CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE DISCOTECĂ
Întrebare: Când va veni Hristos a doua oară, oare pe cine va ierta pe cei care şi-au pierdut nopţile şi sufletul în discoteci sau pe cei care au fost la Biserică în fiecare duminică???
Eu sunt ferm convins că-i va ierta pe cei care au mers la Sfânta Biserică. „BIBLIA (Fântâna Vieţii) ar trebui să fie în permanenţă deschisă, iar DISCOTECA (Gura iadului) să fie pentru totdeauna închisă“.
Preot Ioan
Iubiţi credincioşi,
Iisus Hristos a venit să ne aducă Sfânta Sa învăţătură, să ne descopere adevărul cu privire la Fiinţa lui Dumnezeu (adică faptul că Dumnezeu este Unul în Fiinţă dar întreit în Persoane) să ne cunoaştem sensul vieţii noastre pe pământ (respectiv mântuirea sufletului), să risipească lucrările întunericului şi ale Satanei. Dar cine este Satana? Cel mai bun arhanghel al lui Dumnezeu, care se numea Lucifer şi pe care astăzi adepţii lui îl numesc Satana, a vrut să fie adorat ca Dumnezeu, s-a răzvrătit împotriva Prea Sfintei Treimi. Însă imediat s-a transformat din înger luminos în înger întunecat şi s-a numit Satana. Dorinţa lui de a fi adorat ca Dumnezeu n-a uitat-o şi dea lungul veacurilor, a încercat să şi-o îndeplinească. Aşa a creat propria lui religie, religia lui Satana. Satanismul este adorarea lui Satana. În străinătate există „biserici sataniste“ oficiale şi legale. La noi în ţară 1 Despre discotecă nu există aşa ceva (şi Doamne fereşte, nici să nu fie), dar avem în schimb ceva asemănător DISCOTECA.
De ce doresc tinerii să meargă la discotecă?
În zilele noastre cei mai mulţi tineri merg la discotecă pentru că nu-şi cunosc sensul vieţii lor. Un asemenea tânăr (după cum spunea chiar el „fan al discotecilor“) mi-a destăinuit o frământare pe care o avea de mult în suflet: „Părinte, aş vrea să-mi spuneţi care-i menirea mea, de ce trăiesc pe lumea aceasta?“ Şi atunci i-am spus aşa: „Dumneata eşti un om care poartă chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Sufletul vine de la Dumnezeu şi se va întoarce tot la Dumnezeu care l-a creat, dar să fii atent că merge la judecată. Fiindcă ne naştem în lacrimi şi murim tot în lacrimi, pentru că un necaz ne lasă şi alte două ne iau în primire, viaţa fiind o vale a plângerii este un lucru foarte normal să întrebi de ce trăim. TRĂIM SĂ NE MÂNTUIM!“ Mântuire înseamnă îndumnezeire, ori nici vorbă despre aşa ceva la discotecă. Cei ce merg la discotecă îşi zidesc viaţa pe nisip, neştiind cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a spus: „Fără Mine nimic nu puteţi face“ (Ioan 15:5). Este foarte greu ca tinerii să fie convinşi de faptul că muzica rock este o „poartă spre iad”, fiindcă ascultând critica adusă acestui gen de muzică, ei se apără spunând că textele formaţiilor ai căror fani sunt nu au texte blasfemiatoare. Deşi am putea inventaria mii de fragmente din cântecele muzicii rock, în care este glorificat şi adorat Satana, ca un dumnezeu, spre relevanţă vom lua, ca un prim exemplu, cântecul lui Arthur Brown intitulat „ Lumina“:
....Sunt dumnezeul iadului de foc
Şi îţi voi transmite focul.
Te voi lua să arzi.
Cine altul poate fi „ dumnezeul iadului de foc“ decât Lucifer, mai marele dracilor, şi de ce nu ne cutremurăm de dorinţa lui de a ne transmite focul. Este vorba desigur de focul urii, al răzbunării, al nonconformismului, al desfrânării, al avortului, al perversiunilor sexuale, al crimei, al drogurilor, al beţiilor, al depărtării de Dumnezeu, care domneşte în DISCOTECI.
Aceşti tineri debusolaţi ar trebui să caute alt foc, căci aşa a spus Însuşi Iisus Hristos: „Foc am venit să aduc pe pământ“ (Luca 12:49).
Este vorba de focul credinţei celei adevărate (creştin ortodoxe), focul iubirii lui Dumnezeu, focul omeniei, al răbdării, al rugăciunilor şi al postului, focul participării Duminica la Sfânta Liturghie etc.
În timp ce noi, creştinii, ne folosim de puterea Sfintei Cruci, cei care cântă melodiile pe care le auzim în discoteci, se folosesc de crucea întoarsă invers sau de pentagramă (şi de multe bijuterii precum cercei sau brăţări cu semnul crucii inverse). Noi creştinii, avem ca imnuri şi muzică psalmodia şi muzica bizantină. Sataniştii au propria lor muzică: Heavy Metal, Death Metal, Black Metal..., unde îl glorifică în mod evident pe Satan ca dumnezeu, dorind ca toţi oamenii să îngenuncheze în faţa lui. Astfel prin muzica modernă, ei ademenesc, atrag noi adepţi la religia lui Satana. Tinerii fără să înţeleagă şi să cunoască multe lucruri, ascultând aceste cântece participă şi doresc ceremonii satanice. După cum a mărturisit un şef al sataniştilor (din Grecia) la o întrunire dedicată lui Apollo, el a fost ghidat spre satanism ascultând muzica Heavy Metal. Dar despre problema satanismului în muzica rock, să lăsăm însăşi muzica să ne vorbească.
1. O trupă de muzică Heavy Metal, AC/DC, în cântecul ei „Clopotele iadului“ spune:
„Eşti tânăr, dar vei muri.
Nu voi întemniţa pe nimeni.
Nu voi compătimi nici-o viaţă
Nimeni nu îmi va rezista.
Am clopotele mele şi
Te voi lua în iad.
Te voi lua.
Satana te va lua.
Satana te va lua.
Clopotele iadului...“
Iată cât de sigur se declară satana (cel „mincinos şi tatăl minciunii“, Ioan 8;44) că îi va lua în iad pe adepţii genului de muzică rock. Pentru a ne arunca în deznădejde el spune: „Nimeni nu îmi va rezista, te voi lua, te voi lua, Satana te va lua...“
2. Trupa „Flames“, în cântecul „Păzeşte-te de câinii războiului“ spune:
„Diavolul, domnul întunericului,
Îţi va da puterea
Să guvernezi pământul
Şi pe oamenii lui...
Pentru aceasta vino şi urmează fiara...
Păcat după păcat,
Să glorificăm pe satana,
Împăratul potrivnic lui Dumnezeu şi dumnezeu“
3. Formaţia „Led Zeppelin“ în cântecul lor „Scară spre cer“ cântă: „
...Dumnezeu m-a uitat,
Ţie îţi cânt dulce satana,
Toată puterea este a lui Satana,
Acesta ne va da 666,
Vreau să merg la diavolul“.
Aceeaşi formaţie a fost chemată în 1986 în faţa unui tribunal din California pentru că pe acelaşi disc a cântat mesaje precum:
„Eu trebuie să trăiesc pentru diavolul,
Nu fi prost cu diavolul,
Nu ai nici-o teamă de acesta,
Vreau ca Hristos să îngenuncheze înaintea lui Satana...
“ Iată cuvinte amăgitoare şi blasfemiatoare.
► Amăgitoare fiindcă noi nu trebuie să trăim pentru diavolul, ci pentru acela care S-a adus pe Sine Însuşi Jertfă, spre a ne împăca cu Dumnezeu, aşa după cum am promis în Taina Sfântului Botez (am promis că ne lepădam de satana şi de toată slujirea lui şi ne unim cu Hristos) şi cum se spune Duminica în Biserică la Sfânta Liturghie: „TOATĂ VIAŢA NOASTRĂ LUI HRISTOS DUMNEZEU SĂ O DĂM!“.
► Blasfemiatoare pentru că, dacă în vecii vecilor, olarul nu va îngenunchea înaintea oalei, zidarul înaintea spoielii de pe perete, cu atât mai mult Veşnicul, Atoatecreatorul (Dumnezeu Iisus Hristos) nu va îngenunchea înaintea creaturii sale (Satana). Nu aţi văzut ce scrie pe cruci:
„Is.Hr.Ni.Ka., adică Iisus Hristos ÎNVINGĂTOR !”
4. Un cântec al formaţiei „Rolling Stones“ intitulat „Simpatie pentru diavol“, şi care a devenit imn al sataniştilor, are următoarele versuri:
„Te rog lasă-mă să mă recomand
Sunt un duh al bogăţiei şi al senzaţiei
Am existat de mulţi, mulţi ani,
Am furat multor oameni
Credinţa şi sufletul.
Am existat când Iisus Hristos
Oare ce alte dovezi i-ar mai trebui cuiva pentru a se convinge de conţinutul muzicii rock?
Cei neştiutori nu pot discerne, nu pot separa adevărul de minciună. Adevărul este că satana este mulţumit când întâlneşte pe cineva care i se închină, este mulţumit că a furat credinţa şi sufletele multor oameni şi poartă numele de Lucifer. Minciună sfruntată este atunci când spune în versurile de mai sus că este un om, căci în fapt el este diavolul, şi blasfemie atunci când spune că păcătoşii sunt sfinţi. Dacă păcătoşii sunt sfinţi, ar însemna - ca o continuare logică a blasfemiei că Dumnezeu Preasfântul este prea preapăcătos. Considerăm că versurile de mai sus sunt mai mult decât suficiente, încât fiecare cititor binevoitor să se convingă că muzica din discoteci duce la moartea sufletelor noastre. Pentru o imagine cât mai clară iată câteva articole din ziarele naţionale despre adevărata faţă a discotecilor - n.a.
Copiii merg la discotecă înarmaţi cu şişuri şi cuţite
(Articol luat din Gazeta de Sud, Luni, 16.02.2004)
Jandarmii, inspectorii OIPC Gorj şi poliţiştii de la Serviciul de investigare a fraudelor au controlat, într-o noapte de sâmbătă spre duminică, zeci de magazine, BARURI ŞI DISCOTECI din Mătăsari, Drăgoteşti, Bolboşi şi Turceni... Peste tot, minorii puteau cumpăra alcool şi tutun, fără nici un fel de restricţii. De altfel, clientela era formată, în majoritatea barurilor, dar mai ales în discoteci, din tineri care aveau sub 18 ani. Din acest motiv două discoteci au fost închise, copiii fiind trimişi acasă.
TOT DE LA COPII, TRUPELE SPECIALE DE JANDARMI AU CONFISCAT ŞIŞURI, CUŢITE ŞI ROZETE.
„Arsenalul“ a fost aruncat pe podea, în momentul în care se desfăşura controlul, copiilor fiindu-le frică să nu fie prinşi cu arme albe asupra lor. (Oare părinţii ştiu cu ce umblă şi pe unde îşi petrec timpul liber copiii lor? Un lucru deosebit de grav este că în discoteci pot fi văzuţi copii de clasa a 4-a, care beau „cot la cot“ cu cei mari, şi printre ei şi câţiva preşcolari - n.a.)
Tragedia din discoteca Maxx Space
(Articol luat din Evenimentul Zilei, 22 Mai, 2002)
Discoteca Maxx Space a fost scena unui tragic accident în timpul concursului „Liceul anului“ soldat cu spitalizarea a patru elevi, între care şi Gabriela Moraru, care a murit pe 13 mai... (Dacă nu mergea la discotecă, Gabriela nu ar fi fost astăzi în mormânt, ci s-ar fi bucurat de marele dar pe care-l primise de la Dumnezeu, adică VIAŢA - n.a.).
Iubire între două cuţite (http:/www.vlg.sisnet.ro/arhiva/2879/Social/htm)
Dezamăgit în dragoste, S. Cornel din Tecuci îşi îneca amarul într-un bar. Să vezi ghinion: prietena lui a plecat la discotecă cu C. Nelu, un rival cu care îşi disputa de mai mult timp favorurile Cameliei. Încălzit de alcool şi cu gânduri de răzbunare, Cornel s-a dus acasă să-şi ia un cuţit spre a se răzbuna. Vasile, fratele lui Cornel hotărăşte să-şi ia şi el un cuţit şi amândoi l-au aşteptat pe Nelu să iasă din discotecă. Vasile i-a înfipt cuţitul în piept, iar Cornel în spate. Nelu a murit aproape imediat. Vasile şi Cornel au fugit, aruncând cuţitele într-un container de gunoi. Au fost prinşi şi condamnaţi la câte 17 ani de închisoare. De unde a pornit acest eveniment cu sfârşit tragic şi unde s-a încheiat este foarte clar: a pornit din DISCOTECĂ şi s-a încheiat pentru tânăra victimă, în mormânt, iar pentru cei doi fraţi, cu petrecerea anilor tinereţii în puşcărie (Dacă nu mergeau la discotecă, Nelu nu ar fi fost astăzi în mormânt, cei doi fraţi Vasile şi Cornel nu ar fi ispăşit ani grei de puşcărie, iar Camelia cine ştie pe unde o mai fi, poate tot la discotecă... - n.a.).
Raperii români se poartă după cum le dictează propriile versuri (http://www.gardianul.ro/index.php)
După 1990, au apărut în România influenţe ale unei muzici din ghetourile americane denumite rap. Acest cuvânt înseamnă „a vorbi prostii“. După cum scrie Vasile Dancu, muzica lor nu se rezumă doar la înjurături sau vulgaritate. Pentru ca să înţelegeţi mai bine de ce scriem despre „cultura de cartier“, vă reamintim că în ultimele luni, doi dintre idolii „băieţaşilor de cartier“ au fost implicaţi în scandaluri de trafic de droguri. Este vorba de Toader Şişu, membru al trupei „La Familia“, şi „Kagula“ de la R.A.C.L.A. De asemenea, în urma unui conflict care a avut loc la discoteca „Dumars“, din Regie, solistul trupei B.U.G. Mafia, poreclit „Uzzy“, a sărit la bătaie din cauza unei femei. Martorii au afirmat că „şi-a cam luat-o pe coajă“, însă a doua zi gaşca lui Uzzy ar fi rezolvat problema. Fără să-şi dea seama, comportamentele celor trei influenţează fanii. (Asta ca să nu mai vorbim de versurile lor, care denotă neruşinare şi subcultură. La aşa trupă, aşa fani! - n.a.).
Sexy-club la Băileşti
Nimeni n-ar fi crezut că va avea mare succes un bar de strip- tease în locul în care s-a născut Amza Pellea. În 1999, un întreprinzător a avut însă această iniţiativă, iar afacerea a demarat destul de puternic, polarizând atenţia întregii zone. Imediat după lansare, localul a strâns aproape toţi sătenii care erau miraţi că în localitatea lor se poate petrece aşa ceva. Femeile în vârstă, erau alungate din cârciuma cu bară pentru strip-tease. Acum lumea s-a obişnuit deja, iar patronul localului de pe Strada Victoriei îşi câştigă banii de la şoferii de tir care tranzitează localitatea. Fetele dansează deja numai la cerere, iar în restul timpului localul arată ca un birt normal. Mai ales ziua, când sătenii se duc să bea o ţuică de prune şi să mai discute. (Într-adevăr răul polarizează şi produce repede obişnuinţă, mai ales unde sunt uneltele satanei: fete dezbrăcate şi băutură - n.a.).
Striptizzzzzzz, neică!
La Costeştii de Buzău, fix între şcoală şi biserică, şade la loc de cinste şi cu ieşire la şosea clădirea discotecii „HT“. Construcţia, un adevărat complex comercial, proaspăt văruit într-o culoare pastelată, dotată cu magazin mixt, este ceva mai mare decât mica şcoală părăginită. Dacă vorbeşti cu oamenii care stau „la ocazie“ chiar în faţa discotecii, te lămureşti: în satul Costeşti se face strip-tease. Unul dintre bărbaţi zice că n-a fost niciodată „la bară“ să le vadă pe fete, pentru că „nu se cuvine“. Şi râde, cu înţeles. (Acesta era un om cu frică de Dumnezeu care ştia Cuvântul pe care L-a spus Iisus Hristos în Predica de pe Munte: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult «Să nu săvârşeşti curvie». Eu însă vă spun vouă: că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit curvie cu ea în inima lui“ - Matei 5:27-28 - n.a.). Celălalt însă nu are nici un fel de reţineri: „Da, dom’le, vin fete care se dezbracă şi dansează. Ce-i rău în asta?“ Nimic! E chiar foarte bine, zic oamenii, că la această formă de manifestare „culturală“ a ajuns lumea satului. Numai că te aşteptai să stai de vorbă cu ţăranul din cărţi, cel cu spiritul pur şi vorba înţeleaptă, izvor nesecat de bună-cuviinţă etc. Dar, după cum spune barmaniţa discotecii, la Costeşti nu vin doar tinerii din sat, ci şi oameni din Buzău, Urziceni, Mizil, doar pentru distracţia „atroce“ pe care o oferă „HT“-ul. Vineri, sâmbătă şi duminică, între orele 22.30 si 4.00-5.00 dimineaţa, muzica duduie în încăperea de la etaj, sub atenta supraveghere a lui DJ Andrei, venit special de la Buzău. Intrarea este 20.000 de lei, indiferent de sex, vârstă sau etnie. În drum spre camera de dans, poţi lua o gustare în cochetul restaurant de la parter. Şi lumea se înghesuie (la Biserică nu se înghesuie, deşi este intrarea liberă) pentru că discoteca „HT“, deşi se află pe-o uliţă dintr-un sat, nu e cu nimic mai prejos decât suratele ei citadine. În plus, căruţele care trec prin faţa stabilimentului conduse de ţărani în picioare, cu paltoane şi căciuli din blană de miel, dau o notă inedită serilor dansante. Iar pentru cei care, la un pahar în plus, încep să aibă remuşcări pentru plăcerile lumeşti (mai bine zis diavoleşti) la care se dedau, există ceva mai la deal, crucea bisericii. Afară, strălucirea ei pare a concura cu luminile discotecii, pentru că părintele a învelit-o în neon fluorescent, ca s-o vadă toată lumea, chiar şi în întunericul nopţilor pline de păcate.
Rromii şi jandarmii condamnă violenţa
(Cotidianul Investigaţii, 13-19 noiembrie, 2003, htm) Reprezentanţii rromilor condamnă comportamentul violent al persoanelor din rândul acestei etnii care au omorât în bătaie un jandarm ce încerca să aplaneze un conflict izbucnit într-o discotecă din Târgu-Jiu, se arată într-un comunicat remis luni, semnat de deputatul Mădălin Voicu şi comandantul Jandarmeriei Române, generalul Anghel Andreescu. Reprezentanţii rromilor au avut luni o întâlnire cu conducerea Jandarmeriei Române, prilej cu care s-a reafirmat dorinţa celor două părţi de a se respecta prevederile Protocolului de parteneriat încheiat la 8 martie. Totodată, cele două părţi şi-au exprimat „încrederea că asemenea fapte reprobabile nu se vor repeta şi că toate segmentele comunităţilor locale vor înţelege că jandarmii sunt apărători ai ordinii, ai liniştii publice, ai drepturilor tuturor cetăţenilor, şi că de modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile cu care sunt învestiţi prin lege depinde siguranţa fiecăruia şi a tuturor“, se mai arată în comunicat. Jandarmul George Marchiş, rănit în timpul altercaţiei de la discoteca Vox din Târgu-Jiu, a murit în noaptea de duminică spre luni, în Secţia de terapie intensivă a Spitalului de Urgenţă Floreasca din Bucureşti. George Marchiş avea 23 de ani, era orfan şi avea doi fraţi mai mici. Era din Baia Mare şi urma să fie eliberat din armată peste trei luni. (Până una-alta cei doi frăţiori ai jandarmului George Marchiş îl aşteaptă degeaba. A murit... într-o discotecă... - n.a.).
