BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
"Sufletul curat, bun fiind, se lumineaza de Dumnezeu. Atunci mintea cugeta cele bune si da nastere cuvintelor iubitoare de Dumnezeu. Dar daca se intineaza sufletul de patimi, isi intoarece Dumnezeu fata de catre el, mai bine zis, sufletul insusi se desparte pe sine de Dumnezeu. Atunci vrajmasii draci, intra in cuget si pun inaintea sufletului fapte necuviincioase: preacurvii, ucideri, rapiri, profanari de cele sfinte si cele asemenea, cate lucruri ale dracilor.
Cei ce cunosc pe Dumnezeu, sunt plini de toata buna vointa si dorind cele ceresti, dispretuiesc cele pamantesti. Unii ca acestia nu plac multora, dar nici nu le plac multe. De aceea sunt nu numai urati, ci si luati in ras de multi smintiti. Ei insa rabda toate in saracie, stiind ca cele ce par multora rele, pentru ei sunt bune. Caci cel ce intelege cele ceresti crede lui Dumnezeu, stiind ca toate sunt fapturile voii Lui. Cel ce insa nu le intelege, nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui Dumnezeu si ca a fost facuta pentru mantuirea omului.
De ce a facut omul? Ca, intelegand fapturile lui Dumnezeu, sa-L vada dintr-insele si sa-l preamareasca pe Cel ce le-a zidit pentru om. Iar mintea cea placuta lui Dumnezeu este un bun nevazut, daruit de Dumnezeu celor vrednici, in urma purtarii celei bune”.
Bucuria mea, exemplul nostru absolut de SFINTENIE, IUBIRE, SMERENIE, RABDARE, BUNATATE... este Iisus Hristos, Mantuitorul sufletelor noastre. Daca suntem foarte atenti cand citim Noul Testament, vom observa ca Viata lui Iisus Hristos, intre NAȘTERE si MOARTE a fost un sir neintrerupt de UMILINTE si LIPSURI.
Preot Ioan
"Sufletul curat, bun fiind, se lumineaza de Dumnezeu. Atunci mintea cugeta cele bune si da nastere cuvintelor iubitoare de Dumnezeu. Dar daca se intineaza sufletul de patimi, isi intoarece Dumnezeu fata de catre el, mai bine zis, sufletul insusi se desparte pe sine de Dumnezeu. Atunci vrajmasii draci, intra in cuget si pun inaintea sufletului fapte necuviincioase: preacurvii, ucideri, rapiri, profanari de cele sfinte si cele asemenea, cate lucruri ale dracilor.
Cei ce cunosc pe Dumnezeu, sunt plini de toata buna vointa si dorind cele ceresti, dispretuiesc cele pamantesti. Unii ca acestia nu plac multora, dar nici nu le plac multe. De aceea sunt nu numai urati, ci si luati in ras de multi smintiti. Ei insa rabda toate in saracie, stiind ca cele ce par multora rele, pentru ei sunt bune. Caci cel ce intelege cele ceresti crede lui Dumnezeu, stiind ca toate sunt fapturile voii Lui. Cel ce insa nu le intelege, nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui Dumnezeu si ca a fost facuta pentru mantuirea omului.
De ce a facut omul? Ca, intelegand fapturile lui Dumnezeu, sa-L vada dintr-insele si sa-l preamareasca pe Cel ce le-a zidit pentru om. Iar mintea cea placuta lui Dumnezeu este un bun nevazut, daruit de Dumnezeu celor vrednici, in urma purtarii celei bune”.
Bucuria mea, exemplul nostru absolut de SFINTENIE, IUBIRE, SMERENIE, RABDARE, BUNATATE... este Iisus Hristos, Mantuitorul sufletelor noastre. Daca suntem foarte atenti cand citim Noul Testament, vom observa ca Viata lui Iisus Hristos, intre NAȘTERE si MOARTE a fost un sir neintrerupt de UMILINTE si LIPSURI.
Preot Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu