BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
În copilărie pe strada mea era o cruce veche din lemn, destul de meticulos sculptată. Timpul i-a șters cu palmele-i zbârcite literele crestate pe care nimeni nu le mai putea desluși. Totuși, crucea veche era icoana bătrânilor mei. Când o priveau, de fapt ea îi privea. Și-n liniște de isihie le grăia pe limba ce numai purtătorii de golgote o pot înțelege…
Icoane sunt multe. Ele sunt povești pe care ni le spune lumea de sus, spunea eseistul Christi Crăciun. Zugrăvesc nu doar chipuri, ci și destine. Mereu diferite. Crucea e singură. Mai mult. Ea e icoana ce rămâne pretutindeni neschimbată. Ea schimbă, dar nu se schimbă.
Icoanele vorbesc celor care nu au urechi. Celor ce nu vor să audă. Crucea vorbește celor ce nu vor să vadă! Când o privești, pe ea atârnă lumea spre care noi trebuie să urcăm. Prin Golgota. Dar ca s-o urci întâi trebuie să-ngenuchezi! Să te faci plan înclinat, aeroport pe care să alunece Duhul coborât din înalt.
Crucea e o busolă a sufletului. Sub ea nu te pierzi, cu ea nu te poți rătăci. Verticala ei te urcă mereu spre Tatăl, orizontala ei te-ndrumă spre semeni. Sub Cruce, nimeni nu e singur!
Crucea nu e estetică, ci etică. Frumosul se poartă la gât, dar bunătatea tronează în inimi! Când privești crucea nu poți decât să o admiri. Sau să o critici. Dar cine poate vreodată să șteargă măcar o picătură din sângele ei!
De ceva timp am văzut cum crucea veche de pe strada mea a dispărut! Cineva a vrut să reducă la tăcere cea mai grăitoare icoană din lume! Paler zicea că se teme mai mult de absența lui Dumnezeu. Am spus bisericii că de acum înainte noi trebuie să fim și cruci și icoane! Cine nu duce o cruce deja a murit. Iar moartea nu vine odată cu bătrânețea, ci cu uitarea, ca să-l citez pe Garcia Marquez.
Arătați lumii că nu ați murit! Simbolul iubirii nu e inima, ci Crucea!
Iisus cu voi !
Preot Dani Marius Sfart
Icoane sunt multe. Ele sunt povești pe care ni le spune lumea de sus, spunea eseistul Christi Crăciun. Zugrăvesc nu doar chipuri, ci și destine. Mereu diferite. Crucea e singură. Mai mult. Ea e icoana ce rămâne pretutindeni neschimbată. Ea schimbă, dar nu se schimbă.
Icoanele vorbesc celor care nu au urechi. Celor ce nu vor să audă. Crucea vorbește celor ce nu vor să vadă! Când o privești, pe ea atârnă lumea spre care noi trebuie să urcăm. Prin Golgota. Dar ca s-o urci întâi trebuie să-ngenuchezi! Să te faci plan înclinat, aeroport pe care să alunece Duhul coborât din înalt.
Crucea e o busolă a sufletului. Sub ea nu te pierzi, cu ea nu te poți rătăci. Verticala ei te urcă mereu spre Tatăl, orizontala ei te-ndrumă spre semeni. Sub Cruce, nimeni nu e singur!
Crucea nu e estetică, ci etică. Frumosul se poartă la gât, dar bunătatea tronează în inimi! Când privești crucea nu poți decât să o admiri. Sau să o critici. Dar cine poate vreodată să șteargă măcar o picătură din sângele ei!
De ceva timp am văzut cum crucea veche de pe strada mea a dispărut! Cineva a vrut să reducă la tăcere cea mai grăitoare icoană din lume! Paler zicea că se teme mai mult de absența lui Dumnezeu. Am spus bisericii că de acum înainte noi trebuie să fim și cruci și icoane! Cine nu duce o cruce deja a murit. Iar moartea nu vine odată cu bătrânețea, ci cu uitarea, ca să-l citez pe Garcia Marquez.
Arătați lumii că nu ați murit! Simbolul iubirii nu e inima, ci Crucea!
Iisus cu voi !
Preot Dani Marius Sfart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu