BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
“Vorbea intr-o zi un spic de grau cu Creatorul sau: "
- De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau?
Ma doare! Mai slabeste funia cu care ma-nfasori,
Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori"
Dar Lucratorul cel Prea Sfant, mai aprig le unea,
Si fir cu fir si snop cu snop, intr-una aduna,
Cuprins de Gandul Sau ceresc, o clipa se opri,
Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:
"- De-acolo, din indepartari, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini, Eu te-am ales,
Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii M-au strapuns,
Tu erai mic si slab, si-n snop, cu grija te-am ascuns,
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina.
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat,
Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat,
De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:
Sa nu te pierzi de fratii tai pe drumul spre Granar.
Mai e putin, Doar cativa snopi mai am de adunat,
Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat."
Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator, zari in Palma
Lui Preasfanta, rana cuielor si-a spinilor,
Si suspinand, striga: "Parinte! Cuprinde-ma mai tare!
Sa nu ma lasi, sa nu te las, nici cand unirea doare!".
🙏 Bucuria mea, spicul de grau esti tu, sunt eu, este aproapele fiecaruia dintre noi, fiindca, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, pe absolut toti vrea sa ne mantuiasca, toate spicele de grau le vrea in hambarul Sau (adica in Rai).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
“Vorbea intr-o zi un spic de grau cu Creatorul sau: "
- De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau?
Ma doare! Mai slabeste funia cu care ma-nfasori,
Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori"
Dar Lucratorul cel Prea Sfant, mai aprig le unea,
Si fir cu fir si snop cu snop, intr-una aduna,
Cuprins de Gandul Sau ceresc, o clipa se opri,
Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:
"- De-acolo, din indepartari, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini, Eu te-am ales,
Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii M-au strapuns,
Tu erai mic si slab, si-n snop, cu grija te-am ascuns,
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina.
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat,
Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat,
De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:
Sa nu te pierzi de fratii tai pe drumul spre Granar.
Mai e putin, Doar cativa snopi mai am de adunat,
Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat."
Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator, zari in Palma
Lui Preasfanta, rana cuielor si-a spinilor,
Si suspinand, striga: "Parinte! Cuprinde-ma mai tare!
Sa nu ma lasi, sa nu te las, nici cand unirea doare!".
🙏 Bucuria mea, spicul de grau esti tu, sunt eu, este aproapele fiecaruia dintre noi, fiindca, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, pe absolut toti vrea sa ne mantuiasca, toate spicele de grau le vrea in hambarul Sau (adica in Rai).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu