BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Bucuria mea, in Legea Veche, cand poporul ales se abatea de la caile dreptatii, Dumnezeu ridica prooroci care ii chemau pe pacatosi la pocainta: “Precum este adevarat ca Eu sunt viu, tot asa este de adevarat ca Eu nu voiesc moartea pacatosului, ci ca pacatosul sa se intoarca de la calea sa si sa fie viu” (Iezechiel 33:11). Din gura Sfantului Prooroc Ioil aflam ca Dumnezeu primea si ierta doar pe cei cu inima infranta si smerita, cerea o pocainta sincera: cu post, cu lacrimi si cu tanguire”. Rautatea pacatului se aseamana cu o infectie. Pentru a vindeca o infectie trebuie 3 lucruri: taietura cu bisturiul, scoaterea puroiului si ungerea ranii cu alifie. Pentru a ne vindeca de infectia pacatului ne trebuie tot 3 operatii: taierea ranii cu durerea caintei, scoaterea raului prin spovedanie si implinirea canonului. Sfantul Parinte, Ieronim zice ca: “Inceputul mantuirii este recunoasterea pacatelor si cainta pentru ele”.
Cand pacatuim ne facem nerecunoscatori fata de Dumnezeu, care ne-a dat fiinta, care ne incalzeste cu razele soarelui, ne da hrana, imbracaminte, locuinta... Pacatul ne face sa pierdem Credinta, Nadejdea si Dragostea, fiindca, il rastignim din nou pe Iisus Hristos, ii redeschidem ranile, ii innoim bataile. Pacatul ne duce la pierderea fericirii Raiului si ne pricinuieste osanda cea vesnica in Iad. Pentru iertarea pacatelor, lacrimile ne sunt tot atat de necesare ca si apa pentru Sfantul Botez, urmate de o zdrobire a inimii, incat sa varsam lacrimi nu de apa ci de sange. David dupa ce a ucis pe Urie si a curvit cu Batseba, adus fiind la pocainta prin proorocul Natan, striga: “Racnit-am din suspinarea inimii mele” (Psalm 37:8); “Lacrimile sunt hrana mea, ziua si noaptea” (Psalm 41:3). Asadar, ne-am spovedit noi toate pacatele?
Am avut noi, oare, lacrimile Proorocului David, ale Sfintei Maria Magdalena, ale Sfantului Apostol Petru...? Nuuu? Atunci: “Sfasiati inimile si nu hainele voastre si intoarceti-va la Domnul Dumnezeul vostru, fiindca, El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate” (Ioil 2:13).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
.
Bucuria mea, in Legea Veche, cand poporul ales se abatea de la caile dreptatii, Dumnezeu ridica prooroci care ii chemau pe pacatosi la pocainta: “Precum este adevarat ca Eu sunt viu, tot asa este de adevarat ca Eu nu voiesc moartea pacatosului, ci ca pacatosul sa se intoarca de la calea sa si sa fie viu” (Iezechiel 33:11). Din gura Sfantului Prooroc Ioil aflam ca Dumnezeu primea si ierta doar pe cei cu inima infranta si smerita, cerea o pocainta sincera: cu post, cu lacrimi si cu tanguire”. Rautatea pacatului se aseamana cu o infectie. Pentru a vindeca o infectie trebuie 3 lucruri: taietura cu bisturiul, scoaterea puroiului si ungerea ranii cu alifie. Pentru a ne vindeca de infectia pacatului ne trebuie tot 3 operatii: taierea ranii cu durerea caintei, scoaterea raului prin spovedanie si implinirea canonului. Sfantul Parinte, Ieronim zice ca: “Inceputul mantuirii este recunoasterea pacatelor si cainta pentru ele”.
Cand pacatuim ne facem nerecunoscatori fata de Dumnezeu, care ne-a dat fiinta, care ne incalzeste cu razele soarelui, ne da hrana, imbracaminte, locuinta... Pacatul ne face sa pierdem Credinta, Nadejdea si Dragostea, fiindca, il rastignim din nou pe Iisus Hristos, ii redeschidem ranile, ii innoim bataile. Pacatul ne duce la pierderea fericirii Raiului si ne pricinuieste osanda cea vesnica in Iad. Pentru iertarea pacatelor, lacrimile ne sunt tot atat de necesare ca si apa pentru Sfantul Botez, urmate de o zdrobire a inimii, incat sa varsam lacrimi nu de apa ci de sange. David dupa ce a ucis pe Urie si a curvit cu Batseba, adus fiind la pocainta prin proorocul Natan, striga: “Racnit-am din suspinarea inimii mele” (Psalm 37:8); “Lacrimile sunt hrana mea, ziua si noaptea” (Psalm 41:3). Asadar, ne-am spovedit noi toate pacatele?
Am avut noi, oare, lacrimile Proorocului David, ale Sfintei Maria Magdalena, ale Sfantului Apostol Petru...? Nuuu? Atunci: “Sfasiati inimile si nu hainele voastre si intoarceti-va la Domnul Dumnezeul vostru, fiindca, El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate” (Ioil 2:13).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu