BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
,,Aşa cum prin ea a fost sfinţit trupul Domnului, la fel se sfinţesc
prin ea trupurile noastre şi raporturile noastre cu lumea însăşi. Noi
obţinem această sfinţire prin puterea lui Hristos în care persistă
crucea ca prelungire a atitudinii Sale înfrânate, răbdătoare, fără de
păcat, iubitoare faţă de lume, ca laudă a lui Dumnezeu prin ea, ca
dăruire de Sine Tatălui în toate raporturile Lui cu lumea. Pentru aceea,
în Biserica Ortodoxă toate persoanele şi toate lucrurile sunt sfinţite
prin cruce. Creştinii, însemnându-se cu semnul crucii, cer pe de o parte
de la Hristos puterea de a se comporta ca şi El cu curăţie şi cu
bărbăţie, faţă de lume, pe de altă parte manifestă voinţa lor de a se
ridica prin efortul lor, în întâmpinarea acestei puteri, de a slăvi pe
Dumnezeu, în toate faptele, şi în purtarea tuturor greutăţilor în lume
şi chiar în preajma morţii lor, de a vieţui şi de a muri lui Dumnezeu,
de a se manifesta în toate ca o jertfă vie oferită lui Dumnezeu.
Făcându-şi semnul crucii, ei „se închină“ lui Dumnezeu, se dedică Lui,
precum se dedică toate făcând semnul crucii peste ele. În acest sens,
Bisericile sfinţesc toate prin cruce: apa cu care stropeşte pe
credincioşi, mâncărurile, casele, grădinile şi câmpurile cu roadele lor,
darurile oferite lui Dumnezeu, căci prin toate ei pot să primească în
ei înşişi puterea crucii lui Hristos care să le facă viaţa înfrânată,
răbdătoare, iubitoare, sfinţită, închinată lui Dumnezeu. Prin toate
crucea sfinţeşte viaţa lor; prin toate e curăţită viaţa şi închinată lui
Dumnezeu, întrucât aceste mijloace de existenţă sunt făcute
transparente pentru Dumnezeu împreună cu ei şi mijloace prin care li se
comunică puterea Lui. Crucea îi pune pe credincioşi prin toate în
legătură cu Hristos Cel Care a înviat prin suportarea cu putere şi fără
de păcat a morţii Lui. Prin cruce toate sunt oferite ca darul lui
Dumnezeu, ca ei înşişi.Toate slujbele bisericeşti încep şi se săvârşesc
prin semnul crucii, devenind sfinţitoare şi dătătoare de putere, prin
puterea crucii; toate rugăciunile se termină prin semnul crucii, toate
gesturile principale ale cultului sunt însoţite de semnul crucii. Căci
puterea însăşi a lui Hristos coboară prin semnul crucii, întrucât El
însuşi este invocat prin acest semn, în starea Lui de înviere, în care a
rodit puterea crucii Lui. Şi prin acest semn credincioşii vin în
întâmpinarea puterii lui Hristos, făgăduind prin el de a se oferi lui
Dumnezeu ca jertfă curată, asemenea lui Hristos şi din puterea lui
Hristos, a se comporta cu multă curăţie în toate faptele lor din lume.
Pentru aceea, semnul crucii este însoţit întotdeauna de invocarea
Sfintei Treimi. Căci Ea este aceea care lucrează mântuirea oamenilor şi
de la Ea coboară puterea lucrătoare a lui Dumnezeu în lume, tot darul
desăvârşit, pentru a sfinţi şi transfigura lumea şi viaţa omenească. Ea
(puterea) este aceea care se face transparentă prin cruce în lume.
Crucea este puterea purificatoare a Creaţiei lui Dumnezeu pentru că prin semnul ei făcut cu credinţă şi voinţa unei vieţi curate în lume, credinciosul se deschide puterii Duhului lui Hristos, care s-a comportat cu desăvârşită curăţie în lume şi a întărit corpul Său în sfinţenie prin puterea Duhului Sfânt, evitând păcatul în toate formele lui egoiste şi suportând moartea din iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni. Crucea ne aduce această putere a lui Hristos pentru că amintindu-ne de crucea Lui, noi voim să ne comportăm în lume asemenea Lui, eliberaţi de pasiunile egoiste, într-un duh de cumpătare, de pace, de armonie cu ceilalţi, de deschidere faţă de lucrarea lui Dumnezeu în noi.
„Crucea este armă contra diavolului“, cântă Biserica Ortodoxă. Ea este o armă contra tuturor ispitelor şi uneltirilor diavolului; contra pasiunilor noastre, care ne împing la certuri, la lupte între noi, la exclusivism. Crucea este arma contra diavolului pentru că întăreşte în noi duhul de sacrificiu, de comuniune cu Dumnezeu şi între noi înşine. Crucea, ca frână împotriva pasiunilor egoiste şi exclusiviste, ca frână contra alipirii lacome la creaţia văzută ca singura realitate, poate aduce o contribuţie de mare importanţă pentru înfăptuirea unei păci în spiritul Evangheliei, dând acesteia un fundament interior de neclintit.
Crucea se dovedeşte singurul mijloc prin care creaţia se naşte
sau trece la forma nouă de existenţă, prin care este văzut Dumnezeu ca
Cel ce este totul în toate. Numai pe această cale vom ajunge la ospăţul
suprem, care este cunoştinţa îmbelşugată a Logosului dumnezeiesc, deplin
transparent, într-un dialog direct şi deplin clar cu El. Atunci această
creaţie va fi văzută în El şi în noi, ca un conţinut comun al
dialogului, ca un transparent total subţiat prin care El se va face
desăvârşit cunoscut prin noi toţi în toată bogăţia Sa dată nouă şi noi
înşine deplin transparenţi unii altora şi uniţi între noi. Dar această
stare se va înfăptui graţie crucii lui Hristos, acceptată ca cruce a
noastră. Numai în lumina şi în puterea crucii, care se va arăta pe cer
ca semnul Fiului Omului, la a doua venire a Lui întru slavă (Matei 24,
30), creaţia va apărea, la sfârşit, ca „un cer nou şi ca un pământ nou“,
în care locuieşte dreptatea desăvârşită (Apocalipsa 21, 1).
(Cuvânt teologic al Părintelui Dumitru Stăniloae )
Crucea este puterea purificatoare a Creaţiei lui Dumnezeu pentru că prin semnul ei făcut cu credinţă şi voinţa unei vieţi curate în lume, credinciosul se deschide puterii Duhului lui Hristos, care s-a comportat cu desăvârşită curăţie în lume şi a întărit corpul Său în sfinţenie prin puterea Duhului Sfânt, evitând păcatul în toate formele lui egoiste şi suportând moartea din iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni. Crucea ne aduce această putere a lui Hristos pentru că amintindu-ne de crucea Lui, noi voim să ne comportăm în lume asemenea Lui, eliberaţi de pasiunile egoiste, într-un duh de cumpătare, de pace, de armonie cu ceilalţi, de deschidere faţă de lucrarea lui Dumnezeu în noi.
„Crucea este armă contra diavolului“, cântă Biserica Ortodoxă. Ea este o armă contra tuturor ispitelor şi uneltirilor diavolului; contra pasiunilor noastre, care ne împing la certuri, la lupte între noi, la exclusivism. Crucea este arma contra diavolului pentru că întăreşte în noi duhul de sacrificiu, de comuniune cu Dumnezeu şi între noi înşine. Crucea, ca frână împotriva pasiunilor egoiste şi exclusiviste, ca frână contra alipirii lacome la creaţia văzută ca singura realitate, poate aduce o contribuţie de mare importanţă pentru înfăptuirea unei păci în spiritul Evangheliei, dând acesteia un fundament interior de neclintit.
(Cuvânt teologic al Părintelui Dumitru Stăniloae )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu