BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Ce este Soarele între celelelte lumini ale Cerului, aceea este Psaltirea între
celelalte cărţi insuflate de Dumnezeu.
Soarele luminează toate marginile lumii, iar Psaltirea luminează simţurile inimii, toate cugetele sufletului şi toate mişcările minţii.
De aceea zice Sfântul Ioan Gură de Aur: Mai bine să înceteze soarele din călătoria sa, decât să înceteze citirea Psaltirii.
Toate cărţile sunt de folos şi mare supărare
aduc dracilor, dar nici una ca Psaltirea. Iar Sfântul Vasile cel Mare spune: Nici o
altă carte nu slăveşte pe Dumnezeu aşa ca Psaltirea.
Înşişi Sfinţii Apostoli au adus laudă lui Dumnezeu prin Psalmi, de vreme ce nici în temniţă n-au încetat a cânta. De aceea, Sfântul Apostol Pavel grăieşte: Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire; toate spre zidire să se facă (1Corinteni 14:26). Şi iarăşi în alt loc: Voi cânta cu duhul, voi zice psalmul şi cu mintea (1Corinteni 14:15). Astfel şi Sfântul Apostol Iacob zice: Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cu inima bună? Să cânte psalmi (Iacov 5:13).
Psaltirea este lucru îngeresc, este moştenire cerească, tămâie duhovnicească. Citiţi zilnic măcar o catismă din Psaltire. Psaltirea este coloana vertebrală la rugăciune. Citirea psalmilor din Psaltire este dătătoare de smerenie, izgonitoare a trufaşilor draci, solitoare de mântuire a omului păcătos, odihnă pentru ostenelile zilei respective... Carte inspirată de Duhul Sfânt, Psaltirea a fost scrisă de proorocul David. Maica Domnului a citit Psaltirea pe tot parcursul vieţii ei. Omul primeşte un mare folos din citirea Psaltirii. Un om zicea: Am citit Psaltirea, însă nu înţeleg nimic. Cred că e mai bine pentru mine să aşez această carte în bibliotecă. Părintele duhovnic i-a zis: Nu, nu trebuie să faci astfel. De ce? a zis omul, oricum nu înţeleg nimic! Tu nu înţelegi, i-a spus duhovnicul, însă dracii înţeleg ce se spune acolo despre ei, că nu pot suferi şi fug.
Mitropolitul Antonie Plămădeală ne relatează un caz: M-a supărat un oarecare, mi-a spus cineva. Şi m-am pus la citit Psaltirea. În popor există credinţa că citirea Psaltirii, ca pravilă la vreme de necaz, sau la împrejurare de duşmănie, duce la lămurirea situaţiei. Uneori se citeşte şi cu gând să-l pedepsească Dumnezeu pe cel ce a pricinuit necazul. Iar unii mai împietriţi la inimă citesc Psaltirea dorind moartea celui pus la rugăciuni. Aceasta este o mentalitate păgână, anticreştină, rea. Se întâmplă însă în asemenea cazuri că celui ce face astfel de rugăciuni, răul dorit se întoarce chiar împotriva sa. Cel care mi-a relatat o astfel de situaţie, mi-a mărturisit: După ce am citit de câteva ori psaltirea, necazurile mi s-au înmulţit. Citisem cu gând rău. Ca pe o vrăjitorie. Abia după ce m-am spovedit mi s-a luminat cugetul şi mi-a venit liniştea. M-am împăcat cu cel căruia îi voisem răul. Să învăţăm pe de rost măcar Psalmul 50, Psalmul 69 şi Psalmul 90 şi să-i spunem zilnic. Au o mare putere şi ne izbăvesc de multe necazuri şi încercări ale vieţii.
Soarele luminează toate marginile lumii, iar Psaltirea luminează simţurile inimii, toate cugetele sufletului şi toate mişcările minţii.
De aceea zice Sfântul Ioan Gură de Aur: Mai bine să înceteze soarele din călătoria sa, decât să înceteze citirea Psaltirii.
Toate cărţile sunt de folos şi mare supărare
aduc dracilor, dar nici una ca Psaltirea. Iar Sfântul Vasile cel Mare spune: Nici o
altă carte nu slăveşte pe Dumnezeu aşa ca Psaltirea.Înşişi Sfinţii Apostoli au adus laudă lui Dumnezeu prin Psalmi, de vreme ce nici în temniţă n-au încetat a cânta. De aceea, Sfântul Apostol Pavel grăieşte: Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire; toate spre zidire să se facă (1Corinteni 14:26). Şi iarăşi în alt loc: Voi cânta cu duhul, voi zice psalmul şi cu mintea (1Corinteni 14:15). Astfel şi Sfântul Apostol Iacob zice: Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cu inima bună? Să cânte psalmi (Iacov 5:13).
Psaltirea este lucru îngeresc, este moştenire cerească, tămâie duhovnicească. Citiţi zilnic măcar o catismă din Psaltire. Psaltirea este coloana vertebrală la rugăciune. Citirea psalmilor din Psaltire este dătătoare de smerenie, izgonitoare a trufaşilor draci, solitoare de mântuire a omului păcătos, odihnă pentru ostenelile zilei respective... Carte inspirată de Duhul Sfânt, Psaltirea a fost scrisă de proorocul David. Maica Domnului a citit Psaltirea pe tot parcursul vieţii ei. Omul primeşte un mare folos din citirea Psaltirii. Un om zicea: Am citit Psaltirea, însă nu înţeleg nimic. Cred că e mai bine pentru mine să aşez această carte în bibliotecă. Părintele duhovnic i-a zis: Nu, nu trebuie să faci astfel. De ce? a zis omul, oricum nu înţeleg nimic! Tu nu înţelegi, i-a spus duhovnicul, însă dracii înţeleg ce se spune acolo despre ei, că nu pot suferi şi fug.
Mitropolitul Antonie Plămădeală ne relatează un caz: M-a supărat un oarecare, mi-a spus cineva. Şi m-am pus la citit Psaltirea. În popor există credinţa că citirea Psaltirii, ca pravilă la vreme de necaz, sau la împrejurare de duşmănie, duce la lămurirea situaţiei. Uneori se citeşte şi cu gând să-l pedepsească Dumnezeu pe cel ce a pricinuit necazul. Iar unii mai împietriţi la inimă citesc Psaltirea dorind moartea celui pus la rugăciuni. Aceasta este o mentalitate păgână, anticreştină, rea. Se întâmplă însă în asemenea cazuri că celui ce face astfel de rugăciuni, răul dorit se întoarce chiar împotriva sa. Cel care mi-a relatat o astfel de situaţie, mi-a mărturisit: După ce am citit de câteva ori psaltirea, necazurile mi s-au înmulţit. Citisem cu gând rău. Ca pe o vrăjitorie. Abia după ce m-am spovedit mi s-a luminat cugetul şi mi-a venit liniştea. M-am împăcat cu cel căruia îi voisem răul. Să învăţăm pe de rost măcar Psalmul 50, Psalmul 69 şi Psalmul 90 şi să-i spunem zilnic. Au o mare putere şi ne izbăvesc de multe necazuri şi încercări ale vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu