,, SA ARUNCE PRIMUL PIATRA.."

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Tu, cel care vezi păcatul si-l urăsti pe păcătos,
Ia aminte si invată de la Domnul tău, Hristos 
Care-a spus cu Sfânta-i gură apărând pe desfrânata :
,,Cel ce-i fără de prihană, să arunce primul piatra"

Dacă El n-a pedepsit-o pentru fapta ei văzută,
Nelasându-i să-mplineasca, dupa Lege..a ei osândă,
Cum poti tu,iubite frate, ce te crezi mai virtuos
Să te-nalti cu judecata, chiar deasupra lui Hristos ?

Ce-a oprit cu Sfânta-i mâna, pe acei cei ce tineau piatra
Să lovească pe femeie, să-mplinească judecata...
Scris-a pe nisip păcatul, fiecarui ce-o hulea
Si lăsând cu totii piatra au fugit din fata Sa !

Pentru unul care strigă mai cu ură decat toti,
Se apleacă si privindu-l, Domnul scrie, simplu : ,, Hoț"
Pentru toti ce tineau piatra, scris-a cu degetul Sau:
,,Ucigas" , ,,tâlhar", ,,fătarnic", ,,hulitor de Dumnezeu" !

Vinovati suntem de-a valma si părtasi la fapte rele,
Că si astazi L-am ucide si i-am da otet si fiere
Căci in lumea asta mare, inca nu s-a mai aflat
Nici un om la fel ca Domnul, fără vină si păcat !

Că femeia de-i iubită, poate n-ar mai desfrâna,
Iar bogatul de se-ndură, hotul poate n-ar fura,
Nici credinta nu ne-am pierde, dac-am cerceta Scriptura
Cleveteala am opri-o, daca ne-am inchide gura !

Cersetori n-ar fi in lume, dac-am impărti din hrană
Nici copii ucisi in pântec, daca ai vrea sa-ti spună,,Mamă!"
Nici betivi, nici desfranate, nici un om al nimanui,
Dacă te-ai opri sa afli si sa vezi necazul lui,

Nici bătrâni plângând amarnic in căsuta lor umilă
Daca fii lor, azi domni, ar simtii un pic de milă
Si-ar veni iar la casuta cu muscate in pridvor,
Cu o pâine si un zambet, ostoind al mamei dor !

Si copii ar fi mai veseli si cu ochii mai senini
Daca n-am munci departe, rătăcind printre straini,
Si nici noi n-am plange singuri, când vedem ca pentru bani
Am plecat lasând in urma ai copilariei ani !

Am ajuns ca din mândrie sa ne judecam si Sfintii,
Să uitam invatatura ce-au avut-o si părintii
Care au păstrat in suflet neatinsă, neschimbată
Sfânta lor credintă-n Domnul si o dreaptă judecată !

Eliana Popa

OMULE, SĂ IEI AMINTE !

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Dumnezeu in orice timpuri ne-a vorbit si ne vorbeste
Prin acei cu viată sfântă, gura Sa si azi grăieste,
Inca de la inceputuri, incă de la Avraam
Ridicat-a pe cel simplu si mai mic din orice neam !

L-a-năltat pe cel umil să-l smereasca pe cel mare,
Iar cel slab in ochii lumii, sfărâmat-a pe cel tare
Cel nestiutor de carte, pe-ntelept l-a rusinat,
Stim că,David ,ciobanasul, l-a invins pe Goliat !

Când s-a pogorat din ceruri, Domnul nostru Bun si Sfânt,
Pe cine-a ales să-i fie, drept apostoli pe pământ?
Oare a cătat la Cezari, la-mpăratii cei mai mari?
A ales sa-i stea alături oameni simpli si pescari!

Omule, să iei aminte, că atunci când te-arăti mare,
Când prin stiinta ta lumească, crezi că ai ceva valoare,
N-ai nimic...stăpân pe lume de ai fi...nimic nu ai,
Dacă-n suflet n-ai lumină.. nici in cer un colt de rai.

Rătăcesti prin bezna lumii, de n-ai felinar credinta,
Dacă nu privesti spre Domnul si ai dumnezeu stiinta
De nu-L vei primi in suflet, că doar El e Adevărul,
In pustiul vietii tale stă râzând amăgitorul !

Ce e omul ? Spicul ierbii,ce-l coseste mâna Lui,
Ce rămâne? Numai paiul ..Se ia rodul spicului,
Sufletul al Tau e Doamne, iara trupul lut si tină
Trupul merge in pâmant, sufletul către Lumină !

Pe deplin nimic nu suntem, răsărim si ne uscam
Precum iarba,precum floarea , repede ne scuturăm
Dacă ne-nsotim cu Domnul pe a vietii noastre cale,
Vom păsi vegheati de ingeri in lumina slavei Sale !

BĂTRÂNUL CERSETOR

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Asezat, tăcut priveste, trist si compătimitor,
Către cei ce trec in grabă, un bătrân ...biet cerşetor !
Păru-i alb precum fuiorul, ochi de-un verde luminos,
O lumină-i joacă-n gene si pe chipul lui frumos !

Cersetorul parcă este coborât dintr-o icoană,
Nu asteaptă nici o milă, nici nu cere de pomană,
Doar o vorbă, tot repetă către orice trecător :
,, - Taică, nu uita ca-n viată, esti un simplu călător !"

Unii il privesc cu milă, altii-l scuipă cu dispret
Căci in fața celor mândrii, mosul n-are niciun preț,
Râd sărmanii, nu-l ascultă..o, de-ar sta lângă el jos,
Ar vedea ca au in față, un nebun pentru Hristos !

Ar vedea ca tine-n mână, pitit, şirul de mătanii,
Iar in buzunarul hainei, Cartea Sfintelor Predanii
Evanghelia cea Sfântă, pâinea lui de zi cu zi,
Care-i Hrana cea mai bună si puterea lui de-a fi.

Si bobiță cu bobită, curge rugăciunea sa,
Pentru fiecare suflet, pentru toată lumea rea,
Pentru cei care il scuipă, pentru cei ce-l miluiesc,
Curge lacrima si ruga, ingerii se veselesc :

,, - Doamne Iisuse Hristoase, după cum sti Tu... si-ai vrea,
Cu iubirea Ta de oameni, miluieste lumea Ta,
Osândeste-mă pe mine, dintre oameni cel mai mic !"
Asa se ruga bătrânul coborât din Pateric .

Ce frumos ii stă de-a dreapta, ingerul lui păzitor,
Si ii strânge tainic ruga, sa o ducă sfânt odor,
La Jertfelnicul din ceruri, in Cetatea cea de Sus,
Unde-n Slavă si Lumină, sade Domnul Sfânt, Iisus !

Trecătorule, ce poate, intâlnesti in calea ta
Un bătrân cu plete albe si cu barba ca de nea,
Stai o clipă si-l asculta si-i sărută mâna, care
Nu sta-ntinsa sa primeasca...iti dă binecuvântare !

Nu iti cere de pomană, dar iti dă din pâinea lui,
Asa cum primeau odată, ucenicii Domnului
Hrană sfântă pentru suflet si merinde-mpărătesti,
Ca să poti trece cu bine peste vămile cereşti !

Eliana Popa

OMULE, SĂ IEI AMINTE !

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE
NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Dumnezeu in orice timpuri ne-a vorbit si ne vorbeste
Prin acei cu viată sfântă, gura Sa si azi grăieste,
Inca de la inceputuri, incă de la Avraam
Ridicat-a pe cel simplu si mai mic din orice neam !

L-a-năltat pe cel umil să-l smereasca pe cel mare,
Iar cel slab in ochii lumii, sfărâmat-a pe cel tare
Cel nestiutor de carte, pe-ntelept l-a rusinat,
Stim că,David ,ciobanasul, l-a invins pe Goliat !

Când s-a pogorat din ceruri, Domnul nostru Bun si Sfânt,
Pe cine-a ales să-i fie, drept apostoli pe pământ?
Oare a cătat la Cezari, la-mpăratii cei mai mari?
A ales sa-i stea alături oameni simpli si pescari!

Omule, să iei aminte, că atunci când te-arăti mare,
Când prin stiinta ta lumească, crezi că ai ceva valoare,
N-ai nimic...stăpân pe lume de ai fi...nimic nu ai,
Dacă-n suflet n-ai lumină.. nici in cer un colt de rai.

Rătăcesti prin bezna lumii, de n-ai felinar credinta,
Dacă nu privesti spre Domnul si ai dumnezeu stiinta
De nu-L vei primi in suflet, că doar El e Adevărul,
In pustiul vietii tale stă râzând amăgitorul !

Ce e omul ? Spicul ierbii,ce-l coseste mâna Lui,
Ce rămâne? Numai paiul ..Se ia rodul spicului,
Sufletul al Tau e Doamne, iara trupul lut si tină
Trupul merge in pâmant, sufletul către Lumină !

Pe deplin nimic nu suntem, răsărim si ne uscam
Precum iarba,precum floarea , repede ne scuturăm
Dacă ne-nsotim cu Domnul pe a vietii noastre cale,
Vom păsi vegheati de ingeri in lumina slavei Sale !

AM PĂLMUIT O VREME, OBRAZUL LUI HRISTOS

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Ce mare e curajul care ti-l da iubirea
Atunci când al tău suflet doreste mântuirea,
Ce mare e odihna când trupul istovit
Se-ntoarce cu căinta la Cel ce la zidit.

Doar Tu vei sterge, Doamne, si colbul si durerea
Iar sufletul in Tine, afla-va mângaierea
Si lacrima Vei sterge cu multă gingăsie
In suflet picura-vei o sfântă bucurie !

Ce mare e uimirea acelui ce s-a-ntors
Din iadul de păcate, la pieptul lui Hristos,
Si află dintr-o dată ce-nseamnă mântuirea
Si pentru el, atunci, s-a răstignit Iubirea

O..ce durere simte un suflet innoit
Când află că pe Cruce si el Te-a tintuit
Cu fiecare clipă iubind păcatul lui
In trupul răstignit si el bătea un cui...

Eu sunt acela Doamne, sărmanul păcătos
Ce-am pălmuit o vreme obrazul lui Hristos
Si de-as putea, m-as pune eu azi, in locul Lui
Să simt si eu durerea si rana de la cui !

Eliana Popa

,SĂ TEOLOGHISEASCĂ PUTINI "

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Ceea ce voi posta aici, sper sa citeasca si cei ce se bat cu pumnul in piept ca ei sunt ,,turma mică", cei care ii dispretuiesc si ii fac eretici pe fratii lor ortodocsi ce au rămas alaturi de duhovnicii lor ce inca pomenesc ierarhii, toti cei care s-au făcut teologi peste noapte , aceia ce afirmă fără a se cutremura, cum că in Biserica unde e pomenit ierarhul nu mai este Duh Sfânt ! Fratilor, daca tot ii citati pe Sf.Parinti si spuneti ca mergeti pe invătăturile lor,va rog sa luati aminte ce zice Sf.Grigorie Teologul ...redau un fragment din cartea ,,Vulturul Ranit - Viata Sf.Grigorie Teologul, cap.,,Să teologhisească putini", pag.125, 126,127.
,,Asa ca, o dată cu arianismul ii umpluse pe toti de indrăzneală si incăpătânare, TOTI SE CREDEAU IN STARE SĂ TEOLOGHISEASCĂ.Tuturor li se părea ca sunt capabili să vorbească despre marile teme ale credintei,ale adevărului.Mentalitatea aceasta adusese cu sine două lucruri rele ; Dispăruse ordinea si respectul in sânul Bisericii, de vreme ce tuturor li se părea ca pot vorbi despre orice.

