MOARTEA

ˇ         Moartea, de o va avea omul in minte, nemurire este; iar neavand-o in minte, moarte ii este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului. (Antonie cel Mare)24

ˇ         Dintre cei ce se afla intr-o ospatarie, unii inchiriaza paturi; altii neputand avea pat si dormind pe jos, sforaie nu mai putin decat cei ce dorm in pat. Si asteptand masura noptii, dimineata toti se duc, lasand paturile ospatariei si luand numai lucrurile lor. Asemenea este si cu toti cei ce vin in viata: si cei ce au trait cu putine si cei ce au vietuit in slava si bogatie, ies din viata ca dintr-o ospatarie, neluand nimic din desfatarea si bogatia vietii, fara numai faptele lor, bune sau rele, savarsite de ei in viata lor. (Antonie cel Mare)24

ˇ         A scapa de moarte este cu neputinta. Cunoscand aceasta, oamenii intelepti si deprinsi in virtute si in cuget iubitori de Dumnezeu primesc moartea fara suspine, fara frica si fara plans, aducandu-si aminte de neinlaturarea ei si de izbavirea din relele vietii. (Antonie cel Mare)24

ˇ         Precum trupul, dupa ce s-a desavarsit in pantece trebuie sa se nasca, asa si sufletul dupa ce si-a plinit in trup masura hotarata lui de Dumnezeu, trebuie sa iasa din trup. (Antonie cel Mare)24

ˇ         Definitia desavarsitei desfatari in Dumnezeu: a socoti bucurie tristetea mortii. (Diadoh al Foticeii)24

 Cele trei feluri de a muri

DE LA UN VESTIT PICTOR GERMAN, mort în floarea vieţii - Alfred Rethel - au rămas trei tablouri vestite. În aceste tablouri, pictorul, un suflet credincios, a zugrăvit moartea şi felul de a muri al oamenilor, în trei clase.

În tabloul prim, se vede un credincios adormind liniştit cu rugăciunea pe buze, iar alături, un înger şi moartea trag clopotele învierii.
Aceasta este moartea omului credincios. Moartea lui este un somn, o adormire liniştită în Domnul.
În tabloul al doilea, se vede moartea dând buzna într-un bal. Ce groază nebună în faţa acestui oaspete neinvitat! Ce fugă! Ce ţipete! Moartea însă râde şi îşi culege jertfele.
Acesta este chipul celor pe care moartea îi află înecaţi în dulceţile şi plăcerile acestei vieţi, negândindu-se deloc la sfârşitul vieţii lor.
În tabloul al treilea se vede un om fugind de moartea care îl urmăreşte călare pe un cal. În el a pus pictorul pe cei ce îşi închipuie că pot fugi din calea morţii şi se pot apăra faţă de ea.
În care din acestea trei vei muri tu?

In clipa mortii vede omul
Cum trebuia sa fi trait,
Ce cale trebuia s-aleaga
S-ajunga bine la sfarsit!

In clipa mortii vede omul..
Desertaciunea ce si-a strans,
Pe care asa curand o lasa
Schimband-o cu un vesnic plans!

In clipa mortii!
Dar atunci e prea tarziu!
E prea tarziu!
Un ras de-o clipa poate aduce
Un plans prea-vesnic si pustiu!

CU CATA INTELEPCIUNE S-AR CERE SA PASIM
CAND NU STIM CALEA..."CLIPEI"...DE-AJUNGEM S-O SFARSIM...!!!
CU CATA LEPADARE DE TOT CE ...PARCA ...AVEM...
CAT NU STIM LANGA TOATE CAT INCA MAI SUNTEM...!!!

Nu uita ...! Nu uita...!
Ca-i un vis si viata ta !!!
In curand...in curand,
Parca nici n-ai fost NICICAND !
Parca nici n-ai fost NICICAND ! 

Nu am moarte cu tine nimic

de GRIGORE VIERU

Nu am ,moarte cu ,tine nimic
Eu nici macar nu te urasc
Cum te blesteama unii, vreau sa zic
La fel cum lumina parasc

Dar ce-ai face tu, si cum ai trai
de-ai avea mama si-ar muri?
Ce-ai face ,tu moarte si cum ar fi
De-ai avea copii si-ar muri?

Nu am moarte ,cu tine nimic
Eu nici macar, nu te urasc
ve-i fi mare tu ,eu voi fi mic
Dar numai din propria-mi viata, traiesc

Nu frica, nu teama
Mila de tine mii,
Ca n-ai avut niciodata mama
Ca n-ai avut niciodata copii

Mi-a placut aceasta poezie si am zis sa o postez...Dumnezeu sa-l odihneasca pe marele poet
GRIGORE VIERU