BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Pământul şi ploaia
Pământul soarbe ploaia ce cade de sus, dar iarăşi o sloboade, în formă de izvoare şi fântâni binecuvântate cu ape minerale, sulforoase, iodate... Noi suntem pământul cel rău care soarbe neîncetat mila cerului de sus, dar în loc de apă vie slobozim afară izvor de ură, de otravă şi de păcat. Toată firea cea necuvântătoare dă înapoi darul lui Dumnezeu. Ogoarele dau grâul, porumbul, orzul, secara, toate legumele, pomii dau fructele, numai omul - făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, numai omul care soarbe neîncetat binecuvântare şi iertare, milă şi iubire cerească - în loc de iubire şi roada faptelor bune, dă ură, zavistie, otravă şi venin sufletesc. Iată ca ne mustră şi firea cea necuvântătoare
Pentru ceartă este nevoie de doi
oameni. Un om i-a povestit
prietenului său, cum a făcut el de a înlăturat cearta din casa
sa. Eu
i-am spus soţiei mele, când ne-am căsătorit. Când tu vei vedea
că eu
sunt mânios, să te duci la fântână şi să-ţi umpli gura cu apă. La fel şi
eu, când voi vedea că tu eşti mânioasă, am să iau apă în gură. Aşa au
făcut... Şi ce bine am trăit! Pentru că unul singur nu se poate
certa! Şi
nici celălalt nu se poate certa cu tine, dacă gura ta ţi-e plină cu apă...
Iată ce scria pe uşa părintelui Iustin
Pârvu de la Sfânta
Mănăstire Petru Vodă:
Este har...
- Să iubeşti
fără să fii iubit...
- Să slujeşti
fără să fii preţuit...
- Să dăruieşti
fără să ţi se mulţumească...
- Să jertfeşti
fără să ţi se recunoască...
- Să ierţi
fără să fii iertat...
- Să-l susţii
pe cel care te-a lepădat...
- Să rămâi liniştit
deşi eşti nedreptăţit...
- Să investeşti
clădind fără speranţă...
- Să crezi deşi
nu eşti deplin lămurit...
- Să taci pentru a nu face rău aproapelui...
- Să vorbeşti
de dragul adevărului...
- Să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti...
- Totul să-ţi
aparţină, dar tu de toată bucuria
să te
lipseşti...
Pământul soarbe ploaia ce cade de sus, dar iarăşi o sloboade, în formă de izvoare şi fântâni binecuvântate cu ape minerale, sulforoase, iodate... Noi suntem pământul cel rău care soarbe neîncetat mila cerului de sus, dar în loc de apă vie slobozim afară izvor de ură, de otravă şi de păcat. Toată firea cea necuvântătoare dă înapoi darul lui Dumnezeu. Ogoarele dau grâul, porumbul, orzul, secara, toate legumele, pomii dau fructele, numai omul - făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, numai omul care soarbe neîncetat binecuvântare şi iertare, milă şi iubire cerească - în loc de iubire şi roada faptelor bune, dă ură, zavistie, otravă şi venin sufletesc. Iată ca ne mustră şi firea cea necuvântătoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu