SMERENIA.......... “DULAMA” LUI DUMNEZEU

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

     Bucuria mea, cu siguranta ai auzit in otpustul (otpust inseamna ncheiere, final) cum zice preotul slujitor: “Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Tine, Parintele Luminilor” (Iacov 1:17). 
Daca vrei sa fii smerit, trebuie sa te socotesti “adancul pacatului”, cel dintai dintre pacatosi, sa fii constient de toata neputinta ta, fiindca, zice Dumnezeu: “Fara Mine, nimic nu puteti face” (Ioan 15:5). 
Zice Sfantul si Dreptul Iov: “Gol am iesit din pantecele mele si gol ma voi intoarce in pamant” (Iov 1:21), iar in Sfanta Liturghie se spune: “Ale Tale, dintru ale Tale”, adica, toate sunt ale lui Dumnezeu, toate incep si se termina cu Dumnezeu. Toate nevointele omului, fara ajutorul lui Dumnezeu (Harul Duhului Sfant) sunt ca panza de paianjen. De aceea, ori de cate ori realizezi ceva, rezolvi o problema si chiar cand faci ceea ce erai dator sa faci, sa zici: CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU! In comparatie cu maretia lui Dumnezeu, tot omul, este o mica gaza, o faptura neinsemnata. Si daca nu se smereste, este si mai mic. Asadar, sa tii minte ca de sporirea ta in smerenie, depinde sporirea in oricare alta virtute si reusita in toate lucrarile mainilor tale. Dar, smerenia este de doua feluri: una mincinoasa, prefacuta, nesincera, si alta este smerenia adevarata, atragatoare a Harului Duhului Sfant. Smerenia aceasta adevarata se dobandeste primind cu bucurie, de la oricine, toate observatiile, ocarile, nedreptatatile si orice fel de rastignire morala, zicand: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! 
Zice Sfantul Parinte Arsenie Boca: “Smerenia este inceputul si sfarsitul nevointei. De aceea ea este dulama lui Dumnezeu si desavarsirea Sfintilor. Amin si Aliluia!
                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

CUVANT de INVATATURĂ despre TRUP FĂRĂ SUFLET si SUFLET FĂRĂ DUMNEZEU

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Bucuria mea, traim intr-o lume in care grija pentru trup este exagerat de mare in comparatie cu cea pentru suflet, in care fastul unei inmormantari (ce va spune gura lumii) conteaza mai mult decat daca cel decedat, nu este pregatit pentru intalnirea cu Dumnezeu: a pierdut esențialul: MANTUIREA SUFLETULUI!
Am slujit la o inmormantare unde cel decedat, in varsta de 79 de ani, nu se spovedise si nu se impartasise niciodata (vreme de 72 de ani). Rudele apropiate, spuneau ca n-a intrat in Biserica Crestin Ortodoxa decat la Botez, la Cununia religioasa si la inmormantarea unor rude, fiindca nu suferea preotii crestin ortodocsi. In schimb i-au placut tare mult carciumile, tigarile, betiile, jocurile de noroc, pacanelele si femeile...
Dupa ce a decedat, s-au adunat rudele, au stat langa scriu si au tainuit, in loc sa citeasca pe rand, fiecare cate o catisma din Psaltire neincetat vreme de trei zile, fiindca, maaaare usurare ar avea sufletul acela si mult L-ar imblanzi pe Iisus Hristos la judecata ce urmeaza in a 40-a zi de la moarte. Cat a fost viu nu l-au indemnat sa se pocaiasca, nu s-au rugat pentru sufletul lui sa nu plece din lumea aceasta nespovedit si neimpartasit.
Inmormantarea: firma specializata, sicriu din lemn de cea mai buna esenta, cu manere aurite, ba chiar si lautari (obicei paganesc).

Cand l-au scos din casa pe decedat, lautarii cantau:
 “Hai acasa puisor”.
 Pe drum spre cimitir cantau:
“Mierlita cand mi-e bolnava”,
 iar cand l-au pus in groapa:
“Se scuturau toti trandafirii”,
 si apoi “Marsul ca la nunta”...
 
Fireasca este durerea, normale sunt lacrimile, insa eu am zis cu parere de rau, in gandul meu: IATA-I CUM PLANG UN TRUP FARA SUFLET, IN LOC SA PLANGA UN SUFLET FARA DUMNEZEU! 

Cine are minte sa ia aminte! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                          Preot Ioan .

IN VIATA SI IN CIRCULATIE ,TOTI GRESIM MULT!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Iubitii mei, in orase mai ales, autoturismele sunt din ce in ce mai multe. Uneori, cate un coleg de trafic, uita sa semnalizeze, sa acorde prioritate, este neatent si suntem in pericol sa lovim masinile.
Se cuvine oare noua, sa fim nervosi, sa injuram, sa dracuim sau sa facem semne obscene?
Unii iasa la bataie cu bata, altii cu cutitul sau chiar cu pistolul, ca in filmele cu cowboy.

Nuuu, nu se cuvine, fiindca, CRESTINUL TREBUIE SA FIE UN OM AL PACII! 

In trafic, daca am spune tot timpul in gand: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!, atunci n-am mai vorbi vulgar, ci dimpotriva am zice: Doamne, Dumnezeule, slava Tie ca nu ne-am lovit!

Si, sa nu uitati: Din randuiala lui Dumnezeu, greseala pentru care judecam pe colegul din trafic, O VOM FACE SI NOI, NEGRESIT, PUTIN MAI TARZIU! 
Spune Sfantul Iacob: "Limba isi are locul ei intre madularele noastre", dar prin injuraturi, dracuituri si blesteme, spurca trupul si sufletul nostru. Toate aceste vorbe murdare, nu-l linistesc pe om si nici nu-i sporesc puterile, ele sunt doar o "Morfina a sufletului", care pare ca usureaza pentru o clipa, dar tulbura sufletul si-l incarca cu pacate. 

Dragii mei, urat ii sta unui barbat care injura sau dracuie, dar unei femei, cu muuult mai urat!

 Asadar, sa nu uitati: IN VIATA SI IN CIRCULATIE, TOTI GRESIM MULT!
                 Preot Ioan 🛎.

CATE KILOGRAME ARE UN PACAT?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, se spune ca un tanar, de altfel si el crestin ortodox, insa, doar prin Botez, care deseori batjocorea Sfanta Biserica Ortodoxa si Taina Sfintei Spovedanii, a venit la un preot crestin ortodox şi l-a intrebat in batjocura: “Parinte, ati putea sa-mi spuneti va rog, cat de greu este un pacat? Are cumva 10-15-20 kg? Va intreb, fiindca, eu fac mereu pacate, dar nu simt nicio greutate”.

Preotul l-a privit si apoi i-a raspuns tot printr-o intrebare: “Daca pui o greutate de 100 kg peste un mort, spune-mi, va simti el ceva?” “Nu va simti nimic, bine inteles, pentru ca e mort!”, a răspuns batjocoritorul. 
     Ei, fiule, tot asa nici tu nu simti nimic, pentru ca esti mort sufleteste. Tanarul nu s-a asteptat la o asemene replica inteleapta, care l-a pus pe ganduri. Din acel moment constiinta sa a inceput sa lucreze, sa-l mustre si s-a hotarat sa posteasca, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cat mai des.

Foarte important este ca fiecare crestin ortodox sa fie constient ca ar putea pierde Vesnicia Raiului, si atunci urmeaza Vesnicia Iadului. Iadul, nu este un loc nici placut, nu este frumos, partea cea mai rea este ca este pentru vesnicie. Si pentru cei care sunt indiferenti cu mantuirea sufletelor lor, bine ar fi sa stie cuvantul Sfantului Parinte Arsenie Papacioc: “Sa vedeti cand se opreste rasuflarea ce importanta este clipa!” Si atunci intrebarea fireasca: Simțim noi oare, greutatea pacatului?
                                                                                                                                Preot Ioan .

DIAMANTE DUHOVNICESTI

"Cand ne rugam in fata icoanelor lui Dumnezeu, trebuie sa fim cu inima infranta. Noi, ne infatisam insa, cu egoism si cu inimile reci, adica, doar ne facem datoria. De exemplu, citim Rugaciunile de seara, fara sa varsam o lacrima si fara simtamantul unei adevarate vinovatii. Omul trebuie sa fie intotdeauna cu ochii in lacrimi, vazand bunatatile pe care Dumnezeu i le ofera si intotdeauna trebuie sa-i multumeasca. Daca insa omul va fi pacalit si va crede ca tot ce a făcut este meritul lui, va veni si ziua in care adevarul, va iesi ca firul de par din aluat si va fi umilit. Fiecare ispita si suferinta in viata omului este si o calire, o slefuire. Este o pilire, care slefuieste o anormalitate a sufletului lui pentru a-l face potrivit pe acesta pentru Imparatia cerurilor. Cu smerenie sa primesti toate si nu ca si cum ti s-ar cuveni ceva. Sa te consideri pe tine insuti nevrednic pentru a primi, si atunci, in ochii lui Dumnezeu, esti vrednic sa primești..." (DIAMANTE DUHOVNICESTI, Din omiliile lui Dimitrie Panagopoulos).

Bucuria mea, iti urez: NOAPTE BUNA! ODIHNA PLACUTA! SOMN USOR, cu inger tare pazitor, de la al nostru Iisus Hristos, Mantuitor! Amin si Aliluia!                                                                                                                                  Preot Ioan   

.B I N E C U V A N T A R E

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..


🙏 “Har, mila, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatal si de la Iisus Hristos, Fiul Tatalui, in adevar si in dragoste.” (2 Ioan 1:3). Sa nu uitam cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Efrem Sirul: “Trupul tau, frate, Biserica este a Sfantului Duh, a Celui ce locuieste intru tine: Deci, ingrijeste-te de Biserica ta (trupul tau), ca sa nu mahnesti pe Cel ce locuieste intru dansa.” Sunt unii oameni care sustin cu tarie ca nu au nici-un pacat. Cine nu are nici-un pacat? Doar Dumnezeu! Insa Sfantul Evanghelist Ioan ne lamureste aceasta problema: “Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea" (1 Ioan 1:8-9). Sfantul Parinte, Arsenie Boca ne spune ca: "Odata oamenii I s-au plans lui Dumnezeu ca tare o duc greu cu necazurile, cu lipsurile si cu pacatele. “Drept ati spus fiilor, ca o duceţi greu cu pacatele. Asadar, daca o duceti greu cu ele, nu le mai faceti!” Ai pacatuit? Mergi si te spovedeste! Preotul duhovnic, este “chirurgul sufletului”, care opereaza cu Harul Duhului Sfant, inima si “vindeca” cu “focul” Duhului Sfant, ranile pacatului cronic. Doamne, fii indurator, Sa nu trimiti la osanda, Al meu suflet vinovat, Ce se-ntoarce catre Tine, Si se roaga neincetat! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

FRICA DE DUMNEZEU, EVLAVIE si CAINTA.

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



           Batranul Ieronim: „Cel ce se impartaseste trebuie sa simta inainte, FRICA DE DUMNEZEU, EVLAVIE si CAINTA. Iar dupa impartasire trebuie sa simta: PACE, BUCURIE si DORINTA DE A NU VORBI CU NIMENI”. OMUL, CAND SE RIDICA, SE RIDICA IN TREPTE! 

Nu deodata se face Sfant, dupa cum nici deodata nu se face drac, ci se ridica pe trepte. ,,De sapte ori de va cadea dreptul, de sapte ori se va ridica”. Sapte inseamna numar fara de numar, inseamna vesnicie, la nesfarsit." Este foarte important sa ne gaseasca Dumnezeu in miscare (in pocainta). Sa ne gaseasca pe pozitie, si atunci El ne ajuta, ne tine de mana sa ajungem la „Ierusalim” (in Imparatia Cerurilor). 

Daca nu suntem pe soseaua care duce la Ierusalim, nu ne mai tine de mana, fiindca suntem pe un drum laturalnic (calea cea larga, adica, calea iadului).

 Cand esti in miscare (fierbinte in credinta), atunci Dumnezeu te ajuta. Pentru ca nu doar a zice (eu am credinta in suflet si-mi este de ajuns), ci, A MISCA (Credinta, Har si Fapte bune) INSEAMNA A AJUNGE! (in Rai)". 

                                                                                                                                 Amin si Aliluia!

                                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

O credinţă uimitoare

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                  Credinţa în Dumnezeu a apărut după căderea din Rai a

protopărinţilor noştri Adam şi Eva. Câtă vreme erau acolo, erau în

directă comuniune cu Dumnezeu, nu era nevoie de credinţă fiindcă fiind

faţă către faţă exista doar iubirea. Dar după cădere apar nădejdea şi

credinţa.

Ce uimitor lucru este credinţa! E uimitor, de pildă, faptul că păstorii,

atunci când cerurile s-au deschis şi îngerii cântau, au putut crede că S-a

născut un Mântuitor în Betleem şi că-L vor afla într-o peşteră printre

vite. Ce lucru uimitor şi de necrezut! Poate că ar fi trebuit să spună: Cum

este cu putinţă aşa ceva? De ce să deschidă Dumnezeu cerurile şi îngerii

să cânte păstorilor pe rând? Negreşit, dacă Dumnezeu ar vrea să

vestească ceva, ar vesti lui Irod sau marele preot, nu nouă. Nu este oare

uimitor ca păstorii să fi crezut că-L vor afla pe Fiul lui Dumnezeu

născându-se nu într-un palat, ci într-un staul? Şi totuşi au crezut.

Ce uimitor este faptul că Magii au crezut chiar atunci când, ajunşi la

Ierusalim, nu au aflat nici un fel de festivităţi pentru naşterea unui

împărat. Totul era liniştit. Magii puteau foarte bine să fi plecat acasă. Dar

ei au întrat în stânga şi în dreapta şi au cercetat Scripturile, şi nu au

şovăit să plece la Betleem. Cu lucru uimitor, să creadă că Împăratul

Păcii, Sfetnicul Minunat, Mântuitorul Lumii, Mesia cel făgăduit, să Se

nască într-un sătuc înapoiat, în loc de Roma sau Atena! Şi totuşi au

crezut!

Aripile credinţei şi prezenţa lăuntrică a lui Dumnezeu

Pe lângă rugăciune, Dumnezeu ne-a dăruit şi aripile credinţei;

credinţa într-un Dumnezeu Care ne iubeşte şi ne ocroteşte; credinţa întrun

Dumnezeu care este Atotputernic; credinţa într-un Dumnezeu Care ne

făgăduieşte tot ce este spre binele celor care Îl iubesc şi lucrează

împreună cu El.

Mulţi dintre noi seamănă cu prepeliţa, care îşi ia zborul abia atunci

când este împinsă de frică. Îşi foloseşte aripile numai pentru zborul

groazei. Şi totuşi, Dumnezeu ne îndeamnă să nu fim prepeliţe, ci vulturi

în felul în care ne folosim credinţa. Vântul şuiera către o pasăre aşezată

pe un ciot: Am să te azvârl de aici! Dar pasărea i-a răspuns liniştită: Fă

ce vrei, eu am aripi. Cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi

puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului (Isaia 40:31).

                   Dumnezeu nu se ascunde de om

Dumnezeu nu se ascunde de om. Omul păcătos se ascunde de

Dumnezeu, se ascunde până ce Îl pierde cu totul din vedere pe

Dumnezeu. Iată o istorioară care ne lămureşte această afirmaţie:

Un rabin avea doi copii. S-au hotărât să se joace de-a v-aţi

ascunselea. Unul dintre ei s-a ascuns şi a aşteptat ca celalat să-l caute.

Dar cel care trebuia să caute a renunţat să-l mai caute, ba chiar a plecat

de acolo. Copilul care se ascunsese s-a dus plângând la tatăl său: Tată,

uite ce mi-a făcut fratele meu, eu m-am ascuns şi el n-a mai venit să

mă caute. Rabinul i-a spus: Nu mai plânge fiule, căci aşa se întâmplă şi

cu noi când ne ascundem de Dumnezeu. S-ar putea să nu ne mai

caute....

Nu te întrista

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

       Nu te întrista, lasă-te în voia lui Dumnezeu, El nu-l va părăsi pe

cel ce nădăjduieşte în El. Cele mai înfricoşătoare furtuni îi vor fi spre

mare folos robului credincios al lui Hristos. Fie ca aceste furtuni să-ţi

slujească drept învăţătură pregătiroare, experimentată spre suportarea

unor furtuni şi mai periculoase şi înfricoşătoare! Iar aceste furtuni vor

urma negreşit, pentru că astfel a stabilit Preaînţeleapta Pronie (pronie=

purtare de grijă) a lui Dumnezeu, ca prin multe necazuri să intrăm în

Împărăţia cerului. 

Crucea este purtătoare de moarte pentru acela care nu

a trasformat-o în Crucea lui Hristos, care de pe crucea sa cârteşte şi

huleşte împotriva Proniei Dumnezeieşti, care se dedă deznădejdii şi

disperării. Unii ca aceştia se pogoară de pe crucile lor doar pentru a

coborâ sufletele în mormântul veşnic, în temniţa iadului...

Bea cu bărbăţie paharul amar al încercărilor la serviciu şi printre

rude, aşa cum ţi-l dă Tatăl Cel Atotbun şi Preaînţelept. Gândeşte-te: nu ţi

l-a pregătit fariseul, nici Caiafa, nici Iuda, nu Pilat şi ostaşii lui îţi

dau acest pahar. OARE NU VOI PRIMI PAHARUL PE CARE

TATĂL MI-L VA DA?

                                Ajutorul lui Dumnezeu

      ® Nimic nu vine gratuit. Ajutorul lui Dumnezeu întotdeauna este

gata şi întotdeauna este aproape, însă este împărţit numai celor car-l

caută şi se trudesc şi mai ales lor... şi încep cu toată inima să strige:

Doamne, ajută-mă! Dar, cât timp rămâne o nădejde cât de mică în

propriile mijloace, Domnul nu Se amestecă, spunând parcă: „Aştepţi să

dobândeşti singur! Păi, aşteaptă... Însă, oricât vei aştepta, nimic nu vei

dobândi, fiindcă v-am spus: Fără Mine, nimic nu puteţi face“ (Ioan

15:5). 

Conştiinţa neputinţei este adevărata pregătire pentru primirea

ajutorului lui Dumnezeu.

                                                                                                                                Preot Ioan