BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
1 Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat
spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a
dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită.
2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi
faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea
să fie fericită.
3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări –
uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al
ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi
armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare
şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se
descurajează şi se teme.
4. Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi
legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta
niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii.
5. Bărbatul „Să trăiască în înţelepciune cu femeia sa, ca fiind
făptură mai slabă”, (1Pt. 3,7). Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se
vindecă prin iubire şi prin delicateţe, nu prin dojană şi mânie.
6. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul
arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu,
fie prietenă, în sufletul femeiii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi
o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De
aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a
soţiei.
7.Femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul
sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea
soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa.
8. Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în
prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră
soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude.
9. Sau, dacă soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i
răspundă răstit: „Lasă-mă, n-am timp acum!”, vorbindu-i cu asprime. Ci
să-i spună: „Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puţin mai
târziu”. Când soţia va înţelege şi se va convinge că soţul o iubeşte,
atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor lui, gata de orice
jertfă.
10. Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea
când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea
în toate. Nu e bine ca soţia să afle cele ascunse ale voastre de la
rude, de la colegi, ori de la prieteni. Dacă femeia nu simte tandreţea
soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea
părinţilor, nici a propriilor copii. Atât de mare e taina căsătoriei,
încât golul creat în inima femeii de lipsa afectivităţii soţului nu
poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii! Așadar, cea
mai mare responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o
au bărbaţii, deoarece nu îşi manifestă dragostea faţă de soţiile lor.
Iubesc femeile, dar, din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este
rădăcina răutăţii. Atunci apar gelozia şi bănuiala. ”
Extras din „Mărturie athonită în România”, lucrare editată de Sfânta Mănăstire Vatopedi, 2004