marți, 28 ianuarie 2014

C a s a s u f l e t u l u i

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                                                Preot Ioan 
 Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere, de aceea patronul său îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea, bătrânul era hotărât să se retragă pentru a duce o viaţă mai liniştită alături de familie. Renunţa la un salariu bunicel dar prefera liniştea. Cu părere de rău pentru pierderea unui meşter aşa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul acceptă, însă nu mai punea suflet în ceea ce făcea. Chema ajutoare nepricepute şi folosea scânduri nepotrivite. Şi lui îi era ruşine de cum arăta ultima lucrare. Când în cele din urma o isprăvi, patronul veni să o vadă. Îi dărui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i: „Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!“ Tâmplarul rămase uimit. Ce mare ruşine! Dacă ar fi ştiut că îşi zideşte propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel. Aşa e şi cu noi. Ne construim vieţile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa care tocmai ne-am construit-o. Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită. Însă nu ne putem întoarce înapoi. Ia aminte! Tu eşti tâmplarul. În fiecare zi baţi un cui, aşezi o scândură sau ridici un perete. Viaţa e întocmai cum ţi-o clădeşti. Alegerea pe care o faci azi zideşte casa în care vei locui mâine. 
                                 Iubite credincios, 
Ştiind că scopul vieţii tale creştineşti este mântuirea, casa în care locuieşti zi şi noapte este bună, dar casa sufletului ţi-ai zidit-o?

Privind schiţa din dreapta, vezi idealul, iar dedesubt, pe următoarele trei pagini, priveşte schiţa de „construcţie spirituală“ şi analizează în ce stadiu te afli cu ea???  
 1. Să se ştie, că acei creştini care nu s-au cununat în Biserică, chiar dacă s-au cununat la Starea Civilă, trăiesc în nelegiuire, în 
desfrânare, sunt neplăcuţi lui Dumnezeu şi deci, fără cea de-a treia Sfântă Taină, respectiv cununia religioasă, nu se pot mântui.

 2. La cei care nu se roagă, nu postesc, nu merg la Biserică Duminica, nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc (cel puţin de patru ori pe an sau ori de câte ori ne-o cere conştiinţa), casa sufletului nu există, nu are decât temelia şi deci ei nu se pot mântui. 

 3. Aşa arată începutul casei sufletului la cei care doar se roagă, însă fără post, nu merg la Biserică Duminica, nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc; deci nici ei nu se pot mântui în starea aceasta. 

 4. Există o categorie de credincioşi care se roagă şi postesc cu osârdie, însă nu merg la Biserică, nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc şi, neavând acoperiş la casa sufletului, respectiv spovedania şi împărtăşania, nu se pot mântui nici ei.

 5. Întâlnim foarte des oameni care au credinţă, fapte bune, se roagă, postesc, vin Duminica la Biserică, însă le lipseşte tocmai esenţialul: spovedania şi împărtăşania. Deci, nici ei nu au acoperiş la casa sufletului şi în starea aceasta nu se pot mântui. 

 6. Aşa arată aproape terminată casa sufletului la credincioşii creştin ortodocşi care s-au şi spovedit, dar fiind în canon, încă nu s-au împărtăşit.


7.

Aşa arată casa sufletului la credincioşii  creştin ortodocşi care
îşi cunosc sensul vieţii lor:
MÂNTUIREA SUFLETULUI


                              Iubiţi credincioşi, 
 Intrând în casă la Zaheu-vameşul, Mântuitorul Hristos ne-a descoperit un lucru pe care cei mai mulţi oameni din zilele noastre nu-l cunosc, acela că „SENSUL VIEŢII NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA !“ 

- „Am venit să caut şi să mântuiesc pe cel pierdut“ (Luca 19:10), ba chiar ne-a îndemnat „Cu frică şi cu cutremur să lucraţi la mântuirea voastră“ (Filipeni 2:12). Ştiind însă că, aici pe pământ „Suntem călători şi pribegi ca toţi părinţii noştri“ (1 Cronici 29:15) şi deci, „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie“ (Evrei 13:14), să vă zidiţi „Casa Sufletului“, dar, „Lucraţi cât este ziuă (cât suntem în viaţă) căci vine noaptea (adică moartea) când nimeni nu mai poate să lucreze“ (Ioan 9:4) şi să ne silim să o terminăm, pentru că „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?“ (Matei 16:26). În vârful „Casei Sufletului“ se vede cum străjuieşte „Crucea Necazurilor“ 
- „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16:33). Asta înseamnă că suntem iubiţi de Dumnezeu, doar când le primim cu bucurie pe toate: cele bune şi cele rele, pe cele ştiute şi neştiute „Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de-ndoială“ (Filipeni 2:14): „Mulţumind, întotdeauna pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu“ (Efeseni 5:20). Să începem fiecare zi a vieţii noastre cu Dumnezeu (prin rugăciunile dimineţii, după ce am luat mai întâi anafură şi apă sfinţită) şi să o încheiem tot cu Dumnezeu (prin rugăciunile de seară). 
Să nu lipsim nici o Duminică de la Sfânta Liturghie
Să postim cel puţin Miercurea şi Vinerea (căci Miercuri L-au vândut şi Vineri L-au răstignit pe Iisus Hristos cărturarii şi fariseii). Să nu fie casă de creştin fără o candelă şi fără o icoană în fiecare cameră. Să spunem mai întâi Tatăl Nostru, de câte ori ne aşezăm la masă.  Să facem măcar o dată pe an Sfeştania casei. Să să nu lipsească Biblia de la căpătâiul nostru şi minunat ar fi dacă am citi în fiecare zi din Psaltire, un acatist, un paraclis şi câteva versete biblice. 
CEL MAI IMPORTANT ŞI ESENŢIALUL ESTE CA SPOVEDANIA SĂ O FACEM CU CONSECVENŢĂ CEL PUŢIN ÎN CELE PATRU POSTURI MARI ALE ANULUI (SFINTELE PAŞTI, SFINŢII. APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL, SFÂNTA MARIA ŞI CRĂCIUN). 
Să nu mai spunem niciodată: „ÎNCĂ NU M-AM SPOVEDIT PĂRINTE, SUNT PREA TÂNĂR (Ă)“, căci clipa morţii ne-a fost ascunsă de Dumnezeu şi moartea când vine nu ne întreabă ce vârstă avem. Ne ia, şi gata! Mergem la JUDECATĂ, mergem în veşnicie: ori în Veşnicia Raiului, ori în Veşnicia Iadului. Ar trebui să ne sperie cuvântul veşnicie. Omul este o „biserică îndumnezeită“, creată de Dumnezeu cu trup şi suflet (Sfântul Ignatie Brianceaninov). „Că voi sunteţi biserica lui Dumnezeu Celui viu“ (2 Corinteni 16:16). Şi într-adevăr privind mai sus, imaginea nr. 7 de la pagina 4, „casa sufletului“ seamănă grozav de mult cu o Bisericuţă. Deci, să ne ostenim a ne zidi „Casa Sufletului“ prin CREDINŢĂ, HAR ŞI FAPTE BUNE căci zice Domnul: „NU TE TEME DE CELE CE AI SĂ PĂTIMEŞTI. FII CREDINCIOS ( CREŞTIN ORTODOX) PÂNĂ LA MOARTE ŞI Î|I VOI DA CUNUNA VIEŢII“ (Apocalipsa 2:10). AMIN!
Trimiteți un comentariu

Lista mea de bloguri

Arhivă blog

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.