Taina spovedaniei

Discutand despre cele sfinte, un om mai nedus la biserica ii spuse unui calugar: - Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg pe la slujbe, si nici la Spovedanie si Impartasanie n-am mai fost demult. Eu asa mi-am zis si gandesc: important este sa crezi in Dumnezeu, iar restul conteaza mai putin, ca Dumnezeu stie credinta pe care o ai in sufletul tau, chiar daca n-o arati nimanui... - Fiule, dar ce camasa frumoasa ai! – ii spuse pe neasteptate calugarul Nedumerit, omul n-a mai stiut ce sa zica, ridicand stanjenit din umeri, insa calugarul a continuat, parand ca numai camasa il intereseaza: - Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa? - Da – raspunse omul.
- Dar doua zile la rand, o porti? - Da, s-ar putea... - Dar asa, intruna, o saptamana sau o luna, o porti ? - O, nu, parinte, sigur ca nu! - Pai de ce? - il mai iscodi calugarul, ca si cand nu ar fi priceput. - Ei, stiti cum e, se murdareste si trebuie spalata si ea... Pe urma iar o iau, dar numai curata se vede si cat e de frumoasa, ca altfel murdaria o urateste... - Pai, vezi, fiule?! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi si a te simti bine cu ea, la fel si sufletul se murdareste de pacate; si cum altfel l-ai putea curata mai lesne decat la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Dumnezeu?! Taina Spovedaniei este taina renaşterii noastre spirituale.
Este o taină în care sufletul se primeneşte, se spală, se curăţă şi se înnoieşte. De aceea, în perioada aceasta ocupă un loc fundamental, deoarece nu putem ajunge la Înviere fără să trecem noi înşine prin această primenire, prin această prefacere, prin această renaştere. Nu putem ajunge la Înviere fără să trecem printr-o răstignire. Cu alte cuvinte, Taina Spovedaniei presupune o răstignire a noastră, adică o răstignire a firii păcătoase pentru a redescoperi firea dintru început aşa cum ne-a gândit şi conceput Creatorul

,,acum este un timp prielnic pentru spovedanie care nu am facut inca putem sa ne spalam camasa ca INVIEREA DOMNULUI SA NE GASEASCA CURATI,, la suflet si la trup,sa nu lasam spovedania pana in ultima saptamana cand spovedania o face omul in fuga di cauza aglomeratiei,,va doresc ,,camasa curata ,,

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


 Un presedinte, intors dintr-o calatorie, a fost intrebat ce l-a marcat in mod deosebit in tara pe care a vizitat-o. Acesta a raspuns fara retineri: - Am fost impresionat sa vad ca desi inchisorile acelei tari sunt zi si noapte inchise, sunt totusi pline, in vreme ce bisericile, desi sunt deschise, nu intra aproape nimeni in ele.

 Daca vrei sa biruiesti iutimea, castigandu-ti blandetea si indelunga rabdare, adu-ti aminte de Domnul Iisus Hristos (Sf. Efrem Sirul)...


 Dumnezeu odihneste in inimile celor blanzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavoli (Sf. Ioan Scararul)

 Batranul Ioil zicea: "Nu exista pacat mic sau mare. Mic sau mare, pacatul ramane mereu pacat. Multele noastre pacate mici, sunt mai rele decat un pacat mare, pentru ca trec neobservate si nu ne ingrijim sa ne indreptam."

PRIMEJDIA DE MOARTE

Mulţi oameni, care sunt stăpâniţi de vreo patimă sau viciu, doresc să se îndrepte, să se salveze de la pieire dar n-au suficientă voinţă, ci amână tot mereu revenirea pe calea cea bună.

Cu mulţi ani în urmă, în apropierea unei gări, într-un canton al C.F. R-ului, trăia un acar cu soţia şi fetiţa lui, care împlinise nouă anişori.

Acarul avea patima beţiei. Nu arareori fetiţa îl văzuse pe tatăl ei venind acasă pe două cărări, ba mai mult, când lua salariul, jumătate îl cheltuia pe băutură şi când ajungea acasă îşi bătea soţia şi copila, care erau nevinovate.

Într-o zi fetiţa întrebă pe tatăl ei, care se afla cu steguleţul roşu în mână în mijlocul căii ferate, fluturându-l:

- Tată, ce înseamnă asta? De ce ţii steguleţul roşu în mână?

El i-a răspuns:

- Când este pe linia ferată vreo primejdie de moarte, îl flutur în vânt şi dau de veste…

Fata tăcu şi intră îngândurată în casă. Când se înapoie de la serviciu, acarul ce văzu? Ceva care-l umplu de ruşine. La gâtul sticlei cu ţuică de pe masă, fetiţa pusese un mic steguleţ roşu, iar pe sticlă lipise o hârtioară pe care scrisese: ,,PRIMEJDIE DE MOARTE!”. Atâta amărăciune şi ruşine simţi acarul, încât din acel moment hotărî să termine cu beţia.

Iată cum o copilă, ajutată de harul lui Dumnezeu, şi-a scăpat tatăl de la pierzare.