Despre droguri .

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...otto:

                                                  Moto: „Consumul

                                            de droguri nu este decât

                                            o SINUCIDERE în mai

                                              multe etape; un fel de

                                                sinucidere în serial“

                                                         (A. Carter).

                                                         

                                                                                                                                                                                                                                Preot Ioan

                                          Iubiţi credincioşi,

            Oamenii visează încă din primele clipe ale vieţii. Îşi doresc să fie

fericiţi, să aibă succes în viaţă, să aibă sănătate şi bani... Odată cu

trecerea timpului, unii dintre ei sunt dezamăgiţi de neîmplinirile lor şi nu

mai au putere nici să viseze. Atunci îşi caută refugiul în alcool şi în

droguri pentru a obţine fericirea. Atât doar că acea fericire de moment

este iluzorie: „PAŞAPORT SPRE ALTĂ LUME“. Primii consumatori

au fost copiii străzii, dar nu este vorba de droguri renumite, ci de diverse

substanţe chimice, din acest motiv ei fiind denumiţi „aurolaci“. În timp,

tot mai mulţi tineri au fost tentaţi să cunoască „miracolele“ produse de

otrava albă.

           Consumul de droguri reprezintă una din provocările cu care se

confruntă umanitatea, efectele directe sau indirecte ale acestuia

relevându-l ca pe un fenomen îngrijorător.

       Spre deosebire de populaţia matură, populaţia tânără este mult mai

deschisă la nou, mai predispusă la noi experienţe, la risc. În plus, tinerii

din fostele ţări comuniste au fost mai puţin expuşi mesajelor care

subliniau pericolul reprezentat de consumul de droguri în societatea

capitalistă. Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai

complexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. Dacă

până în 1990, noţiunea de drog era foarte vagă pentru majoritatea

românilor, ulterior situaţia s-a modificat, România devenind ţinta unui

trafic organizat de substanţe stupefiante dinspre Orient spre Occident.

CE ESTE DROGUL? Este o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă

care, introdusă în organism, modifică imaginea asupra realităţii

înconjurătoare.  
                                Cuvântul drog, pe lîngă semnificaţia din dicţionar,

cuprinde următoarea sintagmă: distrugere, ruinare, obscuritate şi

ghilotină. Folosirea abuzivă poate crea dependenţă fizică şi psihică sau

tulburări grave ale activităţii mentale şi ale comportamentului.

Toxicomanul este persoana care consumă în mod regulat droguri,

pentru a obţine o stare de o anumită intensitate. Supradoza înseamnă

introducerea în organism a unei cantităţi de substanţă mai mare

decât poate suporta acesta şi care poate produce moartea. Supradoza

intervine atunci când consumatorul utilizează o doză prea puternică în

raport cu cea obişnuită, atunci când se continuă consumul dozei uzuale în

paralel cu medicaţia din cura de dezintoxicare.

                      CARACTERISTICILE DROGURILOR

         a) Dependenţa este o formă de intoxicaţie cronică ce rezultă din

consumarea repetată de substanţe toxicomanogene, fără motivaţie

medicală. Ea poate fi de două feluri:

fizică şi psihică. Dependenţa fizică nu

se întâlneşte la toate tipurile de droguri.

Când apare, ea se manifestă sub forma

unor stări patologice care constau în

necesitatea organică de a folosi droguri

pentru a evita tulburările ce apar la

încetarea utilizării. Ea apare mai ales la

derivaţii opiului (heroina, morfina).

Dependenţa psihică este cea mai importantă. Ea constă în modificări de

comportament şi o stare mentală particulară însoţită de necesitatea

psihică imperioasă de a-şi administra substanţe periodic sau continuu

pentru a obţine o stare de bine sau pentru a înlătura disconfortul psihic.

Este întâlnită la toate tipurile de droguri.

              b) Toleranţa apare atunci când organismul se obişnuieşte cu

prezenţa unei anumite substanţe şi se adaptează la aceasta. Ca atare,

pentru obţinerea unei anumite stări, toxicomanul trebuie să mărească

dozele. Astfel, un toxicoman ajunge să suporte doze care pentru

persoanele normale ar fi fatale. Toxicomania presupune obişnuinţa

morbidă (bolnăvicioasă) de a folosi doze repetate şi crescânde de

substanţe toxice, între care un loc accentuat îl ocupă stupefiantele.

                         CLASIFICAREA DROGURILOR

            După efectul pe care-l au asupra organismului:

               1. Droguri halucinogene sau perturbatorii ale sistemului

                 nervos central:

                  ● cannabisul; ● mescalina; ● L.S.D.-ul;

                  ● peniciclidina; ● ciuperca halucinogenă; ● inhalanşi.

               2. Droguri depresive ale sistemului nervos central:

              ♦ opiaceele; ♦ barbituricele; ♦ analgezicele.

               3. Droguri stimulente:

              ■ cocaina; ■ extazy;

              ■ amfetaminele; ■ khatul.

                     După provenienţă drogurile sunt:

               ► Droguri naturale - adică obţinute direct din plante şi

arbuşti:

- opiul şi opiaceele - realizate din latexul macului (Papaver

Somniferum);

           - cannabisul şi răşina - produse ce se pot realiza din

Cannabis Sativa (cânepa indiană);

- khatul;

- frunzele de coca (Isrytroxylon Coca) şi derivaţii săi;

- alte plante cu proprietăţi halucinogene.

               ► Droguri semisintetice

realizate prin procedee chimice pornind de la substanţe naturale

extrase dintr-un produs vegetal:

- heroina şi LSD-ul.

            ► Droguri elaborate în întregime prin sinteze chimice:

■ hidromorfonul; ■ petidina; ■ metadona; ■ mescalina, amfetamina.

                         CAUZELE CONSUMULUI DE DROGURI

                  Consumatorii de droguri se împart în cinci categorii: cei care

consumă din amuzament, consumatori regulaţi, cei care iau să se întreacă

pe sine înşişi, cei care luptă împotriva angoasei şi în sfârşit, consumatorii

învederaţi. Există o distincţie clară între primele categorii şi cea de-a

cincea. Majoritatea oamenilor nu cunosc suficient de multe lucruri

referitoare la efectele pe care le implică consumul diferitelor droguri,

existând confuzie şi informaţii greşite în acest domeniu. Câteva dintre

cele mai des întâlnite motive pentru care un om ajunge să consume

droguri sunt:

● ivirea posibilităţii, şi atunci tinerii pur şi simplu încearcă;

● consumul de droguri poate fi văzut ca un lucru excitant şi

pentru care ai nevoie de curaj; este nevoia adolescentului de a

brava (teribilism).

● se mai consumă pentru a scăpa de problemele zilnice:

divorţul părinţilor, abuzul sau neglijarea părinţilor, la şcoală

sau în alte situaţii;

● consumul de droguri mai poate fi provocat de singurătate, de

sentimentul de inutilitate, de lipsa respectului de sine, sau a

încrederii în sine. Se spune că doar indivizii slabi ajung

dependenţi de droguri, însă studiile au dovedit că toxicomanii

provin din aproape toate categoriile sociale şi toate domeniile

de activitate. Se spune că abuzul de droguri este o „crimă fără

victime“, deoarece îl vatămă doar pe cel care le consumă, dar

în realitate toxicomanul nu este singura persoana care suferă.

                                             CAUZE EXTERNE:

          - anturajul (grup de prieteni dubioşi);

          - imitarea modelelor din filme etc.;

          - climatul familial defavorabil ;

          - tovărăşia (prietenia toxicomanilor);

          - nivelul educaţional şi cultural redus ;

          - distracţiile (petreceri, discoteci, baruri);

          - lipsa informaţiilor sau informaţii false

          - frecventarea anumitor grupuri şi a unor

             despre droguri; locuri ascunse (secrete).

                        EFECTELE DROGURILOR DEPIND DE:

           ● doza absorbită; ● modul de administrare; ● persoana care consumă;

           ● experienţe anterioare; ● mediul în care se consumă drogul.

                     PERICOLELE GENERATE DE DROGURI SUNT:

              ► producerea unui acccident sub influenţa drogurilor ;

              ► câteva categorii de droguri pot îngreuna sau bloca respiraţia ;

              ► supradoza accidentală poate duce la inconştienţă sau chiar la moarte;

              ► dependenţă, după utilizarea regulată.

Drogurile pot produce confuzie sau halucinaţie. Pot provoca

stări emotive necontrolate sau alte dereglări mentale serioase. Cei

care iau heroină pentru prima oară au stări violente de rău. Dacă un

utilizator de droguri începe să se injecteze, acest lucru poate genera

infecţii, otrăviri ale sângelui sau chiar infecţie de HIV-SIDA.

         În funcţie de substanţa utilizată, pot apare următoarele semne

                                                caracteristice:

          ● schimbări de dispoziţie psihică; ● pierderi de memorie;

          ● somnolenţă, apatie, lipsa apetitului; ● halucinaţii, delir;

          ● lipsa concentrării, scăderea inteligenţei; ● apariţia prietenilor noi.

          ● lipsa interesului pentru şcoală, prieteni, familie;

                                 TIPURI DE DROGURI

           COFEINA este unul din drogurile cu cea mai largă răspândire; se

găseşte în cafea, ceai, băuturi răcoritoare (cola), ciocolată şi chiar în

unele medicamente. Efecte psihice: stimulează activitatea intelectuală,

creşte puterea de concentrare, iar în cantităţi mari provoacă iritabilitate şi

anxietate. Efecte fizice: tremurături ale mâinilor, scăderea apetitului,

insomnii, tulburări gastrice, creşterea tensiunii arteriale, afecţiuni ale

inimii, afecţiuni renale.

           SEDATIVELE fac parte din categoria deprimantelor sistemului

nervos central; majoritatea sunt folosite în scopuri terapeutice, pe bază

de prescripţie medicală; se găsesc sub formă de capsule sau tablete (care

se iau pe cale orală) sau se pot administra sub formă de injecţie, produc

dependenţă, iar toleranţa se instalează destul de repede. Ca efecte

psihice: calmare, senzaţie de liniştire, încetinirea gândirii, lipsa emoţiilor

şi pierderea interesului faţă de întâmplările şi oamenii din jur. Ca efecte

fizice: stări de somnolenţă, dificultăţi în mers, lipsa de coordonare a

mişcărilor, vorbire greoaie, foarte periculoase în combinaţie cu alcoolul,

iar în doze mari provoacă chiar moartea.

              OPIUMUL se extrage direct dintr-o anumită specie de mac

(Papaver Somniferum). Macul a fost cultivat probabil cu 5000 de ani

înainte de Hristos de către locuitorii Mesopotamiei. De atunci oamenii au

continuat să-l folosească în medicină sau ca narcotic.

Rafinat sau preparat pentru fumat, opiumul, produs din

opiumul brut, este dizolvat în apă, încălzit sau filtrat.

Cea mai obişnuită cale de consum a opiumului este

fumatul, dar el poate fi mâncat, băut sau injectat.

Efectele consumului de opium constau în: euforie, tulburări mentale,

putere redusă de concentrare, dureri puternice de cap, insomnie, greţuri,

crampe musculare şi abdominale. Opiumul brut se fumează în pipe, din

el putându-se extrage o serie de derivaţi, unii cu întrebuinţare medicală

(codeina, papaverina, morfina).

                   MORFINA este un derivat al opiumului care se prezintă sub

formă de pudră albă, solubilă în apă, cu gust amar; se poate administra în

scop terapeutic (oral, intramuscular, intravenos). Din 10 Kg de opium se

obţine aproximativ un kg de morfină. Este o pudră cristalină alb-gălbuie.

În traficul ilegal de narcotice morfina se transportă sub formă de plăcuţe

solide de culoare bej şi creează dependeţă fizică şi psihică.

                      HEROINA este o pulbere de culoare variabilă, de la gălbui la

maroniu, cu gust amar şi miros slab de oţet; puterea analgezică este de

3-5 ori mai mare decât a morfinei. Traficanţii au reuşit să obţină patru

tipuri de heroină în funcţie de gradul de purificare (1; 2; 3; 4.... 9).

Primele două sunt mai puţin căutate din cauza concentraţiei foarte

reduse, cea mai răspândită este cea cu numărul 4 cu o puritate de 60%.

Heroina nr. 3 mai este numită de traficanţi „Brown sugar“ (zahăr negru)

sau „ Hong-Kong Rocks“. Cea mai puternică heroină este numărul 9

care a ajuns la gradul de 99 % puritate. Heroina se poate fuma cu tutun,

încălzită într-o folie („chasing the dragon“),

injectată imediat sub piele („skin popping“) sau

direct în venă („mainlining“). Marea majoritate a

dependenţilor îşi injectează drogul; injecţiile

amplifică efectele şi sunt cele mai periculoase.

