vineri, 14 iunie 2013

Despre iubirea de aproapele de Sfântul Ignatie Briancianinov


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Ce poate fi mai minunat, mai desfatator decat iubirea de aproapele ?

A iubi este o fericire, a ura este un chin.

Toata Legea si prooroci, stau in iubirea catre Dumnezeu si catre aproapele (Mt. 22, 

40).

Iubirea catre aproapele este calea care duce la iubirea catre Dumnezeu, caci Hristos a 

binevoit a se imbraca tainic in fiecare aproape al nostru, iar in Hristos este Dumnezeu ( 1 

Ioan).

Sa nu crezi, preaiubite frate, ca porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiata 

inimii noastre cazute: porunca este duhovniceasca, iar pe inima noastra au pus stapanire 

trupul si sangele; porunca este noua, iar inima noastra - veche.

Iubirea noastra fireasca a fost vatamata de cadere; ea trebuie omorata - Hristos o 

porunceste - pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfanta catre aproapele, iubire in 

Hristos.

Insusirile omului nou trebuie sa fie toate noi; nici o insusire veche nu i se potriveste.

Inaintea Evangheliei nu are nici un pret iubirea aparuta din miscarea sangelui si din 

simtirile trupesti. Si ce pret poate sa aiba aceasta, atunci cand ea jura, cu sangele aprins, 

sa-si puna sufletul pentru Domnul, iar peste cateva ceasuri, atunci cand sangele s-a racit, se 

jura ca nu-L cunoaste ? (Mt. 26, 33, 35, 74).

Evanghelia leapada iubirea ce atarna de miscarea sangelui, de simtirile inimii trupesti. 

Ea spune: "Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. 

Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa. Si 

dusmanii omului vor fi casnicii lui". (Mt. 10, 34, 35, 36).

Caderea a supus inima stapanirii sangelui si, prin mijlocirea sangelui, stapanirii 

stapanitorului acestui veac. Evanghelia slobozeste inima din aceasta robie, din aceasta 

silnicie, si o aduce sub calauzirea Sfantului Duh.

Sfantul Duh ne invata sa iubim pe aproapele in chip sfant.

Iubirea aprinsa, hranita de Sfantul Duh este foc. Prin acest foc se stinge focul iubirii 

firesti, trupesti, stricate de caderea in pacat. (Scara. Cuvantul 15, cap. 3)."Cel ce spune ca 

poate avea amandoua aceste iubiri se amageste pe sine insusi", a spus Sfantul Ioan Scararul 

(Cuvantul 3, cap.l6).

In ce cadere se afla firea noastra ! Cel care prin fire e in stare de a-si iubi cu aprindere 

aproapele, trebuie sa-si dea o silinta neobisnuita sa-1 iubeasca asa cum porunceste 

Evanghelia.

Cea mai inflacarata iubire fireasca se preface cu usurinta in dezgust, in ura 

neimpacata. (2 Imp. 13,15). Oamenii si-au aratat dragostea fireasca si cu pumnalul. Ce plina 

de rani e iubirea noastra cea fireasca ! Ce rana adanca e pe trupul ei - impatimirea ! Inima 

stapanita de impatimire e gata de orice nedreptate, de orice nelegiuire, numai de si-ar 

indestula iubirea ei bolnavicioasa.

"Cantarul stramb este uraciune inaintea Domnului, iar cantarirea dreapta este placuta 

Lui" (Pilde 1 1, 1 ). Iubirea fireasca aduce doar cele pamantesti celui iubit al sau; la cele 

ceresti ea nici nu se gandeste.

Ea se razvrateste impotriva Cerului si a Duhului Sfant: pentru ca Duhul cere 

rastignirea trupului. Ea se razvrateste impotriva Cerului si a Duhului Sfant: pentru ca se 

gaseste sub carmuirea duhului viclean, duhului necurat si pierdut.

Sa ne apropiem de Evanghelie, preaiubite frate, sa ne privim in aceasta oglinda ! 

Privindu-ne in ea, sa lepadam hainele cele vechi in care ne-a imbracat caderea si sa ne 

impodobim cu vesmantul cel nou pe care ni 1-a pregatit Dumnezeu.

Vesmantul cel nou este Hristos. "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si 

imbracat". (Gal. 3, 27). "Va veti imbraca cu putere de sus" ( Lc. 24, 49), a spus Domnul 

despre acest vesmant. Crestinii se imbraca in insusirile lui Hristos, prin lucrarea Atotbunului 

Duh.

Pentru crestin este cu putinta sa imbrace acest vesmant. "Imbracati-va in Domnul 

nostru Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte" (Rom. 13, 14), spune Apostolul.

Mai intai, lasandu-se calauzit de Evanghelie, leapada vrajba, mania, osandirea si toate cele 

ce lucreaza de-a dreptul impotriva iubirii.

Evanghelia porunceste sa ne rugam pentru vrajmasi, sa binecuvantam pe cei ce ne 

blesteama, sa facem bine celor ce ne urasc, sa iertam aproapelui orice ar face impotriva 

noastra.

Tu, cela ce vrei sa urmezi lui Hristos, straduieste-te sa plinesti cu fapta toate aceste 

porunci. Nu e defel deajuns sa citim doar, cu multumire, poruncile evanghelice, si sa ne 

minunam de inalta duhovnicie pe care acestea o cuprind in sine. Din pacate, multi se 

multumesc cu asta. Atunci cand vei purcede la plinirea poruncilor Evangheliei, cu 

indaratnicie se vor impotrivi la aceasta stapanii inimii tale. Acesti stapani sunt starea ta trupeasca, in care te afli supus trupului si sangelui, si duhurile cazute, a caror tara supusa este 

starea trupeasca a omului.

Cugetarea trupeasca, dreptatea ei si dreptatea duhurilor cazute iti pretind sa nu te 

lepezi de cinstea in care te afli si de celelalte foloase pamantesti, iti pretind sa le aperi. Tu, 

insa, poarta cu barbatie razboiul cel nevazut dus de Evanghelie, dus de Domnul Insusi.

Jertfeste tot pentru plinirea poruncilor evanghelice. Fara acesta jertfa nu vei putea fi plinitor 

al lor. Domnul a zis ucenicilor Sai: "Daca cineva voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de 

sine". (Mt. 16, 34).

Atunci cand Domnul este cu tine - sa crezi in izbanda: Domnul nu poate sa nu fie 

biruitor. Cere biruinta de la Domnul, cere-o cu rugaciune si plans statornic. Si va veni pe 

neasteptate lucrarea harului in inima ta: deodata vei simti prea desfatata incantare a iubirii 

duhovnicesti fata de vrajmasi. Inca mai ai de luptat ! Inca trebuie sa faci dovada de barbatie ! 

Uita-te la lucrurile pe care le iubesti: iti plac foarte mult ? S-a legat foarte tare de ele inima ta 

Leapada-te de ele.

Domnul cere de la tine aceasta lepadare, El, Care a asezat legea iubirii nu ca sa te 

lipseasca pe tine de iubire si de cele iubite, ci ca tu, lepadand iubirea trupeasca, sa primesti 

iubirea duhovniceasca, neprihanita, sfanta, care este cea mai mare fericire.Despre înşelare

Cela ce a simtit iubirea duhovniceasca va cauta cu scarba la dragostea trupeasca, va 

privi la ea ca la o schimonosire hada a iubirii. Intrebi cum sa te lepezi de cele ce le iubesti, 

caci ele au prins, parca, radacini in inima ta ? Spune despre ele lui Dumnezeu: "Acestea, 

Doamne, sunt ale Tale, iar eu cine sunt ? Zidire neputincioasa, care nu are nici o 

insemnatate".

"Astazi, inca mai calatoresc pe pamant, inca mai pot fi de folos cu ceva celor iubiti ai 

mei; maine, poate, voi pieri de pe fata pamantului, si nu voi mai fi nimic pentru ei !".

"Voiesc sau nu voiesc, va veni moartea, vor veni alte cumpene, smulgandu-ma in chip silnic 

de cei pe care ii socoteam ai mei, iar ei deja nu vor mai fi ai mei. De fapt, nici nu erau ai mei; 

intre mine si ei era o oarecare legatura; amagindu-ma cu aceasta legatura, eu ii numeam, ii 

socoteam ai mei. Daca ar fi fost cu adevarat ai mei, ar fi ramas ai mei pentru totdeauna". 

"Zidirile sunt numai ale Ziditorului: El este Dumnezeul si Stapanul lor. Ceea ce este al Tau Iti 

dau, Doamne al meu: acestea mi le-am insusit pe nedrept si in zadar".

Pentru ei este lucru mai de nadejde sa fie ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este Vesnic, 

PretutindeneaFiitor, Atotputernic, cu nemarginire Bun. Pentru cel care este al Sau, El este Cel 

mai credincios, Cel mai de nadejde Ajutator si Acoperitor.

Dumnezeu da omului cele ale Sale: si pentru om oamenii devin "ai sai", vremelnic 

dupa trup, vesnic dupa duh, atunci cand Dumnezeu binevoieste sa dea omului acest dar.

Adevarata iubire de aproapele se intemeiaza pe credinta in Dumnezeu, "Ca toti sa fie una", a 

strigat Mantuitorul lumii catre Parintele Sau, "dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru 

Tine, asa si acestia in Noi sa fie una" (In. 17, 21 ).

Smerenia si incredintarea in voia lui Dumnezeu omoara implinirea trupeasca. 

Aceasta inseamna ca cea din urma traieste prin parerea de sine si necredinta.

Fa pentru cei pe care ii iubesti ceea ce poti sa faci folositor si ceea ce este legiuit; 

dar totdeauna sa ii incredintezi lui Dumnezeu - si iubirea ta oarba, trupeasca, nesocotita 

se va preface, incetul cu incetul, intr-o iubire duhovniceasca, intelegatoare, sfanta.

Iar daca iubirea ta este o impatimire ce se impotriveste legii, atunci s-o lepezi ca pe o 

uraciune. Atunci cand inima ta nu este libera, acesta este un semn al impatimirii. Atunci cand 

inima ta este inrobita, acesta este semnul patimii nebunesti, pacatoase. Iubirea sfanta este 

curata, libera, intreaga in Dumnezeu. Ea este o lucrare a Sfantului Duh, care lucreaza in inima 

in masura curatirii acesteia.

Lepadand vrajba, lepadand patimirea, lepadandu-te de iubirea trupeasca, afla iubirea 

duhovniceasca; "fereste-te de rau si fa bine" (Ps. 33, 13).

Da cinstire aproapelui ca unui chip al lui Dumnezeu - cinstire care sa fie in sufletul tau, 

nevazuta pentru ceilalti, descoperita doar constiintei tale. Faptele pe care le savarsesti sa fie, 

in chip tainic, pe potriva starii tale sufletesti.

Da cinstire aproapelui, fara sa iei seama la varsta, fara sa faci deosebire intre barbat si 

femeie, fara sa te uiti la rangul pe care-1 are in lume - si iubirea sfanta va incepe, treptat, sa se 

faca aratata in inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt trupul si sangele, nu inraurirea 

simturilor, ci Dumnezeu.

Cei lipsiti de slava numelui de crestin nu sunt lipsiti de cealalta slava, pe care au 

primit-o cand au fost ziditi: ei sunt chipul lui Dumnezeu.

Daca chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afara, in vapaia cea cumplita a iadului, si 

acolo sunt dator sa il cinstesc.

Ce treaba am eu cu vapaia, cu iadul ! Chipul lui Dumnezeu a fost aruncat acolo 

potrivit judecatii lui Dumnezeu: treaba mea este sa pazesc cinstirea fata de chipul lui 

Dumnezeu, si prin aceasta sa ma pazesc pe mine insumi de iad.

Da cinstire si orbului, si leprosului si celui bolnav la minte, si pruncului de tata, si 

raufacatorului, si paganului - cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputintele si 

neajunsurile lor ! Ia seama la tine insuti, ca sa nu sufere un neajuns iubirea ta.

In crestin, sa dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povatuirea noastra, si inca va mai spune 

atunci cand se va hotara soarta noastra in vesnicie: "Ceea ce ati facut unuia dintre acesti frati 

ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut". (Mt. 25, 40).

Atunci cand ai de-a face cu aproapele sa ai in minte acest cuvant evanghelic si te vei face 

tainuitor al iubirii de aproapele. Tainuitorul iubirii de aproapele intra prin ea in iubirea de 

Dumnezeu.

Dar daca socoti ca il iubesti pe Dumnezeu, iar in inima ta traieste un simtamant de 

neplacere fie si fata de un singur om, sa stii ca te afli intr-o vesnica amagire de sine.

"Daca zice cineva:", graieste Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, "- iubesc pe 

Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este... Aceasta porunca avem de la El, ca cine 

iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau". ( 1 In. 4, 20, 21 ).

A arata iubire duhovniceasca fata de aproapele este semnul innoirii sufletului prin 

Sfantul Duh. "Noi stim ca am trecut din moarte la viata", graieste iarasi Cuvantatorul de 

Dumnezeu, "pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte". ( 1 In. 

3, 14).

Desavarsirea crestina sta in desavarsita iubire de aproapele. Desavarsita iubire de 

aproapele sta in iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaste desavarsire, intru care nu este sfarsit 

sporirii. Cresterea in iubirea de Dumnezeu este nesfarsita, pentru ca iubirea este Nesfarsitul 

Dumnezeu. ( 1 In. 4, 16). Iubirea de aproapele este temelia zidirii iubirii. Iubite frate ! Cauta 

sa sporesti in tine iubirea duhovniceasca de aproapele: intrand in ea, vei intra in iubirea de 

Dumnezeu, pe portile invierii, pe portile Imparatiei Cerurilor. Amin.

Sfantul_Ignatie_Briancianinov-Despre_inselare

Trimiteți un comentariu

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.