Bucuria mea, asa zice Sfantul Parinte, Ioan Iacob Hozevitul:
“Viata este ca si roua,
Ca un vis inselator,
Repede se ia perdeaua,
Catre veacul viitor!”
Viata oricarui om se aseamana cu a se apleca si a scoate din intinderea nesfarsita a marii, un pumn de apa. Indata, apa incepe sa i se scurga printre degete pana cand mana ramane goala. Apa care s-a scurs este viata omului. De la nastere pana la moarte, viata omului se scurge ca apa printre degete pana cand nu mai este. Imparatia cerurilor, de care vorbeste Iisus Hristos, pentru care traieste si se osteneste tot crestinul ortodox, este ca restul apei din mare. Omul traieste pentru acea cana de apa care-i aluneca printre degete, insa cei care il urmeaza pe Iisus Hristos, care-si inchina toata viata Lui, traiesc acea intindere nesfarsita a marii. Cat de minunat si adevarat este indemnul Sfantului Parinte, Ioan Gura de Aur: "Posteste, pregatindu-te de calatorie la Cer, paseste pe calea cea aspra si ingusta, fiindca, cel subtiat prin post poate mai usor sa treaca prin usa cea stramta. Nu numai gura ta trebuie sa posteasca, ci inca si ochii si urechile, picioarele si mainile, si toate membrele trupului tau”. Iar Sfantul Parinte, Teofan Zavoratul, spune asa: "Fratilor, postul pare intunecat pana ce intram in arena lui, insa, tu sa incepi numai, si vei vedea ca el e lumina dupa noapte, libertate dupa lanturi, usurare dupa trai greu." Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu