BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
În 1922 a venit din Asia Mica, Simeon, un copil orfan. S‑a stabilit la Pireu într‑o baracă şi acolo a crescut singur. Lucra ca hamal în portul Pireu, nu știa carte şi nici prea multe despre Credinta Ortodoxa. Avea fericita simplitate şi credinţa lipsita de iscodire. La vârsta căsătoriei, s‑a însurat. În fiecare dimineaţă, mergand în portul Pireu, intra intr-o Biserica Ortodoxa si in fata icoanei lui Iisus, spunea: "Bună dimineaţa, Hristoase al meu! Sunt Simeon. Ajută‑mă ca să‑mi câştig pâinea!" Seara, când îşi termina lucrul, trecea din nou pe la Biserica şi spunea: "Bună seara, Hristoase al meu! Sunt Simeon. Iti mulţumesc ca m‑ai ajutat şi astăzi!" In anul 1950 toţi membrii familiei sale s‑au îmbolnăvit de tuberculoză şi au adormit în Domnul. Simeon a rămas singur, dar a continuat să muncească fără să cârtească. A continuat să treacă pe la Biserica şi să‑I spună lui Hristos „Bună dimineaţa” şi „Bună seara”, cerându‑I ajutorul şi mulţumindu‑I. Când Simeon a îmbătrânit, s‑a îmbolnăvit si a stat în spital aproape o lună. Odată sora‑şefă l‑a întrebat: "Bunicuţule, de atâta timp eşti aici şi nu a venit nimeni să te vadă. Nu ai pe nimeni în lumea asta?" "Copila mea, Hristos vine în fiecare dimineaţă şi seară şi mă mângâie". "Şi ce îţi spune?" „Bună dimineaţa, Simeoane! Sunt Hristos. Fă răbdare!”. „Bună seară, Simeoane! Sunt Hristos. Fă răbdare!”. Asistenta l‑a chemat pe duhovnicul ei, părintele Hristodul, gandind ca Simeon a căzut în înşelare. Părintele Hristodul i‑a pus aceeaşi întrebare ca şi sora‑şefă şi a primit acelaşi răspuns. La aceleaşi ore, dimineaţa şi seara, când Simeon mergea şi‑L saluta pe Hristos, venea acum şi Hristos şi‑l saluta pe Simeon. Duhovnicul l‑a întrebat: "Nu cumva asta e o închipuire de‑a ta?" "Nu, părinte, nu am închipuiri. Este Hristos Însuşi". "A venit şi astăzi?" "A venit". "Şi ce ţi‑a spus?" "Bună dimineaţa, Simeoane! Sunt Hristos. Fă răbdare şi peste trei zile, dimineaţă devreme, te voi lua lângă Mine". Duhovnicul si‑a dat seama ca este un om binecuvântat. După trei zile s‑a dus din nou să‑l vadă pe Simeon şi să se convingă dacă proorocia că avea să moară era adevărată sau nu. Deodata, Simeon a strigat: "A venit Hristos!" Şi îndată a fost cuprins de somnul Drepţilor. Veşnică să‑i fie pomenirea! Amin.
În 1922 a venit din Asia Mica, Simeon, un copil orfan. S‑a stabilit la Pireu într‑o baracă şi acolo a crescut singur. Lucra ca hamal în portul Pireu, nu știa carte şi nici prea multe despre Credinta Ortodoxa. Avea fericita simplitate şi credinţa lipsita de iscodire. La vârsta căsătoriei, s‑a însurat. În fiecare dimineaţă, mergand în portul Pireu, intra intr-o Biserica Ortodoxa si in fata icoanei lui Iisus, spunea: "Bună dimineaţa, Hristoase al meu! Sunt Simeon. Ajută‑mă ca să‑mi câştig pâinea!" Seara, când îşi termina lucrul, trecea din nou pe la Biserica şi spunea: "Bună seara, Hristoase al meu! Sunt Simeon. Iti mulţumesc ca m‑ai ajutat şi astăzi!" In anul 1950 toţi membrii familiei sale s‑au îmbolnăvit de tuberculoză şi au adormit în Domnul. Simeon a rămas singur, dar a continuat să muncească fără să cârtească. A continuat să treacă pe la Biserica şi să‑I spună lui Hristos „Bună dimineaţa” şi „Bună seara”, cerându‑I ajutorul şi mulţumindu‑I. Când Simeon a îmbătrânit, s‑a îmbolnăvit si a stat în spital aproape o lună. Odată sora‑şefă l‑a întrebat: "Bunicuţule, de atâta timp eşti aici şi nu a venit nimeni să te vadă. Nu ai pe nimeni în lumea asta?" "Copila mea, Hristos vine în fiecare dimineaţă şi seară şi mă mângâie". "Şi ce îţi spune?" „Bună dimineaţa, Simeoane! Sunt Hristos. Fă răbdare!”. „Bună seară, Simeoane! Sunt Hristos. Fă răbdare!”. Asistenta l‑a chemat pe duhovnicul ei, părintele Hristodul, gandind ca Simeon a căzut în înşelare. Părintele Hristodul i‑a pus aceeaşi întrebare ca şi sora‑şefă şi a primit acelaşi răspuns. La aceleaşi ore, dimineaţa şi seara, când Simeon mergea şi‑L saluta pe Hristos, venea acum şi Hristos şi‑l saluta pe Simeon. Duhovnicul l‑a întrebat: "Nu cumva asta e o închipuire de‑a ta?" "Nu, părinte, nu am închipuiri. Este Hristos Însuşi". "A venit şi astăzi?" "A venit". "Şi ce ţi‑a spus?" "Bună dimineaţa, Simeoane! Sunt Hristos. Fă răbdare şi peste trei zile, dimineaţă devreme, te voi lua lângă Mine". Duhovnicul si‑a dat seama ca este un om binecuvântat. După trei zile s‑a dus din nou să‑l vadă pe Simeon şi să se convingă dacă proorocia că avea să moară era adevărată sau nu. Deodata, Simeon a strigat: "A venit Hristos!" Şi îndată a fost cuprins de somnul Drepţilor. Veşnică să‑i fie pomenirea! Amin.
