Frumoasă și tristă

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Vasile David

La Sfânta Sărbătoare-a Învierii
Bisericile-s pline de bătrâni,
Înconvoiați de șalele durerii,
Fără copiii duși printre străini.

În partea dreaptă, capete cărunte
Formau un nor de ceață-n asfințit,
În partea stângă, băbuțe mărunte
Plângeau mirosul mirului sfințit.

Din când în când privirile-și tresaltă,
În ochii lor o boare picură,
Pe cei bătrâni și tineri, laolaltă,
Nici Învierea nu-i mai bucură.

Aici, biserica e plină de nevârstnici,
Văzându-i simți un dor sfâșietor,
Și vreți cu cei de-acasă triști și vârstnici
Să se clădeasc-al țării viitor?

Cine tot vrea să ard-a noastră stirpe?
De ce suntem atât de oropsiți?
De ce suntem tratați ca niște cârpe
Și-n lumea largă să fim împânziți?

Vremuri cumplite tranzitează lumea,
Istoria ne este inamic,
Când tancuri grele mistuie pășunea
Se pare că n-am învățat nimic...

Suntem luați cu pluta și cotiga,
Zarul etern s-a prefăcut în dado,
Când se va face țăndări mămăliga
Vom reveni din acest El Dorado.

Mai cred că dincolo de zare-albastră
O Românie Sfântă mai există,
Dar e păcat că scumpa țara noastră
Pe cât e de frumoasă e și tristă.

vdavid