BALANȚA JUDECĂȚII

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

Vreau să discutăm acum o problemă delicată:
Despre vina lumii care.. nu se simte vinovată!
Despre oamenii ce-așteaptă, nefăcând nici rău, NICI BINE,
Mântuirea cea promisă, fiindcă lor.. li se cuvine..


S-o luăm cu începutul: pe când Moartea se arată,
Un arhanghel cu balanță și mulți diavoli vin îndată.
Muribundul se-'ngrozește, fiindcă știe c-o să moară
Și-i convins că tăietura coasei mult o să-l mai doară..

Imediat ce Doamna Moarte meseria ei și-o face,
Omul cel întreg, în două părți distincte se desface:
Trupul cel greoi rămâne fără duh, pe jos întins,
Însă sufletul se-înalță, de înfricoșări cuprins..

Diavolii atunci se-aruncă peste suflet în puhoi
(Vai.. de groaza asta mare nu o să scăpăm nici noi..),
Însă îngerul se-arată mult mai autoritar:
"Viața omului s-o punem mai întâi pe-al meu cântar"!

Să vedeți atunci creștini.. groază, plâns și rugăciune,
Când necruțătorul înger viața pe balanță pune..
Pe un taler scrie : BUNE, pe un taler scrie: RELE
Și să stați fără de grijă: este loc destul pe ele!

Când se face cântărirea, sufletul așa suspină..
Căci de obicei balanța.. cam spre RELE se înclină..
Văzând talerele sale, care încotro apucă,
Sufletul cu resemnare știe unde-o să se ducă:

Dacă talerul cu BUNE este cel ce trage-'n jos,
Atunci fericitul suflet se va duce la Hristos.
Dacă talerul cu RELE merge-'n jos, vai.. ce suspin..
Că-l înhață într-o clipă diavolii și-l trag la chin!

Iar acum la prima strofă mă întorc din nou și spun:
Talerul cu cele BUNE.. gol de tot?! Nu-i lucru bun!
Cum se va-'nclina balanța, trimițându-te în Rai,
Dacă tu la cele BUNE, chiar nimic, nimic nu ai?..

Iar acum în încheiere, ascultați-mă pe mine:
Mântuirea-i pregătită pentru cei ce fac mult bine.
Vor ajunge deci ACOLO cei ce-'n viața de AICI
Miluit-au nevoiașii, frații lui Hristos mai mici!
amin

Sorin Croitoru

COMOARA CEA VEȘNICĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

De câte ori Tu Te cobori
În cămăruța mea smerită..
Să treci prin galaxii și nori,
Îți trebuie doar o clipită.

Atunci când biruit de dor
Suspin cu lacrimi după Tine,
Cobori învăluit de nor
Să mângâi sufletul din mine..

Îmi saturi inima de har 
Și mă adăpi cu apă vie,
Prezența Ta îmi schimbă iar
Tristețile în bucurie!

Îi plâng pe cei ce nu Te știu
Și nici nu au vreodată parte
De Tine, Dumnezeul Viu,
Pierzându-se-'n iubiri deșarte..

Ca Marta ei se ostenesc
Pentru ceva ce nu rămâne;
Eu ca Maria Te iubesc,
Căci Tu rămâi în veci, Stăpâne!
amin

Numele de creştin

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                          În primele veacuri, numele de creştin era asociat acelor oameni  care
erau  despărţiţi  de  restul  societăţii,  care  erau  stăpâniţi  de  dragoste,  de bunătate şi erau gata să se sacrifice pentru nevoile altora. Deci, numele de creştin era sinonim cu virtutea. Martirii şi oamenii duhovniceşti erau mândri să moară pentru acest nume. Niciodată lor nu le-a trecut   prin minte gândul de a se lepăda de Domnul. Mai degrabă, ar fi preferat să devină hrană leilor flămânzi decât să renunţe la Hristos, Care i-a iubit şi Şi-a  dat  viaţa  pentru  ei.  Adesea  ultimele  lor  cuvinte,  înainte  de  a  fi aruncaţi în arenă erau: Noi suntem creştini!
Vorbind despre creştin şi creştinism, este potrivit să ne întrebăm dacă înţelegem sensul adevărat şi profund al acestor cuvinte. Oare, ce sacrificii am făcut noi ca să ne potrivim viaţa noastră cu numele lui Hristos prin trăirea vie a atributelor
creştine?    Oare,    înţelegem    noi cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa, care zice: Nu există şi nu a existat o cinste mai mare decât aceea cuprinsă în numele de creştin! Oare, am făcut ceva în mod personal pentru ca mesajul creştin să ajungă la alţii?
                                               Botezul    în    numele   Sfintei Treimi,  prin  care  ne-am îmbrăcat
în  Hristos  şi  am  primit  numele  Lui,  este  o  nobleţe  care  ne  obligă să alergăm spre Iisus Hristos, ţinta desăvârşirii noastre. Spre această ţintă au alergat,  prin  veacuri,  adevăraţii  creştini,  jertfindu-se  pentru  Domnul  şi făcând totul ca numele Său să fie cunoscut şi adorat în lume.
Să dăm doar un exemplu, amintindu-l pe Sfântul Calistrat din Cartagina, care era ostaş în Roma, în timpul împăratului Diocleţian (mort în anul 305). Mărturisind public că este creştin, a fost chinuit până la sânge, târât prin cioburi ascuţite şi aruncat în mare. Dar, din toate a scăpat nevătămat. Aruncat în închisoare, a vestit fraţilor săi de suferinţă Sfânta Evanghelie a lui Iisus Hristos. Scos de acolo şi dus la judecată, trecând pe lângă un templu păgân, s-a rugat şi toţi idolii au căzut la pământ şi s-au sfărâmat. Prin credinţă şi răbdarea sa, prin exemplul său, a atras la credinţă peste 200 de slujitori împărăteşti. Toţi aceştia L-au mărturisit pe Hristos şi lor, dimpreună cu Calistrat, li s-au tăiat capetele, cinstind astfel numele de creştin.

Creştinii botezaţi care nu-şi trăiesc viaţa după poruncile Evangheliei sunt vânzători ai Domnului, profitând doar de numele lui Hristos. Nu poţi pretinde că faci parte din Sfânta Biserică creştin-ortodoxă dacă viaţa ta e păgânească.
Sfântul  Apostol  Pavel  spune:  Nu  vă înşelaţi  în  privinţa  aceasta; nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli (la patimi), nici preacurvarii, nici stricaţii de tot felul, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii,  nici  defăimătorii,  nici  hrăpitorii  nu  vor  moşteni  (nici  unul) Împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6-9-10).
Nu! Căci nu este de-ajuns numai să te numeşti creştin ortodox, dacă nu faci voia Mântuitorului tău, lepădând păcatul.
Sfântul Efrem Sirul spune limpede: Să nu ne aflăm numai cu numele creştini, iar cu năravul de păgâni, căci creştinătatea înseamnă să urmezi,  după putinţă,  lui  Hristos.  Dacă ne  mulţumim  numai  cu Sfântul Botez şi ne vom lenevi la împlinirea celorlalte porunci, ne vom face necredincioşi. Hristos la nimic nu ne va folosi, petrecând noi în răutate şi păcat. Căci L-am auzit grăind în Sfânta Evanghelie: Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ce acela care face voia Tatălui Meu din ceruri (Matei 7:21).
Un Sfânt Părinte ne spune: Fiilor, aveţi grijă de sfânta credinţă creştin ortodoxă, este o comoară nepreţuită cu care veţi întra în Împărăţia lui Dumnezeu. Periculos pentru sufletul oamenilor este necredinţa. Chiar şi la creştinii ortodocşi.
Nu întreba creştinul dacă crede în Dumnezeu, ci dacă crede în Sfânta Evanghelie,  în  Vestea  cea  bună a  lui  Hristos.  Căci  dacă spuneţi  că el crede în Dumnezeu aşa, după părerea proprie, iar nu după Sfânta Evanghelie, este înapoiat şi păgân, pentru că a ajuns la credinţă precum oamenii de acum mai bine de 2000 de ani, precum - să zicem - nişte filosofi elini sau asiatici.
Atunci de ce S-a mai coborât Hristos din cer? Şi de ce a pecetluit cu sângele Său descoperirea Sa către lume, Vestea Sa cea bună? Cu adevărat un asemenea creştin a luat asupra capului său sângele preacurat al Fiului lui Dumnezeu, precum aceia care strigau: Răstigneşte-L, răstigneşte-L!

Motto: Este destul întuneric pentru cei ce nu vor să vadă şi destulă lumină pentru cei ce vor să vadă (Blaise Pascal).