DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI

Sinaxar 12 Septembrie

În această lună, în ziua a douăsprezecea pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Autonom.
Sfântul ierarh mucenic Autonom a fost episcop în Italia. În vremea persecuţiilor asupra creştinilor ale împăratului Diocleţian (284-305), Sfântul Autonom şi-a părăsit ţara şi s-a statornicit în Bitinia (Asia Mică), în aşezarea de la Soreus, dimpreună cu un alt bărbat numit Cornelius.
Sfântul Autonom şi-a îndeplinit îndatoririle apostoleşti cu râvnă, drept care mulţi păgâni au fost botezaţi în Hristos şi o mare comunitate a fost formată, comunitate a cărei biserică a primit hramul Sfântului Arhanghel Mihail. Pe seama acestei biserici sfântul hirotoneşte pe Cornelius, mai întâi diacon, iar mai apoi îl ridică la cinstita treaptă a preoţiei. În peregrinările sale apostoleşti, predicând învăţătura mântuitoare despre Hristos, Sfântul Autonom a ajuns şi în ţinuturile Lykaonia şi Isauria.
Împăratul Diocleţian a ordonat arestarea sfântului, drept pentru care sfântul se retrage la Claudiopolis, la Marea Neagră. Întorcându-se mai apoi la Soreus l-a înălţat pe Cornelius la treapta de episcop. A plecat după acestea să predice în Asia, iar la întoarcerea din Asia a predicat în împrejurimile Soreusului, la Limna.
Odată, unii dintre noii convertiţi au distrus unul dintre templele păgâne, pentru care păgânii s-au decis să se răzbune împotriva creştinilor. Văzînd aceştia ceasul potrivit, au năvălit asupra bisericii Sfântului Arhanghel Mihail, chiar pe când Sfântul Autonom slujea dumnezeiască Liturghie acolo. şi după ce l-au căznit, omorât-au pe dânsul, înroşind cu sângele lui mucenicesc sfântul altar. Diaconiţa Maria a scos mai apoi trupul sfântului de sub o gramadă de dărâmături şi i-a dat îngropăciunea cuvenită .
În vremea sfântului împărat Constantin, s-a construit o biserică deasupra mormântului. În 430 un anume preot a dărâmat biserica, făra să cunoască că aceasta fusese construită deasupra mormântului, şi a reconstruit-o într-un alt loc. După alţi 60 de ani, moaştele sfântului au fost găsite nestricăcioase, şi s-a construit acolo o sfânta biserică închinată sfântului ierarh martir Autonom.
Tot în această zi, pomenirea Sf. Sfintitului Mucenic Curnut, episcopul Iconiei.
Acest sfânt, aflîndu-se în satul Sursalul, a fost prins de prigonitori şi dus înaintea lui Perinie domnitorul, pe care mustrîndu-l pentru nebunia lui, acela a poruncit de i s-a tăiat capul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor, cel din Alexandria.
Acesta nu este sfântul mucenic Teodor, arhiepiscop de Alexandria, care este prăznuit în ziua de 3 decembrie.
Ci pe sfântul acesta prinzîndu-l alexandrinii că propovăduia cu îndrăzneală pe Hristos, şi aprinzîndu-se ei de mânie, îl încununară cu spini, îl bătură peste obraz, îl purtară legat prin oras şi îl aruncară în mare. Dar din toate acestea rămânînd nevatamat cu dumnezeiescul ajutor, la sfârşit din porunca domnitorului i s-a tăiat capul şi s-a suit la ceruri purtător de biruintă.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Machedonie, Tatian şi Teodul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ochian, care prin foc s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Galatia, şi cei 40 de împreună-pătimitori cu el.
Acest sfânt a trăit pe vremea lui Diocletian, şi era în cetatea Galatia. Domnitor al cetătii aceleia fiind Antonie, căruia făcându-i-se ştire că sfântul este crestin şi stă cu alti patruzeci într-o peşteră, a poruncit să fie prins şi silit să spună şi pe ceilalţi. Văzând însă că avea a sta înaintea domnitorului, a strigat sfântul cu glas mare către cei împreună pustnici cu dânsul, zicând: "Iată m-au prins şi merg să mărturisesc şi nu vă vând; iar voi sârguiţi de veniţi să mă aflaţi". Iar Antonie i-a zis: "Apropie-te către zeu şi adu jertfă". Iar fericitul i-a zis: "Tu te făcuşi nouă bun sfetnic, de vreme ce alt lucru mai bun şi mai de folos la noi nu este decât a muri pentru credinţa cu care ne-am crescut". Sfârşind iarăşi judecătorul întrebările, a poruncit să fie ars cu foc un pat de fier, şi să fie pus sfântul deasupra patului cu faţa în sus. Iar sfântul, însemnîndu-se peste tot trupul cu semnul cinstitei Cruci, s-a suit pe acel pat încins, dar îngerul Domnului rourînd văpaia, a păzit nevătămat pe mucenic. Antonie s-a îngrozit foarte şi a început a întreba pe sfântul:
"Cine eşti tu, de biruieşti şi focul aşa lesne?" Zise mucenicul: "Slujitor al lui Dumnezeu sunt, şi Iulian mă cheamă"; iar Antonie zise: "Dar care îti sunt părintii?" şi sfântul zise: "O bătrână este maica mea iar tatăl meu s-a mutat către Domnul". Atunci a poruncit ca degrab' să vina maica-sa înaintea lui; şi venind ea de faţă, căutând asupra ei cu sălbăticiune, răstit îi zise: "Pleacă-ţi, femeie, pe cel născut al tău să tămâieze la zei, că de nu, te vor apuca oamenii şi-ţi vor ruşina trupul tău, cu necinste". Dar viteaza mamă zise: "Dar ce osândă voi avea dacă în silă mi se va ruşina trupul? Ci mai vârtos aceasta îmi va fi mie răsplătire şi cunună".
De acestea mirându-se tiranul, a poruncit să se dea drumul mamei sfântului, iar Fericitului Iulian să-i taie capul. Mergând în munte, la locul de execuţie, sfântul, rugîndu-se să-l lase puţin ca să-şi facă rugăciunea, zise: "Multumescu-ţi, Doamne, că m-ai păzit neruşinat până la vărsarea sângelui meu; şi dă celor ce vor lua din ţărână mormântului meu, iertare de păcate şi ferire de patimi. şi să nu vina asupra ţarinilor lor păsări stricătoare sau lăcuste sau alte vietăţi pricinuitoare de stricăciune; şi-mi primeşte duhul cu pace". Atunci s-a auzit glas din cer, zicând: "Puitorul de nevoinţe a deschis porţile, şi tu intră ca cel ce te-ai nevoit după lege". Acest glas auzindu-l şi ceilalţi patruzeci de creştini ce erau ascunşi la poalele muntelui, au aflat săvârşit pe mucenicul lui Hristos.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Daniil cel din Tasios, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Andronic cel de la Atroa, în Muntele Olimp al Bitiniei, care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Predica la Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci
( Despre semnul Fiului Omului )

Crucea si innoirea creatiei in invatatura ortodoxa
Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului (Matei 24, 30)

Iubiti credinciosi,

Unul din marile semne care vor vesti a doua venire a Domnului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos pentru judecata va fi si aratarea Sfintei si de viata facatoarei Cruci. Ea se va arata pe norii cerului, adusa de ingerii lui Dumnezeu cu mare si negraita slava, a carei stralucire va intrece de mii de ori lumina soarelui. Aceasta aratare a semnului Fiului Omului, adica a Sfintei Cruci, va aduce mare si nespusa bucurie tuturor binecredinciosilor crestini care au cinstit-o si s-au inchinat ei, altarul cel sfintit cu singele lui Hristos. Insa mare spaima si cutremur va aduce peste cei rai si necredinciosi care n-au cinstit semnul Fiului Omului, adica Sfinta Cruce.

Cu o mie de ani inainte de intrupare, Duhul Sfint a aratat ca Sfinta Cruce este semnul de biruinta al lui Hristos Dumnezeu, pe care il va da crestinilor ca pe o puternica arma prin care crestinii vor birui pe nevazutii vrajmasi. Iata ce zice psalmistul: Dat-ai celor ce se tem de Tine, Doamne, semn ca sa fuga din fata arcului (Psalm 59, 4). Preasfintul Duh a aratat, in acea vreme, ca prin insemnarea Sfintei Cruci crestinii vor atrage asupra lor lumina fetei lui Dumnezeu, dupa cum scrie: Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne (Psalm 4, 6).

Sfinta Evanghelie ne spune ca la plinirea vremii, inainte de infricosata Judecata de apoi, se va arata Sfinta Cruce venind pe norii cerului, cum citim: Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plinge toate neamurile pamintului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu slava multa (Matei 24, 30). Da, fratii mei, toate popoarele pamintului vor plinge la aratarea Crucii lui Hristos pe cer si la vederea venirii Lui sa judece lumea. Ce vor zice atunci popoarele pagine cind vor vedea venirea Domnului nostru Iisus Hristos, inconjurat de toate ostile ingeresti si de aratarea Sfintei Cruci pe cer? Ce vor zice atunci cei ce L-au rastignit pe Hristos? Ce va zice Pilat care dupa ce L-a biciuit, a dat voie iudeilor si ostasilor lui ca sa-L rastigneasca? (Marcu 15, 15). Ce vor face arhiereii Ana si Caiafa? Ce vor zice atunci batrinii si fariseii si toata adunarea iudeilor, la vederea Dreptului Judecator si a Sfintei Cruci venind pe norii cerului?

Ce vor zice atunci sectantii care defaima Sfinta Cruce, cind vor vedea semnul Fiului Omului venind pe norii cerului? Ce vor zice toti cei ce se numesc crestini, dar injura si hulesc Crucea lui Hristos? Vai si amar celor orbi, rai si necredinciosi ca atunci fiecare va vedea ce a facut in viata, dar va fi prea tirziu si nu va fi vreme de pocainta.

Dumnezeiestii Parinti ai Bisericii zic ca impreuna cu Crucea Domnului se vor arata pe cer si celelalte unelte si semne ale patimirii lui Hristos precum: sulita, piroanele, cununa de spini, buretele, trestia, bicele si fringhiile. Iar unii din Sfintii Parinti zic ca odata cu aratarea Sfintei Cruci pe cer se va insemna Crucea pe fetele tuturor dreptilor, cum citim in Apocalipsa: Ingerii se sfatuiesc intre ei unii cu altii si zic: "Sa insemnam pe robii lui Dumnezeu pe fruntile lor" (Apocalipsa 7, 3).

Dupa semnul Sfintei Cruci care va fi pe fruntile celor drepti, vor cunoaste ingerii pe cei alesi ca sa-i adune, dupa marturia Apostolului, "intru intimpinarea Domnului in vazduh". Dupa acest semn va cunoaste Pastorul oile Sale cuvintatoare. Voievodul va cunoaste pe ostasii Sai, Judecatorul pe dreptii Sai, Parintele pe fiii Sai.

Unii din Sfintii Parinti zic, ca odata cu aratarea Sfintei Cruci pe cer, in vazduh, se va arata si sicriul Legii Vechi, ca unul ce a fost inchipuire a Crucii, cum zice la Apocalipsa: "Si s-a deschis Biserica lui Dumnezeu in ceruri si s-a aratat sicriul Legii in Biserica Lui" (Apocalipsa 11, 19). Aceasta va dovedi ca Legea noua a Harului este unita cu cea Veche si ca pe amindoua Legile acelasi Dumnezeu le-a dat si le-a asezat.

Despre plinsul popoarelor pagine si al sectelor la aratarea Crucii pe cer scrie si fericitul Augustin, zicind: "Atunci se vor tingui si vor plinge toate semintiile pamintului, vazind pe pirisul lor Crucea. Caci Crucea ii va mustra pe ei si cu aratarea sa se va cunoaste pacatul lor si vor marturisi nebunia lor si robirea lor, dar fara de folos. Vor plinge pentru ca acolo nu va mai fi cu putinta sa se pocaiasca, nici sa scape de dreptatea lui Dumnezeu, nici de hotarirea blestemului. De aceea se vor tingui pentru pacatele lor din trecut, pentru infricosarile ce le vor sta in fata la infatisarea Preadreptului Judecator si pentru muncile si pedepsele cele vesnice care urmeaza sa-i cuprinda. Asa vor plinge soarta lor cea ticaloasa si jalnica. Crucea care mai inainte era semn al dragostei si al pacii, nadejdea celor pacatosi, mingiierea celor scirbiti, scaparea celor deznadajduiti, atunci cind se va arata pe cer, va fi semn al tuturor pedepselor si ingrozirea tuturor paginilor si necredinciosilor, spaima infricosata a celor pacatosi spre pierzarea celor care au fost hulitori ai Crucii.

Nu vor gasi atunci acei hulitori si necredinciosi nici un loc de scapare sau sprijin ca sa se ascunda de vederea si stralucirea cea preainfricosata a Crucii lui Hristos, care pe cer va straluci de mii de ori mai mult decit soarele. Atunci Crucea, copacul eliberarii si lumina vietii, va straluci asupra lor, nu ca pina acum, ca semn al eliberarii si al mintuirii prin Iisus Hristos care S-a jertfit pe ea pentru a noastra mintuire, ci va straluci ca un fulger si ca un tunet spre pedeapsa si razbunare asupra si razbunare asupra celor necredinciosi si hulitori. Si daca Crucea Domnului, biruinta lui Hristos asupra iadului si a mortii, va ingrozi lumea necredincioasa, cine altul o va mingiia si mintui? Si daca semnul milostivirii va fi semn de pieire, cine altul ii va mai invia? Si daca Singele lui Hristos varsat pe altarul Crucii va striga asupra lor, cine va mai apara atunci pe cei necredinciosi si hulitori?

Crucea atunci se va arata spre mai mare bucurie si veselie pentru cei credinciosi, care pentru dragostea Celui ce a sfintit-o cu preascump Singele Sau, au purtat-o in viata impotriva necazurilor si a scirbelor. Acestia au sarutat semnul Sfintei Cruci cu mare evlavie, cu dragoste si cu lacrimi spre slava lui Dumnezeu si spre mintuirea lumii".

Sfintul Apostol Pavel, zice: Cuvintul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mintuim, este puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 18). Acest adevar il vor cunoaste toti paginii si necredinciosii cind vor vedea Sfinta Cruce, semnul Fiului Omului, venind pe norii Cerului cu slava si stralucire negraita. Atunci vor cunoaste necredinciosii si sectantii ca Sfinta Cruce este arma prin care Iisus Hristos, Mintuitorul nostru a zdrobit portile iadului, a desertat camarile cele dedesubt ale lui si a deschis portile cele ceresti; a surpat prin ea puterea vrajmasului si boldul mortii si a pierdut inchinarea la idolii cei fara simtire.

Acesta este semnul Fiului Omului, semnul purtator de biruinta cu care Atottiitorul Dumnezeu al crestinilor a supus si tras la adevarata inchinare a cinstitului si slavitului Sau nume toata lumea crestina. Prin semnul Crucii se pleaca inaintea Lui tot genunchiul, al celor ceresti, al celor pamintesti si al celor de dedesubt (Filipeni 2, 10).

Crucea este numita "Semnul Fiului Omului". Ea este pomul mintuirii si al vietii, fiindca pe el, Hristos viata noastra a adus mintuirea lumii: a intins miinile Sale spre noi sa ne imbratiseze prin acest pom; a plecat capul Sau sa ne sarute si sa Se plece intotdeauna la rugaciunile noastre. Din acest pom a izvorit balsamul Preasfintului Sau Singe, ca sa vindece ranile noastre sufletesti nevindecate.

Sus pe lemn, Domnul cel Preasfint Si-a deschis pieptul Sau, sa ne dobindeasca pe noi in inima Sa si sa ne izbaveasca de minia cea viitoare. Pe aceste daruri ale Crucii le primim acum. Insa in ziua cea mare a judecatii de apoi nici unele din aceste daruri nu se vor afla la cruce. Unde este atunci deschiderea miinilor lui Hristos? Unde este plecarea capului Sau? Unde este coasta cea impunsa si deschisa? Unde este Singele Lui? Unde este Hristos cel inviat? Auzi pe proorocul Osea, care zice: Merge-vor ca sa caute pe Domnul si nu-L vor afla, ca s-a departat de la ei (Osea 5, 6). O cuvint amar, o, vorba otravitoare! Noi insa, ca sa ne aratam veseli la aratarea slavita si purtatoare de biruinta a Crucii sa zicem fiecare cu Sfintul Apostol Pavel: Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda, fara numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos (Galateni 6, 14).

Deci de mare folos ne este sa avem mare evlavie si sa cinstim Crucea lui Hristos, pina cind inca rasuflam aerul acesta. Sa ne intoarcem cu toata inima catre semnul Fiului Omului, pe care L-a sfintit cu Preasfint Singele Lui si sa zicem din toata inima noastra: "Tu, Doamne, care Te-ai ostenit sa ma cauti si sa ma afli, si Te-ai rastignit ca sa ma izbavesti de robia diavolului, ma rog si ma cuceresc Tie, pentru Crucea aceasta pe care ai fost intins si pironit si ai suferit cu atita iubire de oameni pentru a noastra mintuire, pe care stropind-o cu sudorile Tale, cu lacrimi si Singele Tau, deasupra careia ai rugat pe Tatal pentru iertarea vrajmasilor Tai, ai fagaduit tilharului raiul si Ti-ai dat duhul Tau Tatalui Tau, ma rog Tie si cer de la Tine sa se faca noua, in ziua judecatii, Crucea Ta, unealta a vietii si nu a mortii si pierzarii; sa ni se faca cheia raiului in ceruri, ca sa imparatim cu Fiul in veci".

Iubiti credinciosi,
Daca citim cu atentie Sfinta Scriptura, invataturile Sfintilor Apostoli, Vietile Sfintilor si cuvintele Sfintilor Parinti putem gasi mii de minuni care s-au facut cu semnul Fiul Omului, adica cu Sfinta Cruce.

Dintre acestea multe, la sfirsitul acestei predici vom aminti macar una care s-a intimplat in partile Indiei.

Intr-un oras de acolo unul din crestini s-a mutat din alt oras si a uitat in casa unde statuse, o Cruce pe care era zugravit chipul Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta Cruce, gasind-o un inchinator de idoli, a aratat-o multor oameni din partea locului de o credinta cu el, zicind: "Acesta este Dumnezeul crestinilor". Raspindindu-se vorba aceea printre locuitori, a ajuns vestea pina la mai marele lor, care a chemat pe acela ce gasise Crucea si i-a poruncit sa i-o arate. Si erau de fata ca la trei sute de barbati in jurul dregatorului. Deci, luind-o el in miinile sale si uitindu-se la ea cu luare aminte a intrebat pe ai sai, daca cu adevarat este Dumnezeul crestinilor. Iar unul a raspuns: "Da, Acesta este cu adevarat!" Atunci a zis eparhul: "Acesta este Dumnezeul care ajuta crestinilor, un osindit si un spinzurat?" Si au scuipat toti Crucea si au inapoiat-o in miinile aceluia care o adusese.

Dar, o preaslavita minune! Indata ce omul acela a luat Crucea in miinile sale de la eparh, capul Mintuitorului care era plecat spre dreapta pe Cruce a inceput a se intoarce spre stinga si a privit cu ochii vii si deschisi la toti cei care erau de fata. Deci cuprinzindu-se toti de mare frica, au cazut la pamint afara de acela care tinea Crucea in miinile sale.

Dupa un timp, venindu-si toti in simtire, sculindu-se ca dintr-un somn adinc, a strigat eparhul cu glas mare: "Cu adevarat, mare este Domnul crestinilor!"

Apoi a zidit o mica biserica in locul acela si a impodobit-o, a pus in ea Crucea cea facatoare de minuni a lui Hristos si au inceput sa cinsteasca si sa i se inchine cu toata evlavia. Iar dregatorul acela impreuna cu fiul sau au primit Sfintul Botez de la un preot crestin si, traind cu mare evlavie in credinta cea dreptmaritoare a lui Hristos, la adinci batrinete s-a odihnit in Domnul.

Deci, fratii mei crestini, daca paginii aceia, numai de la inchipuirea Mintuitorului pe Cruce au patimit acest fel de spaima, incit au ramas fara glas ca niste morti, ce vor patimi la infricosata Judecata de apoi, paginii, sectantii si necredinciosii care hulesc semnul Crucii lui Hristos, cind o vor vedea venind pe norii cerului cu negraita slava si varsare de lumina si prea mare stralucire? Oare nu vor zice: "Acesta este lemnul care era iudeilor sminteala si elinilor nebunie. Acesta este lemnul prin care Hristos a zdrobit portile iadului si a descuiat camarile cele dedesubt si a deschis portile ceresti si a surpat toate puterile iadului si ale mortii?"

Iubiti credinciosi,
In incheierea acestei predici, va rog sa cinstiti Sfinta Cruce cu mare evlavie si sa nu va luati dupa oamenii cei rataciti de la adevarata si dreapta credinta, care nu se inchina Sfintei si de viata facatoarei Cruci a Domnului. Acestia sint oameni bolnavi la gindire si la intelegere si fii ai pierzarii, prin care diavolul departeaza de la Biserica lui Hristos pe cei slabi in credinta si necunoscatori ai Sfintei Scripturi si pe toti cei nelamuriti in dreapta credinta. Fugiti de acesti oameni si de invataturile lor, tineti minte ca Biserica cea dreptamaritoare este mama noastra duhovniceasca, care v-a nascut la viata noua prin apa si prin Duh si sa nu va rupeti de ea, caci Biserica este Trupul lui Hristos (Efeseni 4, 5), ale carui madulare sinteti. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

Despre ingerul pazitor

Ingerul pazitor

Fiecare dintre noi are pacate, rataciri, greseli, amaraciuni si necazuri - si totusi, toate acestea n-ar trebuie sa existe intre noi, de vreme ce fiecare dintre noi are ingerul sau pazitor. De ce se intampla asa? Bineinteles ca ingerii n-ar ingadui aceasta daca nu am fi vinovati noi insine. Iar de vreme ce ei ingaduie, asta este fie pentru ca singuri nu lasam ajutorul ingeresc sa ajunga la noi, fie pentru ca prin impotriva-lucrarea si impotriva-asezarea noastra sufleteasca nimicim si abatem de la noi toate stradaniile ingerilor de a impreuna-lucra cu noi in bine.

