Postul

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Un alt capitol lamuritor despre sensul duhovnicesc autentic al postirii din cartea “Postul cel Mare” a pr. Al. Schmemann:


“Nu exista post fara postire. Se pare, totusi, ca multi oameni, astazi, fie nu iau in serios postirea, iar daca o fac, inteleg gresit scopurile duhovnicesti. Pentru unii, postirea consta intr-o ,,renuntare” simbolica la ceva; pentru altii, ea este o respectare scrupuloasa a prescriptiilor alimentare. Dar in ambele cazuri, arareori postirea se refera la intreaga nevointa a postului. Aici, ca oriunde, trebuie mai intai sa incercam sa intelegem invatatura Bisericii referitoare la postire si apoi sa ne intrebam: Cum putem aplica aceasta invatatura in viata noastra?

Postirea sau abstinenta de la mancare nu este exclusiv o practica crestina. Ea e existat si inca exista in alte religii si chiar in afara unei religii, ca, de exemplu, in anumite terapii specifice. Astazi, oamenii postesc pentru tot felul de motive, incluzandu-le uneori si pe cele politice. Este important, deci, sa discernem continutul crestin unic al postirii.
Mai intai ni se dezvaluie in interdependenta dintre doua evenimente pe care le gasim in Biblie: unul se afla la inceputul Vechiului Testament, iar celalalt la inceputul Noului Testament. Primul eveniment este ,,intreruperea postului” de catre Adam in Rai. El a mancat din fructul oprit. Asa ni se dezvaluie pacatul originar al omului. Hristos, Noul Adam – si acesta este cel de-al doilea eveniment – incepe cu postirea. Adam a fost ispitit si a cedat ispitei; Hristos a fost ispitit, dar el a biruit acea ispita. Consecinta caderii lui Adam este izgonirea din Rai si moartea. Roadele biruintei lui Hristos sunt calcarea mortii si reintoarcerea noastra in Rai. Lipsa de spatiu ne impiedica sa oferim o explicatie a sensului acestui paralelism. Este limpede, totusi, ca din aceasta perspectiva postirea ni se descopera ca ceva hotarator prin importanta sa. Ea nu este o simpla ,,obligatie”, un obicei; ea este legata de taina intima a vietii si mortii, a mantuirii si a osandirii.



In invatatura ortodoxa, pacatul nu este numai incalcarea unei randuieli ce duce la osanda; este intotdeuana o mutilare a vietii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Din aceasta cauza, istoria pacatului originar ne este prezentata ca un act al mancarii. Pentru ca hrana reprezinta mijlocul de pastrare a vietii; ea este aceea care ne tine pe noi vii. Dar aici sta toata problema: ce inseamna sa fii viu si ce este ,,viata“? Azi, pentru noi, aceasta notiune are in primul rand un sens biologic: viata este tocmai aceea care depinde hrana si, mai general, de lumea fizica. Dar pentru Sfanta Scriptura si pentru Traditia crestina aceasta viata ce subzista ,,numai cu paine” este identificata cu moartea, pentru ca este o viata muritoare, pentru ca moartea este un principiu pururea lucrator in ea.

Dumnezeu, ni se spune, ,,nu a facut moartea“. El este Datatorul de viata. Cum a devenit atunci viata muritoare? De ce este moartea si numai moartea singura conditie absoluta a tot ceea ce exista? Biserica raspunde: pentru ca omul a respins viata, asa cum i-a fost oferita si daruita lui de catre Dumnezeu, si a preferat o viata care sa nu depinda numai de Dumnezeu singur, ci ,,numai de paine“. Nu numai ca nu L-a ascultat pe Dumnezeu, lucru pentru care a fost osandit; el a schimbat relatia intima dintre el si lume. Putem fi siguri ca lumea i-a fost data de catre Dumnezeu ca ,,hrana” – ca mijloc al vietii; in afara de aceasta, viata este socotita ca mijloc de comunicare harica cu Dumnezeu; ea si-a avut nu numai plinirea, dar si intregul sau continut in El.

,,Intru el era viata si viata era lumina oamenilor“. Lumea si hrana au fost astfel create ca mijloc al comuniunii cu Dumnezeu, si numai daca sunt acceptate pentru Dumnezeu vor naste viata. Hrana in sine nu are viata. Numai Dumnezeu are Viata si este Viata. In insasi hrana, Dumnezeu – si nu caloriile – era principiul vietii. Astfel, a manca, a fi viu, a-L cunoste pe Dumnezeu, a te afla in comuniune harica cu El era unul si acelasi lucru. Tragedia de nepatruns a lui Adam este ca el a mancat de dragul sau. Mai mult decat atat, el a mancat ,,separat”de Dumnezeu, pentru a fi independent fata de El, si daca el a facut aceasta, a facut-o pentru ca crezut ca hrana are viata in sine si ca el, prin impartasirea din acea hrana, poate deveni ca si Dumnezeu, adica sa aiba viata in sine. Mai simplu spus: el a crezut in hrana, in timp ce singurul obiect al increderii, al credintei, al dependentei este Dumnezeu si numai Dumnezeu.

Lumea, hrana au devenit dumnezeii lui, izvoarele si principiile vietii sale. El a devenit sclavul lor. Adam – in ebraica – inseamna ,,om“. El este numele meu, numele nostru obstesc. Omul este inca Adam, este inca scavul ,,hranei“. El poate sustine credinta sa in Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este viata lui, hrana lui, continutul atotcuprinzator al existentei sale. El poate pretinde ca isi primeste viata de la Dumnezeu, dar el nu traieste in Dumnezeu sau pentru Dumnezeu. Stiinta sa experienta sa, constiinta sa, toate sunt construite pe acelasi principiu: ,,numai cu paine“. Noi mancam pentru a fi vii, dar nu suntem vii in Dumnezeu. Acesta este pacatul tuturor pacatelor. Acesta este verdictul mortii pronuntat in viata noastra.

Hristos este Noul Adam. El vine sa repare stricaciunea adusa in viata de Adam, sa aduca omul la adevarata viata si astfel, El incepe tot prin postire. ,,Si dupa ce a postit 40 de zile si 40 de nopti la urma a flamanzit” (Matei 4, 2). Foamea este acea stare in care realizam dependenta noastra de altceva – cand avem nevoie urgenta si esentiala de hrana – aratand astfel ca noi nu avem viata in noi insine. Este acea limita la capatul careia fie mor de foame fie, dupa ce mi-am satisfacut trupul, am din nou impresia ca sunt viu. Cu alte cuvinte, este timpul cand ne lovim de intrebarea fundamentala: De ce anume depinde viata mea? Si pentru ca aceasta intrebare nu este una academica, ci este simtita cu intregul meu trup, este de asemenea timpul ispitei. Satana a venit la Adam in Rai; el a venit la Hristos in pustie. El s-a apropiat de doi oameni infometati si le-a spus: mancati, caci foamea voastra este dovada ca depindeti in totalitate de mancare, ca viata voastra sta in mancare. Iar Adam a crezut si a mancat; dar Hristos a respins aceasta ispita si zis: ,,Omul nu va trai numai cu paine, ci si cu Dumnezeu“. El e refuzat sa accepte acea minciuna cosmica pe care Satana a impus-o lumii, facand din acea minciuna un adevar de la sine inteles fara a mai fi dezbatut, un fundament pentru intreaga noastra vizune asupra lumii, asupra stiintei, a medicinei si, probabil, chiar a religiei. Facand aceasta, Hristos a refacut acea relatie dintre hrana, viata si Dumnezeu, pe care Adam a rupt-o si pe care inca o mai rupem in fiecare zi.

Ce este atunci postirea pentru noi, crestinii? Este intrarea si participarea noastra la acea experienta a lui Hristos Insusi prin care El ne elibereaza de sub totala dependenta fata de hrana, materie si lume. Sub nici un aspect eliberarea noastra nu este una completa. Traind in aceasta lume cazuta, in lumea Vechiului Adam, fiind parte a ei, inca depindem de hrana. Dar tocmai cum moartea noastra – prin care inca trebuie sa trecem – a devenit prin moartea lui Hristos o punte catre viata, hrana pe care o mancam si viata pe care o sustine poate fi viata lui Dumnezeu pentru Dumnezeu. O parte din hrana noastra a devenit deja ,,hrana a nemuririi” – Trupul si Sangele lui Hristos Insusi. Dar chiar si painea cea de toate zilele pe care o primim de la Dumnezeu poate fi aceasta viata si in aceasta lume cea care ne intareste pe noi si comuniunea noastra harica cu Dumnezeu, mai degraba decat cea care ne desparte de Dumnezeu. Numai postirea poate realiza aceasta transformare, daruindu-ne dovada existentiala ca dependenta noastra de hrana si materie nu este totala, nu este absoluta, ca unite cu rugaciunea, cu harul si cu preamarirea (rugaciunea de preamarire catre Dumnezeu – n.tr.), pot deveni ele insele (hrana si materia – n.tr.) duhovnicesti.

Toate acestea spun ca postirea, fiind inteleasa adanc, este singura metoda prin care omul redescopera adevarata sa natura spirituala. Nu este o provocare teoretica ci cu adevarat practica a marelui Inselator, care a izbutit sa ne convinga ca depindem numai de paine. El a cladit intreaga cunoastere, stiinta si existenta umana pe aceasta minciuna. Postirea este o denuntare a acestei minciuni si, de asemenea, dovada ca este o minciuna. Este extrem de semnificativ faptul ca Hristos postea cand l-a intalnit pe Satana si ceea ce a spus mai tarziu, si anume ca Satana nu poate fi biruit ,,decat prin post si cu rugaciune“.

             Postirea este lupta adevarata impotriva diavolului, pentru ca este provocarea catre acea lege atotcuprinzatoare care-L face pe el ,,Stapanitorul lumii acesteia“. Caci cineva, daca este infometat si apoi descopera ca poate fi cu adevarat independent de acea foame, nu in sensul de a fi biruit de ea ci dimpotriva, sa o poata transforma intr-un izvor de putere si biruinta duhovniceasca, atunci nimic nu ramane din acea mare minciuna in care am trait de la Adam incoace.

        Cat de departe suntem atunci de obisnuita intelegere a postirii; ca o simpla schimbare a dietei alimentare, ca ceea ce este permis si a ceea ce este oprit, de toata aceasta ipocrizie superficiala! In cele din urma a posti inseamna numai un lucru: a fi infometat, a merge pana la limita acelei conditii umane care depinde in intregime de hrana si, fiind infometat, sa descoperi ca aceasta nu reprezinta intregul adevar referitor la om, ca foamea insasi este intai de toate o stare spirituala si ca este in ultima sa realitate foamea dupa Dumnezeu. In biserica primara, postirea a insemnat intotdeauna abstinenta totala, o stare de foame, impingand trupul la extrema. Totusi, descoperim aici, de asemenea, ca postirea ca efort fizic este total lipsita de sens fara omologul sau duhovnicesc: “… cu post si rugaciune“. Aceasta inseamna ca fara efortul duhovnicesc corespondent, fara a ne hrani cu Realitatea Divina, fara a descoperi dependenta noastra totala de Dumnezeu – si nu numai de Dumnezeu, postirea fizica poate fi chiar si sinucidere. Daca Hristos Insusi a fost ispitit in timp ce postea, noi nu avem nici o singura sansa de a evita aceasta ispitire. Postirea fizica, esentiala, nu este lipsita numai de sens, este chiar periculoasa daca este rupta de nevointa duhovniceasca – de rugaciunea si contemplatia lui Dumnezeu. Postirea este o arta deplin stapanita de sfinti; ar fi indraznet si periculos pentru noi daca am experimenta aceasta arta fara discernamant si fara precautie. Intregul cult al postului este o rememorare continua a greutatilor si obstacolelor si ispitelor ce-i astepata pe aceia care cred ca ei pot depinde de puterea vointei lor si nu de Dumnezeu.

Din acesta cauza, mai intai de toate avem nevoie de o pregatire duhovniceasca pentru efortul postirii. Aceasta se realizeaza prin cererea noastra de ajutor catre Dumnezeu si, de asemenea, facand din postul nostru unul Teocentric. Ar trebui sa postim pentru Dumnezeu. Trebuie sa redescoperim trupul nostru ca templu al prezentei Lui. Trebuie sa refacem un respect religios pentru trup, pentru hrana, pentru adevartul ritm al vietii. Toate acestea trebuie savarsite inainte ca postul propriu-zis sa inceapa, astfel incat atunci cand incepem sa postim ar trebui sa fin inarmati cu arme duhovnicesti, cu o conceptie, cu un duh al luptei si al biruintei.

Apoi urmeaza postul in sine. Conform celor spuse mai devreme, postul ar trebui practicat pe 2 niveluri: mai intai ca post ascetic, iar mai apoi ca post deplin. Postul ascetic consta intr-o drastica reducere a hranei, astfel incat starea permanenta de foame poate fi traita ca ceva ce aminteste de Dumnezeu si ca un efort constant de a-L contempla pe el. Oricine l-a experimentat – oricat de putin – stie ca acest post ascetic, mai degraba decat sa ne slabeasca, ne face usori, innobilati, cumpatati, plini de bucurie, curati. Acela primeste hrana ca pe un adevarat dar al lui Dumnezeu. El este permanent permanent aplecat catre aceasta lume interioara care devine intr-un mod inexplicabil un fel de hrana in adevaratul sens al cuvantului. Cantitatea exacta de hrana care va fi primita in acest post ascetic, ritmul si calitatea ei, nu trebuie discutate aici; acestea depind de capacitatile noastre individuale si de conjuncturile exterioare ale vietii noastre. Dar principiul este clar: este o stare de foame pe jumatate a carei natura ,,negativa ” este modulata permanent intr-o putere ,,pozitiva ” prin rugaciune, aducere aminte, trezire si contemplatie. Ca si in cazul postului deplin, acesta este necesar sa fie limitat ca durata si impletit cu Sfanta Euharistie. In starea actuala a vietii noastre, cea mai buna concretizare a postului ascetic o putem realiza in ziua dinaintea praznuirii de seara a Liturghiei mai inainte sfintite. Daca postim in acea zi incepand dis-de-dimineata sau de la pranz, important este aici sa traim acea zi ca pe o zi a asteptarii, a nadejdii si a foamei dupa Dumnezeu Insusi. Este meditatia duhovniceasca asupra celor ce vor sa vie, asupra darului ce va sa fie primit si pentru care renuntam la toate celelalte daruri.

Dupa ce toate acestea sunt spuse, trebuie totusi sa amintim ca oricat de limitata ar fi postirea noastra, daca este o postire adevarata, va conduce catre ispita, slabiciune, indoiala si tulburare. Altfel spus, va fi o adevarata lupta si probabil ca vom cadea de multe ori. Dar adevarata descoperire a vietii crestine ca lupta si nevointaO credinta care nu a biruit indoielile si ispita este rar o credinta adevarata. Din pacate, in viata crestina nu este posibil nici un progres fara amara experienta a caderilor. reprezinta trasatura esentiala a postirii. Prea multi incep postirea cu entuziasm si renunta dupa prima cadere. Daca dupa ce am cazut si ne-am supus poftelor si patimilor noastre reluam totul de la capat si nu renuntam indiferent de cate ori cadem mai devreme sau mai tarziu, postirea noastra va purta roadele sale duhovnicesti. Intre sfintenie si cinismul care ne trezeste din orice iluzie se afla marea si dumnezeiasca virtute a rabdarii - rabdarea, mai intai de toate, cu noi insine. Nu exista un drum mai scurt catre sfintenie; pentru fiecare pas trebuie sa facem un sacrificiu total. Asadar, este mai bine si mai sigur sa incepem de la un minimum – doar cu putin peste posibilitatile noastre firesti – si sa crestem efortul nostru putin cate putin, decat sa incercam sa sarim foarte sus la inceput si sa ne rupem cateva oase cand revenim la pamant.

Pe scurt: de la un post simbolic si nominal – postul ca obligatie si obicei – trebuie sa ne reintoarcem la adevaratul post. Sa fii limitat si smerit, dar consecvent si serios. Sa cantarim onest capacitatea noastra duhovniceasca si fizica si sa actionam ca atare – amintindu-ne, totusi, ca nu exista post fara starnirea acestei capacitati, fara a introduce in viata noastra o dovada dumnezeiasca cum ca cele cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu“.

http://www.crestinortodox.ro/

Trimiteți un comentariu

Etichete

"Fiţi înţelepţi ca şerpii... " (1) “Hristos a inviat (1) 1 MARTIE (1) 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI (1) 10 sfaturi pentru barbati (1) 100 POVETE ORTODOXE (1) 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI (1) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC (1) ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi) (1) ACATISTE (6) Adormirea Maicii Domnului (1) AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE (2) AICI GASESTI ICOANE CU MAICA DOMNULUI (2) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (7) AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE (27) AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR (1) AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE (1) ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX (1) APA SFINTITA (5) Arsenie Boca (1) Articole Apopei Roxana (2) AU NEVOIE DE AJUTOR (9) Biblia - Cartea vieţii (1) Biblia cea adevărată (3) Biciul lui Dumnezeu (1) Binecuvantare (2) Binecuvântarea părintilor asupra copiilor (1) BISERICI (27) BISERICI TIMISOARA (10) BOBOTEAZA (2) Buna Vestire (2) CANONUL ŞI PRAVILA (2) Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor (1) Cartea cu cele douăsprezece vineri... (1) Casa sufletului (1) CĂRTI (1) Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă (1) Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? (2) Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? (1) cea mai grea poruncă? (1) CELE 10 PORUNCI (1) CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE (1) Cele trei cete diavolesti (1) CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI (1) CITATE DE INTELEPCIUNE (1) CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE (6) Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ (1) Completare la cateheza despre Lumânare (1) COMPORTAREA IN BISERICA (1) Copii si Capcanele iadului (1) CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ (1) CREZUL (1) CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni (1) CUGETARI SI CITATE ORTODOXE (2) Cum inseala diavolul pe om (2) Cum ne imbracam cand mergem la biserica... (1) CUM SA NE RUGAM (29) CUM SE FACE UN POMELNIC (2) Cum se vede Dumnezeu (1) Cum trebuie sa ne închinăm în biserică (1) CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SLAVA DEŞARTĂ (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE DESPRE SFANTUL MASLU (1) CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE VALENTINE’S DAY (1) Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST (1) Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (2) Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI (1) De ce avem pagube în gospodărie? (1) De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? (1) DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ (1) DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM (1) DESPRE V E Ş N I C I E (1) Despre cinstirea sfintelor moaște (1) DESPRE P ĂC A T U L B E Ț I E I (1) DESPRE P R O S T I T U Ţ I E (1) Despre prietenie (1) Despre Rugaciunea - Tatal nostru (1) DESPRE A C U P U N C T U R A (1) DESPRE ACTELE CU CIP (1) DESPRE ARTA SI RELIGIE (2) DESPRE ASCULTARE (1) DESPRE ATEISM (2) DESPRE AVORT (6) DESPRE BETIE (1) Despre blândete (1) Despre Blesteme (2) DESPRE BOALA (3) DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ (2) Despre bunătate (1) DESPRE C R E D I N Ţ Ă (1) DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL (1) DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR (1) Despre credinta (1) DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE (32) Despre Denii (1) DESPRE DESFRANARE (1) DESPRE DISCOTECĂ (1) Despre droguri (1) Despre Duhul Sfant (1) DESPRE EGOISM (1) DESPRE EUTANASIE (1) Despre Evolutionism (1) DESPRE FEMEIA CRESTINA (1) DESPRE FERICIRE (3) Despre fumat (1) DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR (2) Despre Halloween (3) Despre horoscop . (1) DESPRE INCINERARE (2) DESPRE INGERUL PAZITOR (1) DESPRE INVIDIE SI URA (1) Despre Ispită (2) DESPRE IUBIRE (2) Despre iubirea de aproapele (1) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (7) DESPRE LACRIMI (1) DESPRE LUMANARI (4) DESPRE MAICA DOMNULUI (6) Despre mama creştin-ortodoxă (1) DESPRE MANDRIE (2) DESPRE MANIE (3) DESPRE MANTUIRE (3) Despre masturbare (1) DESPRE METANII (5) DESPRE MINCIUNA (1) DESPRE MOARTE (6) Despre O.Z.N.-uri (2) DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC (1) DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă (1) DESPRE PACAT (2) DESPRE PARASTASE (2) DESPRE PATIMILE OMULUI (3) Despre păcat (3) DESPRE PLANSURI (1) DESPRE POCAINTA (2) DESPRE POCĂINTĂ .PREOT IOAN (2) DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE (3) DESPRE POMENILE SI RUGĂCIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI (1) DESPRE POST (19) DESPRE PREOTUL DUHOVNIC (1) Despre Psaltire (1) Despre puterea Sfintei Cruci (2) Despre Răbdare (1) Despre rugăciune (11) DESPRE SARINDARE (2) DESPRE SECTARI (1) DESPRE SFANTA LITURGHIE (3) DESPRE SFANTA TREIME (1) Despre Sfânta Împărtășanie (2) DESPRE SFINTENIE SI FARMECE (5) DESPRE SFINTI (34) DESPRE SLAVA DESARTA (3) Despre smerenie (4) DESPRE SUFLET (4) DESPRE TAINA MIRUNGERII (1) DESPRE TALISMAN (1) DESPRE TAMAIE (4) DESPRE VALENTINE’S DAY (2) Despre Vâsc (1) DESPRE VEDENII SI DIAVOLI (25) Despre Virtute (3) Despre vise (1) DESPRE VRAJI (4) DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE (2) Destăinuirea unei doctoriţe (1) DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU (1) DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN (60) DIVERSE (4) Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! (1) DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE (19) DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) (1) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci (1) Duminica Samaricencei (1) Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? (1) DUMNEZEU ŞI OMUL (1) Eu nu ştiu Doamne (1) FALSII STAPANI (1) FAMILIA (1) FEMEIA CANANEIANCA (1) FERICIRILE (9) FLORIILE (4) FLORILE LA ICOANE (2) GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN (1) Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) (3) HRANA PENTRU SUFLET (1) ICOANE FACATOARE DE MINUNI (3) ICOANE SI INGERASI (1) Ieromonahul Savatie Baştovoi (1) Iertarea aproapelui (1) INĂLTAREA SFINTEI CRUCI (2) INCINERARE SAU INHUMARE (1) INTERVIURI (2) INTERZIS...FEMEILOR ! (1) INVATATURA ORTODOXA (2) INVATATURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXA - Ce sunt îngerii? (1) INVATATURI CRESTINE (133) INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI (1) INVĂTĂTURA DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ (1) INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ (1) INVĂTĂTURĂ DE CREDINTĂ ORTODOXĂ - CE ESTE SFÂNTA SCRIPTURĂ (1) ISTORIOARE DUHOVNICESTI (2) Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? (1) Izvorul Tămăduirii (2) ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ (2) Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan (1) ÎNFRICOȘĂTORUL CEAS AL MORȚII ȘI VIAȚA DUPĂ MOARTE (1) Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament (1) ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI (1) Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă (1) ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU (1) Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi (1) Învăţături ortodoxe şi greșeli sau superstiții băbești despre naştere şi Taina Sfântului Botez (1) Învăţături patristice (2) La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? (1) LITURGHIA CATEHUMENILOR (1) Maica Gavrilia Papaiannis (1) MANASTIRI (16) Maxime si cugetari crestine (1) Mândria spirituală (1) MESAJE DIN APOCALIPSA (2) Miercurea Patimilor (2) MILĂ SI MILOSTENIE (2) MILOSTENIE (7) MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT (2) Minunea Taborică (1) MINUNI (17) MINUNI CU IISUS HRISTOS (2) MINUNI DIN ZILELE NOASTRE (5) MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA (1) Motive şi simboluri: Ciocanul (1) MUZICA ORTODOXA (1) Nașterea Domnului (Crăciunul) (4) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE (1) O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA (1) OAMENI CU CARE NE MANDRIM (1) OBICEIURI DE SFINTELE PASTE (9) Oile şi caprele (1) ORTODOX (1) PACAT SAU NU? (4) PARACLISUL MAICII DOMNULUI (1) PARASTASELE SI FOLOSUL LOR (2) PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU (1) PARINTELE IOSIF TRIPA (1) PARINTELE IUSTIN PARVU (2) Parintele Proclu (1) PAROHIA VIILE TIMISOARA (1) PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR (1) Părintele Calistrat (1) păzitorul vieţii (1) Pedeapsa (1) Pelerinaj Israel 2017 (2) Pentru cei ce nu pot avea copii (1) Pentru scaparea de demoni (1) Peştera celor veşnic osândiţi (1) PILDA (2) PILDE (310) PILDE CRESTINE (36) Pilde pentru suflet (15) POEZII (89) Poezii - preot Ioan (13) POEZII CU CAMELIA CRISTEA (2) Poezii cu Eliana Popa (13) POEZII CU MOS CRACIUN (2) Poezii cu Preot Ion Predescu (1) Poezii Daniela (1) Poezii de Ciabrun Marusia (1) Poezii de COSTEL URSU (2) Poezii de Daniela Florentina Luncan (1) Poezii de Horatiu Stoica (1) Poezii de Preot Sorin Croitoru (34) Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul (2) Poezii Horatiu Stoica (1) Poezii pentru Dumnezeu (6) POGORAREA SFANTULUI DUH (1) Poiezii de Traian Dorz (1) POIEZIOARE (1) Pomelnicul - cum trebuie scris şi care e rostul său (1) POMENI SI SARINDARE (2) Pomenirea celor 40 000 de mucenici (1) Pomenirea celor adormiti (1) POMENIREA MORTILOR (2) Povara Crucii (1) POVESTIRI DIN PATERIC (3) POVESTITE DE SFINTI (10) PREOT GEORGE ISTODOR (9) Preot Ilarion Argatu (1) PREOT IOAN (15) PREOTUL DUHOVNIC (2) PREVIZIUNI ALE SFINTILOR (5) PROFETII (1) Prohodul Adormirii Maicii Domnului (2) PROOROCUL MOISE (1) PSALMI. (2) Psalmul 69 (1) PSIHOLOGIE CRESTINA (1) PUTEREA SFINTEI CRUCI (2) PUTEREA CUVANTULUI (1) PUTEREA RUGACIUNII (23) Răspuns înţelept (1) RUGA LA CEAS DE SEARA : (1) RUGACIUNE pe Muntele Maslinilor LA LOCUL INALTARII DOMNULUI (1) Rugaciune pentru dobandirea de prunci (1) Rugaciune pentru izbavire de boala (1) Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh (2) RUGACIUNEA DE MULTUMIRE (2) RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. (1) Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca (1) RUGACIUNI (87) RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA (1) Rugăciune (16) RUGĂCIUNE LA PSALM (1) Rugăciune pentru bolnavi (1) Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei (1) Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama (1) Rugăciunea către Sfântul înger (1) Rugăciunea minții (1) RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON (1) Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos (3) Rusaliile (3) SAITURI IMPORTANTE (1) Sãptãmâna Patimilor (1) SARBATORI (23) SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK (1) Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! (2) Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate (1) Săptămâna Patimilor (1) Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) (2) Sclavia modernă (1) SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX (1) Secta Desancăi Nicolai din Arad (1) SF DIMITRIE (1) sfa (1) Sfantul Antim Ivireanu (1) SFANTUL MASLU (4) Sfantul Teodor (1) SFANTUL VASILE CEL MARE (1) SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI (8) SFATURI DE LA PARINTELE IOAN (30) SFATURI DESPRE IERTARE (3) SFATURI DUHOVNICESTI (97) Sfaturi duhovniceşti (12) SFATURI ORTODOXE (2) SFATURI PENTRU PARINTI (1) SFATURILE LUI VALERIU POPA (1) Sfânta Treime (1) Sfântul Gheorghe (1) Sfinte sărbători (1) Sfintele Paste. (1) SFINTELE TAINE (1) SFINTI (1) Sfintirea uleiului (1) SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. (1) SMERENIA (1) Smerenia ş i semnele smereniei (1) SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE (1) SPUSE DE SFINTII PARINTI (69) Statornicia în credinţă (1) STATUS DESPRE VIATA (1) Sufletul copilului : sincer şi curat....! (1) SUPERSTITII (3) TAINA NUNTII (1) TAINA SFINTEI SPOVEDANII (5) Toaca si clopotul (1) TRADITII (1) TROITA comoară a culturii arhaice româneşti (1) Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 (1) Urare de Anul Nou (2) URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian (1) Versuri de Horațiu Stoica (3) VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ (1) VIATA DUPA MOARTE (7) VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA (3) Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul (1) ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA (1)

c3

cod

Postări populare

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.