Erau in Vithania doua surori, Martha si Maria. Pe amandoua le iubea Hristos, si amandoua iubeau pe Hristos si credeau ca El este Mesia. Si iata ca atunci cand a venit la ele, Martha se ocupa de o multime de lucruri legate de primirea oaspetilor, se ocupa cu gospodaria; iar Maria, cand s-a apropiat de ea Purtatorul unui astfel de Duh precum era Hristos, s-a asezat la picioarele Lui ca, insetata, sa auda fiecare cuvant al Sau. Si ce credeti? Cand Martha, impovarata de muncile si grijile de zi cu zi, si de toate greutatile gospodariei, s-a intors catre Hristos si i-a zis: Spune Mariei sa ma ajute. Domnul i-a raspuns cu dragoste: Martho, Martho, tu te grijesti acum cu atata dragoste de primirea Mea, insa Maria si-a ales partea mai mare, iar partea aceasta nu se va lua de la ea. Vedeti diferenta: Planul dragostei etice sau vazute, al relatiilor noastre firesti, omenesti – vrednic de lauda, dar care nu ne da inca dumnezeiasca vecinicie. Domnul insa zice: Cerul si Pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
,,Marta se silea cu multa slujire” ,,dar un singur lucru trebuie”. Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl face pe el. Vindeţi averile voastre şi daţi-le milostenie, faceţi comori în ceruri. Fericite sunt slugile pe care Stăpânul le va afla veghind, atunci El le va pune la masa Sa. Dacă ar şti stăpânul casei când vine furul, ar veghea. În ceasul în care nu gândeşti Fiul Omului va veni. Marta a vegheat şi l-a primit pe Iisus şi se silea cu multă slujire, dar Maria a ascultat cuvintele Lui. ,,Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei”. ,,Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute”. Marta slujea şi prin muncă se silea ca totul sa fie bine. Maria asculta cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Iisus apreciază pe Marta şi pe cei care se silesc să lucreze, îi cinsteşte pe toţi cei care fac lucrul lor ca pentru Dumnezeu, a munci ca pentru Dumnezeu este etalonul li standardul de calitate al creştinului, munca cu sudoarea frunţii, cu dragoste şi afecţiune, cu interes şi pasiune este plăcută lui Dumnezeu, El încurajează munca cinstită, dar făcută cu un scop: pentru Dumnezeu şi pentru semeni. ,,Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui”. Maria asculta cuvântul lui, ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi facerea voii Lui, este pentru om alegerea cea bună, fiindcă fără suflet lucrul rămâne simplă materie, lucrul material nu se poate lua cu noi în veşnicie, bunurile materiale sunt binevenite ca rezultate, roade, foloase plăcute şi folositoare, dar numai cuvântul lui Dumnezeu mântuieşte, pe el îl iei în sufletul tău şi după moarte.,,Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea”.
Apariții ale Mariei din Betania în Sfânta Scriptură. Matei 26,6-13: Pe când Iisus se găsea în Betania în casa lui Simon leprosul, Sf. Maria vine și unge picioarele Mântuitorului cu un mir de mare preț, iar la nemulțumirea ucenicilor cu privire la irosirea mirului răspunde că Maria făcuse ceea ce trebuia, fiind „pentru îngroparea Lui”. Luca 10,38-42: Venind Iisus în casa lui Lazăr, Sf. Maria stă la picioarele lui Iisus, ascultându-I cuvintele, în vreme ce Marta, sora ei se străduia să se îngrijească cu ospătarea mesenilor. Aceasta cerându-I lui Iisus să o îndemne și pe Maria să o ajute, primește de la El cunoscutul răspuns că „Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea”. Ioan 11,1-44: Îmbolnăvindu-se Lazăr, surorile lui îi dau de veste lui Iisus, rugându-L să vină să îl ajute. Până ce acesta ajunge, Sf. Lazăr moare. La venirea Domnului, încă dinainte de învierea lui Lazăr, cele două surori își arată convingerea că dacă Iisus ar fi fost de față, fratele lor n-ar fi murit.
Nu putem să vorbim despre Marta fără să amintim, în acelaşi timp, de sora sa, Maria, şi de fratele lor, Lazăr. Ei locuiau în Betania, un sat la est de Ierusalim, în spatele Muntelui Măslinilor, la câţiva kilometri de oraşul sfânt. Din punct de vedere economic, trebuie să fi fost o familie înstărită, din moment ce-şi puteau permite să-i invite pe Iisus şi pe apostolii săi pentru a-i găzdui şi pentru a-i pune la masă, când aceştia erau în trecere prin Galileea spre Ierusalim şi apoi în ultimele zile dinaintea pătimirii.