de Preot Sorin Croitoru
Oare de ce ne-ai dat vederea,
Dar nu vedem deși privim,
Oare de ce ne-ai dat auzul,
Dar ascultând nu auzim?..
Oare de ce ne-ai dat gândirea
Și-o folosim arareori,
Oare de ce ne-ai dat simțirea,
Dar am rămas nesimțitori?..
Ne-ai dat puteri, Iisuse Bune,
Și totuși suntem inactivi..
De ce ne-ai dat înțelepciune,
Dar preferăm să fim naivi?..
Oare de ce ne-ai dat voința,
Dar nu ne implicăm deloc,
Oare de ce ne-ai dat credința,
Dar o luăm ca pe un joc?..
Atâtea ne-ai mai dat, Stăpâne,
Și totuși nu le folosim..
De am dori, nu ne-ar rămâne
Decât puțin să ne trudim.
Prin harul Tău acestea toate
Ar deveni ușor virtuți,
Căci orice ne dorim se poate
Când Tu voiești să ne ajuți.
Dar ne legăm în astă viață
De tot ce este trecător,
Deși Scriptura ne învață
Că sufletu-i nemuritor..
Oare de ce, Iisuse Sfinte,
Nu Te luăm în serios?..
Ne-înveți, dar nu luăm aminte
La vocea Domnului Hristos
Și vai de noi când cu durere
Le-om da pe toate înapoi
În ziua-n care Îți vei cere
Talanții dublu de la noi..
Trezește-ne din amorțeală,
Iisuse-al meu, Stăpâne Sfânt,
Și pune-ne în rânduială
Cât încă suntem pe pământ,
Căci a fi obligați de Tine
De mii de ori mai bine e
Decât în viața care vine
Să ne-ntrebăm: “Oare de ce?..”
Oare de ce ne-ai dat vederea,
Dar nu vedem deși privim,
Oare de ce ne-ai dat auzul,
Dar ascultând nu auzim?..
Oare de ce ne-ai dat gândirea
Și-o folosim arareori,
Oare de ce ne-ai dat simțirea,
Dar am rămas nesimțitori?..
Ne-ai dat puteri, Iisuse Bune,
Și totuși suntem inactivi..
De ce ne-ai dat înțelepciune,
Dar preferăm să fim naivi?..
Oare de ce ne-ai dat voința,
Dar nu ne implicăm deloc,
Oare de ce ne-ai dat credința,
Dar o luăm ca pe un joc?..
Atâtea ne-ai mai dat, Stăpâne,
Și totuși nu le folosim..
De am dori, nu ne-ar rămâne
Decât puțin să ne trudim.
Prin harul Tău acestea toate
Ar deveni ușor virtuți,
Căci orice ne dorim se poate
Când Tu voiești să ne ajuți.
Dar ne legăm în astă viață
De tot ce este trecător,
Deși Scriptura ne învață
Că sufletu-i nemuritor..
Oare de ce, Iisuse Sfinte,
Nu Te luăm în serios?..
Ne-înveți, dar nu luăm aminte
La vocea Domnului Hristos
Și vai de noi când cu durere
Le-om da pe toate înapoi
În ziua-n care Îți vei cere
Talanții dublu de la noi..
Trezește-ne din amorțeală,
Iisuse-al meu, Stăpâne Sfânt,
Și pune-ne în rânduială
Cât încă suntem pe pământ,
Căci a fi obligați de Tine
De mii de ori mai bine e
Decât în viața care vine
Să ne-ntrebăm: “Oare de ce?..”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu