🙏🏽 Bucuria mea, am citit că marele pictor francez Renoir, a suferit îngrozitor, ani la rând din cauză artritei. Mâinile îi erau strâmbe și deformate, articulațiile degetelor îi erau umflate, enorme. În cele din urmă a ajuns într-o asemenea stare, încât abia mai putea ține pensula între degetul mare și arătător, sprijinită între ele, fiindcă, nu mai avea putere în degete. Și totuși continua să lucreze. Starea sa era atât de gravă, încât trebuia să fie purtat pe brațe până la șevalet. Un ajutor trebuia să-i miște pânza, căci nu mai putea picta decât suprafața care se afla în dreptul mâinii. DAR NU SE PLÂNGEA NICIODATĂ. RĂMÂNEA VOIOS ȘI SENIN. ȘI PICTA MAI DEPARTE.
Într-o zi, Matisse a venit să-l viziteze și l-a găsit lucrând ca obicei. La un moment dat, Renoir a avut o grimasă de durere și a scăpat pensula. Sfâșiat de milă, Matisse a strigat: "De ce vă torturați așa maestre? Ați făcut atât de mult... Puteți fi mulțumit de acum!" Renoir l-a privit și i-a spus zâmbind: Durerea trece, dar frumusețea sufletului rămâne! Când suntem chemați la suferință, să nu uităm că durerea va dura doar un răstimp, dar roadele ei duhovnicești sunt veșnice. Într-o bună zi, vom privi în urmă și vom vedea că timpul suferinței noastre, a însemnat doar o scurtă perioadă de pregătire pentru slava vieții deveci. Și atunci îi vom mulțumi lui Dumnezeu, pentru fiecare tristețe, pentru fiecare lacrimă și pentru fiecare dezamăgire. DUREREA TRECE, DAR FRUMUSEȚEA SUFLETULUI RĂMÂNE!
🙏🏽 Doamne, Iisuse Hristoase, învredniceşte-ne, Doamne, pe toți de Împărăția Ta cea cerească, ca și noi, împreună cu toți aleșii Tăi, să te slăvim în vecii vecilor!
Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎
Preot Ioan 🛎
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu