Ce mare e curajul care ti-l da iubirea
Atunci când al tău suflet doreste mântuirea,
Ce mare e odihna când trupul istovit
Se-ntoarce cu căinta la Cel ce la zidit.
Doar Tu vei sterge, Doamne, si colbul si durerea
Iar sufletul in Tine, afla-va mângaierea
Si lacrima Vei sterge cu multă gingăsie
In suflet picura-vei o sfântă bucurie !
Ce mare e uimirea acelui ce s-a-ntors
Din iadul de păcate, la pieptul lui Hristos,
Si află dintr-o dată ce-nseamnă mântuirea
Si pentru el, atunci, s-a răstignit Iubirea
O..ce durere simte un suflet innoit
Când află că pe Cruce si el Te-a tintuit
Cu fiecare clipă iubind păcatul lui
In trupul răstignit si el bătea un cui...
Eu sunt acela Doamne, sărmanul păcătos
Ce-am pălmuit o vreme obrazul lui Hristos
Si de-as putea, m-as pune eu azi, in locul Lui
Să simt si eu durerea si rana de la cui !
Eliana Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu