BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
"De ce ma legi,
Parinte-atat de strans in snopul Tau?
Ma doare! Mai slabeste funia, cu care ma-nfasori,
Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori".
Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea,
Si fir cu fir, si snop cu snop, intr-una aduna,
Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri,
Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:
"De-acolo, din departari, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini,
Eu te-am ales,
Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii
M-au strapuns,
Tu erai mic si slab,
Si-n snop, cu grija te-am ascuns,
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina,
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat,
Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat,
De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:
Sa nu te pierzi de fratii tai, pe drumul spre Granar,
Mai e putin, doar cativa snopi, mai am de adunat,
Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".
Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator,
Zari in Palma Lui Preasfanta rana spinilor,
Si suspinand, striga: "Parinte!
Cuprinde-ma mai tare!
SĂ NU MĂ LASI, SĂ NU TE LAS, nici cand unirea doare!"
Bucuria mea, sa nu cauti sa fii placut mai intai oamenilor si apoi lui Dumnezeu, fiindca, oamenii te vor dezamagi ("Tot omul este mincinos" - Psalm 115:2), ci, sa fii placut mai intai lui Dumnezeu (care te va binecuvanta) si numai dupa aceea, oamenilor.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan
"De ce ma legi,
Parinte-atat de strans in snopul Tau?
Ma doare! Mai slabeste funia, cu care ma-nfasori,
Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori".
Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea,
Si fir cu fir, si snop cu snop, intr-una aduna,
Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri,
Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:
"De-acolo, din departari, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini,
Eu te-am ales,
Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii
M-au strapuns,
Tu erai mic si slab,
Si-n snop, cu grija te-am ascuns,
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina,
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat,
Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat,
De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:
Sa nu te pierzi de fratii tai, pe drumul spre Granar,
Mai e putin, doar cativa snopi, mai am de adunat,
Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".
Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator,
Zari in Palma Lui Preasfanta rana spinilor,
Si suspinand, striga: "Parinte!
Cuprinde-ma mai tare!
SĂ NU MĂ LASI, SĂ NU TE LAS, nici cand unirea doare!"
Bucuria mea, sa nu cauti sa fii placut mai intai oamenilor si apoi lui Dumnezeu, fiindca, oamenii te vor dezamagi ("Tot omul este mincinos" - Psalm 115:2), ci, sa fii placut mai intai lui Dumnezeu (care te va binecuvanta) si numai dupa aceea, oamenilor.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu