Acatistul Maicii Domnului - Potirul Nesecat

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Potirul Nesecat - Izbavire de patima alcoolului

Icoana Maicii Domnului Potirul Nesecat

Troparul Maicii Domnului

Veniti dreptslavitorilor crestini, la dumnezeiescul si minunatul chip al Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, care satura inimile celor credinciosi din Potirul Nesecat al milostivirii Sale si arata minuni poporului celui binecinstitor.Acestea vazand si auzind, cu duhul praznuind, cu caldura sa-I strigam: Stapana Prea milostiva, tamaduieste neputintele si patimile noastre, rugand pe Fiul Tau, Hristos, Dumnezeul nostru, sa mantuiasca sufletele noastre!

Condacul 1

Cinstitul tau chip, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, ne-a fost daruit ca o izbavire aleasa si minunata , caci prin descoperirea Lui ne slobozeste de neputintele sufletesti si trupesti si de intamplarile cele mahnicioase, pentru aceasta lauda de multumire Iti aducem, Aparatoare Prea milostiva. Tu, dar, Stapana, numita de noi ‘potirul Nesecat’, aplecandu-te cu bunavointa catre suspinele si strigatele noastre cele izvorate din inima, daruieste izbavire celor ce sufera de boala betiei, ca sa-Ti cantam cu credinta: Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea cea duhovniceasca!

Icosul 1

Ostile ingeresti si cetele dreptilor Te slavesc neincetat, imparateasa de Dumnezeu Nascatoare, mijlocitoarea multpacatosului neam crestinesc, pe care vazandu-L cufundat in nelegiuiri si in pacate, ii daruiesti spre mangaiere si mantuire milostivire prin deosebitele tale icoane facatoare de minuni, care precum stelele cerului, pot fi vazute in tot pamantul. Cazand noi catre aceea dintre ele numita ‘Potirul Nesecat’, din adancul sufletului te chemam astfel:
Bucura-Te, salasul Dumnezeirii cel neajuns;
Bucura-Te, mirarea cea neincetata a oamenilor;
Bucura-Te, Ceea ce prin intristari tamaduiesti neputintele noastre;
Bucura-Te, caci prin intristari tamaduiesti neputintele noastre;
Bucura-Te, caci prin descoperirea lor inveselesti inimile noatre cele mahnite;
Bucura-Te, impacarea prea minunata a oamenilor cu Dumnezeu ;
Bucura-Te, ca ne trimiti de sus milostivire prin icoanele Tale facatoare de minuni;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 2

Vazand, Prea Sfanta Stapana, intristarea inimii, chinurile duhovnicesti si pocainta nemincinoasa a celor ce sunt supusi patimii celei pierzatoare a betiei, ai binevoit sa arati orasului celui placut lui dumnezeu, Serpuhov, milostivirea Ta, prin descoperirea icoanei Tale prea minunate , ‘Potirul Nesecat’, pentru ca toti cei care cad la ea cu credinta si cu inima smerita, dobandind vindecarea de cumplita lor boala sa Ii strige din adancul inimilor lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Intelegand, prin intreita aratare in vis s cuviosului Varlaam, porunca de a merge in orasul cel iubit de Dumnezeu, Serpuhov, un oarecare om, supus patimii betiei, a aflat acolo in manastire sfanta ta icoana, numita ‘Potirul Nesecat’. Drept aceea, vazand atata purtare de grija pentru noi, pacatosii, cu evlvie Iti graim unele ca acestea
Bucura-Te, ca prin oamenii cei evlaviosi ne descoperi marirea minunilor Tale;
Bucura-Te, calauza clarvazatoare, care la arati unora ca acestia calea mantuirii;
Bucura-Te, indrumatoare noastra cea buna, care cu dragoste ne apropii de Tine;
Bucura-Te, caci ne indemni la recunostinta pentru binefacerile Tale;
Bucura-Te, ceea ce preschimbi intristarea noastra in bucurie;
Bucura-Te, ca ne inveselesti cu nadejde neclintita;
Bucura-Te, caci nimicesti patimile noastre cele pierzatoare;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 3

Puterea Celui Prea Inalt si harul Stapanei l-au pe un oarecare om cuprins de patima betiei atunci cand, avand picioarele slabanogite, mergea in orasul Serpuhov, implinind astfel porunca Maicii Domnului, vestita lui in vis de catre cuviosul Varlaam, staretul manastirii de acolo; ajungand el in acest oras, a aflat icoana Prea Curatei, care l-a vindecat indata de suferinta sa duhovniceasca si trupeasca, plecandu-l sa Ii strige din adancul sufletului, cu multimire, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Avand ca izvor pururea curgator potirul cel Nesecat al raurilor ceresti, nu numai credinciosii din Serpuhov, ci si dreptslavitorii crestini din alte orase si locuri, care au venit catre minunatul Tau chip, numit ‘Potirul Nesecat’, primind inaintea lui tamaduire, Ti s-au inchinat cu graiuri pline de recunostinta ca acestea:
Bucura-Te, scaldatoare in care se afunda toate necazurile noastre;
Bucura-Te, potirul prin care primim bucuria mantuirii;
Bucura-Te, Ceea ce vindeci neputintele noastre duhovnicesti si trupesti;
Bucura-Te, ca ne stingi patimile prin puterea rugaciunilor Tale;
Bucura-Te, ca dai cele de folos celor ce Iti cer ajutorul;
Bucura-Te, ca daruiesti tuturor daruri nenumarate;
Bucura-Te, ca ne deschizi comoare milostivirii;
Bucura-Te, ca ai inima plina de mila fata de cei cazuti;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 4

Vifor de ganduri necredincioase avand intru sine, dar cu pocainta sincera venind la nespusa Ta milostivire, cei cuprinsi de patima betiei capata tamaduire si, din adancul inimii, spun Celui Nascut din Tine, Mantuitorul nostru: Aliluia!

Icosul 4

Auzind Domnul mahnirea adanca, vaiete si plansul sotiilor si mamelor, copiilor si rudelor celor tulburati cu firea de patima betiei, le-a daruit, Stapana, icoana Ta, prin care toti cei care se apropie, capata mangaiere duhovniceasca si-Ti graiesc cu lacrimi unele ca acestea:
Bucura-Te, Mieluseaua care ai nascut Mielul Cel ce a ridicat pacatele lumii;
Bucura-Te, potir ce, pentru noi, te umpli de bucurie din Izvorul Cel fara de moarte;
Bucura-Te, ca esti mangaierea mamelor celor cuprinse de mahnire;
Bucura-Te, nadejdea celor fara de nadejde;
Bucura-Te, aparatoarea plina de har a celor ce vin la Tine;
Bucura-Te, bucuria si inveselirea celor necajiti;
Bucura-Te, Ceea ce potolesti patimile cele izvorate din betie;
Bucura-Te, ca intinzi mana celor ce au nevoie de ajutorul Tau;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 5

Ca pe o stea de la Dumnezeu purcezatoare, ne-ai aratat noua, o Imparateasa a lumii, prea cinstita Ta icoana, pe care vazand-o, ne rugam din inima, cu credinta, graindu-ti: Nascatoare de Dumnezeu, tamaduieste betia si orice alta boala sufleteasca si trupeasca a celor aflati in suferinta, iar pe cei credinciosi invata-I sa Ii aduca lui Dumnezeu cantare de lauda: Aliluia!

Icosul 5

Vazand, Maica de Dumnezeu Nascatoare, minunile preaslavite si semnele uimitoare venite nu numaio de la icoana Ta cea descoperita in orasul Serpuhov, ci si de la cele zugravite intocmai cu aceasta icoana, cadem la ele cu smerenie si zicem:
Bucura-Te, grabnica mijlocitoare, ajutatoarea celor ce alearga la Tine cu sarguinta;
Bucura-Te, Ceea ce asculti cu bunavointa rugaciunile noastre;
Bucura-Te, Ceea ce ai luminat orasul Serpuhov cu binecuvantarea Ta;
Bucura-Te, ca imprejurimile Moscovei au aratat slava minunilor Tale;
Bucura-Te, Comoara Nesecata de tamaduiri pentru toti cei aflati intru nevoi;
Bucura-Te, Ocrotitoare atotputernica a celor ce lucreaza pentru dobandirea trezviei;
Bucura-Te, Buna ajutatoare a celor ce se lupta impotriva lumii, a trupului, a diavolului si a betiei;
Bucura-Te, Aparatoare grabnica a dreptcredinciosilor celor ce traiesc in lume;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 6

Propovaduind, Nascatoare de Dumnezeu, minunile savarsite prin icoana Ta cea numita “Potiru Nesecat”, Te rugam cu lacrimi:O, Prea Curata, izbaveste-ne pe noi toti de patima bauturii fara de masura a vinului, de caderea in pacat si invata-ne infranarea pe noi, cei ce ne sarguim sa Ii cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Stralucesti de lumina slavei dumnezeiesti, Fecioara, Prunca Dumnezeiasca, uitandu-te cum Copilul, Dumnezeu Cel mai inainte de veci, Domnul nostru Iisus Hristos sta in cupa ca intr-un potir Nesecat, precum Te vedem zugravita in icoana “Potirul Nesecat”care este sortita ca, in chip tainic, sa daruiasca izbavire de patima betiei celor ce cu credinta vin sa I se inchine.De aceea, cu lacrimi Iti aducem aceste rostiri neincetate:
Bucura-Te, cea de carese bucura si pe care o praznuieste neamul omenesc;
Bucura-Te, ca slava Ta este mai mare decat ti-o pot aduce laudele celor pamantesisi celor ceresti;
Bucura-Te, ca prin chipul tainic al Fiului in potir, ne descoperi taina Dumnezeiestii Euharistii,;
Bucura-Te, Ceea ce ne arati in chip minunat Mielul Cel ce se mananca pururea si niciodata nu se sfarseste;
Bucura-Te, Potir al vietii si al nemuririi, care ne duci la portile vietii vesnice;
Bucura-Te, ca adapi sufletele noastre cele insetate din izvorul nestricaciunii si al bucuriei;
Bucura-Te, caci in bunatatea Ta nemarginita nu lepezi nici pe cei mai dispretuiti si mai prigoniti;
Bucura-Te, caci din milostivirea Ta ii rapesti din groapa pieririi pe cei fara de nadejde;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 7

Vrand un oarecare om sa Iti multumeasca, Stapana, Maica lui Dumnezeu, pentru vindecarea de suferinta betiei, a impodobit icoana Ta prea minunata ce se gaseste in orasul Serpuhov, cantand din toata inima sa: Aliluia!

Icosul 7

Minune noua vedem, Stapana, prin sfanta Ta icoana, caci un oarecare om, cuprins de suferinta betiei, robul lui Dumnezeu Stefan,venind la mijlocirea Ta cea de Maica, s-a izbavit de boala lui cea grea, pentru aceasta, cu multumire, Ti-a impodobit icoana cu daruri de mult pret si cazand la ea, cu lacrimi graia unele ca acestea:
Bucura-Te, ca esti izvorul cel datator da Viata al vindecarilor;
Bucura-Te, Potirul ceresc al darurilor dumnezeiesti;
Bucura-Te, rau de vindecare cel de-a pururea curgator;
Bucura-Te, ca esti marea care ineci toate patimile noastre;
Bucura-Te, Ceea ce cu mainile Tale de Maica ridici pe cei ce cad zdrobiti de greutatea pacatului betiei;
Bucura-Te, ca primesti darurile recunostintei;
Bucura-Te, caci inveselesti inimile celor binecredinciosi;
Bucura-Te, ca implinesti toate cererile noastre cele bune;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 8

Strain lucru si cu anevoie de crezut le este celor necredinciosi sa auda ca la sfanta Ta icoana “Potirul Nesecat” se savarsesc minuni si tamaduiri dumnezeiesti. Noi insa binestiind cuvantul Tau, ce l-ai rostit catre intaia icoana ce Te infatisa, anume ca: “Harul Celei Ce s-a nascut din Mine si al Meu vor fi cu aceasta icoana”, credem ca si cea numita “Potirul Nesecat” izvoraste harul Tau. De aceea, plecandu-ne cu evlavie, o sarutam, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Toata nadejdea lor in Tine si-o pun, Stapana, cei ce sufera de patima betiei. Pogoara-Te spre neputintele si patimile noatre, caci cine ne va scoate pe noi, pacatosii, din groapa pieririi, a saraciei duhovnicesti si trupesti, fara numai Tu, Stapana. De aceea, plecandu-ne genunchii in fata preacuratului Tau chip, iti graim unele ca acestea:
Bucura-Te, Ceea ce nu iti intorci fata de la rugaciunile pacatosilor;
Bucura-Te, caci trimiti ajutorul Tau ceresc ce Te cheama;
Bucura-Te, Ceea ce arati adancimea milostivirii Tale catre toti pacatosii;
Bucura-Te, Ceea ce ii imbarbatezi pe cei fara de nadejde si cu totul deznadajduiti;
Bucura-Te, caci intinzi mana de ajutor celor supusi patimilor pricinuite de betie;
Bucura-Te, caci prin daruri pline de har ii mangai pe cei ce sufera cu rabdare;
Bucura-Te, Ceea ce vindeci neputintele noastresufletesti si trupesti;
Bucura-Te, ca ne-ai invatat sa socotim intru nimic bucuriile cele desarte ale acestei lumi;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 9

Toata firea ingereasca se minuneaza, Doamne, de lucrarea Ta cea plina de milostivire, caci ai daruit mult pacatosului neam omenesc, o Aparatoare si ajutatoare prea puternica. Ea se pleaca spre neputintele noastre si ne slobozeste de groaznica patima a betiei, invatand pe cei credinciosi sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei intelepti nu stiu, Stapana sa laude dupa cuviinta slavita descoperire a icoanei Tale. Cu atat mai mult noi, pacatosii, cu buzele noatre intinate, nu vom putea sa aducem Aparatoarei noastre laude dupa cuviinta. Insa vazand nenumaratele minuni infatuite prin icoana Ta, bucurandu-ne cu duhul si cu inima, Iti zicem:
Bucura-Te, Ceea ce izvorasti minuni de la sfantul Tau chip;
Bucura-Te, ca degrab ne izbavesti de nenorociri si de intristari;
Bucura-Te, ca ii rusinezi pe cei ce nu Te primesc;
Bucura-Te, ca ii pazesti de orice rau pe cei ce cad la Tine;
Bucura-Te, Ceea ce cu blanda Ta stralucire izgonesti intunericul pacatului si ceata patimilor noastre;
Bucura-Te, Ceea ce umpli sufletele noastre de iubire pentru Tine si pentru Fiul Tau,;
Bucura-Te, ca ne indreptezi cu intelepciune pe calea pocaintei;
Bucura-Te, ca ne esti mijlocitoare osardnica pentru raspunsul cel bun inaintea Dreptului Judecator;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 10

Vrand sa mantuiesti, o Maica a lui Dumnezeu, multimea ce sufera de boala betiei, ne-ai daruit icoana Ta cea preaminunata, pentru ca toti cei cuprinsi de aceasta patima sa poata veni la chipul Tau facator de minuni si primind lecuire, cu umilinta sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Zid esti si pavaza, o Maica a lui Dumnezeu, celor ce sufera de boala betiei si tuturor ce vin la Tine cu grabire si cinstesc cu evlavie sfanta Ta icoana.Caci ne-a daruit-o Domnul, Datatorul bunatatilor, spre ajutor si vindecare de patimile aducatoare de moarte indemnandu-ne astfel sa iti cantam acestea:
Bucura-Te, alinarea mahnirilor noastre si nadejdea celor deznadajduiti;
Bucura-Te, vindecarea suferintelor noastre sufletesti si trupesti;
Bucura-Te, Ceea ce prin curatia Ta cureti intinaciunea noastra;
Bucura-Te, caci prin harul Tau luminezi nemernicia noastra;
Bucura-Te, ca imbraci in nestricaciune stricaciunea noastra cea trupeasca;
Bucura-Te, Ceea ce prin mijlocirea Ta ne intaresti in rugaciune;
Bucura-Te, ca intaresti toata neputinta noastra;
Bucura-Te, ca grabnic risipesti norul patimilor ce ne inconjoara;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 11

Cantarea noastra, ce cu smerita dragoste si osardie o aducem Tie, n-o trece cu vederea, Prea Curata si nu-Ti intoarce fata de la cei fara nadejde ce patimesc din pricina betiei, ci ajuta-I pe ei si pe noi sa ne curatim de toata intinaciunea pacatului si sa putem canta cu vrednicie si cu dreptate lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Faclie datatoare de Lumina Te vedem, Prea Sfanta Fecioara, caci sfantul Tau chip goneste cu razele harului Tau ceata pacatelor si ne indruma spre calea luminoasa a virtutii pe noi, cei ce cu credinta Iti graim acestea:
Bucura-Te, caci prin acoperamantul Tau ne izbavesti de desertaciunea acestei lumi mult razvratite;
Bucura-Te, ca ne ajuti sa alungam nelinistea patimilor trupesti ;
Bucura-Te, Ceea ce pui in inimile noastre gandurile cele bune;
Bucura-Te, ca aduci lumina in cugetul cel intinat;
Bucura-Te, ca ii izbavesti pe cei cuprinsi de suferinta chinuitoare a betiei;
Bucura-Te, ca ii chemi pe acestia la pocainta nefatarnica si la intelepciune;
Bucura-Te, Ceea ce imbunezi sufletele celor inraiti;
Bucura-Te, ca mantuiesti pe cei ca Te cheama in ajutor si slavesc numele Tau;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 12

Harul lui Dumnezeu, care este daruit prin icoana Ta, Potirul Nesecat, ii apropie de ea, Stapana, pe toti cei intristati si oropsiti: vaduve, batrane, si mai ales pe toti cei cuprinsi de suferinta betiei, care niciodata nu pleaca deserti de la Tine, Prea Curata, de la Potirul Nesecat al darurilor Tale Dumnezeiesti, o, Prea milostiva, si vindecare deplina primind de la chipul Tau facator de minuni, Ii cantam cu multumire Domnului: Aliluia!

Icosul 12

Cantand minunile si marea Ta milostivire aratata celor cuprinsi de patima betiei, Te rugam, Stapana, mantuieste si povatuieste-ne pe cararea cea dreapta si nu ne lasa pe noi, cei ca cautam ocrotirea Ta sio Iti zicem acestea:
Bucura-Te, Ceea ce chemi pe toti la infranarea de la betie;
Bucura-Te, ca prin roua milostivirii Tale ii slobozesti pe acestia de patima bautului fara masura a vinului;
Bucura-Te, Ceea ce esti tamaduirea vesnica a celor ce sufera din pricina greului pacat al betiei;
Bucura-Te, Ajutatoare grabnica a celor ce se chinuiesc din pricina patimilor;
Bucura-Te, imbarbatarea minunata a celor imrutinati cu duhul;
Bucura-Te, ca esti bucuria negraita a celor buni la suflet;
Bucura-Te, ca ii smeresti pe cei trufasi;
Bucura-Te, Ceea ce ridici pe cei smeriti si le doresti tuturor mantuirea;
Bucura-Te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea duhovniceasca!

Condacul 13

O, Prea milostiva Maica a Prea dulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Asculta aceasta rugaciune a noastra si ne izbaveste de toate nevoile sufletesi si trupesti, dar mai ales slobozeste-i pe cei cuprinsi de suferinta betiei, pe robii Tai (numele), ca sa nu piara acestia cuprinsi de rau, ci, mantuiti fiind prin Tine, sa Ii aduca lui Dumnezeu cantarea: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.
Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciune catre Maica Domnului Potirul Nesecat


O, Prea milostiva Stapana! Pentru a dobandi apararea Ta cadem acum la Tine. Cauta spre rugaciunile noastre, auzi-ne cu milostivire pe noi: sotiile, copiii, maicile celor impatimati de boala cea grea a betiei, fratii si surorile noastre, care din aceasta pricina sunt cazuti de la Maica noastra, Biserica lui Hristos, si deci de la mantuire si-i tamaduieste pe acestia! O, milostiva Maica a lui Dumnezeu atinge-te de inimile lor si scoate-i degraba din caderile de pacate, adu-i la infranarea cea mantuitoare. Roaga-l pe Fiul Tau, Hristos Dumnezeu nostru, sa ne ierte greselile, sa nu Isi intoarca milostivirea de la zidirea Sa si sa ne intareasca in trezvie si intelepciune. Primeste, Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, rugaciunile maicilor ce revarsa siroaie de lacrimi pentru copii lor, ale sotiilor ce plang pentru sotii lor, ale copiilor, orfanilor si neputinciosilor parinti si ale noastre, ale tuturor celor ce cadem la icoana Ta, pentru ca sa ajunga, prin rugaciunile Tale, aceste strigat al nostru la Tronul Celui Prea Inalt. Acopera-ne si ne pazeste ca sa nu fim robiti de cel viclean si de toate cursele vrajmasilor, ajuta-ne in ceasul cel cumplit al mortii, ca, prin rugaciunile Tale, sa trecem vamile vazduhului. Izbaveste-ne de osanda cea vesnica si mijloceste ca milostivirea lui Dumnezeu sa ne acopere in vecii vecilor cei nasfarsiti. Amin!
Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sărutul ingerilor...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Putin stiu, ca in momentul cand Domnul Iisus Hristos a fost coborat de pe Sfanta Cruce pentru a fi infasurat in giulgiu si pus in mormant, pe cer a aparut un nor in forma de disc mare, in culorile curcubeului, care raspandea o lumina calda si difuza.Acest nor s-a asezat deasupra gropii, iar din el vibra o melodie armonioasa ca un ecou indepartat iar voci ingeresti cantau,,Osana "!
Dar cea mai sfasietoare scena, povesteste Sotirios Crotos, unul dintre cei saptezeci de ucenici ce l-au însoțit pe Domnul , s-a petrecut in momentul cand Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu s-a apropiat de trupul Fiului ei : ,,Mama Lui s-a apropiat, a ingenuncheat, si noi odata cu ea.Ma uitam la ea, o adevarata Maica a durerii.Cata smerenie, supunere si ascultare la voia lui Dumnezeu, si in acelasi timp cata decenta, demnitate si noblete de regina, in imensa ei durere ! Sufletul ei plangea.Plansul sufletului nu se manifesta material, nu sunt lacrimi, nici bocet, nici geamat, dar este asa de puternic si de cumplit, ca-ti spinteca inima in doua .
Ea a bagat mana peste giulgiu, pe la ceafa, si I-a ridicat putin capul.S-a aplecat si a atins obrazul ei de-al Lui. I-A DAT SARUTUL SUFLETULUI ! 

Sarutul trupului se face obisnuit pe buze.Sarutul sufletului este pura atingere de la obraz la obraz, ESTE SARUTUL INGERILOR IN CER .I-a pus capul la loc si s-a retras in coltul stang al gropii, langa Ioan ."

Eliana Popa

Cana Galilei - Ierusalim

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Cuvinte prin care Hristos cheamă la Sine sufletul cel păcătos

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"De ce M-ai părăsit , omule ?
De ce te-ai întors de la Mine , Cel Care te iubesc ?
De ce te-ai alipit de vrăjmaşul Meu ?
+ Adu-ţi aminte că pentru tine M-am Pogorât din Cer .
+ Adu-ţi aminte că pentru tine M-am Imbrăcat cu Trup .
+ Adu-ţi aminte că pentru tine M-am Smerit .
+ Adu-ţi aminte că pentru tine am Răbdat grăire de rău , scârbire , insulte , necinstire , răni , scuipări , pălmuiri , batjocură .
+ Adu-ţi aminte că pentru tine am fost socotit cu cei fără de lege .
+ Adu-ţi aminte că pentru tine am Murit cu moarte plină de ocară .
M-am Pogorât din Cer , ca să te Inalţ la Cer .
+ Am sărăcit , ca să te Imbogăţesc .
+ Am Primit răni , ca să te Tămăduiesc .
+ Am Murit , ca viaţă să-ţi Dau . Tu ai greşit , iar Eu am Luat păcatul tău asupră-Mi .
Tu eşti cel vinovat , iar Eu am Primit pedeapsa .
Tu eşti datornicul , iar Eu am Plătit datoria ta .
La acestea M-au Impins însă Dragostea Mea , Indurarea Mea .
Nu am putut răbda ca tu să pătimeşti această necinstire .

In loc ca tu să Mă iubeşti pe Mine , iubeşti păcatul !
In loc să îmi slujeşti Mie , slujeşti patimilor tale !
Ce ai găsit tu întru Mine care să te îndepărteze ?
De ce nu voieşti să vii la Mine ?
+ Fericirea o cauţi ? - Toată Fericirea se Află la Mine .
+ Neamul bun cauţi ? - Cine este însă de Neam mai Bun decât Fiul lui DUMNEZEU şi al Sfintei Fecioare Măria ?
+ Inălţare voieşti ? - Cine e mai Inalt însă decât Impăratul Cerurilor ?
+ Slavă vrei ? - Cine e mai Proslăvit decât Mine ?
Bogăţie cauţi ? - Intreaga Bogăţie este la Mine .
+ Inţelepciune cauţi ? - Eu Sunt Inţelepciunea lui DUMNEZEU !
+ Prietenie voieşti ? - Cine este însă mai plin de Dragoste decât Mine , Care Mi-am Pus Sufletul pentru toţi ?
+ Ajutor cauţi ? - Cine te va Ajuta , în afară de Mine ?
+ Doctor cauţi ? - Cine te va Vindeca , în afară de Mine ?
+ Mângâiere întru întristare cauţi ? - Cine te va Mângâia , în afară de Mine ?
+ Odihnă cauţi ? - Intru Mine vei afla Odihna sufletului tău .
+ Pace cauţi oare ? - Eu Sunt Pacea sufletului tău .
+ Viaţă cauţi ? - La Mine Este Izvorul Vieţii .
+ Lumină cauţi oare ? - Eu Sunt Lumina Lumii .
+ Adevărul îl cauţi ? Eu Sunt Adevărul .
+ Calea o cauţi ? - Eu Sunt Calea .
+ Călăuzitor către cer cauţi ? - Eu Sunt Adevăratul Călăuzitor!

De ce nu voieşti să vii la Mine ?
Nu îndrăzneşti să păşeşti ? - Dar de cine altcineva e mai uşor să te apropii ?
Iti este greu să ceri ? - Dar cine a cerut vreodată cu Credinţă de la Mine şi nu i-am Dat ?
Păcatele nu te lasă ? - Eu pentru păcătoşi am Murit însă .
Ori te tulbură mulţimea greşalelor ? - Insă Indurarea Mea Este şi Mai Mare !

+ + + Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi
Eu vă voi Odihni pe voi ! + + +

(Sfânta Evanghelie după Matei 11 , 28)"

Sfântul Tihon de Zadonsk
Articol preluat din Calauza rugatorului ortodox , Editura Sophia

ÎN GRĂDINA GHETSIMANI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

În Grădina Ghetsimani Fiul Tatălui suspină..
Știe că-L așteaptă Crucea ca să spele-a noastră vină,
Mii de amintiri din viață într-o clipă-I trec prin minte,
Iar durerea Sa din suflet nu încape în cuvinte..

Vede Maica-'nsărcinată, Betleemul și bătrânul,
Vede staulul din grotă, vede vitele și fânul,
Vede magii și păstorii, vede steaua călătoare,
Vede îngerii din ceruri ce-L slăvesc cu voce mare..

Ochii Săi senini ca cerul se înlăcrimează-'n rugă,
Căci o vede pe Măicuța și pe Iosif tot pe fugă,
Încercând să Îl ascundă de a lui Irod mânie,
Până în Egiptul mare săvârșind călătorie..

Într-o clipă, plin de lacrimi, de pruncie-Și amintește
Și Se vede pe El Însuși alăptat la sân cum crește..
Primii pași și primul "mama", primul cui bătut în scânduri,
Plânge Domnul și suspină printre amintiri și gânduri..

Câtă pace avusese-'n dulcea Sa copilărie,
Sub privirea blândă-a Mamei, ucenic în tâmplărie..
Cât mai plânseră-'mpreună pe "tăicuțul" când s-a dus,
Cum l-au mai jelit pe Iosif Preacurata și Iisus..

Toate-I trec pe dinainte Domnului îndurerat..
El Se vede dintr-o dată un desăvârșit bărbat,
Împlinind cu multă râvnă toată Legea ce s-a scris,
Căci chiar El e Proorocul despre Care Moise-a zis..

Acum vede scufundarea în Iordanul curgător,
Vede mâna tremurândă-a Sfântului Botezător,
Și-amintește-atât de bine glasul Tatălui de Sus,
Care Își mărturisește Fiul, pe El, blândul Domn Iisus..

Vede iar cu ochii minții pe apostolii chemați,
Devenindu-I cu răbdare frații cei mai devotați..
Vede miile de oameni ce mereu Îl însoțesc,
Vede orbii, ciungii, șchiopii cum se însănătoșesc..

Desfrânate pocăite, îndrăciții vindecați,
Farisei murdari la suflet, tineri morți și înviați..
Vameși plini de umilință, Iuda, mare trădător..
Un popor cu-atâtea bube, totuși.. dragul Său popor..

Se încruntă dintr-o dată, căci îi vede pe păgâni
Cum se năpustesc asupră-I ca niște sălbatici câini,
Pumni și palme noduroase, stâlp și bice fără număr,
Trestie și spini pe frunte, haină roșie pe umăr..

Vai.. ce grozăvie vede: vede Crucea cum Și-o duce,
Iar apoi Se vede Însuși, ca un Miel întins pe Cruce,
Ridicat pe Lemnul negru precum șarpele de-aramă..
Da, Stăpânul nostru simte, ca tot omul, simte teamă..

Rugăciunea către Tatăl este, vai, sfâșietoare..
Pielea i se umezește, dar e sânge, nu-i sudoare!
"Tată, Tatăl Meu din ceruri, milostivul Meu Tătic,
Te implor, ascultă-Mi ruga, Eu sunt Pruncul Tău Cel mic!

Depărtează de la Mine cupa plină de venin,
Te implor, Tăicuțe Sfinte, să nu mă trimiți la chin!
Dacă vrei, Tu poți, Părinte, de dureri să Mă ferești,
Dar voi împlini întocmai toate câte le voiești"!

Iată cerurile plânse și un înger coborând,
Sărutându-L lin pe frunte și sudoarea Lui ștergând..
Nu se poate să nu meargă Domnul unde-I este scris,
Fiindcă El e Mielușelul Tatălui, de mult promis..

Ce-a urmat apoi, cu toții, mic și mare, cred că știm..
Eu am vrut prin poezia asta să ne amintim
Că odată, în Grădina Ghetsimani-a suferit
Multă spaimă și durere Cel ce-apoi ne-a mântuit..
amin

Ce împărțim pentru sufletul celui adormit?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Molitfelnicul și principalele izvoare canonice recomandă a fi împărțite drept milostenie lumânări, colivă, colaci, vin, fructe, mâncare, chiar și obiecte de îmbrăcăminte. Sunt recomandări și nu reglementări impuse. Situația se poate modifica în funcție de contextul social în care ne desfășurăm viața – mai precis, în funcție de nevoile celor cărora le facem milostenie.


Tradiția Sfintei Biserici, care a învățat dintotdeauna că ne putem ruga pentru sufletele fraților creștini adormiți în așteptarea Învierii celei de obște, a fost receptată de către credincioși și pusă în practică prin milostenie. Concret, creștinii, încă din cele mai vechi timpuri, au împărțit daruri celor aflați în nevoie. Din punct de vedere teologic, aceste daruri reprezintă materializarea rugăciunii noastre pentru cel drag, care a pășit în veșnicie.

Teologia creștină a arătat că milostenia noastră nu ajunge, din punct de vedere material, la cel adormit, ci este împlinirea datoriei noastre de a ne ruga unul pentru celălalt, așa cum ne-a învățat Însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Prin rugăciunea împletită cu milostenie, Biserica devine un singur Trup – iar săracii comunității, beneficiind de daruri, au datoria de a se ruga pentru cel adormit.

Dacă din punct de vedere teologic lucrurile sunt clare, în practica întâlnită există numeroase nelămuriri în legătură cu obiectele sau cu mâncarea care pot fi împărțite pentru odihna celui adormit. Astfel, Molitfelnicul și principalele izvoare canonice recomandă a fi împărțite drept milostenie lumânări, colivă, colaci, vin, fructe, mâncare, chiar și obiecte de îmbrăcăminte.

Sunt recomandări și nu reglementări impuse. Situația se poate modifica în funcție de contextul social în care ne desfășurăm viața – mai precis, în funcție de nevoile celor cărora le facem milostenie. Căci, dacă cineva are nevoie de o pâine, iar noi îi dăruim o haină, poate că-i va fi de folos și aceasta, dar nevoia lui actuală nu va fi satisfăcută. În același timp, trebuie menționat faptul că nu contează cantitatea milosteniei noastre. Totul ține de modul în care simțim că trebuie să facem milostenie. De multe ori, un cuvânt bun și un pahar cu apă pot ține locul unei mese îndestulate, la un restaurant cu faimă din oraș!

sursa Călăuza Ortodoxă

Crestinismul Ortodox

Izvorul tămăduirii. Săptămâna luminată

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

          Astăzi este sărbătoarea luminată numită „Izvorul Tămăduirii”. Această sărbătoare dedicată Maicii Domnului este strâns legată de sărbătoarea Învierii. Este foarte importantă, întrucât ne arată poziţia şi rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii. Odată cu primul Paşte, Maica durerii devine Maica bucuriei sfinte, care răspândeşte pretutindeni sămânţa vieţii şi a învierii. Dacă omenirea este incapabilă să-şi găsească drumul de întoarcere la Dumnezeu, dacă în lume se acumulează forţele distrugătoare ale răului şi ale morţii, dacă nesiguranţa şi frica marchează scurgerea zilelor noastre, să privim încrezători la Maica noastră din ceruri. Ea se apleacă astăzi asupra acestei generaţii bolnave, cu iubirea pe care o mamă o are faţă de fiii cei mai neajutoraţi şi expuşi pericolelor.
Să nu ne descurajeze uscăciunea care cuprinde astăzi lumea păcătoasă, că Maica Domnului răspândeşte pretutindeni roua iubirii sale materne. Dacă ura însângerează străzile noastre, dacă păcatul îngheaţă inimile multora, iar lumea se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu, să privim spre Domnul Înviat şi spre Maica Învierii
Sărbătoarea de astăzi ne aminteşte de o minune săvârşită prin apa unui izvor, prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu. Peste acel izvor, s-a construit o biserică numită „Izvorul Tămăduirii” şi multe minuni s-au săvârşit acolo spre bucuria celor bolnavi şi îndureraţi. Acest izvor material ne arată Izvorul cel viu al mântuirii noastre, pe Maica Domnului, la care găseşte speranţă, mângâiere şi încurajare tot sufletul întristat şi necăjit.
În Constantinopol, Istanbulul de astăzi, dincolo de zidurile vechii cetăţi a Sfântului Constantin, în apropierea Porţii Silivri, se ascunde cu smerenie sub pământ, în tainiţa unui paraclis din veacul al cincilea, o apă binecuvântată de Maica Domnului care a dat Ortodoxiei una dintre cele mai strălucitoare şi mai iubite sărbători: Izvorul Tămăduirii.
De-a lungul timpului, şi-au primit vindecare de la acest izvor numeroşi creştini, amintiţi în Sinaxar: împăratul Leon Înţeleptul şi soţia sa, Teofana, Patriarhul Ştefan, fratele împăratului, Patriarhul Ioan al Ierusalimului, împăratul Roman Lecapenul şi mulţi alţii. Datorită acestor vindecări miraculoase, în acest loc s-a născut sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care s-a răspândit în scurt timp în toată lumea ortodoxă.
Astăzi, deşi aflat în inima islamului, izvorul este adăpostit între zidurile înalte ale unui ansamblu monahal, îngrijit de Patriarhia Ecumenică. Mănăstirea poartă pe chipu-i alb urmele suferinţei lăsate de pustiirea otomană. Curtea aşezământului este pavată cu dale mari de marmură, pietre funerare de pe mormintele grecilor din oraş, profanate şi distruse de turcii otomani. Toate se aştern ca un covor de jertfă sub picioarele ostenite ale pelerinilor către intrarea în paraclisul subteran ce tăinuieşte izvorul vindecător. Cu fiecare pas pe treptele abrupte şi măcinate de timp ce duc spre izvor, pelerinul coboară în istoria veacului al cincilea, când împăratul Leon cel Mare a construit paraclisul.
Izvorul este împrejmuit de un edificiu realizat în marmură albă, străjuit de o icoană în care este reprezentată Maica Domnului cu Pruncul în braţe, înconjurată de îngeri, stând deasupra unei fântâni. De asemenea, sunt reprezentaţi împăratul cu garda sa şi patriarhul însoţit de alţi episcopi, soldatul Leon şi orbul în fundal, iar la baza fântânii, un paralitic ce îşi primeşte vindecarea.
În bazinet înoată câţiva peşti aurii despre care se spune că sunt acolo de sute ani, fiind întotdeauna aceiaşi la număr şi de aceeaşi mărime. Nimeni nu ştie să explice cum rezistă în aceste condiţii sau cu ce se hrănesc. O veche legendă spune că, la 1453, în momentul cuceririi Constantinopolului de către turci, un călugăr prăjea câţiva peşti în tigaie în apropierea izvorului. Când un alt părinte a venit să-l anunţe de căderea oraşului sub stăpânire otomană, călugărul a răspuns că va crede acest fapt doar dacă peştii revin la viaţă, moment în care peştii au sărit din tigaie în izvor şi au început să înoate. După această legendă şi-a luat numele şi cartierul Balikli, în care se află astăzi Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii“, „balikli“ însemnând în limba turcă „locul unde înoată peştii“.
Tot în paraclisul subteran se află minunata icoană a praznicului Izvorul Tămăduirii, a cărei vechime atinge perioada de aur a Bizanţului şi despre care se spune că „se curăţă singură“. Orice intervenţie asupra ei în vederea restaurării este „respinsă“ de icoană. În ciuda umezelii din biserică şi a vechimii ei, şi-a păstrat nealterate calităţile, iar analizele făcute asupra ei au dovedit calităţi de refacere inexplicabile ştiinţific.
Ansamblul monahal mai cuprinde o biserică impunătoare construită în secolul al XIX-lea şi cimitirul în care sunt înmormântaţi peste 20 dintre patriarhii ortodocşi ai Constantinopolului, între ei aflându-se şi patriarhii ecumenici care au susţinut demersul Bisericii Ortodoxe Române pentru obţinerea autocefaliei în anul 1885 şi pentru ridicarea la rangul de Patriarhie în anul 1925.
Zadarnic au dorit drepţii Vechiului Testament să-L vadă pe Izbăvitorul Cel făgăduit, Care să zdrobească pe şarpele cel cumplit. Zadarnic a curs sângele ţapilor şi viţeilor în curţile templului lui Solomon. Pământul se putea tângui pentru Dumnezeul pierdut: „L-am căutat, dar nu L-am aflat. L-am strigat, dar nu mi-a răspuns” (Cânt. 5, 6).
Însă, aşteptarea şi nădejdea patriarhilor, drepţilor şi proorocilor se împlineşte, pentru că zorile mântuirii se arată prin Preacurata Fecioară Maria din Nazaretul Galileei. De aceea, o numeşte Biserica „luceafăr de dimineaţă”, căci precum luceafărul vesteşte apropiata venire a soarelui, tot aşa naşterea Fecioarei a vestit apropiata venire în lume a Soarelui dreptăţii, Hristos Domnul.
La praznicul Naşterii Preacuratei, creştinii cântă aşa:
„Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru; şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”.
Maica Domnului este aceea care prin viaţa ei neprihănită a pregătit ospăţul împăcării noastre cu Dumnezeu. Ea este Mireasa Duhului Sfânt, care L-a purtat în pântece pe Acela Care ne-a deschis raiul, pe Hristos Care cu însuşi sângele Său ne-a curăţit ca să slujim Dumnezeului Celui viu (cf. Evr. 9, 12-14).
Pentru că este Mama lui Iisus, a putut deveni şi Mama noastră. Şi precum şi-a îndeplinit bine rolul de Mamă faţă de Fiul ei dumnezeiesc, tot aşa îşi îndeplineşte acum datoria de Mamă faţă de noi toţi, fiii ei. Aceasta o face în Biserică, unde Maica Domnului ocupă locul central, aşa cum s-a întâmplat în ziua de Rusalii, când, Duhul Sfânt pogorându-Se, ea se afla în mijlocul Apostolilor.
Dacă Biserica e Trupul lui Hristos, ea e inima lui Hristos, e centrul vieţii create, punctul de întâlnire a cerului cu pământul. Prezenţa Maicii Sfinte în Biserică ne conferă calitatea de prunci ai ei şi fraţi ai Domnului,
„că dacă Domnul nu Se ruşinează să ne numească fraţi ai Săi, oare se va ruşina Maica Domnului să ne numească fiii ei?” – întreabă Nicolae, mitropolitul Krutiţelor.
Icoana Sfintei Treimi o are în faţă pe Fecioara Maria, care rămâne de-a pururi nedespărţită de Fiul ei, Cel slăvit împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, iar pe bolta bisericilor sunt reprezentate cele două mari scaune împărăteşti, al Fiului în cupola turlei, al Mariei în cupola Altarului, al Pantocratorului şi al Panaghiei. Căci Fecioara Maria este steaua ce vesteşte Soarele dreptăţii – Hristos.
Atâta vreme cât El păstrează trupul luat din Fecioara Maria, această Mamă a Lui participă alături de Fiul ei la suferinţa omenirii, uşurând-o. Spre a ne convinge de puterea formidabilă pe care o are ea în faţa tronului Dumnezeirii, este suficient să-l ascultăm pe Sfântul Ioan Damaschin, care zice:
„Tu, Preasfântă Fecioară, eşti mai de preţ decât întreaga creaţie, că doar din tine singură Creatorul a primit pârga firii noastre omeneşti. Trupul Său l-a făcut din trupul tău, sângele Său din sângele tău. Dumnezeu S-a hrănit cu laptele tău, iar buzele tale au fost atinse de buzele lui Dumnezeu”. De aceea, pe pământ pentru credincioşi, Maica Domnului este „haina celor goi de îndrăzneală”, fiind însă şi „podul care trece la cer pe cei de pe pământ”.
Între cer şi pământ, între Dumnezeu şi om, Maica Domnului este
„bunăvoirea lui Dumnezeu către noi cei muritori…, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu”.
Iar sus la tronul slavei dumnezeieşti, aceeaşi Maică Sfântă este
„îmblânzirea Judecătorului Celui drept, iertarea multor greşiţi şi adevărata picătură care risipeşte mânia lui Dumnezeu”
faţă de cei păcătoşi. În ziua Judecăţii, Maica Domnului va sta în genunchi înaintea Fiului ei şi va zice:
„Doamne, Dumnezeule şi Fiul meu, acest suflet necăjit, chiar de a greşit, dar pururea a cerut să mă rog Ţie; deci iartă-l şi fă cu el milă!”.
Dreptul Judecător o va asculta pentru că „mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului”. Părinţii Sinodului ecumenic din Efes (431) ne-au învăţat să ne adresăm Preacuratei astfel:
„Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii!”.
Încă din primele veacuri, Maica Domnului se bucură de o cinstire deosebită în lumea creştină, care o socoteşte cea dintâi rugătoare şi mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi. Pictorii se inspiră din cea mai ideală frumuseţe pentru ca s-o zugrăvească şi îngenunchează când îi pictează faţa. Poeţii îi dedică cele mai adânci şi mai sublime versuri. Oratorii şi scriitorii bisericeşti, precum şi Sfinţii Părinţi, în scrierile şi cuvântările lor, se întrec spre a-i împleti cele mai frumoase cununi de laudă.
Naţiunile, ţările, oraşele, cetele călugăreşti, familiile creştine, credincioşii o aleg ocrotitoare a lor pe aceea care este „plină de har” şi „binecuvântată între femei”. Se cuvine să o iubim pe Maica Sfântă, conştienţi că, în taina plină de bucurie a maternităţii sale, noi, fiii ei, aflăm izvorul încrederii şi al speranţei noastre.
Poporul român, care s-a născut creştin, aduce la picioarele Maicii Domnului cele mai sfinte sentimente de recunoştinţă pentru felul în care a lucrat ea în mijlocul acestui neam. Românii adevăraţi simt în Preacurata Fecioară o adevărată Maică, la care pot să-şi plângă durerea şi să-şi spună toată nevoia şi necazul. În această privinţă, părintele Gala Galaction grăieşte astfel:
„Aceasta este mana duhovnicească cu care s-a hrănit neamul nostru, în veacurile zbuciumatei sale epopei.
Pe Născătoarea de Dumnezeu cu dumnezeiescul Prunc la sân au zugrăvit-o de-a pururi iconarii noştri, au învăluit-o în nori de tămâie şi de rugăciune preoţii noştri, au privit-o în catapeteasmă părinţii noştri, au ţinut-o sub căpătâi mamele noaste, au iubit-o şi au sărutat-o copiii noştri, au implorat-o şi au preacinstit-o neam de neamul nostru.
Aşa ne-au dat-o Apostolii străvechi, care ne-au venit de peste Dunăre şi din Bizanţ. Aşa ne-a învăţat Biserica dreptmăritoare a Răsăritului. Aşa s-a închegat psihologia noastră şi evlavia noastră”.
În aceste vremuri tulburi, Preasfânta Fecioară este pentru noi creştinii Maica iubirii, iertării şi milei. Dacă omenirea este incapabilă să-şi găsească drumul de întoarcere la Dumnezeu, dacă în lume se acumulează forţele distrugătoare ale răului şi ale morţii, dacă nesiguranţa şi frica marchează scurgerea zilelor noastre, să privim încrezători la Maica noastră din ceruri.
Ea se apleacă astăzi asupra acestei generaţii bolnave, cu iubirea pe care o mamă o are faţă de fiii cei mai neajutoraţi şi expuşi pericolelor. Ea priveşte astăzi cu durere la mulţimea nesfârşită a celor păcătoşi, la tinerii amăgiţi şi trădaţi de societatea actuală, la adulţii deveniţi sclavi ai egoismului şi ai urii, la fiii Bisericii deveniţi căldicei din cauza indiferenţei şi a necredinţei, şi tuturor le spune: „Eu sunt Mama speranţei voastre!”.
Cu mâinile sale neprihănite adună toate suferinţele şi imensa mizerie a omenirii şi le prezintă la Fiul ei dulce, ca Acesta să coboare asupra lumii fluviul iubirii Sale îndurătoare.
Binecuvântată să fie Preasfânta Fecioară, care ni L-a adus pe Domnul în lume, al cărei pântece curat s-a făcut vas al infinităţii dumnezeieşti. Slăvit să fie Fiul ei biruitor, Care a rânduit-o pe Născătoarea de Dumnezeu ca Mamă bună şi iubitoare a tuturor creştinilor. Să ne bucurăm că Domnul Înviat a luat-o lângă Sine pe Maica Sa, care este o adevărată Apărătoare în nevoi şi un adevărat Izvor de binefaceri.
De aceea, Biserica îi cântă:
„Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri aducem noi robii tăi. Ca una ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”.
Iar în această zi de sărbătoare, Biserica îi cântă:
„Cu adevărat tu eşti izvor de apă vie, Stăpână! Că bolile cele cumplite ale sufletelor şi ale trupurilor le speli numai cu atingerea ta, ceea ce ai izvorât pe Hristos, apa de mântuire”.
Iubiţii mei,
Să nu ne descurajeze uscăciunea care cuprinde astăzi lumea păcătoasă, că Maica Domnului răspândeşte pretutindeni roua iubirii sale materne. Dacă ura însângerează străzile noastre, dacă păcatul îngheaţă inimile multora, iar lumea se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu, să privim spre Domnul Înviat şi spre Maica Învierii.
Poetul Ioan Alexandru spune:
„Maica şi Pruncul sunt de ajuns/Acest pământ în veci să fie uns”.
Această ungere cerească am primit-o toţi care ne-am adunat astăzi în acest locaş de închinare, luând parte la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Am adus la picioarele Preacuratei toate nevoile, durerile şi lacrimile noastre. Maica Domnului, care este bucuria celor necăjiţi, cu siguranţă ne-a auzit şi va mijloci pentru noi înaintea Altarului ceresc.
De aceea, îi mulţumim pentru ocrotirea ei şi-i zicem: „Bucură-te, Stăpână, ceea ce eşti Izvorul apei vieţii cel nesecat!”. Amin”. (postat pe fb de ioan monahul)

INVIEREA DOMNULUI...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

DESPRE A NU JUDECA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Lumina Cunostintei de Dumnezeu

Trăia odată în Muntele Athos un călugăr, care locuia în Karyes. El bea şi se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii. În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a uşurat pe o parte dintre credincioşi, ei mergând şi spunându-i încântaţi părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat în cele din urmă această problemă uriaşă. Părintele Paisie le-a răspuns că şi el ştia despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiţi, iar unii au protestat şi au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înţeles. Stareţul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci, atunci când au adunat toţi băieţii. Deci, ca să nu-l ia de la părinţii lui, ei îl luau cu ei la seceriş, şi astfel pentru a nu plânge, au pus raki (rachiu) în laptele lui pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut şi a ajuns un alcoolic. Acolo el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost şi el alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă metanii şi rugăciuni în fiecare noapte şi s-o implore pe Maica Domnului să-l ajute să taie câte un pahar de băutură. După un an, cu pocăinţă şi luptă, a reuşit să ajungă de la 20 de pahare de băutura la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor şi a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbată. Lumea a văzut un călugăr alcoolic care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă cu patima sa. Fără să cunoaştem ce fiecare încearcă să facă şi ceea ce vrea să facă,ce drept avem noi să judecăm efortul său? CÂTEVA PILDE ŞI ÎNVĂŢĂTURI ALE SFINŢILOR PĂRINŢI PENTRU CA SĂ NE FERIM, SĂ NU JUDECĂM NICIODATĂ 1). A zis avva Pafnutie: călătorind pe o cale, mi s-a întâmplat de am rătăcit din pricina negurii şi m-am aflat aproape de sat. Şi am văzut pe unii că se împreunau fără ruşine. Aşa am stat, rugându-mă pentru păcatele mele. Şi iată, îngerul a venit, având sabie şi mi-a zis: Pafnutie, toţi cei ce judecă pe fraţii lor, de această sabie vor pieri; iar tu pentru că nu ai judecat, ci te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, ca şi cum tu ai făcut păcatul, pentru aceasta numele tău s-a scris în Cartea celor vii. 2). Zis-a avva Pimen : scris este, că cele ce au văzut ochii tăi, acestea să mărturiseşti. Iar eu va zic vouă, că deşi veţi pipăi cu mâinile voastre, să nu mărturisiţi, că un frate a fost batjocorit cu un lucru de acest fel. Că i se părea că a văzut pe un frate al lui păcătuind cu o femeie şi mult fiind luptat, ducându-se i-a lovit cu piciorul, socotind că sunt ei, şi le-a zis : încetaţi ! Până când ? Şi de fapt erau snopi de grâu. Pentru aceasta v-am zis vouă că deşi veţi pipăi cu mâinile voastre, să nu mustraţi. 3). Un frate odată a greşit în Schit şi făcându-se adunare, a trimis către avva Moise, dar el nu voia să vină. Deci a trimis către dansul preotul zicând : vino, că te aşteaptă norodul ! Atunci, el sculandu-se, a venit şi luând o coşniţă găurită şi umplând-o cu nisip, o purta. Iar ei ieşind în întâmpinarea lui, i-au zis : ce este aceasta, părinte ? Zis-a lor bătrânul : păcatele mele sunt înapoia mea curgând jos şi eu nu le văd dar am venit astăzi să judec păcatele străine. Şi ei auzind, n-au grăit nimic fratelui, ci i-au iertat. 4). Aproape de un bătrân trăia un frate care era puţin mai trândav în nevoinţă. Lângă acesta, când trăgea să moară, şedeau unii din fraţi şi văzând bătrânul că se duce din trup vesel şi cu bucurie, vrând să-i zidească pe fraţii care şedeau aproape, i-a zis : frate, noi toţi ştim că nu erai prea osârdnic la nevoinţă şi de unde aşa cu osârdie te duci ? Şi i-a răspuns fratele : crede, părinte, adevărul îl grăieşti, însă de când m-am făcut monah, nu ştiu să fi judecat om, sau să fi ţinut pomenire de rău asupra cuiva, ci de s-a întâmplat cândva vreo prigonire cu cineva, în acel ceas m-am împăcat cu el. Deci voi să zic lui Dumnezeu : Stăpâne, Tu ai zis : nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi, ci, iertaţi, şi vi se va ierta vouă ! Deci i-a zis bătrânul : pace ţie, fiule, că şi fără osteneală te-ai mântuit ! 5). Mers-a Avva Isaac Thebanul şi văzând pe un frate greşind, l-a osândit pe dânsul. Apoi ducându-se din chinovie, a intrat iarăşi în pustie. Şi îngerul Domnului a venit şi i-a stătut înaintea uşii chiliei lui şi nu-l lasa să intre. Iar stareţul îl ruga, zicând: „Care este lucrul, adică pricina [pentru care faci aceasta]?” Şi a zis îngerul către dânsul: „Dumnezeu m-a trimis pe mine, zicându-ţi ţie: «Unde porunceşti să pun pe fratele ce a greşit şi pe care l-ai judecat?»” Şi auzind stareţul, s-a pocăit îndată, zicând: „Greşit-am, iartă-mă!” Şi i-a zis îngerul: „Scoală, că Dumnezeu te-a iertat pe tine; dar păzeşte-te de a nu judeca pe cineva, până când v-a veni Domnul”. 6). A întrebat oarecare din Părinţi pe Avva Pimen, zicând: „De voi vedea pe vreun frate greşind, oare să-l mustru pe el?” Răspuns-a bătrânul: „Eu, de voi avea vreodată trebuinţă şi trecând prin oarecari locuri, văd pe vreun frate greşind, merg mai departe şi nu-l mustru”. 7). Fosta odinioară sobor(adunare) în Schit pentru un frate ce greşise; în vreme ce Părinţii grăiau, Avva Pior tăcea; iar mai pe urmă, sculându-se, a ieşit şi luând un sac, l-a umplut de nisip, şi-l purta pe umărul său dinapoia sa; şi luând şi un săculeţ mic, a pus intrânsul puţin nisip şi-l purta înainte, şi a intrat aşa în sobor. Şi întrebândul Părinţii ce este aceasta, a zis: „Sacul ce are mult nisip greşalele mele sunt, care, multe fiind şi fără de număr, le-am lăsat înapoi, ca să nu le văd pe ele şi să mă doară pentru dânsele şi să plâng, şi, iată aceste puţine [greşale] ale fratelui meu înaintea mea le-am pus şi întru dânsele îndeletnicindu-mă, îl judec pe dânsul Dar nu trebuie să fac aşa, ci mai vârtos pe ale mele să le aduc înaintea mea, şi a ruga pe Dumnezeu ca să mă ierte”. Şi sculându-se ei, au zis: „Cu adevărat, aceasta este calea mântuirii”. 8). Un bătrân a văzut pe un frate stricându-se cu oarecine şi nu l-a mustrat pe dânsul, zicând întru sine: „Dacă Dumnezeu, Cel ce i-a zidit pe dânşii, văzând nu-i arde, cine sunt eu ca să-i mustru pe dânşii?” 9). Fost-a un bătrân oarecare, ce mânca în toată ziua câte trei posmagi ( pesmeţi ). Cândva, a venit la el un frate şi şezând ei să mănânce pâine, a pus fratelui trei posmagi şi văzând bătrânul, că încă îi mai trebuie, i-a adus alţi trei posmagi. Iar dacă s-a săturat, s-au sculat. Deci, l-a judecat bătrânul pe fratele şi i-a zis : nu trebuie, frate, să slujim trupului ! Iar fratele cerând iertare de la bătrânul, a plecat. A doua zi a venit vremea să mănânce bătrânul şi s-au pus pe masă trei posmagi după obicei şi iarăşi îi era foame dar s-a înfrânat. A doua zi la fel a pătimit. Deci a început a slăbi şi a priceput bătrânul, că i s-a întâmplat depărtarea lui Dumnezeu şi s-a aruncat înaintea Domnului Dumnezeu cu lacrimi. Şi se ruga pentru depărtarea ce i s-a întâmplat şi îndată a văzut un înger care îi zicea : pentru că l-ai judecat pe fratele ţi s-a întâmplat aceasta. Să ştii dar, că cel ce poate să se înfrâneze pe sine, sau altă faptă bună oarecare face, nu de voia sa le face, ci darul lui Dumnezeu este cel care îl întăreşte pe om.

Azi Hristos a inviat

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....

Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

SĂ IUBESTI SI SĂ TE ROGI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Sa iubesti si sa te rogi pentru omul acela care stie intotdeauna cum sa-ti aduca zambetul pe buze!
Sa iubesti si sa te rogi pentru omul acela care stie cand ai nevoie de o imbratisare sau de un umar pe care sa te sprijini! O imbratisare poate opri 1000 de lacrimi.
Sa iubesti si sa te rogi pentru omul acela caruia sincer ii pasa de tine, care plange cu tine cand plangi si se bucura cu tine cand atunci cand razi.
Sa iubesti si sa te rogi pentru scumpii tai parinti, care te-au zamislit, te-au crescut si te-au facut om.
Sa iubesti si sa te rogi zilnic, pentru parintele tau duhovnic, prin care ti-au fost iertate pacatele, care ti-a dat Sfanta Impartasanie si ti-a deschis portile Raiului.
Bucuria mea, sa iubesti si sa te rogi, dar, sa si crezi cu tarie in Dumnezeu, sa fii fierbinte in credinta crestin ortodoxa, pentru ca iata ce spune Sfantul Maxim Marturisitorul: "Cel ce crede (in Dumnezeu) se teme (ca sa nu pacatuiasca); cel ce se teme (de Dreapta lui Judecata) se smereste; cel ce se smereste se imblanzeste; cel bland pazeste cele 10 Porunci; cel ce pazeste Poruncile se lumineaza, iar cel luminat se impartaseste de tainele Cuvantului dumnezeiesc (si se mantuieste)". 
Asadar, bucuria mea, inseteaza dupa Iisus si El te va satura pe deplin cu iubirea lui. Amin și Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan

DESPRE A NU JUDECA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...




       Trăia odată în Muntele Athos un călugăr, care locuia în Karyes. El bea şi se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii. În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a uşurat pe o parte dintre credincioşi, ei mergând şi spunându-i încântaţi părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat în cele din urmă această problemă uriaşă. Părintele Paisie le-a răspuns că şi el ştia despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiţi, iar unii au protestat şi au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înţeles. Stareţul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci, atunci când au adunat toţi băieţii. Deci, ca să nu-l ia de la părinţii lui, ei îl luau cu ei la seceriş, şi astfel pentru a nu plânge, au pus raki (rachiu) în laptele lui pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut şi a ajuns un alcoolic. Acolo el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost şi el alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă metanii şi rugăciuni în fiecare noapte şi s-o implore pe Maica Domnului să-l ajute să taie câte un pahar de băutură. După un an, cu pocăinţă şi luptă, a reuşit să ajungă de la 20 de pahare de băutura la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor şi a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbată. Lumea a văzut un călugăr alcoolic care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă cu patima sa. Fără să cunoaştem ce fiecare încearcă să facă şi ceea ce vrea să facă,ce drept avem noi să judecăm efortul său?

 CÂTEVA PILDE ŞI ÎNVĂŢĂTURI ALE SFINŢILOR PĂRINŢI PENTRU CA SĂ NE FERIM, SĂ NU JUDECĂM NICIODATĂ 1). 

A zis avva Pafnutie: călătorind pe o cale, mi s-a întâmplat de am rătăcit din pricina negurii şi m-am aflat aproape de sat. Şi am văzut pe unii că se împreunau fără ruşine. Aşa am stat, rugându-mă pentru păcatele mele. Şi iată, îngerul a venit, având sabie şi mi-a zis: Pafnutie, toţi cei ce judecă pe fraţii lor, de această sabie vor pieri; iar tu pentru că nu ai judecat, ci te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, ca şi cum tu ai făcut păcatul, pentru aceasta numele tău s-a scris în Cartea celor vii. 

2). Zis-a avva Pimen : scris este, că cele ce au văzut ochii tăi, acestea să mărturiseşti. Iar eu va zic vouă, că deşi veţi pipăi cu mâinile voastre, să nu mărturisiţi, că un frate a fost batjocorit cu un lucru de acest fel. Că i se părea că a văzut pe un frate al lui păcătuind cu o femeie şi mult fiind luptat, ducându-se i-a lovit cu piciorul, socotind că sunt ei, şi le-a zis : încetaţi ! Până când ? Şi de fapt erau snopi de grâu. Pentru aceasta v-am zis vouă că deşi veţi pipăi cu mâinile voastre, să nu mustraţi.

 3). Un frate odată a greşit în Schit şi făcându-se adunare, a trimis către avva Moise, dar el nu voia să vină. Deci a trimis către dansul preotul zicând : vino, că te aşteaptă norodul ! Atunci, el sculandu-se, a venit şi luând o coşniţă găurită şi umplând-o cu nisip, o purta. Iar ei ieşind în întâmpinarea lui, i-au zis : ce este aceasta, părinte ? Zis-a lor bătrânul : păcatele mele sunt înapoia mea curgând jos şi eu nu le văd dar am venit astăzi să judec păcatele străine. Şi ei auzind, n-au grăit nimic fratelui, ci i-au iertat. 

4). Aproape de un bătrân trăia un frate care era puţin mai trândav în nevoinţă. Lângă acesta, când trăgea să moară, şedeau unii din fraţi şi văzând bătrânul că se duce din trup vesel şi cu bucurie, vrând să-i zidească pe fraţii care şedeau aproape, i-a zis : frate, noi toţi ştim că nu erai prea osârdnic la nevoinţă şi de unde aşa cu osârdie te duci ? Şi i-a răspuns fratele : crede, părinte, adevărul îl grăieşti, însă de când m-am făcut monah, nu ştiu să fi judecat om, sau să fi ţinut pomenire de rău asupra cuiva, ci de s-a întâmplat cândva vreo prigonire cu cineva, în acel ceas m-am împăcat cu el. Deci voi să zic lui Dumnezeu : Stăpâne, Tu ai zis : nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi, ci, iertaţi, şi vi se va ierta vouă ! Deci i-a zis bătrânul : pace ţie, fiule, că şi fără osteneală te-ai mântuit !

 5). Mers-a Avva Isaac Thebanul şi văzând pe un frate greşind, l-a osândit pe dânsul. Apoi ducându-se din chinovie, a intrat iarăşi în pustie. Şi îngerul Domnului a venit şi i-a stătut înaintea uşii chiliei lui şi nu-l lasa să intre. Iar stareţul îl ruga, zicând: „Care este lucrul, adică pricina [pentru care faci aceasta]?” Şi a zis îngerul către dânsul: „Dumnezeu m-a trimis pe mine, zicându-ţi ţie: «Unde porunceşti să pun pe fratele ce a greşit şi pe care l-ai judecat?»” Şi auzind stareţul, s-a pocăit îndată, zicând: „Greşit-am, iartă-mă!” Şi i-a zis îngerul: „Scoală, că Dumnezeu te-a iertat pe tine; dar păzeşte-te de a nu judeca pe cineva, până când v-a veni Domnul”.

 6). A întrebat oarecare din Părinţi pe Avva Pimen, zicând: „De voi vedea pe vreun frate greşind, oare să-l mustru pe el?” Răspuns-a bătrânul: „Eu, de voi avea vreodată trebuinţă şi trecând prin oarecari locuri, văd pe vreun frate greşind, merg mai departe şi nu-l mustru”.

 7). Fosta odinioară sobor(adunare) în Schit pentru un frate ce greşise; în vreme ce Părinţii grăiau, Avva Pior tăcea; iar mai pe urmă, sculându-se, a ieşit şi luând un sac, l-a umplut de nisip, şi-l purta pe umărul său dinapoia sa; şi luând şi un săculeţ mic, a pus intrânsul puţin nisip şi-l purta înainte, şi a intrat aşa în sobor. Şi întrebândul Părinţii ce este aceasta, a zis: „Sacul ce are mult nisip greşalele mele sunt, care, multe fiind şi fără de număr, le-am lăsat înapoi, ca să nu le văd pe ele şi să mă doară pentru dânsele şi să plâng, şi, iată aceste puţine [greşale] ale fratelui meu înaintea mea le-am pus şi întru dânsele îndeletnicindu-mă, îl judec pe dânsul Dar nu trebuie să fac aşa, ci mai vârtos pe ale mele să le aduc înaintea mea, şi a ruga pe Dumnezeu ca să mă ierte”. Şi sculându-se ei, au zis: „Cu adevărat, aceasta este calea mântuirii”.

 8). Un bătrân a văzut pe un frate stricându-se cu oarecine şi nu l-a mustrat pe dânsul, zicând întru sine: „Dacă Dumnezeu, Cel ce i-a zidit pe dânşii, văzând nu-i arde, cine sunt eu ca să-i mustru pe dânşii?” 

9). Fost-a un bătrân oarecare, ce mânca în toată ziua câte trei posmagi ( pesmeţi ). Cândva, a venit la el un frate şi şezând ei să mănânce pâine, a pus fratelui trei posmagi şi văzând bătrânul, că încă îi mai trebuie, i-a adus alţi trei posmagi. Iar dacă s-a săturat, s-au sculat. Deci, l-a judecat bătrânul pe fratele şi i-a zis : nu trebuie, frate, să slujim trupului ! Iar fratele cerând iertare de la bătrânul, a plecat. A doua zi a venit vremea să mănânce bătrânul şi s-au pus pe masă trei posmagi după obicei şi iarăşi îi era foame dar s-a înfrânat. A doua zi la fel a pătimit. Deci a început a slăbi şi a priceput bătrânul, că i s-a întâmplat depărtarea lui Dumnezeu şi s-a aruncat înaintea Domnului Dumnezeu cu lacrimi. Şi se ruga pentru depărtarea ce i s-a întâmplat şi îndată a văzut un înger care îi zicea : pentru că l-ai judecat pe fratele ţi s-a întâmplat aceasta. Să ştii dar, că cel ce poate să se înfrâneze pe sine, sau altă faptă bună oarecare face, nu de voia sa le face, ci darul lui Dumnezeu este cel care îl întăreşte pe om.

Am mintea imprastiata in timpul rugaciunii. Ce sa fac?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Se intampla multora dintre noi, ca atunci cand ne rugam sa fim cu mintea in alta parte. Ni se cere ca in timp ce ne rugam sa avem grija sa nu ne gandim la nimic altceva, decat la ceea ce rostim. Spun Parintii ca rugaciunea trebuie sa fie asemenea unui cerc, care este o linie continua care nu se sparge nicaieri. Asadar, nu trebuie sa permitem vreunui gand care ne apare in minte, in vreme ce ne rugam, sa salasluiasca in noi. Orice insotire cu astfel de ganduri inseamna a nu mai fi cu luare aminte la rugaciune.

Nu este usor, dar nu e nici cu neputinta sa ne controlam mintea in timpul rugaciunii. Putem sa o facem sa nu plece de la cuvintele pe care le rostim, punand-o sa urmareasca ceea ce spun buzele noastre. Cu timpul, mintea va ajunge sa iubeasca cuvintele pe care le rostim si nu va mai dori sa se instraineze de ele. Pentru inceput nu trebuie sa rostim multe cuvinte, ci pe cele care ne misca sau ne ajuta sa ne simtim aproape de Dumnezeu. Sa le rostim uneori cu voce tare, alteori in soapta, pentru a reusi sa oprim mintea din imprastiere.

Important este ca si in timpul zilei sa ne aducem cat mai des aminte de Dumnezeu. Numai asa vom reusi cu timpul sa avem mintea inchisa in cuvintele rugaciunii. Aducerea aminte de Dumnezeu in cursul zilei este ostenitoare din cauza robiei mintii fata de multe. Din acest motiv este nevoie de multa staruinta. Silinta provoaca lucrarea harului, iar mintea mangaiata de har, primeste putere sa se elibereze de imprastiere. Acest lucru poate sa dureze la unele persoane cateva zile sau luni, iar la altele este nevoie de ani.

Adrian Cocosila

"Sa tineti minte faptul ca rugaciunea nu inseamna vorbe si metanii, ci atintirea mintii si a inimii la Dumnezeu. Se poate sa cititi toate Laudele de peste zi si sa faceti toate metaniile randuite, dar legatura dumneavoastra cu Dumnezeu, sau sa lipseasca cu desavarsire, sau sa fie neinsemnata, avand mintea imprastiata si inima rece. In felul acesta, faceti pravila pe care o aveti, nu insa si rugaciune. O asemenea „rugaciune” este intru pacat. Sa ne fereasca Dumnezeu!

Despre Denii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Intrăm astăzi, în Săptămâna Patimilor. Evenimentele cutremurătoare petrecute acum două mii de ani se vor perinda în fața ochilor noștri sufletești la slujbele din zilele noastre. Îl vom vedea pe Domnul curățind pentru a doua oară templul , casa Tatălui Său (luni); căutând smochine într-un pom fără roadă și blestemându-l, pentru ca apoi ucenicii să-l vadă uscat (marți); făcând un sever rechizitoriu fariseilor și cărturarilor, prevestind dărâmarea Ierusalimului și vorbind despre a doua venire a Sa (miercuri); instituind Taina Sfintei Euharistii, rugându-se cu lacrimi de sânge în Ghetsimani, arestat (joi); judecat și răstignit pe Cruce, apoi pus în mormânt (vineri); pentru ca Duminică înainte de zori, să ne facem și noi purtători ai mântuitorului mesaj că Hristos a înviat.

În săptămâna a cincea din Postul Mare (miercuri și vineri), în toată Săptămâna Patimilor, Utrenia se face seara, dar fără a fi unită cu Vecernia, ci se face singură, purtând numele de Vdenia sau Denie ( de la slavonul vdenia= veghere,priveghere). Utrenia este o slujbă de mulțumire către Dumnezeu, pentru pacea și odihna nopii care a trecut și a zilei care începe: “este o jertfă de mulțumire Celui ce aduce lumina și a risipit întunericul înșelăciunii și ne-a dat lumina dreptei credințe”. Din punct de vedere istorico-simbolic, ne amintește de patimile îndurate de Mântuitorul, de la miezul nopții până la ziuă, din noaptea când a fost prins și dus la judecată, de la Ana la Caiafa, când a fost lovit, scuipat și batjocorit. Utrenia amintește și de Nașterea și de Învierea Domnului, evenimente care s-au întâmplat în ultima parte a nopții (spre zori).

Sursa: Pr. Prof. Ene Braniște, Prof Ecaterina Braniște „Dicționar de cunoștințe religioase” Editura Andreiana, 2010, p.483.

RUGĂ DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Îți multumesc, Părinte, că sunt viu
Și pot vorbi Acum și-Aici cu Tine,
E Săpătămâna Patimilor, știu
Și cei ce Te hulesc o știu prea bine!

Iar Fiul Tău, Cel părăsit de toți,
Înspre Golgota frigului se-ndreaptă
Și-acolo Sus, între tâlhari și hoți
Aceeași răstignire ÎL așteaptă.

Când sevele din muguri dau năvală
De veacuri bruma urii stă la pândă,
Pilat, nevinovat, pe mâini se spală,
Mi-e inima ca floarea de plăpândă.

Și simt și văd cum râd în floare merii
Și-aud cum plânge vița cea de vie,
În toate e un semn al Învierii,
Al unei împăcări ce va să fie.

Adam din mine murmură sub Pom,
De-aceeași goliciune i-e rușine,
Îți multumesc, Părinte, că sunt Om
Și pot grăi Aici și-Acum cu Tine!

(Versuri: Nicolae Nicoară-Horia

VINE SFANTUL PASTI IN GRABĂ

"Vine Sfantul Pasti in graba,
Toata lumea se agita.
Cheltuieste mult, alearga,
Se-noieste-i fericita.

Curtea, casa e curata,
Gardul este iar vopsit,
Si masina e spalata,
Totul este curatit.

Doar un lucru iar ramane,
Iar si iar necuratit,
Stiti cu totii, stiti prea bine:
SUFLETUL NESPOVEDIT".

"Sunt om cu suflet, cu moarte si Inviere, 

Am strans necaz si straiul mi-e patat, 

In suflet am doar cioburi si durere,

 Si trupu-mi, e cetate de pacat.

 De pe Golgota glasul Lui ma cheama, 

Ma cheama suferinta lui Hristos, 

Sa imi arate spinii din coroana, 

Si biciul ce-L loveste dureros.

 Ma plange Domnul, ma plange Vesnicia, 

Pacatul tuturor, din veac l-a plans,

 La fel a plans cu Marta si Maria, 

Si pentru Lazar lacrima i-a curs. 

Ma striga Cerul, ingerii ma cheama, 

In haina pocaintei sa ma-mbrace, 

Si in genunchi se-aseaza Sfanta Mama, 

Pe Fiul, pentru mine sa il roage". 

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste! Sanatate trupului si bucuria mantuirii sufletului, sa-ti dea Dumnezeu. Amin si Aliluia!
                                                                                          Preot Ioan 🛎.

Un gand bun -In Sfanta Sarbatoare de Florii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

• 
  In Sfanta Sarbatoare de Florii
  Avand in maini crengute de maslin,
  Domnul Iisus cu ucenicii
  Intrara in orasul sfant, Ierusalim.
  Calare pe un mic asin
  Domnul Iisus venea la noi,
  Nu am stiut cum sa-l primim,
  C-avea ca sa ne scape din nevoi.
  Aceasta sarbatoare s-o cinstim
  Pe Dumnezeu sa-l preaslavim!
  Pe Fiul Lui el l-a jertfit
  Si lumea din pacat a mintuit.
  Sa ai in casa bucurie
  Si-n suflet tu curat sa fii
  Si lasa viata ta sa fie:
  O zi inmiresmata, de Florii! 

GOLGOTA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Versuri:Eliana Popa

E ziua durerii,Golgota asteaptă
O jertfă supremă,o jertfa curată
Dovada iubirii ce s-a intrupat
Si jertfa e Însusi Cel Far' de Păcat

Durerea Îl frânge, iar gloata nebună
Îi scuipă obrazul, Îi pune cunună
Iar biciul atinge Făptură cea Dulce
Pe umerii sacri,El duce o cruce.

E Crucea durerii,dar Cruce Divină
Ce-o poartă pe umeri Acel Far' de Vină
Cu ea sa deschidă o poarta spre Cer
Doar celui ce crede si vine la El

Si merge si cade,multimea-L impinge
Deliru-i cuprinde si setea de sânge
Durerea e cruntă, lovit e de-o piatră
Ridică-Te Doamne!Golgota așteaptă!

Sudoare si sânge-i imbraca făptura
Si Cerul Îl plânge,Îl plânge natura,
Doar omul nu-L vrea si coasta-i străpunge,
Din care se varsă si apă si sânge.

Si sângele curge si spală păcatul
Multimii ce-asteaptă să vină Sabatul
Tâlharul e cel care-i simte durerea
Iisus e Acela ce-i dă invierea.

E Jertfa din urmă ce-a spus-o Proorocul
S-aprindă iubirea, să ardă ca focul
E Jertfa din urmă si Tie mă-nchin,
Căci singur Tu esti ,Eternul Divin!

CRUCEA MÂNTUITORULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Se spune ca dupa Inviere, timp de patruzeci de zile, iudeii s-au luptat cu tarnacoape, topoare,ferastraie si lopeti, sa scoata Crucea de pe Golgota.Nu au izbutit nici macar sa o miste din loc.S-AU LUPTAT CU CRUCEA SI EA A INVINS.Iar cand s-a aratat Domnul Iisus Hristos apostolilor, din porunca sa au mers si au scos Crucea din pamantul Golgotei si au pus-o in Ghetsimani,unde a luminat tot Muntele Maslinilor..
Asa vor sa faca si cu Biserica lui Hristos acesti slujitori care s-au aliat cu dusmanii Lui ! Sa o smulga din radacinile ei si sa o arunce la picioarele Europei pentru a trece peste ea tavalugul ereziei si al schimbarii...schimbare care sa satisfaca poftele stapanitorului acestui veac stricat si apostat !
Dar oricat s-ar stradui nu vor reusi...la fel cum iudeii, oricat s-au straduit, oricate unelte au avut, nu au reusit sa smulga Crucea de pe Golgota !!
Asa va fi si acum...ei sapa...ei lovesc...ei vor sa o miste din temelii , dar nu pot sa darame nici macar o caramida..Cand Domnul v-a porunci apostolilor si adevaratilor Sai slujitori, acestia o vor putea muta in catacombe, o vor putea duce in toata maretia ei in sufletele celor care au stat neclintiti in Adevar si in dragoste !! Iar de acolo...va lumina in toata negura si bezna sufletelor care inca vor mai putea zari o raza de lumina !! Va lumina pe cei ce cauta lumina si Adevarul si va arde pe cei ce vor sa-l ingroape !
Biserica Ortodoxa, condusa in chip nevazut de Hristos si nerecunoscand nici un centru pamantesc, este invulnerabila pentru tentativele de nimicire ale lui Antihrist.

Buna Vestire, cea mai importanta veste din istorie

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Sarbatoarea Buna Vestire  este praznuita pe 25 martie. Buna Vestire inseamna veste buna, anume instiintarea Maicii Domnului de catre Arhanghelul Gavriil, ca Dumnezeu a ales-o ca Fiul Sau sa se intrupeze din ea pentru mantuirea neamului omenesc. Este cea mai importanta veste din istorie, pentru ca vesteste ca umanitatea nu este pentru moarte.

Cuvantul ingerului nu este vestirea unui fapt implinit, el doar a instiintat-o pe Fecioara si a asteptat credinta si invoirea ei. Maica Domnului ramane uimita in fata cuvintelor rostite de inger, pentru ca ceea ce urma sa se petreaca cu ea, era mai presus de legea firii. Din acest motiv intreaba: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?". Insa, dupa ce ingerul ii comunica modul zamislirii minunate - "Duhul Sfant se va cobori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri", Fecioara a grait: "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1:38). In acel moment a avut loc zamislirea directa a lui Hristos prin puterea si lucrarea Preasfantului Duh. Asadar, venirea la existenta a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc numai dupa obtinerea consimtamantului cu totul liber al Sfintei Fecioare.

Avand in vedere ca zamislirea s-a facut de la Duhul Sfant si nu prin legatura trupeasca, Maica Domnului a ramas Fecioara inainte de nastere, in nastere si dupa nastere, adevar exprimat in iconografie prin cele trei stele pe care iconarul le zugraveste totdeauna pe frunte si pe cei doi umeri ai Fecioarei.

Sfantul Vasile cel Mare spune ca "cel purtat in pantece a fost imediat desavarsit cu trupul si nu a luat forma dupa un scurt timp". Acest lucru inseamna ca Pruncul din pantecele Fecioarei nu a parcurs etapele unui fat obisnuit. Membrele trupului Sau s-au format imediat, adica El a fost creat om desavarsit, dar nu s-a aflat de indata la marimea varstei de noua luni, ci a crescut putin cate putin.

Pentru ca sarbatoarea Buna Vestire este o sarbatoare a intruparii Domnului, aceasta zi este o praznuire nu doar a Maicii Domnului, ci si a Mantuitorului Iisus Hristos. Din acest motiv in otpustul acestei sarbatori se spune: "Cel ce a binevoit a Se intrupa pentru mantuirea noastra..."

Buna Vestire - Inceputul mantuirii

Mantuirea este un dar de la Dumnezeu, dar fara participarea omului la acest dar, mantuirea nu este posibila. Deci, Dumnezeu nu forteaza si nici nu anuleaza libertatea omului in lucrarea mantuirii. E nevoie de impreuna lucrare. Astfel, nici Intruparea Domnului nu se petrece fara acordul Fecioarei Maria. Mantuirea tine de vointa lui Dumnezeu de a-l sfinti, dar si de incuviintarea omului ca el sa fie sfintit.

In troparul sarbatorii Bunei Vestiri cantam: Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei se face si Gavriil harul bine-l vesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine!

Marturisim ca astazi este inceputul mantuirii pentru ca astazi este inceputul Intruparii. Iar Intruparea aduce unirea celor doua firi - dumnezeiasca si omeneasca - in Persoana Fiului, unire pentru vesnicie. Intruparea Domnului ne descopera ca omul trebuie sa fie unit cu Dumnezeu.

Buna Vestire - unul din cele mai vechi praznice dedicate Maicii Domnului

Buna Vestire este unul din cele mai vechi praznice inchinate Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Unii o sarbatoreau in Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sarbatorit pe 18 decembrie. In Rasarit, data serbarii s-a generalizat pe 25 martie, odata cu stabilirea datei de 25 decembrie pentru praznicul Nasterii Domnului. In Apus, acest lucru s-a petrecut abia in secolul al XI-lea.

De Buna Vestire avem dezlegare la peste. Aceasta dezlegare este acordata pentru orice zi a saptamanii, chiar si atunci cand Buna Vestire ar fi praznuita intr-o zi de miercuri sau vineri.

Adrian Cocosila

Plecăciune ţie, Maică şi Fecioară,

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Ovidiu Florin

Plecăciune ţie, Maică şi Fecioară,
binecuvântată eşti tu-ntre femei,
tu ai fost aleasa Cerului Comoară
pentru Taina Slavei şi-Ntruparea Ei.

Plecăciune ţie, Maică Preacurată,
cu măritul înger îţi cântăm şi noi,
nalţă către Fiul rugă ne-ncetată
pentru mântuirea noastră din nevoi.

Plecăciune ţie, Maică Fericită,
ce-ai purtat în braţe şi-ai hrănit la sân
pe Iisus cel Dulce, Taina profeţită,
Fiul tău, şi totuşi Veşnicu-ţi Stăpân.

Plecăciune ţie, Maică-ndurerată,
care-ai plâns la cruce şi-ai văzut murind
Fiul tău dat jertfă pentru lumea toată,
jertfa ta curată cu a Lui unind.

Plecăciune ţie, Maică Rugătoare,
chip al bunătăţii, grai mângâietor;
fii a rugăciunii noastre-ajutătoare
pentru alinarea câtor răni ne dor.

Plecăciune ţie, Maică Preacinstită,
care stai la dreapta Fiului Divin;
fii pentru viaţa noastră chinuită
pildă şi putere, şi-ajutor. Amin.(T.D.)