Topless pe podiumul discotecilor
(Viaţa Liberă, cotidian independent, articol de Laura Gurău) Potrivit unui ordin ministerial, discotecile de pe litoral (cu excepţia celor din staţiunea Costineşti) au fost obligate să funcţioneze doar până la ora 1,00, pentru a nu-i deranja pe turiştii români şi străini aflaţi la odihnă. Discotecile erau deschise până la 4 dimineaţa, tinerii preferând să vină la dans după ora 24,00. Concursurile din discoteci, iniţiate de DJ, au scandalizat o bună parte din turişti: fetele (în mare parte minore) făceau topless pe podium, iar bărbaţii le încurajau de pe margine, pe jumătate dezbrăcaţi. Cele mai multe dintre discotecile litoralului românesc sunt considerate cuiburi ale proxeneţilor, consumatorilor şi traficanţilor de droguri. (Aşa fiind, oare părinţii acestor copii nu ştiu cu ce ocupă copiii lor la discotecă? Nu au teamă că la „Înfricoşata Judecată“ vor răspunde amarnic, nu numai de păcatele lor, dar şi pentru lipsa de educaţie religioasă din aceste suflete pierdute? PÂRINŢI INCONŞTIENŢI! DE TREI ORI VAI! - n.a.).
Striptease la înălţime
În staţiunea Eforie Nord, de exemplu, pe o distanţă de numai 200 de metri, funcţionează nu mai puţin de patru discoteci, la etaj, pe nişte esplanade special amenajate. Chiar dacă nu te aflai în mijlocul dansatorilor, de pe o terasă apropiată, puteai să iei foarte uşor „pulsul“ distracţiei de la etaj. Fete a căror vârstă nu depăşea, cu siguranţă, 18 ani, urcau pe podium cu o „lejeritate“ debordantă şi, la îndemnul DJilor (iniţiatori de concursuri „fierbinţi“), se dezbrăcau în ritmurile unei melodii special alese, şi care anunţa (pentru cunoscători) că a început concursul de striptease. Atmosfera din discotecă „exploda“ pur şi simplu. Băieţii îşi scoteau hainele de pe ei, mişcau haotic din cap, cu pletele pe umeri, iar fetele (chiar dacă nu erau în competiţie) se despuiau fără nici un fel de reţinere. Drept recompensă, câştigătoarele concursului de striptease (şi de dans) primeau câte un cocteil (băutură alcoolizată) în valoare de 200.000 de lei şi beneficiau de intrare gratuită în discotecă, în următoarele seri... (Aceste tinere care smintesc lumea dezbrăcându-se cu o „lejeritate“ debordantă, şi băieţii care „se despuiau fără nici-un fel de reţinere“ mai sunt pentru părinţii lor „nădejdea zilei de mâine“ şi vor avea ei vreodată familie binecuvântată de Dumnezeu??? Îmi spunea bunica mea că în ţara noastră, mai demult, exista o floare foarte frumoasă care se numea „RUŞINEA FETII“. Astăzi, această plantă a dispărut, probabil odată cu neruşinarea fetelor din zilele noastre. Unde mai pui că şi băieţii sunt la fel de neruşinaţi şi fără frică de Dumnezeu şi de porunca lui cea sfântă: „SĂ NU FII DESFRÂNAT!“ - n.a. ).
Discoteca bărbaţilor goi
La ora 22,00, ora deschiderii discotecilor de pe litoral, zeci de tineri luau cu asalt intrările, trecând peste bodyguarzi. După primele melodii şi beri consumate, adolescentele se căţărau deja pe boxe şi parapeţi, dansând lasciv în faţa partenerilor. Nici băieţii nu se lăsau mai prejos. În numai câteva minute, se dezbrăcau şi ei în înghesuială fără ca cineva (de la paza şi protecţie, de la poliţie) să le atragă în vreun fel atenţia ori să-i oprească. Mai mult, melodiile alese de DJ, cu versuri obscene, înfierbântau, la maximum, atmosfera din discotecă. În Eforie Nord, într-una din discotecile de pe malul mării, se ştie că, după ora 22.30, bărbaţii dansează goi. În cursul zilei, zeci de anunţuri făcute la microfon prin staţii, anunţau turiştii despre „senzaţiile tari“ pregătite pentru doamne şi domnişoare. Seara, în toiul dansurilor erotice, bărbaţii începeau să facă striptease. Petrecerea, cu goliciuni, muzica de toate felurile, fete „obraznice“, stroboscoape, beri şi cocteiluri, se întindea de fiecare dată până dimineaţa, în zori... Un bodyguard de la o discotecă din Eforie Nord, care munceşte pe litoral de cinci ani de zile, a spus că îi ştie pe „peşti“ de când a început să lucreze. Ştie că în discotecă se vând şi se consumă droguri, ştie că cele mai multe dintre fete intră în filiera prostituţiei. „Pe multe dintre aceste fete nu le mai vedem pe litoral după ce încap pe mâna proxeneţilor. Dispar fără urmă. Este posibil ca ele să fie vândute ori sechestrate. Nici poliţia nu le mai poate găsi...“, a spus acesta.
Manele ieftine ca parizerul
– subcultură (Viaţa Liberă, cotidian independent, articol semnat de Laura Gurău) Impresarul orădean Tudor Ardelean, colaborează cu două case de producţie, însă vrea să-şi deschidă cât mai repede propriul studio de înregistrări. De ce ai nevoie în viziunea sa pentru a ajunge artist? În primul rând de talent, crede Tudor, apoi de muncă, ambiţie, puţină şansă şi... de coloană vertebrală (moralitate) care „de cele mai multe ori lipseşte, din păcate“. Paradoxal, declara Tudor Ardelean, la public prind cel mai bine genurile proaste: „Asta deoarece există un anumit vid în muzica românească, creat de cei care au venit nechemaţi în această artă, care treptat s-a transformat în industrie“. (Pe fondul lipsei de cultură, s-a dezvoltat o dragoste explozivă pentru manele şi s-a uitat ce înseamnă valoarea. Pentru impresarul bihorean, manelele se aseamănă cu parizerul: amândouă ieftine şi de calitate îndoielnică. Această muzică le gâdilă auzul şi le ia minţile!).
„Vroiam să mă dau şmecher în faţa fetelor“
( www_Per Tu_ro.)
