nu este o simpla abtinere de la anumite mancaruri, ci este o impreuna-calatorie si unire cu Dumnezeu.
Mentionam ca pe 14 septembrie, de ziua Inaltarii Sfintei Cruci, sarbatorim amintirea a doua evenimente din istoria lemnului Sfintei Cruci:
1. descoperirea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului, de catre Patriarhul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335. Acest fapt minunat se datoreaza Sfintei Imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin.
2. aducerea Sfintei Cruci de la persi in anul 629, in vremea imparatului Heraclius, care a depus-o in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, dupa ce Patriarhul Zaharia a inaltat-o inaintea credinciosilor, pe 14 septembrie 630.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Sfintii Parinti au randuit ca in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, praznuita pe 14 septembrie, sa postim. Postim pentru a ne aduce aminte de Patimile si Moartea Domnului. Nu intamplator, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci se citeste la Sfanta Liturghie Evanghelia din Vinerea Mare, in care este prezentata toata durerea de pe Golgota.
Avand in vedere ca semnul Crucii ramane vesnic in Hristos, ca nicio cruce nu este despartita de El, infranarea noastra este o rastignire interioara pentru a primi slava si lumina Invierii Domnului. Iar la Inviere stim ca se ajunge nu prin viata, ci prin moarte, nu prin afirmarea de sine, ci prin jertfa de sine.
Biserica Ortodoxa nu desparte pe Mantuitorul de Crucea Sa. Din acest motiv, Biserica i se adreseaza ei ca unei persoane. Astfel, harul pe care il primim prin Sfanta Cruce este atat de mare, incat trebuie sa ne apropiem de Sfanta Cruce prin post. Postul il ajuta pe om sa vada, fara sa orbeasca de stralucirea data de Cruce, care este "mai scanteietoare decat soarele".
Prin cruce nadajduim sa primim biruinta asupra tuturor necazurilor si suferintelor din viata si binecuvantare de la Hristos Dumnezeu."Doamne, Cel ce Ti-ai intins mainile pe Cruce de bunavoie, invredniceste-ne pe noi sa ne inchinam Ei, intru strapungerea inimii, luminandu-ne bine cu postirile si cu rugaciunile, cu infranarea si cu facerea de bine ca un bun si de oameni iubitor", spune o cantare a Bisericii.
Postul trebuie tinut din iubire, nu din obligatie. Si cand este tinut astfel, orice post, chiar si cel aspru, devine usor. Trupul incepe sa se multumeasca cu putina hrana, iar omul nu se mai plange nici de foame, nici de sete si osteneala, pentru ca Hristos Insusi i-a devenit hrana, bautura si odihna. Astfel, postul in Ortodoxie nu este o simpla abtinere de la anumite mancaruri, ci este o impreuna-calatorie si unire cu Dumnezeu.
Mentionam ca pe 14 septembrie, de ziua Inaltarii Sfintei Cruci, sarbatorim amintirea a doua evenimente din istoria lemnului Sfintei Cruci:
1. descoperirea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului, de catre Patriarhul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335. Acest fapt minunat se datoreaza Sfintei Imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin.
2. aducerea Sfintei Cruci de la persi in anul 629, in vremea imparatului Heraclius, care a depus-o in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, dupa ce Patriarhul Zaharia a inaltat-o inaintea credinciosilor, pe 14 septembrie 630.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu