Aşa cum prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu apa sfinţită şi untdelemnul sfinţit capătă puteri vindecătoare, aşa şi sfintele icoane ale Persoanelor Dumnezeieşti, îngereşti, sau îndumnezeite, capătă puteri tainice, între care şi a vindeca suferinţele oamenilor.
Sfântul Athanasie cel Mare aduce un exemplu de ce va să zică puterea minunată a sfintelor icoane.
În oraşul Beirut locuia un creştin într-o casă închiriată. Mutându-se din acea casă în altă parte, el a uitat să-şi ia cu sine şi icoana, o icoană a Mântuitorului. În acea casă în urma lui a venit să locuiască un evreu. La Beirut pe atunci se aflau mulţi iudei care urau de moarte Credinţa Creştină. Prin urmare, aflând Icoana Mântuitorului în casa în care tocmai se mutase, evreul a luat-o şi a dus-o la sinagoga lui, unde împreună cu ceilalţi iudei au batjocorit şi au profanat sfânta icoană în mulţime de feluri întocmai cum şi strămoşii lor îl batjocoriseră pe Mântuitorul pe Cruce. La urmă, unul dintre ei a luat o lance şi a lovit chipul sfintei icoane în coastă şi - o, minune! - îndată a ieşit din sfânta coastă, cea din icoană, sânge şi apă, întocmai cum a ieşit din trupul Domnului pe Cruce! Groaza iudeilor a fost mai presus de cuvânt. Dar le-a venit în minte îndată să aducă un vas în care s-a strâns tot acel Sfânt Sânge. Ei îndată şi-au adus acolo pe toţi bolnavii lor, neputincioşii, paraliticii, ungându-i cu Sfântul Sânge şi văzând sub ochii lor cum toţi bolnavii se însănătoşesc tot atunci. Toată cetatea s-a adunat la sinagoga evreiască spre a vedea minunea şi spre a îl slăvi pre Unul Domn lisus Hristos Mântuitorul oamenilor. Toţi evreii care s-au aflat atunci la Beirut au crezut întru Unul Domn lisus Hristos Cel Viu şi Dătător de Viaţă.
(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 11 octombrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)
