Psalmi...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

1.Dupa ce ai cazut in pacat: Psalmii 50, 45, 70 si 72;
2.Cind te supara necuratul: Psalmul 37.
3.In inchisoare, robie sau prizonierat : Psalmul 69;
4.Impotriva vrajmasilor care te asupresc: Psalmii 3, 19, 30 si 31;
5.Pentru dezlegare de farmece, vraji si descintece: Psalmii 139, 53, 50, 37, 24;
6.Cind bintuie ciuma sau alte boli molipsitoare: Psalmul 90;
7.Cind mergi la razboi: Psalmul 84;
8.Cind te apuca frica: Psalmii 6, 66 si 76;
9.Cind mergi sa te judeci cu cineva: Psalmul 20 si 75;
10.La dezlantuirea fulgerelor si trasnetelor sau cind bate grindina: Psalmul 84;
11.Cand incepi sa faci paine din recolta noua si incepi sa gusti din vin nou, sau sa mananci intai din orice fel de poame: Psalmul 33.
12.Pentru refacerea unei prietenii destramate: Psalmul 84;
13.Pentru pastrarea prietenilor si pentru intemeierea altor prietenii: Psalmul 33;
14.Pentru a cistiga dragostea si prietenia cuiva: Psalmul 138;
15.Pentru a atrage o persoana de sex opus: Psalmul 140;
16.Pentru armonie intre membrii familiei tale: Psalmul 133;
17.Pentru a salva o casnicie pe cale sa se destrame: Psalmul 140;
18.Pentru a pune capat singuratatii: Psalmul 148;
19.Pentru a pastra o casnicie fericita: Psalmul 139;
20.Pentru a face dintr-un dusman un prieten: Psalmul 4 si 28;
21.Pentru a face o sotie mai tandra si intelegatoare: Psalmul 45;
22.Pentru a usura durerea suferintei pricinuite de pierderea dragostei cuiva: Psalmul 57;
23.Pentru a depasii starile depresive: Psalmul 13;
24.Pentru a Nu fi dezamagit de un esec: Psalmul 117;
25.Atunci cind ai fost tradat de prietenii in care te-ai increzut: Psalmul 41;
26.Pentru obtinerea pacii interioare a sufletului si a armoniei inimii: Psalmul 147;
27.Pentru a avea puterea de a merge inainte, indiferent de obstacole: Psalmul 10;
28.Pentru a avea curajul de a face fata in situatii sociale dificile: Psalmul 141;
29.Pentru nasterea compasiunii si a bunei intelegeri: Psalmul 38;
30.Pentru inlaturarea invidiei si a ranchiunii: Psalmul 15;
31.Pentru a preschimba o tristete/suparare, intr-o bucurie: Psalmul 16;
32.Pentru trecerea examenelor si o mai buna concentrare la invatatura: Psalmul 134;
33.Pentru cresterea memoriei si a puterii de concentrare: Psalmul 119;
34.Pentru a ajuta la dezvoltarea spiritului si a calitatilor extrasenzoriale: Psalmul 14;
35.Pentru a scapa de un blestem si pentru ca sa-l intorci inapoi: Psalmul 93;
36.Pentru a infringe un dusman, un om care iti vrea raul: Psalmul 94;
37.Pentru ca sa opresti calomniile si birfele altora, asupra ta: Psalmii 2 sau 29;
38.Pentru a induce in eroare dusmanii, pentru a semana haosul in sanul lor: Psalmul 48
39.Pentru a castiga la unele concursuri de noroc, la pariuri sau la loterie: Psalmul 76;
40.Pentru a castiga respect, popularitate sau succes in politica: Psalmul 47;
41.Pentru a avea noroc bun si succes in viata ta, cea de toate zilele:Psalmul 65;
42.Pentru a aduce Pacea Domnului in casa ta: Psalmul 1;
43.Pentru a multumii Domnului pentru izbavirea din necazuri: Psalmul 17;
44.Pentru a ajuta la vindecarea unei persoane bolnave din anturajul tau: Psalmul 23;
45.Pentru imbunatatirea unei afaceri care va merge prost / in pierdere: Psalmul 26;
46.Pentru a implora / a cere protectia divina, in momentele grele ale vietii: Psalmul 22;
47.Pentru a scapa de un viciu (fumat, bautura, cafea, droguri etc): Psalmul 26;
48.Pentru binecuvintarea si sfintirea Icoanei Maicii Domnului: Psalmul 44;
49.Pentru pocainta sau exprimarea parerii de rau, in fata Domnului: Psalmul 50;
50.La departarea ereticilor de la cele sfinte si dreapta credinta: Psalmul 55;
51.Pentru a gasi o noua locuinta, un nou camin, o noua gazda: Psalmul 61;
52.Pentru binecuvintarea si sfintirea Icoanei Domnului nostru Iisus Hristos: Psalmul 88;
53.Atunci cind se ia o decizie / hotarire importanta in viata ta: Psalmul 90;
54.Pentru a obtine o avansare la serviciu / la slujba: Psalmul 92;
55.Pentru a cere ajutor Domnului la vreme de saracie si de mihnire: Psalmul 101;
56.Pentru a avea un copil / pentru a ramine insarcinata: Psalmul 103;
57.Pentru a intoarce norocul bun, binecuvintarea si sporul in gospodarie: Psalmul 110;
58.Pentru gasirea inspiratiei in creatia artistica si implinirea prin munca: Psalmul 111;
59.Pentru a capata incredere in fortele proprii si protectia Domnului: Psalmul 121;
60.Pentru binele mamei insarcinate si protectia copilului: Psalmul 123;
61.Pentru succes in afaceri, gospodarie si casatorie: Psalmul 127;
62.Pentru a lupta contra vrajitorilor si a tuturor ereticilor: Psalmul 134;
63.Pentru binecuvintarea si sfintirea Icoanei unui Sfint: Psalmul 138;
64.Pentru alungarea duhurilor necurate de la casa ta: Psalmul 142;
65.Pentru a alunga o fantoma a unui decedat sau un spirit rau din casa ta: Psalmul 144;
66.Pentru binecuvitarea Sfintei Cruci sau a Troitei celei noi: Psalmul 98;
67.Pentru binecuvintarea unei case noi: Psalmii 90 si 100;
68.Pentru cei suparati de duhuri necurate: Psalmii 142, 22, 26, 67 si 50;
69.Pentru locul sau casa atacat de farmece si descintece: Psalmul 69;
70.Pentru insanatosirea unui animal bolnav: Psalmul 8;
71.Pentru pentru binecuvintarea semanaturilor si a tarinii ce trebuie lucrate: Psalmul 64;
72.Pentru pentru vremuri de seceta sau neplouare: Psalmul 64;
73.Pentru vremuri de necontenire a ploilor si inundatii: Psalmul 68;
74.Pentru binecuvintarea corabiei noi, barcii si a plaselor pescarilor: Psalmul 106;
75.In vremuri de molime sau boli molipsitoare (ciuma, holera, viroze etc) : Psalmul 87;
76.Pentru binecuvintarea scolii, a scolarilor si spor la invatatura: Psalmul 33;
77.Pentru binecuvintarea ostasilor si a armelor acestora: Psalmul 34;
78.Pentru binecuvintarea si sfintirea steagului ostasesc: Psalmii 143, 17, 44 (4-7), 17 (53-54), 27 (9-12).
79.Pentru binecuvintarea si sfintirea steagului unei grupari de meseriasi: Psamul 127;
80.La sfinta taina a botezului in ortodoxie: Psalmul 31;
81.Pentru binecuvintarea casatoriei si la slujba cununiei: Psalmul 127;
82.Pentru a multumi Domnului pentru toata facerea de bine: Psalmul 117;
83.La slujba sfintului maslu in ortodoxie: Psamii 142 si 50;
84.Inainte de a te duce la spovedanie la duhovnic: Psalmii 69, 142 si 50;
85.La sfintirea mica a apei,(sfestanie) la ortodocsi:Psalmii 142, 50 si 33;
86.Pentru inmormintarea mirenilor, a copiilor si la parastase: Psalmul 90 si 50;
87.La rinduiala tunderii in monahism a calugarilor: Psalmul 26;
88.Pentru sfintirea locului si punerea temeliei unei biserici: Psalmii 142, 50, 83, 86, 126, 121, si 131;
89.Pentru binecuvintarea obiectelor bisericesti de mai jos:
-la binecuvintarea clopotului: 148, 150, 28 si 69;
-la sfintirea noilor vesminte (stiharul,epitrahilul,felonul,minecute si orarul): Psalmul 132;
-la sfintirea vaselor bisericii (cadelnita,catuia,copia,vasul de vin/anafora/apa):Psalmul 25
-la sfintirea vaselor de slujba ale bisericii (discul,potirul,steluta si lingurita): Psalmul 22;
-la binecuvintarea imbracamintelor bisericesti (prestol si jertfelnic): Psalmul 92;
-la binecuvintarea chivotului in care se pastreaza Dumnezeiestile Taine: Psalmul 131;
90.Cei 12 Psalmi alesi de Preacuviosii Parinti Pustnici din Muntele Athos, care se cinta ziua si noaptea: 26, 31, 56, 33, 38, 40, 69, 70, 76, 101, 50 si 103. (pentru pocainta!)
91.Psalmii Zilelor Saptaminii, care se citesc numai cu urmatoarele acatiste:
-Duminica: Psalmii 46 si 56 (impreuna cu Acatistul Sf Arhangheli Mihail si Gavriil);
-Luni: Psalmul 61 (impreuna cu Acatistul Bunei Vestiri al Maicii Domnului);
-Marti: Psalmul 142 (impreuna cu Acatistul Sf. Mare Mucenic Gherghe);
-Miercuri: Psalmul 55 (impreuna cu Acatistul Sf. Mare Ierarh Spiridon);
-Joi: Psalmul 71 (impreuna cu Acatistul Sf. Mare Proroc Ilie);
-Vineri: Psalmul 109 (impreuna cu Acatistul Maicii Domnului, Prea-Sf.Fecioara Maria);
-Sambata: Psalmii 112 si 98 (impreuna cu Acatistul Sf. Apostol Andrei).

PUTEREA EXEMPLULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



                   Bucuria mea, azi, conform poruncii dumnezeiesti, a 4-a, este ZI DE ODIHNA si DE SARBATOARE. Ne odihnim dupa sase zile de munca si serbam Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. In fiecare duminica, in fiecare Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, pe fiecare Sfanta Masa, se afla Iisus Hristos, care se aduce pe Sine Insusi, Jertfa in fata Lui Dumnezeu Tatal, ca sa ne mai rabde pe pamant.

Si zice Sfantul Ioan de Kronstadt: "Nu exista lucrare mai inalta pe pamant decat savarsirea Sfintei Liturghii si impartasirea oamenilor cu Sfintele Taine, adica, cu Sfantul Trup si cu Sfantul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos”. Daca facem “carare, “poteca”, de acasa pana la Biserica, pe aceasta “poteca”, vor merge si copiii nostri: PUTEREA EXEMPLULUI! 

Daca noi nu vom merge, nici copiii nostri nu vor merge si ne vom pierde mantuirea sufletelor, si noi si ei. Cine nu vine duminica la Sfanta Liturghie calca porunca a 4-a si “Cine calca o porunca a calcat toata Legea (Iacov 2:10), iar acestia sunt crestini ortodocsi “de suprafata”, adica, doar cu numele. Tot omul, cand are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, ridica ochii catre cer, “trage de sfoara” si striga: “Doamne, scapa-ma!”, “Doamne, ajuta-ma!”?

Dupa aceea, uita, uita chiar si sa-i multumeasca lui Dumneze si bine mai zice Sfantul Serafim de Sarov: “Cand sunt bolnav, MA ROG LA TINE; cand am necazuri, MA ROG LA TINE, dar cand mi-e bine, UIT SA-TI MULTUMESC. Doamne, Te rog, iarta-ma!” Amin si Aliluia!

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

CERTIFICATUL DE NASTERE..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE....

                                                           Cat de veche este credinta ortodoxă? 

         Dacă sunteți romano catolic, este bine sa știți că, până în anul 1054, Catolicii au fost una cu cea Ortodocsii. În acel an, Papa de la Roma s-a desparțit de cele patru Patriarhate apostolice (Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim) și a început să facă schimbări dogmatice. Astfel, catolicii au o vechime de 1 000 de ani.
Dacă sunteţi luteran, credinta dumneavoastră ratacita (falsa), a fost întemeiată de către Martin Luther, un fost călugăr catolic in anul 1517.
Luther (TATAL SECTANTILOR), pe patul de moarte, dandu-si seama cat de mult a gresit, s-a căit, spunand: VAI MIE, ACEASTA RATACIRE NU SE VA SFARSI IN VEAC! Se referea la nenumăratele secte.
Dacă aparţineţi asa zisei (falsei) biserici Anglicane, credinta dumneavoastră ratacita (falsa), a fost întemeiată de către regele Henric al VIII în anul 1534, deoarece Papa nu i-a acordat dreptul de a divorța și a se recăsători.
Dacă sunteţi prezbiterian, credinta dumneavoastră ratacita (falsa) a fost înființata de John Knox în Scoţia, în anul 1560.
Dacă sunteţi congregaționist, credinta dumneavoastră ratacita (falsa), a fost iniţiată de către Robert Brown, în Olanda în anul 1582.
Dacă sunteţi protestant episcopal, credinta dumneavoastră ratacita (falsa), a fost o ramură a asa zisei bisericii Anglicane, înfiinţată de către Samuel Senbury în coloniile americane, în secolul 17.
Dacă sunteţi baptist, îi datorati principiile credintei dumneavoastră rătăcite (false), lui John Smyth, care a lansat-o la Amsterdam în anul 1606.
Dacă apartineti asa zisei bisericii Daneze Reformate, îl recunoaşteţi ca fondator pe Michelis Jones, deoarece credinta dumneavoastră ratacita (falsa), își are originile în New York, în anul 1628.
Dacă sunteţi metodist, credinta dumneavoastră ratacita (falsa), a fost fondată de către John şi Charles Wesley în Anglia, în anul 1774.
Dacă sunteţi mormon, bazele credintei dumneavoastre rătăcite (false), au fost puse de catre Joseph Smith în Palmyra, New York, în anul 1829.
Dacă sunteti membru al asa zisei (falsei) bisericii Armata Salvării, secta dumneavoastră a fost inițiată de catre William Booth, în Londra, în anul 1865.
Dacă sunteti membru al asa zisei (falsei) bisericii Scientologice, anul în care aceasta credinta ratacita (falsa), s-a născut este 1879, iar cea care a fondat-o este Mary Baker Eddy.
Daca apartineti uneia dintre organizatiile religioase cunoscute sub numele „Biserica Nazarineanului”, „Evanghelia Penticostala,” „Biserica Sfânta” sau „Martorii lui Iehova”, credinta dumneavoastra ratacita (falsa), este una dintre sutele de noi secte fondate de oameni în ultima sută de ani.
Dacă sunteti CRESTIN ORTODOX, religia dumneavoastră a fost fondată în anul 33 de către Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu s-a mai schimbat din acel moment. Sfanta Biserica noastră are acum 2 000 de ani vechime şi, din acest motiv, Ortodoxia, Biserica Sfintilor Apostoli şi a Sfinților Părinţi, este considerata cu adevărat „Una Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică”. Aceasta este cea mai importanta moștenire pe care putem să o transmitem tinerilor acestui nou mileniu.
Preot Dr. Mitiades Efthimi - Grecia.
                                                                                                                                               Preot Ioan

PÂNĂ CĂND ?...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Pana cand tot fugi de Mine, pana cand Ma ocolesti?

 Pana cand iti umpli mintea cu desertaciuni lumesti? 

Pana cand Ma lasi afara, neprimindu-Ma in gand? 

Pana cand sa-ti bat la usa, spune-Mi, oare, pana cand?.

.
Te-am eliberat de patimi, te-am spalat printr-un Botez, 

Ti-am dat o credinta dreapta, daruindu-ti Sfantul Crez,

 Dar tu fugi mereu de Mine, sa Ma cauti, nici un gand! 

Iar Eu Ma tot uit la tine si Ma-ntreb: "Dar pana cand?"

In zadar vorbesti de Mine, in zadar Ma zugravesti, In zadar indemni pe altii, in zadar te obosesti, Daca nu vorbesti cu Mine in camara-n rugaciune, Totul e ca pleava-n aer, totul e desertaciune!

Ce te temi sa-Mi stai la vorba, crezi ca o sa-ti cer ceva? Stii tu slava Mea din ceruri, stii tu bogatia Mea? 

N-am nevoie de la tine nici macar de-un varf de ac: Nu sunt toate ALE MELE, oare nu chiar EU le fac?
Te astept la rugaciune, sa te-ndestulez de har, Altfel, totul e degeaba, altfel, totu-i in zadar, Pune mana si te roaga, fugi de tot ce n-are rost, Si-o sa iti arat prin ceruri locuri unde n-ai mai fost!

CUM SA NE FACEM CORECT SEMNUL SFINTEI CRUCI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


        In societatea de astazi,se considera ca nu este normal sa-ti faci CRUCE.Exista insa,in invatatura crestina,si in multe alte locuri,care ne invata sa nu ne luam dupa lume si dupa obiceiurile ei,pentru ca nu putem sluji la doi domni:si lumii si lui Dumnezeu:"Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele,in neamul acesta desfranat si pacatos,si Fiul Omului se va rusina de el,cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri"(Ev.Marcu cap.8,38) "Preadesfranatilor!Nu stiti, oare,ca prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu?Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea,se face vrajmas lui Dumnezeu"(Ep.Sf.Ap.Iacov,cap.4,4),cu lumea,adica cu obiceiurile lumesti,care nu se potrivesc cu cele religioase.Mantuitoare este pecetea crucii si a numelui lui Iisus Hristos.Sf.Efrem Sirul scria:"Si va pune pecetea sa spurcatul acesta,nu pe un madular oarecare al trupului,ci pe mana dreapta;asijderea si pe frunte va pune insemnul cel paganesc,ca omul sa nu-si poata face cu MANA DREAPTA SEMNUL LUI HRISTOS,Mantuitorul nostru,si sa nu poata insemna pe fruntea sa,numele cel sfant si infricosat al Domnului,deoarece stie nenorocitul,ca daca va fi insemnata asupra cuiva Crucea Domnului,strica toata puterea lui.Tocmai de aceea,va pune pecetea sa pe mana dreapta a omului,fiindca aceasta pecetluieste cu semnul Crucii toate madularele noastre,iar fruntea poarta in varful sau semnul Mantuitorului,asa cum sfesnicul poarta faclia".Dar cum pune vrajmasul pecetea pe frunte si pe mana dreapta?Nu altminteri decat varand treptat in obiceiurile lumesti vicleniile sale;pe deasupra,se ascunde pe sine si faptele sale,insuflandu-le oamenilor ca diavolul nu exista.Unii dintre credinciosi,de cele mai multe ori,isi fac semnul crucii incorect.Pe unul il vezi ca-si face semnul crucii ca si cum ar alungă muste sau ar canta la cobza,altul isi impreunează degetele,ca si cum nu si-ar face semnul crucii ci ar vrea sa presare sare peste el.Nici nu trebuie sa mai amintim greseala cea mai frecventa,in care mana nu mai ajunge pana in dreptul umarului,ci este oprita undeva langa gat.Este aceasta,ceva neimportant,o simpla formalitate?Nu,sub nici o forma.Sf.Vasile cel Mare scria cu mult timp in urma,că:“Totul în Biserica este bun si se face dupa randuiala”.Semnul Crucii este marturia vazuta a credinţei noastre.Ca sa vezi daca cineva este creştin ortodox,roaga-l sa-si faca semnul Sfintei Cruci.Daca il va face sau nu,si cum il va face,ne va lumina intru totul. Evanghelia spune:” Cel ce este credincios in foarte putin si in mult este credincios”(Lc. 6,11).

CUM TINEM MANA?

Se folosește mana dreapta,unind degetele ei in felul urmtor:degetul mare,degetul aratator si degetul mijlociu sunt împreunate intr-un singur punct,in timp ce inelarul și degetul mic,sunt tinute in palma.Cele trei degete astfel impreunate,se pun pe frunte PENTRU A SFINTI MINTEA,apoi coboara pană la buric,PENTRU A SFINTI SIMTURILE.

De acolo,mana merge la umarul drept,iar apoi ea merge orizontal la umarul stang,PENTRU A SFINTI PUTEREA TRUPULUI.In timp ce se face semnul Sfintei Cruci,se rostește:“In numele Tatalui” (cand mana e pe frunte),“si al Fiului” (cand mana coboara la buric),“si al Sfantului Duh” (cand mana se duce de la un umar la celalalt,"Amin”(cand mana o retragem de la umarul stang).

      Cele trei degete impreunate,simbolizeaza unitatea Sfintei și nedespartitei Treimi.Celelalte doua degete,stranse unul langa celalalt,si ambele in podul palmei,inchipuiesc cele doua firi,omeneasca si dumnezeiasca,unite în persoana Domnului nostru Iisus Hristos.Deci,nu spunem "Amin” cand mana este la umarul stang,nu facem cruci mici,strambe si rapide,de parca am canta la mandolina,n-o facem cu limba în gura.Daca dorim sa facem si o inchinaciune,ne aplecam,numai dupa ce mana este din nou lasata sa cada pe langa trunchi.De ce?Pentru ca tocmai am inchipuit Crucea de pe Golgota,si ne inchinam ei.Uneori,se mai observa o alta greseala,destul de raspandita:INCHINACIUNEA SE FACE IN ACELASI TIMP CU SEMNUL SFINTEI CRUCI.

Nu trebuie sa facem acest lucru,deoarece RUPEM CRUCEA.Daca insa ne oprim cu semnul Sfintei Cruci la piept,si nu la buric,atunci crucea pe care o facem,apare rasturnata,si fara sa vrem,transformăm Crucea lui Hristos intr-o cruce satanista.Unii dintre credinciosii care vin la biserica,numai de cateva ori pe an,de cele mai multe ori isi fac semnul Sfintei Cruci incorect.Pe unul il vezi ca-si face semnul Sfintei Cruci ca si cum ar alunga muste,sau ar canta la cobza,altul isi impreunează degetele,ca si cum nu si-ar face semnul Crucii,ci ar vrea sa presare sare peste el.Nici nu trebuie sa mai amintim greseala cea mai frecventa,in care mana nu mai ajunge pana la umarul drept sau cel stang,ci face o miscare nedefinita,in dreptul pieptului.Este aceasta,ceva neimportant,o simpla formalitate?

Nu,nicidecum!Semnul Sfintei Cruci este marturia vazuta a Credintei noastre.Ca sa-ti dai seama cat de evlavios este cineva,priveste cum face semnul Sfintei Cruci.Evanghelia ne spune:"Cel ce este credincios in foarte putin,si in mult este credincios”(Lc..6,11).Semnul Sfintei Cruci are o putere foarte mare.In Vietile Sfintilor,sunt descrise multe intamplari,ce ne arata,cum SEMNUL SFINTEI CRUCI,FACUT PESTE TRUPUL CUIVA,chiar si o singura data,RUPE LAGATURILE DIAVOLILOR.De aceea,creștinii care din nepasare isi fac incorect,si fara evlavie,semnul Sfintei Cruci,ii fac pe diavoli sa salte de bucurie.

Cand facem semnul Sfintei Cruci?

Semnul Sfintei Cruci il însoteste pretutindeni pe credincios.Ne facem acest semn,atunci cand ne trezim,cand mergem la somn,la iesirea si la intrarea in casa,in Biserica,cand ne inchinam inainte si dupa masa,in fata icoanelor,sau cand facem metanii.Semnul Crucii lui Hristos,sfinteste totul si pe toate.Astfel,atunci cand credinciosul isi face semnul Sfintei Cruci asupra sa,se apropie mai mult de mantuire,si sufletul sau se folosește.Sa nu ne rusinam sa ne facem semnul Sfintei Cruci,ori de cate ori trecem pe langa o biserica🙏

Gandurile...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

Bucuria mea, nu este usoara lupta cu gandurile, fiindca, exista ganduri conforme cu voia lui Dumnezeu si ganduri neconforme cu voia lui Dumnezeu. Gandurile neconforme cu voia lui Dumnezeu, numite de unii ganduri negative, ne pot stresa, ne pot macina sufletul, iar pe unii mai slabi in credinta, fara NADEJDE in Dumnezeu ii pot duce chiar si la sinucidere. Si atunci, cum putem discerne gandurile bune de cele pacatoase?

Iata ce ne spune Parintele Efrem, egumenul Manastirii Vatoped: "Numai prin trezvie putem sa ne pastram mintea curata, sa veghem la poarta sufletului nostru si sa discernem gandurile care ne vin. Trezvia consta in infranare, in atentia pe care eu o impun mintii mele. Poate fi dobandita prin invocarea Preacinstitului si Preadulcelui Nume al Domnului Iisus Hristos.

Rugaciunea «Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma» – cea mai puternica arma impotriva patimilor si a demonilor – este cea care ajută mintea sa controleze si sa discearna gandurile”. Sfantul Siluan Athonitul ne spune: “Daca mintea este invinsa de gandurile patimase, ea va deveni o locuinta a demonilor”. 

Doamne, Dumnezeul nostru, sufletul si viata noastra sunt in mainile Tale! Te rugam sa faci cu noi, precum vrei, si cu judecatile pe care le stii, sa ne mantuiesti! Amin!

🙏 Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine, cu al Sau Har si cu a Sa iubire de oameni, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau.
🙏 Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan .

ATENȚIE FOARTE MARE: EVRIKA !!!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   “S-A DESCOPERIT ANTIDOTUL IMPOTRIVA  CORONAVIRUSULUI, PRINTR-UN CALUP DE VACCINE REPETATE, INUL DUPĂ CELĂLALT:
     - VACCINUL I:
Purtarea Crucii la gat, tot timpul;
    - VACCINUL II:
Pe stomacul gol, luati cate o lingura, de 3 ori pe zi, din aceasta infuzie: - dimineata: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma";
      - la pranz:
"Sfanta Cruce și Maica Domnului, apara-ma";
      - seara:
"De voi umbla si in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele, ca Tu, Doamne, cu mine esti";
      - VACINUL III:
   Obligatoriu: spovedanie curata si impartasirea cu dumnezeiestile Taine, o dată pe luna;
     - VACCINUL IV:
   Inlocuiti masca de panza, cu masca: smereniei, blandetii, iertarii, si in primul rand, pe cea a nadejdii si iubirii de Dumnezeu; ATENTIE: se poate respira si pe nas si pe gura;
      VACCINUL  V:
    - dimineața:
Acatistul Patimilor Domnului si a Sfantului Mormant;
    - la pranz:
Acatistul Sfantului Acoperamant;
    - seara:
Acatistul Sfantului Inger Pazitor!

    - CACI SCRIS ESTE:

Iarta pana si ploaia care iti uda palaria.
   DECI, CAND CORONAVIRUSUL ITI BATE IN POARTA, FA PRECUM A FACUT LOT: Aseaza-l la masa, ospateaza-l, ofera-i adapost peste noapte, si apoi slobozeste-l la parintii lui carnali: SOROS, ROCKEFELLER, MORGAN, ROTHSCHILD, BARUCH,
WALTON, WINDSOR, MURDOCH, OPPENHEIMER, PRITZKER.
   Te asigur, ca nu iti va face nici un rau.
PERIOADA DE TRATAMENT SI INCUBATIE, FOARTE SCURTA:
   Din clipa de fata, si pana la a 2-a venire a Domnului:  PARUSIA, AMIN.
ATENTIE !!!  CITIȚI  FF  URGENT !!!”
                                                                                      Preot Ioan 

S-AR PĂREA CĂ NU ŞTIM de unde venim şi încotro mergem ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Noi, oamenii, ne naştem pe acest pământ şi S-AR PĂREA CĂ NU ŞTIM de unde venim şi încotro mergem după moartea noastră, aşa după cum rezultă şi din următoarele versuri pe care le-am citit pe o cruce,

într-un cimitir:
CINE EŞTI, DE UNDE VII? TU EŞTI MARE, TU EŞTI MIC,

POŢI TU, OMULE, SĂ ŞTII? TU EŞTI TOT, TU EŞTI NIMIC,

UNDE MERGI, CE SOARTĂ AI? TU EŞTI RĂU, DAR EŞTI ŞI BUN,

POŢI TU SEAMA SĂ ÎŢI DAI? TU-NŢELEPT ŞI TU NEBUN.

Şi într-adevăr, pe pământ suntem străini şi călători, în lacrimi ne naştem şi, după porţia de viaţă care ne-a fost dată de Dumnezeu, tot în lacrimi murim. Cel mai important lucru este acela de a şti de unde venim şi încotro mergem, căci altfel suntem ca o corabie fără cârmaci.

Viaţa pe acest pământ se prezintă - după cum ne mărturisesc Sfinţii Părinţi - asemenea unei punţi peste un fluviu uriaş. PUNTEA ACEASTA A FOST FĂCUTĂ SĂ NE AJUTE SĂ TRAVERSĂM FLUVIUL ŞI NICIDECUM SĂ NE FACEM CASĂ PE EA, adică să ne instalăm confortabil, uitând că, de fapt, noi trebuie să mergem mai departe. Cu alte cuvinte, pe punte vom rămâne puţin timp şi trebuie să privim mereu tărâmul minunat de dincolo de ea, unde trebuie să ajungem şi unde este patria noastră definitivă. Aceasta este nenorocirea, căci milioane de oameni care trăiesc astăzi, nu sunt capabili să vadă, să creadă că dincolo de această viaţă, există o lume în care vom intra şi în care vom trăi veşnic. Deci, există foarte mulţi oameni care stăruie în a crede că viaţa este un scop în sine.

Viaţa noastră pământească se înscrie deci între LEAGĂN ŞI MORMÂNT, fiind jalonată de aceste două mari necunoscute, NAŞTEREA ŞI MOARTEA. Amândouă se petrec fără voia noastră, pentru că nu am fost întrebaţi nici dacă vrem să ne naştem şi, nu vom fi întrebaţi, nici dacă vrem să murim. Hotărârea o ia ALTCINEVA! (DUMEZEU!) Ieri am fost embrion, mâine vom fi mumie sau ţărână. De fapt, viaţa pământească a oricărui om se compune dintr-o serie de scopuri omeneşti provizorii, puse cap la cap. Unele sunt pe termen lung, altele pe termen scurt şi cei mai mulţi dintre oameni se lasă înşelaţi de idealuri mărunte, scopuri nesemnificative.

Dacă privim în jurul nostru, vedem PǍRINŢI care consideră că scopul vieţii lor este CREŞTEREA ŞI EDUCAREA COPIILOR. Creşterea şi educarea copiilor nu este un scop în sine, ci o îndatorire sfântă a părinţilor. BEŢIVII consideră că scopul vieţii lor este băutura, dar se înşală, şi dracul beţiei îi duce în întuneric. HOŢII fură zi şi noapte. Dar şi ei merg în întuneric şi dracul furtului râde de ei. LACOMII trăiesc să se îmbogăţească, dar şi de aceştia râde un alt drac, al lăcomiei, şi-i duce tot în iad. DESFRÂNAŢII sunt păcăliţi de un drac foarte aprig, acela al curviei şi sunt şi ei înşelaţi, când consideră că scopul vieţii lor este desfrânarea trupească sau, cum se spune modern, sexul. Se ştie că Dumnezeu a binecuvântat, a consfinţit căsătoria când a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă“ (Facerea 1:28), dar El ne-a poruncit aceasta pentru perpetuarea neamului omenesc şi nicidecum ca scop în sine, cum cred unii oameni.

Părerile cu privire la scopul vieţii sunt foarte diversificate. Nicolae Iorga spunea aşa: „Taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăim“. Bine şi frumos spus, dar nu ne descoperă totuşi sensul vieţii. Mircea Eliade în „Istoria ideilor şi credinţelor religioase“ spunea: „A fi om, sau mai degrabă a deveni om, înseamnă în primul rând, a fi religios“. Dar nici el nu ne descoperă sensul vieţii. Mihai Eminescu, marele nostru poet, spunea: „Ne naştem spre a muri şi murim spre a ne naşte“. Dar cel care defineşte scopul existenţei umane este un sfânt, Sfântul Serafim de Sarov, care zicea: „SCOPUL VIEŢII NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA !!!“.

Iar acum să vedem şi ce ne spune Hristos-Dumnezeul nostru, în acest sens: „Căci Fiul Omului a venit să caute şi SĂ MÂNTUIASCĂ pe cel pierdut“ (Luca 19:10). Dar ce ne trebuie oare pentru a ne mântui? Pentru a ne mântui trebuie să avem săvârşite cele cinci Sfinte Taine, adică BOTEZUL, MIRUNGEREA, SPOVEDANIA, ÎMPĂRTĂŞANIA ŞI, respectiv, CUNUNIA RELIGIOASĂ, pentru cei căsătoriţi. Minunat ar fi dacă am avea şi TAINA SFÂNTULUI MASLU (a şasea Taină). Primele două Sfinte Taine le au săvârşite toţi creştinii ortodocşi, dar spovedania şi împărtăşania, numai unii. Cea mai mare grijă a vieţii noastre este aceea de a ne spovedi şi de a ne împărtăşi cel puţin în cele patru posturi mari: postul Sfintelor Paşti, postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, postul Sfintei Maria şi postul Crăciunului. Aşa cum spălăm lenjeria cu detergent, tot aşa să ne spălăm şi sufletele noastre prin preot.

Se vorbeşte astăzi de medic de familie şi de avocat de familie. De PREOT DE FAMILIE nu vorbeşte nimeni! Şi preotul este cel mai important, pentru că el ne botează, el ne cunună religios şi tot el ne înmormântează. Deci, în cele trei mari momente esenţiale ale vieţii noastre, preotul trebuie să fie lîngă noi, el fiind o „călăuză duhovnicească“ în drumul către Hristos, căci fără acest „mijlocitor“ - preotul - cu siguranţă nu ne putem mântui. Însuşi Hristos a spus: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor“ (Luca 17:14).
http://luptapentruortodoxie.blogspot.ro/2012/01/cuvant-catre-crestinii-ortodocsi-despre.html

RUGĂCIUNE ALCATUITĂ DIN PSALMI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

    Bucuria mea, cand sufletul iti este tulburat, caieste-te de n-ai cainta, caieste-te de necainta ta, ca pururea sa biruie cainta, insotita de sinceritate si sa citesti aceasta rugaciune: “Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea. Iisuse Hristoase, pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni. Dupa mila Ta pomeneste-ma Tu, pentru bunatatea Ta, Doamne. Gresalele cine le va pricepe?
De cele ascunse ale mele curateste-ma, si de cele straine, fereste pe robul tau. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia ta sa ma certi. Nu ma lasa Doamne Dumnezeul meu, nu Te departa de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele. Tu esti scaparea mea din necazul ce ma cuprinde; bucuria mea, izbaveste-ma de cei ce m-au inconjurat. Ajutorul meu esti, Tie-Ti voi canta, ca Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu esti, Dumnezeul meu, mila mea. Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia ta, cum l-ai pomenit pe talharul care a rostit cuvintele acestea. Pasii mei indrepteaza-i dupa cuvantul tau si sa nu ma stapaneasca nici-o faradelege. Iubi-Te-voi Doamne, vartutea mea. Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu, O, Doamne, mantuieste! O Doamne sporeste! Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau în tot pamantul! 
                                                                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                                                                         Preot Ioan .

Preot Ioan 🛎.

ZIUA MANIEI LUI DUMNEZEU

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Bucuria mea, sunt oameni care pun la indoiala existenta lui Dumnezeu, din trei motive:

1. Pentru faptul ca nu-L vad, desi, cred intr-o multime de lucruri pe care nu le-au vazut. Raspuns: Dumnezeu poate fi vazut (cu ochii mintii), dar trebuie sa aiba “inima curata” (Matei 5:8).

2. Nu cred in Dumnezeu, fiindca, nu vad imediat rasplata Lui, atat pentru bine cat si pentru rau. Raspuns: Dumnezeu are o rabdare mai mare ca a noastra, asteptand intoarcerea fiecaruia. Daca ar pedepsi raul intotdeauna si imediat, ar insemna ca este un Dumnezeu fricos dinspre libertatea omului si intinderea raului. Daca ar rasplati binele intotdeauna si imediat, oamenii ar face binele nu din  dragoste si libertate, ci din interes.

3. Nu cred in Dumnezeu, pentru ca este necuprins cu mintea. Raspuns: O bucata de fier rece nu poate dovedi existenta focului, doar daca este inrosita in foc.

   Ultimul argument despre existenta lui Dumnezeu, il va da El insusi, fiindca, inainte de Infricosata Judecata este invierea cea de obste: “Iata Eu voi deschide mormintele voastre si va voi scoate pe voi, poporul Meu, si veti invia, numai astfel veti cunoaste ca Eu sunt Domnul, Cel ce am zis si am facut” (Iezechiel 37:1214). 

Asadar, aceia care nu cred ca a inviat Iisus Hristos, vor crede si ei in existenta lui Dumnezeu, cand vor vedea propria lor inviere, dar, pentru acestia va fi UN VESNIC PREA TARZIU, fiindca ziua invierii si ziua Judecatii fiind una si aceeasi, pentru ei va fi: ZIUA INFRICOSATA, ZIUA MANIEI LUI DUMNEZEU. 
                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
       
                                                                                                                                        Preot Ioan

LACOMIA PANTECELUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Bucuria mea, zice Sfantul Nil: "Poftirea mancarii a odraslit neascultarea, iar gustarea dulce a izgonit din Rai." Mancarea si bautura peste masura, ridica din stomac in minte, “un nor” intunecat si gros, care impiedica Duhul Sfant sa vina in sufletele noastre. Mancarea multa, infunda “urechile duhovnicesti” si impiedica limba sa se roage. Sfantul Parinte Arsenie Boca ne indeamna la cumpatare: “Sa va uscati anafura, fiindca, omul lui Dumnezeu traieste o zi cu o bucata de anafura si o inghititura de Aghiasma mica. Si ma, sa nu beti mult vin, puneti vin de doua degete si restul apa. Invatati-va cu frigul si mancati cu lingurita (adica putin)”.

 Exista un diavol al lacomiei pantecelui care dupa ce vede ca ne-am ghiftuit pantecele cu mancare sau cu apa, il trimite la noi pe un frate al lui, pe diavolul desfranarii. Si pentru ca trupul nostru este plin de trandavie din cauza imbuibarii pantecelui, acest diavol ne da o mare pofta de impreunare trupeasca. Asadar, trebuie sa ne sculam, putin nesatui de la masa, ca apoi, sa mai incapa si Dumnezeu in noi, dica, sa mai avem putere sa ne rugam.

Sfantul Ioan Casian, spune ca: "Pacatul lacomiei pantecelui se poate manifesta sub 3 forme:

Dorinta de a manca inainte de vremea randuita;

Mancatul mult, pana la imbuibare si

 Cautarea mancarurilor gustoase.

 De aici se nasc patimile nerabdarii, imbuibarii şi iubirii de placeri." Iar Sfantul Ioan Scararul, ne sfatuieste asa: "Daca te vei deda poftei saturarii pantecelui, nimic nu-ti va fi de ajuns ca sa-ti indestulezi iubirea de placeri”.
Sfantul Luca al Crimeii zice: “Postul trupesc ne ajuta sa ne pocaim si sa ne mantuim. Daca vom implini aceasta porunca usoara, daca ne vom infrana pantecele, vom capata stapanire si asupra celorlalte patimi”. 
                                                                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                                                                           Preot Ioan .

Preot Ioan 🛎.

PILDĂ..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

      De mult, trăia un negustor hapsân, rău la suflet, care nu avea altă bucurie decât să strângă cât mai mult bănet. Niciodată nu ajutase pe nimeni cu nimic. Nu îl interesa decât să își sporească averea și nu îi păsa deloc de cei din jur.

„Ehe, deștept e cel care știe să facă bani”, se lăuda el într-una. Își ridicase cea mai mare casă din întreg ținutul, purta hainele cele mai scumpe și se zvonea că are mai mulți bani decât însuți împăratul. Dar știți voi vorba aceea din bătrâni, care spune că „fiecare pasăre pe limba ei piere”…
Cum adică? Păi, iată cum:
Într-o dimineață, negustorul se încuie singur în casă, scoase tot bănetul din cuferele unde îl ținea ascuns și începu să-și numere averea. Tare încântat mai era, când vedea cât e de bogat!

Dintr-odată însă, o lumină puternică năvăli în odaie. Speriat din cale afară, negustorul crezu că-l paște vreo năpastă, că o fi luat casa foc, sau cine știe ce grozăvie se petrecea. Dar, când se uită mai bine, în mijlocul luminii, văzu un înger în toată splendoarea lui nepământească: era mai frumos decât orice zână și mai luminos decât soarele însuși. Acesta îi zise:

– Omule, m-a trimis Bunul Dumnezeu să te pedepsesc pentru răutatea ta. Căci nu ai inimă și în loc să-ți pese de cei din jur, îți pasă doar de bani și de avere.inger2Negustorul se îngălbeni de spaimă și simți că-i fuge pământul de sub picioare. Tremurând din toate încheieturile, cu glasul sfârșit zise:

– Și ce pedeapsă mă așteaptă?

– Ei, omule, răspunse îngerul, nu știi vorba aceea, că „Dumnezeu nu dă cu părul” așa că iată care este pedeapsa ta: gândește-te bine ce îți dorești cu adevărat, iar eu îți voi îndeplini acea dorință, oricare ar fi ea!

Negustorului nu-i venea să creadă ce noroc, ce binecuvântare pe capul lui!

– Cum, îngerule, îmi pot dori orice? Dar asta nu e pedeapsă, e cel mai bun lucru care putea să mi se întâmple. Ura! Nu-mi vine să cred.

– Gândește-te bine, omule! Mai zise îngerul.

– Ei bine, știu ce îmi doresc cel mai tare: orice voi atinge să se preschimbe în aur. Căci aurul e cel mai de preț, zise bogătașul cu ochii sclipind de lăcomie.

– Prea bine, fie după voia ta! Din această clipă, orice vei atinge, se va transforma pe loc în aur curat, mai zise îngerul și dispăru la fel de neașteptat precum apăruse.

Negustorul a rămas mirat peste măsură. Parcă nu-i venea să creadă. Nu cumva visase? Întinse mâna spre câteva monede de pe masă și când le atinse, toate se transformară într-o clipită în aur strălucitor. Bucuros, puse amândouă mâinile pe masa de lemn, care se preschimbă toată în aur.

– Extraordinar, voi avea aur și iar aur! Voi fi cel mai bogat om din lume. Cât de deștept am fost să îi cer asta îngerului! Cu atâta aur pot cumpăra orice, orice!

Negustorul striga de bucurie și țopăia prin casă, atingând totul în jurul său, iar în urma sa, lucrurile deveneau toate din aur curat, sclipind de-ți luau ochii.

Ei, dar vezi că, de a o vreme începu să obosească și ca să își tragă nițel sufletul, se lungi pe pat. Dar, cum se tolăni, tot așternutul se preschimbă în aur!

– Vai, dar tare incomod e să stai pe metalul ăsta rece! Aș vrea un așternut moale. Nu-mi place ce simt: patul e din aur, dar e tare și rece. Nu mă pot odihni pe el.

Și plin de necaz, plecă spre bucătărie cu gândul să mănânce ceva. Dar cum puse mâna pe un măr, acesta se prefăcu și el în aur.

– Of, Doamne, ce să mă fac cu un măr de aur? Nu-l pot mânca!

marSe repezi la toate bucatele de pe masă, la legumele și fructele din cămară, dar toate se transformau pe loc în aur. Luă o lingură, care se prefăcu și ea în aur și încercă să mănânce cu ea, dar când mâncarea din lingură atingea buzele negustorului, devenea brusc aur curat și bietul om nu apuca nici să-i simtă gustul, darămite să înghită câtuși de puțin…

– Vai de mine, începu negustorul să se văicărească, ce mă fac? Simt mirosul îmbietor al mâncării, dar ce folos? Voi muri de foame. Ce nebun am fost să-mi doresc așa ceva?!

Degeaba însă, era prea târziu. Își făcuse tot răul singur.

Așa se sfârși negustorul cel lacom. Iar povestea sa a mers din om în om și a ajuns acum și la noi.

Povești cu îngeri, Leon Magdan

Dacă începi ziua fără rugăciune, vei umbla abătut…

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Mai întâi roagă-te, asigurându-ţi liniştea. Dacă nu te poţi ruga mult dimineaţa, roagă-te la amiază sau seara, sau mai bine noaptea. Caută un moment de linişte şi te roagă. Roagă-te până plouă, adică până-ţi vin lacrimile. Mulţi sunt cei ce se roagă toată noaptea fără a obosi. Rugăciunea este dulce. Stareţul Amfilohie sfătuia: “Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, pietate, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul, în rugăciune, vorbeşte cu Dumnezeu şi Îi cere bunuri duhovniceşti şi mântuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit”.

Bătrânul Ieronim zicea: “Nu neglija rugăciunea. Fereşte-te de nepăsare şi indiferenţă. Dacă te rogi dimineaţa, şi simţi frângere în sufletul tău, toată ziua vei avea aripi. Dar, dacă începi ziua fără rugăciune, vei umbla abătut.”

Acelaşi Bătrân îl sfătuia pe unul dintre fiii săi duhovniceşti, referitor la rugăciune: „Mai întâi roagă-te, asigurându-ţi liniştea. Dacă nu te poţi ruga mult dimineaţa, roagă-te la amiază sau seara, sau mai bine noaptea. Caută un moment de linişte şi te roagă. Roagă-te până plouă, adică până-ţi vin lacrimile. Mulţi sunt cei ce se roagă toată noaptea fără a obosi. Rugăciunea este dulce.”

Porfirie, Marele Bătrân, zicea despre rugăciune: „Când suntem sub influienţa harului lui Dumnezeu, rugăciunea noastră devine curată. Să ne rugăm fără încetare, chiar dacă suntem lungiţi pe pat şi ne pregătim de somn sau ne odihnim”.

Singura cale mântuitoare pentru oameni

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Toţi cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare şi urmăm în toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească credem că:

Singura cale mântuitoare pentru oameni[2] este credinţa în Sfânta Treime, în opera şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserică. Hristos este singura lumină adevărată[3]; nu există alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care pot să ne mântuiască: „Şi nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru că nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie să ne mântuim noi"[4]. Toate celelalte credinţe, toate religiile care ignoră şi nu-L mărturisesc pe Hristos „venit în trup"[5], sunt făcături omeneşti şi lucrurile diavolului[6], nu conduc la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi la naşterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi rătăcesc pe oameni şi îi conduc la pierzare. Noi, creştinii care credem în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu nici o altă religie: nici cu aşa-numitele religii monoteiste (iudaismul şi islamul), care nu cred în Sfânta Treime.

De două mii de ani, Biserica întemeiată de Hristos şi călăuzită de Sfântul Duh a rămas statornică şi neclintită în Adevărul mântuitor învăţat de Hristos, predat de Sfinţii Apostoli şi păzit de Sfinţii Părinţi. Nu a fost îngenuncheată de cumplitele prigoane ale iudeilor, iniţial, şi ale închinătorilor la idoli, mai apoi, în primele trei secole; a arătat o mulţime de martiri şi a ieşit biruitoare, dovedind originea ei dumnezeiască. După cum minunat spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât Biserica... Dacă porţi război împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar dacă porţi război împotriva Bisericii, vei fi învins fără să te dumireşti, căci Dumnezeu este mai tare decât toate"[7].

După încetarea prigoanelor şi triumful Bisericii asupra vrăjmaşilor din afară, adică a iudeilor şi a închinătorilor la idoli, s-au înmulţit şi s-au împuternicit vrăjmaşii dinăuntru ai Bisericii. Au apărut diferite erezii, care au încercat să perimeze (răstoarne) şi să falsifice credinţa predanisită, aşa încât credincioşii să fie zăpăciţi şi să slăbească încrederea lor în adevărul evanghelic şi în cele încredinţate. Marele Vasilie schiţând situaţia bisericească, creată de erezia lui Arie, care a dominat timp de patruzeci de ani şi administrativ, zice: „Dogmele Părinţilor sunt dispreţuite, predaniile apostolice sunt socotite de nimic, invenţiile oamenilor mai noi înlumesc Bisericile; aşadar, oamenii nu mai teologhisesc, ci tehnologhisesc; înţelepciunea lumii are întâietate îndepărtând lauda Crucii. Păstorii sunt izgoniţi, iar în locul lor sunt introduşi lupi grei care sfârtecă turma lui Hristos"[8].

Ce s-a întâmplat cu vrăjmaşii din afară, religiile, s-a întâmplat şi cu cei din interior, ereziile. Biserica - prin marii şi luminaţii Sfinţi Părinţi, a definit şi a îngrădit credinţa Ortodoxă prin hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale referitoare la anumite învăţături îndoielnice, dar şi prin conglăsuirea Părinţilor (consensus Patrum) asupra întregului de teme al credinţei. Suntem mai siguri când îi urmăm pe Sfinţii Părinţi şi nu mutăm hotarele pe care ei le-au aşezat. Cuvintele „Următori Sfinţilor Părinţi" şi „Nu muta hotarele pe care le-au aşezat Părinţii noştri" constituie o linie sigură de drum şi supapa de siguranţă a credinţei şi vieţuirii noastre ortodoxe. Prin urmare punctele de bază ale mărturisirii noastre sunt următoarele:

1. Păzim neclintite şi nefalsificate toate cele legiuite de Sinoade şi de Părinţi. Primim toate câte ei le-au primit şi condamnăm toate câte ei le-au condamnat, ferindu-ne de contactul cu toţi cei care inovează în chestiunile credinţei. Noi nici nu adăugăm, nici nu desfiinţăm vreo învăţătură, nici nu o schimbăm. Sfântul Ignatie al Antiohiei, purtătorul de Dumnezeu, scria deja în Epistola sa către Sfântul Policarp al Smirnei: „Tot cel ce se pronunţă împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ţi fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor". Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: „Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât aţi primit, să fie anatema", observă că Apostolul „nu a zis că dacă propovăduiesc împotrivă sau leapădă totul, ci chiar şi ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă de întâmplare vor fi mişcaţi, anatema să fie"[9]. Sinodul al VII-lea Ecumenic, proclamând hotărârile lui împotriva iconomahilor către clericii din Constantinopol, scrie: „Am urmat Predaniei Bisericii Universale şi nu am făcut nici destindere (scoatere), nici prisosinţă (adaos), ci învăţându-ne apostoliceşte, ţinem Predaniile pe care le-am primit, primind şi îmbrăţişând întotdeauna câte Sfânta Biserică Universală de la începutul vremurilor a primit oral şi prin scris... Căci adevărata şi prea dreapta judecată a Bisericii nu acceptă nimic a înnoi în ea, nici a face vreo scoatere. Drept aceea, noi, urmând legilor părinteşti şi primind harul de la unicul Duh, am păzit toate cele ale Bisericii fără a tăia sau a împuţina cu ceva"[10].

Împreună cu Sfinţii Părinţi şi cu Sfintele Sinoade lepădăm şi anatematizăm toate ereziile care s-au ivit în cursul istoric al Bisericii. Dintre ereziile vechi, care supravieţuiesc până azi, condamnăm arianismul (supravieţuieşte la minciuno-martorii lui Iehova) şi monofizitismul, cel radical al lui Eutihie şi cel moderat al lui Sever şi Dioscor, conform hotărârilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon şi învăţăturii hristologice a marilor Sfinţi Părinţi şi Dascăli, precum a Sfântului Maxim Mărturisitorul, a Sfântului Ioan Damaschinul, a Marelui Fotie şi a imnelor din cult.

2. Proclamăm că papismul (romano-catolicismul - n.tr.) este pântecele ereziilor şi al rătăcirilor. Învăţătura despre „Filioque", adică a purcederii Sfântului Duh şi de la Fiul, este contrară celor pe care Însuşi Hristos le-a învăţat despre Sfântul Duh. Întreaga ceată a Părinţilor - şi în sinoade şi în parte - consideră papismul ca erezie, pentru că în afară de Filioque, a introdus o mulţime de alte rătăciri, precum primatul şi infailibilitatea papei, azima, focul curăţitor, imaculata concepţie a Născătoarei de Dumnezeu, graţia creată, răscumpărarea iertărilor (indulgentiae); a schimbat aproape toată învăţătura şi practica în legătură cu Botezul, Mirungerea, Dumnezeiasca Euharistie şi celelalte taine şi a transformat Biserica într-un stat lumesc.

Papismul actual s-a abătut mult mai mult decât papismul medieval de la învăţătura Bisericii, aşa încât el nu mai constituie continuarea vechii Biserici Apusene. A introdus o mulţime de noi exagerări în „mariologie", precum învăţătura despre Născătoarea de Dumnezeu ca „împreună-mântuitoare" (corredemptrix) a neamului omenesc. A încurajat „Mişcarea Harismatică" a grupărilor protestante, chipurile pnevmato-centrice. A înfiat metode spirituale orientale de rugăciune şi meditaţie. A introdus noi inovaţii în dumnezeiescul cult, precum corurile şi orgile muzicale. A prescurtat şi distrus cu totul Dumnezeiasca Liturghie. În spaţiul Ecumenismului a pus bazele religiei mondiale (pan-religia), recunoscând prin Conciliu II Vatican „viaţa duhovnicească" a celor de alte religii. Minimalismul dogmatic a condus şi la o împuţinare a cerinţelor morale, dată fiind legătura dintre dogmă şi morală, având ca urmare căderile morale ale înalţilor prelaţi şi dezvoltarea între clerici a deviaţiilor morale ale homosexualităţii şi ale pedofiliei[11]. Continuând să susţină „Uniaţia", această caricatură a Ortodoxiei, prin care ca printr-un cal troian îi înşeală şi îi atrage pe credincioşi, torpilează dialogul şi demistifică aşa-numitele sincere dispoziţii pentru unire.

În general, există o schimbare radicală a papismului şi o întoarcere spre protestantism după Conciliul II Vatican, precum şi o înfiere a unor diferite mişcări „spirituale" ale „Noii Ere".

Conform Sfântului Simeon al Tesalonicului - Mistagogul, papismul a a provocat Bisericii cea mai mare stricăciune din câte au provocat toate ereziile şi schismele împreună. Noi ortodocşii avem comuniune cu papii dinainte de schismă şi pe mulţi papi îi sărbătorim ca sfinţi. Papii după schismă sunt eretici; au încetat să mai fie succesori în tronul Romei, nu au succesiune apostolică, pentru că nu au credinţa Apostolilor şi a Părinţilor. Din acest motiv, pe orice papă „nu doar că nu-l avem în comuniune, dar îl numim şi eretic". Din cauza blasfemiei împotriva Sfântului Duh prin învăţătura despre Filioque, L-au pierdut pe Sfântul Duh, iar toate la ei sunt lipsite de har. Nici o taină a lor nu este validă după Sfântul Simeon. „Deci blasfemiază inovatorii şi departe de Duhul sunt, blasfemiind împotriva Duhului Sfânt, şi cu desăvârşire nu este întru ei Duhul Sfânt; pentru care şi cele ale lor sunt fără har, după cum harul Duhului l-au nesocotit şi l-au subminat... pentru care şi Duhul Sfânt nu se află întru ei, şi nimic duhovnicesc întru ei şi toate cele de la ei sunt goale şi noi şi contrarii Predaniei dumnezeieşti"[12].

3. Aceleaşi sunt valabile, într-un mai mare grad, pentru Protestantism, care ca un copil al papismului a moştenit multe erezii, iar pe de altă parte a adăugat mult mai multe; respinge Predania, acceptând doar Sfânta Scriptură (sola Scriptura), pe care o răstălmăceşte; desfiinţează Preoţia ca Har tainic special, cinstirea Sfinţilor şi a icoanelor; subestimează persoana Născătoarei de Dumnezeu; respinge monahismul; din Sfintele Taine acceptă doar Botezul şi Dumnezeiasca Euharistie, denaturând şi în acestea învăţătura şi practica Bisericii; învaţă predestinaţia absolută (calvinism) şi îndreptarea (mântuirea) doar prin credinţă, iar, în cele din urmă, partea lui „progresistă" a introdus preoţia femeilor şi căsătoria homosexualilor, pe care îi primeşte şi în Preoţie. Însă, în principal, este absentă eclesiologia, pentru că nu există sensul de Biserică, aşa cum îl deţine Predania Ortodoxă.

4. Unica modalitate de restabilire a comuniunii noastre cu ereticii este proclamarea rătăcirii în ceea ce-i priveşte şi pocăinţa, aşa încât să fie o adevărată unire şi pace; unire cu adevărul şi nu cu rătăcirea şi cu erezia. Pentru încorporarea ereticilor în Biserică, acrivia canonică pretinde primirea lor prin Botez. „Botezul" lor anterior, săvârşit în afara Bisericii, fără întreita afundare şi ridicare a celui ce se botează în apa sfinţită printr-o rugăciune specială şi de către un preot neortodox, nu este botez. Sunt lipsiţi de Harul Sfântului Duh, care nu există în cadrul schismelor şi ereziilor, şi, prin urmare, nu avem nimic comun care să ne unească, precum zice Marele Vasile: „Cei ce s-au lepădat de Biserică n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, căci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii...cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt, de la care ei au căzut"[13].

Pentru aceasta este netemeinică şi nesigură noua încercare a ecumeniştilor de a impune concepţia că avem botez comun cu ereticii, şi pe inexistenta unitate baptismală să susţină unitatea Bisericii, care există - chipurile - acolo unde există botezul[14]. Însă cineva intră în Biserică şi devine membru al ei, nu prin orice botez, ci prin singurul şi unicul Botez săvârşit de preoţii care au Preoţia Bisericii.

5. Atâta vreme cât ereticii continuă să rămână în rătăcire, respingem comuniunea cu ei, şi în mod deosebit rugăciunile în comun. Sfintele Canoane, în întregul lor, interzic nu doar coliturghisirile şi rugăciunile în comun în biserici, ci şi simplele rugăciuni în comun în spaţii private. Poziţia severă a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevărată iubire şi dintr-un sincer interes pentru mântuirea lor şi dintr-o grijă pastorală ca nu cumva credincioşii să fie atraşi în vreo erezie. Cine iubeşte, arată adevărul, nu-l lasă pe celălalt în minciună; altfel, iubirea, concordia şi pacea cu el sunt prefăcute şi false. Există un război bun şi o pace rea. „Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care desparte de Dumnezeu" - spune Sfântul Grigorie Teologul[15]. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă: „Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte... netrădând nicidecum adevărul". Iar în altă parte recomandă accentuând: „Să nu acceptaţi nici o dogmă nouă sub pretextul iubirii"[16]. Această poziţie a Părinţilor şi-a însuşit-o şi marele luptător şi mărturisitor al Credinţei Ortodoxe înaintea latinilor, Sfântul Marcu al Efesului Evghenicul, care îşi încheie propria Mărturisire de Credinţă la Florenţa prin următoarele cuvinte: „Toţi Dascălii Bisericii, toate Sinoadele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne sfătuiesc să fugim de cei cu cugetă diferit (cu alte credinţe) şi a sta departe de împărtăşirea cu ei. Deci, să dispreţuiesc eu toate acestea, şi să urmez celor care sub pretenţiozitatea unei păci fabricate poruncesc unirea? Celor care au violat sfântul şi dumnezeiescul Simbol şi Îl introduc pe Fiul ca a doua cauză a Sfântului Duh? Căci celelalte ale dezaxaţiilor lor le las, avându-le pe cele de acum, dintre care şi un singur lucru era suficient, ca noi să ne fi despărţit de ei. Să nu pătimim aceasta niciodată, Mângâietorule Bune, şi fă să nu mă depărtez niciodată de credinţa faţă de care sunt dator, ci, ţinând învăţătura Ta şi a fericiţilor bărbaţi insuflaţi de Tine, să mă adaug părinţilor mei, ducând de aici, dacă nu altceva, măcar buna-cinstire"[17].

6. Până la începuturile secolului XX, Biserica a avut în mod ferm şi constant o poziţie de respingere şi de osândire în faţa tuturor ereziilor, precum este clar formulată în Sinodiconul Ortodoxiei, care se citeşte în Duminica Ortodoxiei. Se anatematizează ereziile şi ereticii, fiecare în mod particular; iar ca să nu rămână niciuna în afara anatemei, la sfârşit există o anatematismă generală: „Tuturor ereticilor anatema".

Din păcate, această poziţie unică, fermă şi neoscilantă a Bisericii de până la începutul secolului XX a început treptat să fie abandonată, după Enciclica emisă de Patriarhia Ecumenică în 1920 „Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni", care, pentru prima oară, caracterizează în mod oficial ereziile ca biserici, care nu sunt înstrăinate de Biserică, ci sunt casnice (intime) şi rude. Recomanda „să se reaprindă şi să se întărească înainte de toate iubirea între Biserici, neconsiderându-ne unele pe altele ca străine şi ale celorlaţi, ci rudenii şi apropiate (casnice) în Hristos şi împreună-moştenitoare şi in corpore ale făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos"[18].

Se deschise deja drumul pentru înfierea, constituirea şi dezvoltarea în spaţiul Bisericii Ortodoxe a ereziei Ecumenismului, această panerezie, iniţial o invenţie protestantă, iar acum avizată şi de catolici, erezie care înfiază şi legiferează toate ereziile ca biserici şi atacă dogma despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Mai mult, a fost dezvolată, se învaţă şi se impune de către Patriarhi şi episcopi o noua dogmă despre Biserică, o nouă eclesiologie. Conform acesteia, nici o Biserică nu este îndreptăţită să-şi revendice exclusiv pentru ea caracterul de Biserică universală şi adevărată. Fiecare este un fragment, o parte, dar nu Biserica întreagă. Toate împreună constituie Biserica.

Toate hotarele (definiţiile) pe care le-au pus Părinţii au căzut; nu mai există nici o linie de definire şi de demarcaţie între erezie şi Biserică, între adevăr şi rătăcire. Şi ereziile sunt biserici, şi desigur multe, precum cea papală (catolică), se consideră acum ca biserici surori, cărora împreună cu noi Dumnezeu le-a încredinţat grija pentru mântuirea oamenilor[19]. Există şi în cadrul ereziilor harul Atotsfântului Duh, drept pentru care şi botezul lor, precum şi toate celelalte taine sunt valide. Toţi câţi s-au botezat, oricărei erezii ar aparţine, sunt mădulare ale trupului lui Hristos, ale Bisericii. Blestemele şi anatemele sinoadelor nu mai sunt valabile şi trebuie radiate din cărţile liturgice. Ne-am adăpostit în „Consiliul Mondial al Bisericilor" şi ne-am vândut substanţial - şi aceasta doar prin aderarea noastră - propria conştiinţă de sine eclesiologică. Am desfiinţat dogma despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, dogma despre „un (singur) Domn, o (singură) credinţă, un (singur) Botez"[20].

7. Acest sincretism intercreştin, a fost dezvoltat acum şi într-un sincretism interreligios, care pune semnul egal între toate religiile şi theosevia, cinstirea de Dumnezeu cea una, de-Dumnezeu-descoperită în Hristos, cunoştinţa dumnezeiască şi viaţa în Hristos. Este atacată, în consecinţă, nu doar dogma despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească în relaţie cu ereziile, ci şi dogma de căpetenie despre unica Revelaţie în lume şi unica mântuire a oamenilor prin Iisus Hristos în relaţie cu religiile lumii. Este cea mai mare rătăcire, cea mai mare erezie din toate veacurile.

8. Noi credem şi mărturisim că doar în Hristos există posibilitatea mântuirii. Religiile lumii şi ereziile duc la pierzare. Biserica Ortodoxă nu este doar Biserica adevărată; este Biserica cea Una. Doar ea a rămas fidelă Evangheliei, Sinoadelor şi Părinţilor, şi, prin urmare, doar ea reprezintă adevărata Biserică Universală a lui Hristos. După Cuviosul Stareţ Iustin Popovici, Ecumenismul este numele comun pentru falsele biserici ale Europei Apusene. Numele lor comun este panerezia[21].

Această panerezie a fost primită de mulţi patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, clerici, monahi şi laici dintre ortodocşi. O învaţă „cu capul descoperit", a aplică şi o impun în practică, împărtăşindu-se în felurite chipuri cu ereticii, prin rugăciuni în comun, schimb de vizite, colaborări pastorale, aşezându-se radical pe ei înşişi în afara Bisericii. Poziţia noastră inspirată de hotărârile canonice sinodale şi de exemplul Sfinţilor este evidentă. Fiecare trebuie să-şi ia în serios responsabilităţile sale.

9. Desigur că există şi responsabilităţi colective, iar în principal cele ale Ierarhilor şi teologilor noştri cu mentalitate ecumenistă în faţa pleromei ortodoxe şi a turmei lor. Acestora le declarăm întru frica lui Dumnezeu şi cu iubire că această poziţie a lor şi deschiderile lor în activităţile ecumeniste sunt condamnabile din orice parte am privi, pentru că:

a) pun la îndoială realmente Credinţa şi Predania noastră ortodox-patristică;

b) seamănă îndoială în inimile turmei şi îi clatină pe mulţi, conducându-i spre divizare şi schismă şi

c) atrag o parte a turmei în rătăcire şi prin aceasta într-un dezastru duhovnicesc.

Proclamăm, aşadar, că din aceste motive, cei care se mişcă în această iresponsabilitate ecumenistă, oricare ar fi poziţia pe care o ocupă în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfinţilor noştri şi, în consecinţă, sunt în opoziţie cu ei.

De aceea, poziţia lor trebuie osândită şi respinsă de către întregul Ierarhilor şi al poporului credincios.

CREDINTA si NECREDINTA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

Credinta este mai reala ca viata. Oglinda parintilor sunt copiii, sau altfel spus: "POMUL DUPA ROADA CUNOASTE". Sa nu uitati ca cea mai buna profesoara de religie este MAMA. Cu o "floare" de copil a binecuvantat-o Dumnezeu si tot o "floare" trebuie sa-i dea inapoi lui Dumnezeu (adica sa se mantuiasca). 

Pana la varsta de 7 ani copiii trebuie impartasiti fara Spovedanie cel putin din sase in sase saptamani. Dupa varsta de 7 ani, trebuie sa tina si ei post miercurea si vinerea si de acum trebuie sa se si spovedeasca cel putin in cele patru posturi mari ale anului. CREDINTA rasare, creste si se inalta din colaborarea Duhului Sfant cu omul. CREDINTA, este usa Sfintelor Taine. 

Pe om nimic nu-l satura, nu-l impaca si nu-l multumeste, pana cand inima lui nu ancoreaza la "tarmul credintei" in Dumnezeu. Pe masura credintei, creste iubirea si pe masura iubirii, creste credinta. CREDINTA, fara iubire, nu poate fi credinta, fiindca si diavolii cred, dar nu au iubire si de aceea osanda ramane vesnica asupra lor.

 Iubirea, adevarata iubire pe care ne-a poruncit-o Hristos, este un sentiment divin care porneste din suflet, merge in alt suflet si nu costa nimic. NECREDINTA, face din om o fiinta fara mila, fara rusine, o fiinta monstruoasa.

                                                                                                                         Preot Ioan 🛎.

COSUL CU STRUGURI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



O femeie saraca, trecea odata pe langa o vie plina de struguri

. – Cat mi-as dori, zise femeia, sa am un ciorchine din acestia! In acea clipa, stapanul viei trecea pe acolo. Dupa ce o saluta, ii spune:

 – Doamna, ai dori cumva un ciorchine? 

Si la raspunsul ei afirmativ, s-a afundat in vie ca sa taie ciorchini. Si femeia astepta cinci minute, zece; un sfert de ceas a trecut, fara ca stapanul viei sa se intoarca. In cele din urma, i-a fost greu sa mai astepte, gandindu-se ca acela o uitase si, a dat sa plece. Dar, iata, ca in aceeasi clipa, incarcat cu un paner plin cu struguri alesi, i-a iesit inainte stapanul si i-a spus zambind:

 – Iarta-ma ca am intarziat! Dar am vrut sa iti aleg niste struguri buni. De multe ori, in rugaciunea noastra, cerem ceva de la Dumnezeu. Dar neprimind raspuns imediat, credem ca Dumnezeu ne-a uitat. Insa dupa putin timp, raspunsul vine, plin de imbelsugare si binecuvantare, cum nici nu ne-am fi putut inchipui. Si ne cuprinde atunci o rusine pentru imputinarea credintei noastre!
Asadar, Dumnezeu intarzie, fiindca vrea sa ne umple cosul cu bunatatile Sale, inainte de a-l oferi sufletului nostru, care a cerut doar un ciorchine.

SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"Era odata o femeie saraca, care, pentru orice i se intampla, zicea mereu: "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! ITI MULTUMESC, DOAMNE!" Langa ea traia un om bogat care, de fiecare data cand trecea prin fata casei ei si o auzea spunand: "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!, ITI MULTUMESC, DOAMNE!", se enerva. A rabdat pana intr-o zi cand, i-a poruncit servitorului sau: - Sa mergi in piata, sa cumpari doua carucioare de alimente si sa le duci acestei femei. Iar daca te va intreba cine le-a trimis, sa-i spui ca diavolul. Asadar, a doua zi, servitorul a sunat la usa femeii. Cand a deschis, a vazut doua carucioare cu pline cu alimente si pe servitor in spatele lor.

 - SLAVA LUI DUMNEZEU!, ITI MULTUMESC, DOAMNE! a spus femeia foarte bucuroasa. 

- Nu vreti sa aflati cine v-a trimis carucioarele? a intrebat cu nerabdare servitorul.

 - Nu fiule, nu are importanta. Cand Dumnezeu vrea, si vrajmasul ii slujeste, a spus femeia bucuroasa si a intrat cu carucioarele inauntru". "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!", au fost si ultimele cuvinte rostite de Sfantul Ioan Gura de Aur, inainte de a muri in drum spre Comane, unde fusese surghiunit de imparateasa Eudoxia. Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"Era odata o femeie saraca, care, pentru orice i se intampla, zicea mereu: "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! ITI MULTUMESC, DOAMNE!" Langa ea traia un om bogat care, de fiecare data cand trecea prin fata casei ei si o auzea spunand: "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!, ITI MULTUMESC, DOAMNE!", se enerva. A rabdat pana intr-o zi cand, i-a poruncit servitorului sau: - Sa mergi in piata, sa cumpari doua carucioare de alimente si sa le duci acestei femei. Iar daca te va intreba cine le-a trimis, sa-i spui ca diavolul. Asadar, a doua zi, servitorul a sunat la usa femeii. Cand a deschis, a vazut doua carucioare cu pline cu alimente si pe servitor in spatele lor. - SLAVA LUI DUMNEZEU!, ITI MULTUMESC, DOAMNE! a spus femeia foarte bucuroasa. - Nu vreti sa aflati cine v-a trimis carucioarele? a intrebat cu nerabdare servitorul. - Nu fiule, nu are importanta. Cand Dumnezeu vrea, si vrajmasul ii slujeste, a spus femeia bucuroasa si a intrat cu carucioarele inauntru". "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!", au fost si ultimele cuvinte rostite de Sfantul Ioan Gura de Aur, inainte de a muri in drum spre Comane, unde fusese surghiunit de imparateasa Eudoxia. Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.