Mai intai de toate, trebuie sa ne amintim ca avem inger pazitor, sa ne intoarcem cu mintea si cu inima catre el si in cursul obisnuit al vietii noastre, iar cu atat mai mult cand avem parte de tulburari. Daca nu avem o astfel de intoarcere, inseamna ca ingerul n-are cum sa ne bage mintile in cap. Atunci cand cineva se duce in mlastina sau in prapastie astupandu-si urechile si inchizandu-si ochii, ce sa-i faci si cum sa-l ajuti? Sa tipi? Are urechile inchise. Sa-i faci vreun semn ca sa-i arati primejdia? Are ochii inchisi. O sa zici: "Sa-l ia de mana si sa-l opreasca ori sa il duca pe calea dreapta". Pai ingerul e gata sa faca asta, cauta mana ta ca sa o ia si sa te indrume - dar ai mana de care sa te ia? Doar nu de mana trupeasca te va lua (macar ca se intampla si asta in cazuri deosebite), ci de mana sufleteasca, pentru ca el este netrupesc - iar mana sufleteasca este puterea lucratoare indreptata spre mantuire si ravnitoare de mantuire. Cand in sufletul tau se afla aceasta ravna, ingerul Domnului te va lua negresit de ea si te va calauzi - dar daca nu, de unde sa te apuce? Nu are loc prin care sa faca atingere cu tine, pentru ca el insusi se numara printre duhurile ce sunt trimise doar pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea (Evr. 1, 14).

Vei zice iarasi: "Atunci sa starneasca in mine dorinta de mantuire". Pai el asta si face, mai intai de toate si cu cea mai mare osardie. La cei ce au aceasta dorinta, el o sprijina si o intareste, iar la cei ce n-o au se straduie in tot chipul sa o starneasca - insa rareori izbuteste, din pricina marii neoranduieli care domneste in sufletul nepasator, intr-un astfel de suflet, totul este in tulburare: si gandurile, si simtamintele, si planurile - totul este o zarva fara de randuiala, ca la iarmaroc.

In masura in care se afla in noi aceasta lipsa a pacii si adunarii launtrice, ea este vrajmasa a lucrarii ingerului asupra noastra. Cum sa insufle ceva ingerul bun, daca omul nu ia aminte la el? Cum sa auda o asemenea insuflare sufletul, daca in el este zarva si tulburare? Tocmai de aceea stradaniile ingerului pazitor raman neroditoare in ceea ce ne priveste.

Asadar, daca vrei sa te folosesti de calauzirea si impreuna-lucrarea ingereasca, potoleste-ti neoranduiala launtrica, aduna-ti inlauntru luarea-aminte si stai langa inima ta.

Ingerul Domnului va baga de seama indata, se va apropia si va incepe sa puna in tine ganduri care inclina catre starnirea dorintei de mantuire. Pleaca-te catre insuflarea aceasta si apuca-te sa ravnesti mantuirea: atunci, ingerul pazitor nu numai ca te va lua de mana, ci chiar te va ridica pe bratele sale, si nu numai ca te va calauzi, ci chiar te va purta pe calea mantuitoare. Nu trebuie decat sa te intorci tot timpul catre el cu mintea si cu inima, sa nu slabesti in ravna ta si sa-ti pazesti luarea-aminte. El te va invata toate: ce, cand si cum sa faci si ce sa nu faci, iar cand va fi nevoie iti va da ca indrumare si semn simtit in afara. Daca nu vedem in privinta noastra o asemenea impreuna-lucrare ingereasca palpabila, suntem singurii vinovati: noi suntem cei care nu ne dam in mainile ingerilor si zadarnicim toata purtarea lor de grija pentru noi. Se bate, se bate cu noi ingerul lui Dumnezeu, si da inapoi; iar vine la asalt, iarasi da inapoi, si tot asa pana ce murim. Iar cand murim, ingerul va infatisa Domnului cartea vietii noastre si va grai: "Am facut totul ca sa ii bag mintile in cap, insa acest suflet n-a luat aminte la nimic". Si in cartea vietii va fi pus inscrisul osandirii noastre, care negresit se va implini la Judecata Cea infricosata.