ERAU SUSTINUTE PĂRERI DINTRE CELE MAI CIUDATE SI GRESITE, DE VREME CE OAMENI NEPREGĂTITI ISI DĂDEAU CU PĂREREA DESPRE LUCRURI SFINTE SI ANEVOIOASE.
Grigorie vedea toate acestea si se amăra.Dacă ar fi avut imputernicire s-o facă, ceva ar fi făcut, cu enciclice si porunci.Insă nu o avea.Ii rămăsese deci doar rugăciunea si cuvântul, puterea de convingere.
Astfel, in 379, inaintea Pastilor, care cădea in acel an pe 21 aprilie,vorbea adesea despre tema dihoniei, a păcii si a bunei rânduieli.Toti trebuie să se roage, să se linistească si sa-si mărturisească credinta;DAR DOAR CÂTORVA LE ESTE POTRIVIT SĂ TEOLOGHISEASCĂ.
Doar cei care au dorul acesta, care au primit de la Biserică slujirea aceasta :
- Iată, deci unde ne-a dus dihonia.NE-AM IMPĂRTIT INTR-O MIE DE PĂRTI.Asa că ne-am slăbănogit si păgânilor nici nu le mai pasă de noi.Gânditi-vă, fratilor, că odinioară - cu un veac, două in urmă- erau putini crestini, să-i numeri pe degete, insă uniti si impăcati.Si aceia putini au biruit lumea.Acum suntem multi, dar ne-am făcut de râsul lumii.Asta face dihonia: se bate crestin cu crestin, ca dusmanii.Ne văd păgânii si-si freacă mâinile de bucurie.
Cei mai aprinsi s-au impotrivit vorbitorului :
- Si noi de ce să tăcem ? Pentru ce ? Nu suntem membrii ai Bisericii ? Nu ne doare si pe noi de dreapta credintă?
Ce să le mai zică Grigorie ? Cum să-i convingă că nu toti sunt pusi să teologhisească ? Cum să schimbe această mentalitate gresită pe care o sădise arianismul? SI MAI ALES EXCESELE ACESTEA DE ZEL !
A luat lucrurile de la inceput.Încet.Le-a spus că in lume există o ordine;la fel si in cer.Că Dumnezeu a dat felurite harisme si Biserica tine seama de acestea. Harismele desemnează ordinea in sânul Bisericii.De pildă, preotul are harismă si indatorirea de a păstori, de a călăuzii, pe când MIREANUL ESTE PĂSTORIT SI ESTE CĂLĂUZIT.
Unul l-a intrerupt si i-a amintit că Pavel vorbeste despre harisme multe, pentru toti.Atunci Grigorie a devenit mai clar, dar si mai transant :
- Da, Pavel vorbeste de harisma proorociei, invătăturii si a stiintei.Dumnezeu le dă unora puterea intelepciunii, si a vederii, altora stiinta si descoperiri,altora puterea facerii de minuni, altora altele.Insa nu-mi vorbiti prea multe despre harisme.Nu te duce cu sacul mare la pomul lăudat.Cinci vorbe sa spun si-mi pare greu.Nu vă duce mintea să vedeti cat de rar este dat sa aiba cineva harisme.Toată viata m-am ostenit cu acestea si stiu din proprie experientă.Ceea ce cu sigurantă va pot spune este că e mare lucru SĂ VORBEASCĂ CINEVA DE DUMNEZEU.SI INCĂ : PRIMEJDIOS LUCRU SA-I ÎNVETE PE CEILALTI, in vreme ce neprimejdios este să inveti de la altul.
LĂSATI, ASADAR CELE MARI SI APUCATI CALEA CEA SIGURĂ.ÎNCHINATI-VĂ NEVOINTEI SI POCĂINTEI.RUGATI-VĂ SĂ VĂ DEA DUMNEZEU POCĂINTĂ.APLECATI-VĂ CU RĂBDARE SPRE STUDIU...ASA VETI TRĂI MAI ADÂNC ADEVĂRUL.SI O SĂ VĂ IZBĂVITI DE ATÂTA INDRĂZNEALĂ SI ZELOTISM SI O SĂ STĂPÂNEASCĂ SMERENIA IN INIMILE VOASTRE."

Si mai zice Sf.Grigorie :
,,Trebuie să te faci lumină ca să vezi prisosul luminii.Iar cel nepregătit pentru asemenea lucruri se va intuneca cu desăvârsire inaintea luminii dumnezeiesti.Iată de ce SI EU O OCOLESC, si mă multumesc cu ceea ce stiu din Traditie.Nu din trândăvie cum mă invinovătesc unii dintre voi,

  CI DE FRICĂ SI CUTREMUR SI DIN SFIALĂ SI RESPECT PENTRU ADEVAR.Asadar, DACĂ VREUNUIA DINTRE APRINSII SI ZELOSII PROPOVĂDUITORI ÎI PARE CĂ ARE HARUL LUI MOISE, SĂ ÎNAINTEZE...SI SĂ INTRE PRECUM ACELA IN NOR, IN NORUL ADEVĂRULUI.CINE SE CREDE IN STARE, SĂ MEARGĂ SI SĂ VORBEASCĂ CU DUMNEZEU "
Chiar si celor mai inflacarati ascultători le-a pierit zelul.S-au potolit.Au priceput ca, după lege, cum spusese Grigorie, nu toti sunt Moise, ci sunt simpli oameni si trebuie să rămană jos la poalele muntelui, mărturisindu-l si slavindu-L pe Dumnezeu si ascultand de păstorii si invătătorii lor.Le-a mai spus un lucru :
- Smerit nu-i cel ce-si mărturiseste micimea, ci cel ce MĂRTURISESTE CA PUTINE STIE DESPRE DUMNEZEU,CEL CE PUTIN SI VORBESTE DESPRE DUMNEZEU"

Toti câti nesocotesc aceasta se aseamănă celor ce vor să zidească un turn fară să aibă din ce, celor ce merg sa inoate in larg, fără a sti.Or să-si piardă si credinta pe care o au."

SURSA
https://www.facebook.com/elena.popescu.3572846/posts/953147781506012

DOAMNE, TU AI FOST CA MINE ?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Biet orfan cu chip de inger,sade trist pe-o piatră rece
Ploaia asta prinsă-n fulger,lumea parcă vrea s-o-nece!
Lui nu-i pasă nici de ploaie,nici de fulger nu se teme,
Gândul lui ca pe-o scrisoare,către Domnul il asterne!

,, - Doamne, Tu ai fost ca mine,părăsit si-nfometat?
Când ai vrut un colt de pâine,l-ai cerut si Ti l-au dat?
Doamne, Tu ai fost vreodată,insetat si zdrentăros?
Doar c-o haină căpătată de la vreun crestin milos?

Plâns-au ochii Tăi, Iisuse,asa cum au plâns ai mei ?
Cu suspinele ascunse si cu grea durere-n ei ?
Ti-ai dorit o alinare? Ai primit o mângâiere,
Când stăteau să Te doboare,ale lumii vorbe grele ?

Ti-ai dorit să ai o casă,frati, surori să te iubească?
Să vă strângeti toti la masă,cu o dragoste frătească?
Te-au lovit ca si pe mine,când căzut erai in tină?
Ai simtit ca lângă tine, e vreo mână ce Te-alină?

Doamne, iarta-mi indrăzneala, de-a Te intreba pe Tine,
Dar nu-mi iese socoteala,de ce altii nu-s ca mine ?
Oare ce-am gresit la ceruri, de-s lăsat in voia sortii,
Si acei ce mi-au dat viată, au trecut hotarul mortii ?"

O lumină il mângâie ca o aripă de inger,
Nu-i lumina diminetii, nici lumina de la fulger,
Simte multă bucurie...si nu poate să privească
Doar aude-o voce blândă din lumina cea cerească :

,, Fiul Meu, am fost ca tine, părăsit si-nfometat
Când vândut am fost de Iuda si-n Pretoriu, judecat,
Cand am mers pe Drumul Crucii, singur si plin de durere,
Si in sete si in foame, ei mi-au dat otet si fiere !

Gol am fost in suferintă, părăsit am fost de toti,
Si cămasa de pe mine, câstigat' a fost la sorti,
Doar Măicuta mea sărmana, mi-a acoperit Făptura,
Cu năframa ei cea albă...toti ceilalti isi vărsau ura !

Plâns-au ochii Mei, copile, cu suspinele ascunse,
Auzind jalea Măicutei si ocările aduse,
Si din inăltimea Crucii, am privit prin timp...departe
Si am plâns văzând cum astăzi, lumea zace in păcate !

Mi-am dorit o alinare...n-am primit o mângâiere
Am strigat doar către Tatăl..si in Cer era tăcere,
Dar tăcerea cea din ceruri, era Sfanta Bucurie,
Asteptând ca omenirea, prin Iisus Hristos să-nvie !

Am ales ca ucenicii,frati ai mei să se numească
Si i-am strans pe toti la Cină, cu o dragoste frătească,
Am frânt pâinea si le-am dat-o, am intinsc cu ei in blide,
Chiar dac' am stiut că Iuda, pe-un pumn de arginti mă vinde !

M-au lovit cu ură multă, când căzut eram in tină,
Numai blânda Veronică, mi-a adus un pic odihnă
Cu năframa mi-a sters fruntea de sudoare si de sânge,
Peste spinii din coroană...lacrima-i porni a curge !

N-ai gresit nimic, copile..doar ca omul poart-o cruce,
Sau păcatul altor neamuri, unii sunt alesi a-l duce,
Tu ai fost ales să porti, ca orfan, o cruce grea,
Dar cu Harul de la Tatăl, si cu Mare Mila Mea,

Vei păsi cu indrăzneală, peste serpi si peste pietre,
Lângă tine sta-vor ingeri si din ochi nu te voi pierde,
Si in ceruri ai o Maică si pe Dumnezeu cel Sfânt,
Ai si frati...pe sfinti si ingeri ! Esti orfan doar pe pământ !"

Eliana Popa

OAMENI FĂRĂ BUCURIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Oameni fara bucurie, deznadejdea ii apasa
Ca o lepra se intinde si la ei isi face casa,
Si te-ntrebi de unde vine si de ce nu vrea sa plece,
Se aseaza peste suflet ca o iarna grea si rece !
De la goliciunea mintii, de la inima pustie,
Ca nu-si pun nadejdea-n Domnul, nici de El nu vor sa stie,
Nici o dragoste din lume n-o sa umple acest gol,
Numai dragostea Acelui ce-i Atoate Ziditor !
Ni se pare ca stim multe, dar de fapt nu stim nimic
Daca nu avem credintă suntem stele ce se sting
Ratacim nestiind Scriptura, nici puterea cea de sus,
Precum saducheii care, ispitit-au pe Iisus.
Saduchei mai sunt si astazi mai ales printre crestini
Ce-si dispretuiesc botezul, in biserici nu mai vin,
Nu mai stiu a-si face cruce, nici nu vor.. le e rusine
Nu mai cred in Inviere, nici in Cel ce lumea tine !
Căci cu cat mai mult adună, cunostintele mărunte
Al lor suflet nu se-naltă.. vulturi sunt cu aripi frânte
Si cu cat mai mult aduna bogatii nenumarate
Cu atat sunt mai saraci si cazuti din cele 'nalte !
Multi alearga-ntreaga viată sa-si gaseasca fericirea,
Si-alergand dupa iluzii, obositi se pierd cu firea,
Si se-afunda-n deznadejde negasind ce-au cautat,
Ca-ntr-un cerc ce ii invarte, se-ntorc de unde-au plecat !
Griji aduna-n suflet omul, griji mai mici sau griji mai mari,
Si le macină toti anii, de nu-s in credintă tari,
De nu-si pun nadejdea-n Domnul si nu cheamă mila Sa,
Grijile vor fi mai multe si mai greu vor atârna !
Se va bucura de viată doar acela care stie
Sa priveasca catre Domnul si-n necaz si-n bucurie
Care stie ca-l asteaptă cineva acolo sus
Care-a dus a lumii Cruce, Domnul nostru Sfânt, Iisus!
Eliana

SA ARUNCE PRIMUL PIATRA.."

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

Tu, cel care vezi păcatul si-l urăsti pe păcătos,
Ia aminte si invată de la Domnul tău, Hristos
Care-a spus cu Sfânta-i gură apărând pe desfrânata :
,,Cel ce-i fără de prihană, să arunce primul piatra"

Dacă El n-a pedepsit-o pentru fapta ei văzută,
Nelasându-i să-mplineasca, dupa Lege..a ei osândă,
Cum poti tu,iubite frate, ce te crezi mai virtuos
Să te-nalti cu judecata, chiar deasupra lui Hristos ?

Ce-a oprit cu Sfânta-i mâna, pe acei cei ce tineau piatra
Să lovească pe femeie, să-mplinească judecata...
Scris-a pe nisip păcatul, fiecarui ce-o hulea
Si lăsând cu totii piatra au fugit din fata Sa !

Pentru unul care strigă mai cu ură decat toti,
Se apleacă si privindu-l, Domnul scrie, simplu : ,, Hoț"
Pentru toti ce tineau piatra, scris-a cu degetul Sau:
,,Ucigas" , ,,tâlhar", ,,fătarnic", ,,hulitor de Dumnezeu" !

Vinovati suntem de-a valma si părtasi la fapte rele,
Că si astazi L-am ucide si i-am da otet si fiere
Căci in lumea asta mare, inca nu s-a mai aflat
Nici un om la fel ca Domnul, fără vină si păcat !

Că femeia de-i iubită, poate n-ar mai desfrâna,
Iar bogatul de se-ndură, hotul poate n-ar fura,
Nici credinta nu ne-am pierde, dac-am cerceta Scriptura
Cleveteala am opri-o, daca ne-am inchide gura !

Cersetori n-ar fi in lume, dac-am impărti din hrană
Nici copii ucisi in pântec, daca ai vrea sa-ti spună,,Mamă!"
Nici betivi, nici desfranate, nici un om al nimanui,
Dacă te-ai opri sa afli si sa vezi necazul lui,

Nici bătrâni plângând amarnic in căsuta lor umilă
Daca fii lor, azi domni, ar simtii un pic de milă
Si-ar veni iar la casuta cu muscate in pridvor,
Cu o pâine si un zambet, ostoind al mamei dor !

Si copii ar fi mai veseli si cu ochii mai senini
Daca n-am munci departe, rătăcind printre straini,
Si nici noi n-am plange singuri, când vedem ca pentru bani
Am plecat lasând in urma ai copilariei ani !

Am ajuns ca din mândrie sa ne judecam si Sfintii,
Să uitam invatatura ce-au avut-o si părintii
Care au păstrat in suflet neatinsă, neschimbată
Sfânta lor credintă-n Domnul si o dreaptă judecată !

Eliana Popa