Poate produce iniţial o stare de alertă, apoi de

beţie. Supradoza duce la inconştienţă. Utilizarea

frecventă duce la dependenţă, dar odată cu

creşterea consumului, corpul se adaptează şi nu

mai simte nimic, ajungând la o nevoie constantă

de heroină doar pentru a funcţiona normal.

Abstinenţa unui utilizator regulat produce stări de

rău similare cu gripa. Ca efecte psihice: scăderea inteligenţei şi a voinţei,

slăbirea memoriei, întreaga existenţă este aservită nevoii de a-şi

administra drogul, declinul întregii personalităţi, anularea

responsabilităţilor familiale şi profesionale, scăderea apetitului, scăderea

libidoului. Ca efecte fizice: slab, palid, pupile mici, fixe, tremur uşor al

mâinilor şi al pleoapelor, unghii casante, căderea părului, constipaţie,

vărsături, respiraţii rare, puls scăzut. Prima reacţie după injectare este

„flash-ul“, o reacţie de rapidă şi intensă plăcere. Urmează momente de

destindere, cu inhibiţii psihomotorii, perioadă denumită „planeta“ care

durează 2-6 ore. În acest timp consumatorul are greţuri, o depresie a

centrilor respiratori cu risc de comă şi deces, i se încetineşte ritmul

cardiac, are hipotermie. Apar tulburări intestinale şi urinare, hemoragii,

pneumonii infecţioase, septicemie, hepatită virală.

                  Dana nu mai are decât un singur picior... paralizat

„Pentru mine a fi toxicoman înseamnă a depinde de seringă.

Prima oară nici nu m-am gândit la pericolul unei supradoze sau,

dacă m-am gândit, acest lucru mi se părea excitant. Când te

droghezi îţi spui că următoarea doză va fi şi ultima. Trăieşti alături

de moarte. Şi apoi îţi spui că atunci când se va întâmpla, totul se va

produce aşa de repede încât nici nu vei avea când să-ţi dai seama“ -

mărturiseşte Dana. „Acesta a fost începutul sfârşitului. Făceam

trotuarul pentru a-mi oferi ceea ce era singura mea raţiune de a trăi

sau măcar prima: drogurile. Nimic nu mă interesa şi mai ales

nimeni. Trebuia să mă bat cu „dealerii“, cu poliţiştii apoi cu clienţii,

cu opinia generală...“ - aceasta este mărturia unei fiinţe care a

ajuns să se vândă pentru a-şi procura droguri. DUPĂ UN AN ŞI

JUMĂTATE DE LA ACEA SUPRADOZĂ DANA NU MAI ARE

DECÂT UN SINGUR PICIOR ŞI ACELA ESTE PARALIZAT, ÎNSĂ

MAI ARE SPERANŢA CĂ SE VA RIDICA ÎNTR-O ZI. 

               CANABISUL (spliff, marijuana, ganja, weed, hash, skunk, blow,

puff, iarba etc.) Cannabisul sau cânepa indiană este cel mai răspândit

drog după alcool, cafea şi tutun; se obţine

prin uscarea şi tocarea frunzelor sau prin

extragerea răşinei, se fumează sau se

amestecă în mâncare. Tipurile de canabis si 
uleiul THC .canabisul se 

fumează în ţigări sau pipă, uneori

amestecat cu tutun, are miros

caracteristic de iarbă, iar utilizatorii de cannabis devin vorbăreţi. Treptat

sunt afectate creierul, ficatul, inima, iar rezistenţa în faţa bolilor scade.

Efecte: în doze mici, efectele sunt asemănătoare celor produse de alcool,

pe când dozele mari au efecte halucinogene; efectele se fac simţite

relativ repede atunci când este fumată. Persoana respectivă se va simţi

mai relexată şi fericită. Marijuana mai tare poate conduce la râsete fără

rost, pierderea inhibiţiilor şi o sensibilitate crescută la muzică şi culori.

Nu induce dependenţa fizică; după administrare toxicomanul trece prin

trei faze: 1. EXCITAŢIE; 2. EXTAZ, BEATITUDINE; 3. SOMN.

                   MARIJUANA se poate fuma cu sau fără tutun, filtrată prin apă

sau inhalată prin diverse metode. Efectele fizice ale unei supradoze sunt:

ochii înroşiţi, gura uscată şi reflexe

întârziate, iar unii oameni au resimţit chiar

teamă sau au devenit paranoici. Efecte

secundare: pentru unii fumatul marijuanei

a devenit la fel de natural ca şi băutul unui

ceai şi simt că le face viaţa mai puţin

stresantă fără să le afecteze judecata sau

reflexele normale. Deşi larg acceptat

faptul că folosirea ocazională de

marijuana nu este cu siguranşă mai dăunătoare decât drogurile acceptate

(tutunul sau alcoolul), posesia a rămas încă un delict în marea majoritate

a ţărilor.

COCAINA (charlie, C, snow, coke, toot, rocks, stones). Se

prezintă sub două forme: pudră (are culoare alb-cristalină cu gust amar

care se injectează sau se inhalează nazal); sau crack (se obţine în urma

unei prelucrări chimice rezultând pietricele albe care se fumează sau se

inhalează nazal în urma încălzirii în recipiente speciale). Ca efecte

psihice: euforie, logoree, îndrăzneală, creşterea dorinţelor sexuale, inhibă

senzaţiile de foame, sete, somn, durere. Ca efecte fizice: vasoconstricţie

şi anestezie locală, nas palid şi rece, ochi injectaţi, lăcrimoşi, pupile

dilatate, scăderea greutăţii. Senzaţia nu durează foarte mult (în jur de

20-30 de minute) şi acest lucru încurajează repetarea experienţei, cu

efecte devastatoare asupra sănătăţii. Se poate şi fuma, dar efectul este de

o durată mai scurtă.

                           „CIUGULIND“ drogul de pe podea

                I se spune Annie-cocaină. Are 17 ani şi de cînd a fost

alungată de mama ei (sclava unui alt drog, alcoolul), a locuit cu

alte două tinere, Tasha şi Neise, într-un bârlog al cocainei, în

Red Hook. Apartamentul lor este plin la orice oră din zi şi din

noapte, de fete care fumează cocaină sau dorm între două

„misiuni“, cum i se spune în argoul din Red Hook chefului cu

droguri. Tashei şi Neisei nu le pasă: fetele pot rămâne cât vor,

dacă mai fac ceva treabă în casă şi împart drogul cu ele. Când se

fumează, nu se mai discută nimic, nu se aud decât zgomotele

televizorului, care nu se închide niciodată. Dar când n-au

cocaină, fetele devin irascibile şi încep certurile - de obicei

pornind de la cine a consumat mai multă cocaină. Încep urletele

şi bătăile. Annie n-are alt scop în viaţă decât cocaina. Dacă nu

găseşte mijloace să şi-o cumpere, le pisează pe celelalte două fete

să-i dea din doza lor; şi, în cele din urmă, se aşază în patru labe

şi începe să caute urme de cocaină pe podea. În această

umilitoare poziţie e asemuită cu o „puicuţă care ciuguleşte“.

              CRACK-UL este cocaina „prăjită“ într-o piatră, este de faptforma cea mai ucigătoare a cocainei. Se fumează de obicei printr-o

„water pipe“ şi produce o rapidă şi foarte intensă senzaţie care durează

aproximativ 2 minute, urmată de o stare plăcută ce durează în jur de 20

de minute. Deoarece „hit-ul“ (porţia) este atât de puternic, mulţi

încearcă să repete experienţa sau să ia o supradoză. Riscurile aduse

sănătăţii: consumul regulat de cocaină poate distruge fosele nazale iar

fumatul ei poate duce la dureri de piept, cancer pulmonar sau bronşite.

Mai poate duce şi la probleme de inimă iar atunci când este injectată

distruge rapid ţesuturile şi poate duce la ulcer. Folosirea îndelungată

duce la boli psihice începând cu depresii şi culminând cu o psihoză

similară cu schizofrenia. Supradozajul duce chiar la moarte. Consumul

prelungit duce la nevoia de doze tot mai mari şi la o dependenţă

psihologică completă. Un pericol din ce în ce mai mare este mixul de

cocaină cu heroina (speedball) care duce la o dependenţă duală

                         UN SALT IN ABIS

În ciuda preţului scăzut, crackul este unul dintre cele mai

eficace droguri, obişnuinţa instalându-se brutal. „Am încercat şi

alte droguri, dar ne puteam controla“, declară Norma, în timp ce-l

sprijină pe Marcos, în gangul unde dorm. „De cînd am trecut la

crack, nu ne mai pasă de nimic“. Norma are 36 de ani, Marcos 34,

şi au rămas fără locuinţă de când au fost daţi afară dintr-un

apartament aflat într-un cartier mai bun decât Red Hook. Acum

cei doi duc în Hook o viaţă de nomazi între locurile unde se

fumează crack şi gangurile sau casele scărilor pe care le folosesc

drept dormitoare. „Am uitat să plătim facturile, am uitat de chirie,

am uitat să mai mergem la lucru“, spune Marcos, explicând

situaţia lor. Tot timpul şi-l petrec în speluncile din Red Hook, unde

se fumează crack, luându-i cu ei şi pe copiii Normei (de 8 şi 10

ani). Dar chiar şi pentru negustorii de crack asta este prea de tot,

astfel încât copiii au fost îndepărtaţi, trimişi să trăiască la nişte

prieteni din alt stat. Cine începe să consume crack devine atât de

dependent încât va cheltui pentru drog ultimul bănuţ. Norma şi

Marcos au o situaţie economică disperată, din care ieşirea începe

să fie tot mai îndepărtată. Din când în când, Marcos câştigă 50 de

dolari pe zi ca ajutor al vreunui traficant. Cel mai adesea se

adresează cămătarilor locali, care cer 20 de dolari pe săptămână

pentru 10 dolari împrumutaţi. Cei doi nu mai au absolut nimic.

„Tot ce mi-a mai rămas este o pereche de cercei, spune Norma,

dar n-am de gând să-i vând“. Marcos e disperat şi se gândeşte la

sinucidere: „Niciodată n-am crezut că voi trăi în halul ăsta. Nu

acuz pe nimeni, eu sunt singurul vinovat. Dar mă întreb de ce mam

mai născut???“.

                   HAŞIŞ-ul este produs utilizând bucăţile fine de marijuana. El nu

este un produs uniform, culoarea poate să varieze de la negru, maro

închis, maro-cafeniu, brun-roşcat, verde-cenuşiu până la verde. Haşiş-ul

se prezintă sub forma unei pulberi albe sau a unei paste solide ce poate

avea diferite forme: rotunde-ovale, cunoscute sub numele de turte. Haşiş-

ul se fumează, se mestecă sau este consumat sub formă de batoane cu

care se freacă gingiile. Cel sub formă de pulbere poate fi consumat în

mâncare sau amestecat în diverse băuturi. Sub acţiunea haşiş-ului iniţial

apare o stare psihică şi fizică de bine, urmată de halucinaţii.

Consumatorul îşi simte grele mâinile şi picioarele. Organismul simte o

acută senzaţie de foame, iar somnul este agitat şi însoţit de coşmaruri. În

ceea ce priveşte uleiul de haşiş el este un lichid uleios de culoare maro

spre negru şi se prepară prin distilarea repetată a frunzelor, florilor sau a

răşinei de cannabis. O picătură de ulei de haşiş pusă într-o ţigară

obişnuită are acelaşi efect ca al unei pipe de haşiş.

„Am 22 de ani. Nu lucrez... Consum haşiş de doi ani. Prima

ţigară am fumat-o la îndemnul prietenilor“ - povesteşte Ştefan.

„Am vândut tot ce se putea pentru a-mi cumpăra haşiş. Nu pot să

renunţ din cauza durerilor. Am rezistat fără drog trei zile. Am

încercat foarte multe cure de detoxifiere. Ultima oară am fost

alungat din spital datorită agresivităţii pe care am manifestat-o.

Dar eu nu realizez ce am făcut. În momentul în care nu mai fumez

haşiş trec într-o stare de inconştienţă şi nu mai ştiu ce fac. Aş dori

foarte mult să renunţ la drog dar nu ştiu cum să trec peste durerile

musculare şi osoase care sunt de nesuportat. Este aceasta o

situaţie fără ieşire???“

ALCOOLUL este un lichid incolor, volatil, punctul de fierbere

78, 3OC cu miros şi gust specific. Adesea e

folosit ca remediu de îmbunătăţire a

dispoziţiei, în calitate de dizolvant,

dezinfectant şi combustibil. Când alcoolul

ajunge în stomac, o parte din el trece în

celulele stomacului şi în circuitul sanguin.

Restul trece în intestinul subţire şi apoi

direct în sânge. Alcoolul poate afecta

mucoasele care protejează laringele şi

stomacul. Chiar şi în cantităţi mici, creşte

secreţia sucurilor digestive şi creează o senzaţie de foame. Iritarea

constantă a învelişului poate produce gastrită. Mâncarea poate încetini

absorbţia alcoolului în sânge aproape cu 50%. Mâncărurile grase, alături

de proteine îl pot proteja pe cel care bea de a se intoxica prea repede.

Alcoolul trebuie descompus de ficat în bioxid de carbon şi apă, înainte

de a ieşi din organism. Ficatul nu poate descompune odată decât cantităţi

mici (aproximativ 15 ml alcool pe oră), iar restul circulă în sânge. Când

ficatul devine foarte slăbit, apar simptome în tubul digestiv şi în sistemul

circulator. Ciroza, cauzată de consumul excesiv de alcool, este o

deteriorare a ficatului care distruge ţesuturile sănătoase şi lasă numai

ţesuturile grase şi cele fibroase. Alcoolul este sedativ şi depresiv, el

încetineşte activitatea creierului, impiedică atât stocarea cât şi obţinerea

informaţiilor din memorie, poate provoca halucinaţii şi chiar apoplexie

(pierdere bruscă a cunoştinţei şi sensibilităţii). Alcoolul poate deteriora

vederea, auzul, gustul, mirosul, simţul tactil, coordonarea mişcărilor.

                   ● EFECTE DE SCURTĂ DURATĂ: răspunsuri încetinite

                     faţă de mediu; scăderea coordonării, a capacităţii de a gândi

                     limpede; alterarea memoriei; voma; tulburări de vedere; risc

                    crescut de accidente; pierderea cunoştinţei; coma; decesul.

                    ● EFECTE DE LUNGĂ DURATĂ: alcoolism; pierderea

                   memoriei; ciroza hepatică; deteriorarea creierului; boli de inimă;

                    malnutriţia; scurtarea duratei de viaţă; moartea prin accidente

                        (ex. rutiere, legate de alcool).

Încă de la începuturile secolului trecut, medicii au dovedit că

alcoolul trece foarte uşor prin placentă. Aşa încât concentraţia sa în

sângele fătului şi în lichidul amniotic este echivalentă cu cea din sângele

mamei, dar o poate şi depăşi, pentru că ficatul fătului nu poate elimina

agenţii toxici. Până la metabolizarea alcoolului prin ficatul matern este

nevoie de câteva ceasuri (procesul presupune un schimb de sânge între

placentă şi mamă). Spontan, majoritatea femeilor îşi reduc consumul de

băuturi alcoolice sau renunţă cu totul la acestea. Este cu atât mai uşor să

te abţii, cu cât de multe ori în timpul sarcinii apare un dezgust brusc

pentru băuturile alcoolice, în special în primele trei luni. Dumnezeu

aranjează foarte bine lucrurile, căci mai ales în primele săptămâni copilul

ce se va naşte este cel mai vulnerabil.

           Într-o zi s-a dus diavolul la un bun creştin (om cu frică de

Dumnezeu) şi i-a spus: „De aproape 25 de ani trăieşti în curăţie

trupească, în casa ta arde neîncetat candela, te rogi dimineaţa, te

rogi seara, te aşezi şi te scoli de la masă cu rugăciuni, nu lipseşti

nici o Duminică de la Biserică, posteşti, citeşti în fiecare zi câte un

acatist, din Psaltire, din Biblie, te spovedeşti, te împărtăşeşti în

fiecare din cele patru posturi mari ale anului. Atâta iubire pentru

Dumnezeu şi atâta trăire creştinească eu nu mai pot răbda, trebuie

să faci şi tu un păcat din cele mari. Şi iată, chiar te las să-ţi alegi:

ori crimă, ori curvie, ori beţie. Îţi las trei zile să te gândeşti şi apoi

mă voi întoarce să-mi spui ce ţi-ai ales“. Se gândea omul: „Crimă,

nu vreau în nici un caz să fac că doar spune clar Porunca a şasea

«Să nu ucizi». Nici curvie nu vreau să fac căci este tot un păcat

strigător la cer conform poruncii a şaptea a lui Dumnezeu «Să nu

fii desfrânat». Deşi n-aş vrea, dacă tot nu am scăpare, îmi aleg

beţia. M-oi îmbăta de câteva ori şi la urmă o să scap eu de ea“. S-a

întors după trei zile diavolul şi l-a întrebat: „Ei, i-a spune ce ţi-ai

ales?“ „Mi-am ales beţia, a zis omul“. Şi imediat diavolul s-a făcut

nevăzut. În clipa aceea a fost cuprins de patima beţiei. La puţină

vreme după aceea s-a îmbătat atât de rău încât din beţie (neştiind

ce face) şi-a violat mama şi apoi a omorât-o. Când s-a trezit din

beţie şi a văzut ce-a făcut a regretat amarnic, dar era prea târziu.

Iată aşadar cât de mult rău poate produce excesul de alcool. Beţia

este mai rea ca toate, căci din beţie a făcut şi celelalte două păcate

mari: curvia şi crima!

AMFETAMINELE au fost create pentru prima dată în Germania

prin 1910. Erau distribuite militarilor în primul război mondial, ca să

suporte mai uşor oboseala şi pentru a le

stimula agresivitatea. Sunt droguri sintetice,

folosite iniţial în tratamentul obezităţii, pentru

că inhibă senzaţia de foame. Se prezintă sub

formă de tablete, capsule sau pudră. Se inhalează, se înghit, se injectează

sau se fumează. Ca efecte psihice stimulează funcţiile psihice, senzaţie

de forţă, veselie, încredere în sine, anxietate, agitaţie, iritabilitate, panică,

sentiment de persecuţie, delir, insomnie. Ca efecte fizice: tremurături,

creşterea tensiunii, palpitaţii, accelerarea respiraţiei, dilatarea pupilelor.

Pot apărea urmări ca: depresiuni şi insomnii. Utilizarea îndelungată poate

produce mania persecuţiei.

EXTASY este considerat un drog de discotecă şi are foarte multe

variante şi denumiri: Playboy, Rolex, Mercedes, BMW,

Shengen etc. Este o substanşă sintetică ce derivă din

amfetamină produsă în 1914. Numit MDMA sau Adam sau

Extasy este un drog sintetic şi reprezintă o ameninţare serioasă

la adresa sănătăţii, putând duce la deces. Se prezintă sub formă

de capsule sau tablete diferit colorate şi uneori sub formă de

pulbere sau lichid. Pastilele au imprimate pe ele diferite figuri

- delfini, tauri, câini, elefanţi, trifoi, fiecare având o anumită

intensitate şi producând o altfel de senzaţie. Se consumă pe

cale orală. Ca efecte psihice: efect calmant, înaltă percepţie a

sunetelor şi culorilor, stare de beatitudine, oboseală, depresie,

anxietate, panică, confuzie, paranoia. Ca efecte fizice: greaţă,

diaree, dureri musculare, tulburări de vedere, maxilarul se

contractă, gura foarte uscată, sete puternică, accelerarea bătăilor inimii,

creşterea puternică a temperaturii corpului, blocaj renal.

L.S.D.-ul (tabs, trips, blotters, microdots). LSD-ul este un

halucinogen puternic care alterează percepţia

asupra lumii exterioare, distorsionează

percepţiile consumatorului. Se prezintă sub

formă de pulbere albă, prelucrată în tablete sau

capsule, sau se imprimă pe hârtie cu desene şi

culori diferite. Se consumă pe cale orală, produce dependenţă psihică, iar

toleranţa se instalează rapid. Ca efecte psihice: efectul principal este aşanumita

călătorie sau transă şi depinde de dispoziţia persoanei, de

anturajul şi locul unde se află, astfel în unele cazuri, consumatorul are

senzaţii foarte plăcute, percepţii extraordinare ale formelor şi culorilor,

ajungând la beatitudine şi extaz, pe când în altele apar trăiri neplăcute

care provoacă viziuni. Ca efecte fizice: hipertermie, tahicardie,

tremurături, greţuri.

                          CIUPERCILE HALUCINOGENE. Cresc spontan în Marea

Britanie. Au efecte similare cu Cannabisul. Sunt ciuperci cu efect

halucinogen, se consumă crude, proaspete sau uscate, în mâncare,

băuturi sau sub formă de infuzie. Provoacă dependenţă psihică, iar

toleranţa se instalează rapid. Ca efecte psihice: stare de euforie,

halucinaţii, imagini deformate intens colorate, teamă, anxietate, psihoză.

Ca efecte fizice: tulburări de vedere, greaţă, vărsături, dureri de stomac,

hipertensiune arterială.

                             TRANCHILIZANTELE. Tranchilizantele sunt tablete prescrise

de medic, uneori luate ilegal. Efectul pe care-l produc este similar cu cel

dat de alcool. Multe droguri pot fi injectate. Riscurile sunt infecţiile,

otrăvirea sângelui, hepatita şi SIDA.

           PAISPREZECE CHESTIUNI DESPRE MIT ŞI REALITATE

          1. Se spune că drogurile nu constituie o mare problemă.

Dar realitatea este că ele constituie o problemă îngrozitoare, a

cărei seriozitate devine cu fiecare zi mai vizibilă. Există milioane de

oameni care recurg la droguri în toată lumea, abuzând de diferite

substanţe ilegale. Aceşti oameni îşi distrug sănătate şi bunăstarea, îşi pun

în pericol şansele pentru o viaţă sănătoasă şi productivă. Mai mult, există

miliarde de victime indirecte ale abuzului de droguri, familii ale

drogaţilor, grupuri sociale şi societăţi.

               2. Se spune că folosirea „recreaţională“ a drogurilor n-ar fi

              dăunătoare.

Dar realitatea este că toate drogurile ilegale sunt periculoase şi

produc modificări fizice şi psihologice celui care recurge la ele.

Folosirea prelungită a drogului conduce la dependenţă.

           3. Se spune că marijuana nu ar fi mai rea decât alcoolul sau

                tutunul.

Dar realitatea este că marijuana este foarte periculoasă. Spre

deosebire de alcool, care dispare din trup în 24 de ore, fiind solubil în

apă, marijuana e solubilă în grăsime, ceea ce înseamnă că elementele

chimice psihoactive se fixează de părţile grase ale trupului (de obicei

creierul şi organele genitale), putând fi detectate într-un interval de până

la 30 de zile de la folosire. O ţigaretă de marijuana conţine mai mulţi

agenţi producători de cancer decât cea mai puternică ţigaretă din tutun.

                4. Se spune că toată lumea consumă droguri.

Dar realitatea este că la acest argument recurg cei ce se droghează

în speranţa că îşi vor face mai acceptabil viciul. De fapt nu toată lumea ia

droguri, iar cei care o fac au mai puţine şanse să fie fericiţi şi să aibă o

viaţă mai productivă decât cei care nu recurg la droguri.

                5. Se spune că doar indivizii slabi ajung dependenţi de droguri.

Dar realitatea este că opusul este adevărat: dependenţii de droguri

devin indivizi slabi. Nimeni nu consumă droguri pentru a ajunge

dependent de ele. Oamenii iau droguri din diverse motive, între care

dorinţa de a evada din realitate, de a se adapta vieţii cotidiene sau de a fi

acceptaţi de ceilalţi.

                     6. Se spune că abuzul de droguri este o crimă „fără victime“,

                         deoarece el vatămă doar pe cel care le consumă.

Dar realitatea este că în timp ce sănătatea şi şansele unei vieţi

productive sunt puse în pericol prin consumul individual de droguri,

individul nu este singurul care suferă. Familia suferă şi ea, lipsită de

armonie şi îndurerată să fie martorul autodistrugerii celui iubit.

                     7. Se spune că dacă o persoană doreşte să ia droguri, guvernul

                         n-ar trebui să se amestece.

Dar realitatea este că drepturile legitime ale individului trebuie să

concorde cu siguranţa şi bunăstarea populaţiei în general. Nici un individ

nu are dreptul de a se comporta într-un mod distructiv pentru ceilalţi.

                     8. Se spune că toţi dependenţii de droguri ar trebui închişi.

Dar realitatea este că închiderea unui dependent de droguri nu va

rezolva problema. Consumatorii de droguri au comis o crimă, dar

dezintoxicarea, tratamentul şi reabilitarea individului sunt esenţiale

pentru ca el să trăiască fără droguri. A trimite un dependent de droguri la

închisoare nu contribuie la vindecarea bolii şi, odată eliberat, acesta se va

întoarce la stilul de viaţă anterior.

                   9. Se spune că din cultivarea plantelor pentru droguri fermierul

                     sărac obţine bani.

Dar realitatea este că acest gen de activitate ilegală creează o

economie bazată în mod artifical pe bani, făcându-l pe fermier complet

dependent de banii proveniţi de la traficanţii de droguri, aşezându-l la

bunul plac al acestora şi în opoziţie cu guvernul.

                   10. Se spune despre comerţul ambulant cu droguri că este un

                      mijloc prin care cei săraci pot câştiga bani.

Dar realitatea este că cei mai mulţi dintre aceşti traficanţi

ambulanţi sunt sau devin dependenţi de droguri. Banii pe care-i câştigă

nu-i pot ajuta nici pe ei nici familiile lor; de-abia le susţin viciul. Fiecare

individ care vinde droguri pe stradă este ultima verigă dintr-un lanţ de

activitate criminală, care distruge vieţi, terorizează cetăţeni şi cartiere

întregi.

                     11. Consumul de droguri, se spune, este un mod de viaţă în

                           unele ţări; de ce să fie schimbat?

Dar realitatea este că în unele zone în care consumul de droguri

este un lucru obişnuit, dezvoltarea economică poate fi serios întârziată.

Faptul este valabil atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în cele

industrializate.

                       12. Se spune că cetăţeanul de rând nu este deloc atins de ceea

                         ce fac traficanţii de droguri.

Realitatea este însă că până şi cel care nu consumă droguri ilegale

are de suferit de pe urma traficanţilor. Traficul cu droguri este foarte bine

organizat şi foarte sofisticat. Cu toţii suntem afectaţi ţntr-un fel sau altul

de traficul de droguri. Unii consideră că pot scăpa de droguri prin terapia

de grup, alţii prin psihoanaliză şi alţii cu ajutorul lui Dumnezeu.

                        13. De ce, se spune, să nu fie lăsată fiecare ţară să-şi rezolve

                             problema traficului cu droguri?

Cultivarea ilegală a plantelor pentru narcotice se face în zone greu

accesibile ale ţărilor producătoare, zone aflate adesea dincolo de

controlul eficient al guvernelor centrale. Mai mult, dacă legile împotriva

producţiei şi traficului se înăspresc într-o anume ţară, traficanţii se mută

într-un loc mai sigur din regiune. Fără efortul de cooperare între naţiuni,

ar fi extrem de dificil să fie reduse activităţile grupurilor criminale de

trafic.

                           14. Se spune că problema este atât de vastă încât nu poate fi

                                soluţionată.

Realitatea este că problema drogurilor nu poate fi soluţionată întro

zi sau într-un an, dar, prin participarea activă a popoarelor,

organizaţiilor şi naţiunilor, ea poate fi în cele din urmă rezolvată.

                 NU EXISTA DROGURI UŞOARE SAU DROGURI GRELE

                                                    EXISTĂ DROGURI!!!

                       CARACATIŢA DROGURILOR ÎŞI ÎNTINDE TENTACULELE

                   Cei mai mari consumatori de droguri sunt tinerii. Prima oară,

drogul este consumat din curiozitate, mai rar din cauza unui eşec pe plan

familial, social sau profesional. Când nu mai sunt în stare să facă faţă

complexităţii vieţii moderne, încep să consume stupefiante. De cele mai

multe ori sunt victime ale acestui viciu dintr-o „slăbiciune“ şi nu din

cauze sociale obiective. Tendinţa de a „gusta“ un drog este pentru tineri

foarte mare. Pe acest lucru se bazează traficanţii. Ei încearcă să plaseze

stupefiantele în discoteci, licee, facultăţi sau în parcuri. La început,

drogul este oferit gratuit sau la un preţ derizoriu. După ce au trecut

efectele lui, „novicele“ vrea să folosească din nou drogul, pentru că i-a

plăcut starea euforică, de beatitudine, pe care i-a provocat-o. De aici

până la dependenţă nu mai este decât un pas. Şi atunci, noul consumator

începe să-l caute pe cel care i-a oferit prima oară droguri. Aceasta este

metoda prin care traficanţii îşi atrag noii clienţi. Odată prinşi în

„mrejele“ drogului, consumatorii nu mai au aproape nici o scăpare.

„Vânzătorii de iluzii“ îşi recrutează „prada“ din rândul celor care dispun

de bani sau dintre cei care fac parte din lumea interlopă. Cei din urmă:

prostituate, „peşti“, bişniţari, pot oferi servicii în natură sau bani pentru

a-şi procura doza necesară de la traficanţi. Mulţi dintre liceeni sau

studenţi „cad în capcanele“ întinse abil de cunoscători prin intermediul

colegilor sau prietenilor. Uneori nu ştiu când consumă prima oară.

„Fraierii“ (cum sunt denumiţi necunoscătorii) fumează o ţigară, crezând

că este una obişnuită sau beau o băutură în care li s-a pus o doză de

stupefiant. Reacţiile nu întârzie să apară, dar sunt plăcute. Alteori, ei sunt

stârniţi de curiozitate, din teribilism, din dorinţa de a epata, de „a se da

mari sau şmecheri“, în faţa celorlalţi. Unii consumatori îşi abandonează

studiile şi chiar familiile. Pentru a face rost de bani ajung să vândă

diverse lucruri din casă. Când nu-şi mai permit să-şi procure doza

necesară, devin dealeri sau încep să se prostitueze.

                                Iubiţi credincioşi,

                             DROGURILE DEVIN REPEDE O OBIŞNUINŢA. Dacă neam

învoit cu gândul am şi căzut în acest greu şi urât păcat aşa cum se

întâmplă şi cu fumătorii şi beţivii: „Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi

lui Mamona (droguri, beţie, curvie...) (Matei 6:24). Din această stare nu

mai putem ieşi decât cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin reinserţie socială.

Să ne fie clar un lucru:

                                                      DROGURILE NU TE FAC LIBER.
                                                     Cine se droghează

păcătuieşte, este rob al păcatului fiindcă autorul moral al păcatului este

diavolul care: „De la început, a fost ucigător de oameni“ (Ioan 8:44).

Iată ce ne spune Dumnezeu prin Sfântul Apostol Pavel: „Domnul este

Duh şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate“ (2 Corinteni

3:17). Diavolul ne înrobeşte prin droguri, iar Dumnezeu ne face liberi

dacă nu mai păcătuim şi ne întoarcem la El.

                                      DROGURILE NU-ŢI REZOLVĂ PROBLEMELE. 

 Avem ca o  dovadă a acestei afirmaţii preasfintele cuvinte ale Mântuitorului

nostru  Iisus Hristos: „Fără Mine nimic nu puteţi face“ (Ioan 15:5). Prin

urmare rezolvarea problemelor noastre sufleteşti sau materiale o putem

avea doar de la Dumnezeu (este adevărat că prin oameni) dacă, şi numai

dacă, o vom cere: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi

se va deschide“ (Matei 7:7). Eşti la necaz, la strâmtorare? Pune-te în

genunchi la icoană, aprinde candela de masă, aprinde-ţi candela

sufletului tău citind vreme de 40 de zile Acatistul Domnului nostru Iisus

Hristos, Paraclisul Maicii Domnului şi apoi cere toate câte le voieşti! Nu

lipsi Duminica de la Biserică! Posteşte! Spovedeşte-te! Împărtăşeşte-te!

Fă-ţi timp şi pentru sufletul tău şi roagă-te cât de mult căci rugăciunea

este cea mai mare putere de pe pământ şi pe aripile rugăciunii Dumnezeu

coboară la tine şi tu te urci la Dumnezeu.

                                          DROGURILE POT DUCE LA SINUCIDERE. 

  Trebuie să ştim  că Dumnezeu nu iartă în vecii vecilor două păcate:

ATEISMUL (cei  care mor necrezând în El) şi SINUCIDEREA, fiindcă sunt păcate  împotriva Dumnezeu Duhului Sfânt:

 „Adevărat grăiesc vouă, că toate

vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele care vor fi hulit; dar

cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, şi este

vinovat de osândă veşnică“ (Marcu 3:28-29).  

Diavolul atât aşteaptă de   fapt de la cei care se droghează - SINUCIDEREA - pentru ca apoi să le   ducă sufletul pe veşnicie în chinurile iadului.

Şi atunci, după ce am lămurit toate aceste lucruri în sufletele noastre

apare această întrebare:

      CINE POARTĂ VINA PENTRU CEI CARE SE DROGHEAZĂ?

                Este o întrebare grea, apăsătoare, şi nu-i uşor a răspunde la ea,

pentru că adevărul îl ştie numai Dumnezeu, căci El este Atoateştiutor. De

vină este omul respectiv, societatea şi părinţii. Dar cea mai mare vină o

au părinţii care nu au descoperit copiilor „mărgăritarul cel mai de preţ“ -

credinţa ortodoxă: „Să nu iei mâna ta de pe fiul tău şi de pe fiica ta, ci

să-i înveţi din tinereţe frica de Dumnezeu“ (Didahia celor 12 Apostoli

4:9). Nu-i de ajuns să le oferim copiilor noştri hrană, adăpost şi bani de

buzunar. După Botez, până la vârsta de 7 ani, copiii trebuie împărtăşiţi la

fiecare 40 de zile fără spovedanie, trebuie învăţaţi să spună rugăciunile

dimineţii, rugăciunile serii, să-i ducem de mânuţă în fiecare Duminică la

Biserică, să ţină şi ei post cel puţin Miercurea şi Vinerea, să se roage ori

de câte ori se aşază la masă, să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru

toate, iar după vârsta de şapte ani să fie duşi la spovedanie şi împărtăşanie

cel puţin în cele patru posturi mari ale anului.

             DE CE ÎNGĂDUIM COPIILOR NOŞTRI SĂ MEARGĂ LA

                                              MEDITAŢIE DUMINICA,

                                      ÎN TIMPUL SFINTEI LITURGHII?

Greşim mai ales noi părinţii, dar şi profesorii care programează

meditaţiile în acele ore nepotrivite. Părinţii trebuie să se roage la

Dumnezeu pentru copiii căzuţi în patima drogurilor. Rugăciunile

părinţilor pentru copiii lor „trec şi prin piatră“ (au mare putere) şi

Dumnezeu le va deschide copiilor „uşi de întoarcere“.

                     SĂ NU UITĂM PRINCIPALELE RISCURI:

                 ► producerea unui acccident sub influenţa drogurilor,

                 ► cîteva categorii de droguri pot îngreuna sau bloca respiraţia;

                 ► supradoza poate duce la inconştienţă sau chiar la moarte;

                 ► dependenţa, după utilizarea regulată.

           Drogurile pot produce confuzie sau halucinaţie. Pot provoca stări

emotive necontrolate sau alte dereglări mentale serioase. Deosebit de

periculos este, spre exemplu, G.H.B. - numit şi „drogul violului“,

folosit îndeosebi în discoteci. Numai o picătură de G.H.B. pusă într-un

pahar cu apă şi persoana trece în inconştienţă (nu se opune violului), şi

totul se sfârşeşte cu amnezie, adică nu-şi mai aminteşte nimic din ceea ce

a făcut. Cei care iau heroină pentru prima oară au stări violente de rău.

Dacă un consumator de droguri începe să se injecteze, acest lucru poate

genera infecţii, otrăviri ale sângelui sau chiar infecţie de HIV-SIDA.

                                          IAR ÎN CAZ DE URGENŢĂ

                         Să sperăm că nu se întâmplă, dar dacă colegul sau colega

dumneavoastră ia o supradoză şi îl (o) găsiţi inconştient(ă) este important

să ştiţi ce să faceţi. Puteţi să-i salvaţi viaţa. Primul lucru: asiguraţi-vă că

are aer proaspăt. Asezaţi-l pe o parte şi supravegheaţi-l pentru a nu

inhala voma. Chemaţi medicul de urgenţă sau o ambulanţă. Adunaţi

orice praf, tabletă sau orice ar fi putut fi folosit şi duceţi-le la spital

pentru analize.

Sunt tot mai clare semnalele din care rezultă că în unele centre

universitare şi licee se vând şi se consumă droguri şi de aceea

                                           VĂ RUGĂM ÎN MOD EXPRES:

                     ♦ Nu încercaţi consumul de droguri întrucât veţi deveni în mod sigur

                           dependent de ele.

                     ♦ Nu intraţi în relaţii cu plasatorii şi consumatorii de droguri.

                     ♦ Nu acceptaţi intrarea în reţeaua traficanţilor de droguri, oricâte

                       avantaje aţi obţine, gândiţi-vă la implicaţiile finale ale afacerilor cu

                       droguri, precum şi la durerea şi suferinţa provocată celor dragi

                              vouă.

BIBLIOGRAFIE: Biblia E.I.B.M., Bucureşti, 1988; Stelian Şurlea, „Bomba drogurilor“ Editura

Humanitas, Bucureşti, 1991. http://www.razmania.home.ro/colab/droguri.html;