Sfantul Teofan Zavoratul

Rugaciune catre Ingerul Pazitor

Rugaciune catre Ingerul Pazitor

Sfinte Ingere, pazitorul si acoperitorul meu cel bun, cu inima zdrobita si cu sufletul indurerat stau dinaintea ta si ma rog. Auzi-ma pe mine, pacatosul rob al lui Hristos, care cu multa cainta si lacrimi amare strig: sa nu pomenesti faradelegile si nedreptatile cu care eu, nevrednicul, te mahnesc in toata vremea, savarsind fapte necuvenite in fata Ziditorului meu Dumnezeu. Fii milostiv si nu te departa de la mine. Trezeste-ma din somnul pacatului si ajuta-ma cu rugaciunile tale, ca intru pocainta si neprihana sa-mi petrec cealalta vreme a vietii mele. Pazeste-ma de caderile in pacate de moarte, ca sa nu pier in deznadejde si sa nu se bucure vrajmasul de pierzarea mea. In tot locul si in tot ceasul sa-mi stai inainte, rugandu-L pe Domnul Dumnezeul indurarilor sa-mi ierte pacatele pe care le-am savarsit in viata mea cu fapta, cu gandul sau cu vorba. Iar in infricosatul ceas al mortii tu sa fii langa mine, bunul meu pazitor, alungandu-i pe intunecatii demoni veniti sa infricoseze cutremuratul meu suflet. Apara-ma de cursele lor, cand va fi sa trec prin vamile vazduhului, pentru ca, de tine calauzit si pazit, lumina Raiului sa o vad, unde Sfintii si Puterile ceresti laolalta lauda si preamaresc numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Treimea cea de-o-fiinta si nedespartita, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ingerul nostru pazitor

 

O intamplare cu ingerul pazitor

Doresc sa va spun o intamplare adevarata ce i s-a intamplat unui baiat.
Dumnezeu ma vede daca va mintesc, ceea ce nu fac. Cititi si luati aminte. Multumesc.

A fost un baiat ce asculta pe Dumnezeu. Mergea la Biserica, se ruga dimineata, in timpul zilei si seara, pentru familia sa si pentru cei ce ii sunt lui aproape. Asa ca Dumnezeu ii rasplateste acestuia cu minte si intelepciune. Minte - ca sa deosebesaca binele de rau pe acest pamant si intelepciune - luminarea sufletului, intarirea lui si sporirea spre fapte bune. Dar dupa un timp acest baiat a inceput incet cu incet sa uite sa se roage. A uitat sa faca fapte bune. Nu mai mergea la biserica, nu mai citea din Sfanta Scritura si incepea sa vorbeasca urat cu familia lui. Asa ca Dumnezeu vazandu-l a trimis in cateva seri pe ingerul pazitor cu o foaie ca sa noteze acolo ceea ce se roaga baiatul. Dar de fiecare data cand ingerul mergea seara, pleca foarte trist, cu foaia alba, pentru ca baiatul se culca fara a spune o rugaciune. Asa ca ingerului i sa adunat o hartie alba de la cer pana la pamant din cauza baiatului neascultator.

Intamplarea aceasta ne arata ca trebuie sa fim puternici in virtutea noastra. Baiatul de mai sus la inceput a fost ascultator, dar cu timpul, (cel rau) l-a atras spre lumea aceasta si a uitat sa faca bine. Sa ne rugam deci lui Dumnezeu, pentru ca orice rugaciune este notata in Cartea Vietii iar atunci cand o va deschide Tatal, la judecata finala, sa fie plina spre ajutorul nostru. Sa ne rugam lui Dumnezeu ca sa ne intareasca ingerul pazitor, ca sa ne pazeasca de cel rau. Sa nu-l lasam singur si intristat asa cum s-a intamplat cu baiatul de mai sus.

Sper sa va fie de folos intamplarea aceasta si sa va rugati si voi in continuare pentru toti oamenii. Caci cei ce fac asta din inima, Dumnezeu nu il va uita.