A.P., 24 de ani, cu o situaţie materială bună (părinţii sunt patroni), se droghează de trei ani. „Am început sa fumez marijuana cu prietenii afară, pe lângă bloc“, povesteşte el „Cineva ne oferise gratis o ţigară şi toţi am fost curioşi să vedem cum este. Unii nu s-au simţit prea bine şi n-au vrut să mai încerce, dar eu şi alţi doi prieteni am încercat şi alte droguri. Sper că nu mă întrebaţi de ce. Vroiam să fiu conducătorul tuturor, să mă dau şmecher în faţa fetelor. Odată, la discotecă, am luat ecstasy şi am dansat toată noaptea fără să simt oboseala. Începuse să-mi placă. Fiindcă ai mei aveau bani, îmi permiteam să cumpăr droguri din când în când. Am luat heroina şi am fumat-o. Pe urmă, ca să arăt că pot şi eu să fac la fel ca prietenul meu şi fiindcă eram curios să văd ce se întâmplă, mi-am injectat-o. Asta s-a întâmplat acum vreo doi ani. De atunci am început să-mi injectez heroina mai des. Mă gândeam mereu la droguri, cum să fac rost de banii din ce în ce mai mulţi care îmi trebuiau pentru doze. Începuse să-mi fie rău dacă nu îmi luam doza. Aveam dureri musculare mari şi nu puteam să fac nimic. De frica următoarei crize, ajunsesem să iau heroină foarte des. Nu mai puteam să trăiesc în felul acesta. Atunci, le- am spus părinţilor şi am ajuns la doctor. Am început să merg şi la psihoterapie. Acum sunt sub tratament şi mă simt foarte bine. Îmi doresc din toată inima să pot renunţa definitiv la droguri“, povesteşte tanarul pentru care stupefiantele pareau un cosmar
,PENTRU CEI CARE VOR SA INCERCE LE SPUN CA PENTRU CATEVA ORE DE DISTRACTIE BETON , NU MERITA SA ITI STRICI SANATATEA...
Inventarul drogurilor
(www_PerTu_ro.Victor POP)
Cocaina sau coke, cum mai este denumită de către consumatori, are un efect excitant, urmat de depresie. Este o pudră albă, obţinută din frunza arborelui de coca din Anzi. Uneori este injectată, dar cel mai adesea se prizează cu ajutorul unui tub. Canabisul uscat se amestecă cu tutun, se rulează în ţigări şi se fumează. Poate provoca bronşite şi alte tulburări respiratorii, putând duce la cancer pulmonar. Marijuana se extrage din orice parte a cânepii indiene. Ca şi haşişul, un alt stupefiant produs din florile canabisului, generează o stare de beţie, însoţită de râs nestăpânit şi convulsiv. Reacţiile de dezorientare persistă mai multe săptămâni după fumat. L.S.D. (acidul lisergic din „cornul secarei“) se prezintă sub formă unui lichid incolor, inodor, sau sub formă de pudră şi mici pilule. De asemenea, se poate afla impregnat pe timbre poştale şi fluturaşi adezivi. Produce tremurături ale mâinilor, frisoane şi greţuri. La scurt timp apare depresia psihică, ameţeala şi chiar accese de panică. Heroina este extrasă din morfină. Injectată venos, poate provoca pneumonie şi alte efecte secundare: hepatita virală, malnutriţie, pierderea greutăţii, iar prin supradozare poate interveni o severă depresie respiratorie, cauzatoare de moarte. Ecstasy se găseşte sub forma de tablete sau capsule diferit colorate. Efectul drogului, aşa numita „călătorie E“, este descris de către consumatori în termenii cei mai favorabili: începi să iubeşti pe toată lumea şi toată lumea te iubeşte. Drogul modifică percepţia, în special a muzicii. Foarte periculoasă este considerată creşterea temperaturii corporale, asociată cu deshidratarea. Consumatorii de Ecstasy dansează timp îndelungat, consumând energia echivalentă unei alergări de 100 km, fără să simtă epuizarea şi setea, astfel că nu mai pot fi salvaţi, datorită colapsului termic. Drogul acesta provoacă distrugeri ireversibile în creier.
Drogurile sau moartea albă Raymond Carter:
„A CONSUMA DROGURI NU ESTE ALTCEVA DECÂT O SINUCIDERE ÎN MAI MULTE ETAPE: UN FEL DE SINUCIDERE ÎN SERIAL“
Copiii din femeile care au consumat droguri în perioada de sarcină se pot naşte morţi sau cu numeroase malformaţii: picioare strâmbe,absenţa unor membre, cerul gurii sau gura despicată şi alte malformaţii interne. Adolescenţii şi tinerii care consumă droguri sunt potenţiali delincvenţi, deoarece dependenţa şi duritatea sindromului de abstinenţă (sevrajul) îi determină să apeleze la orice căi pentru a obţine banii necesari procurării drogului. Primul pas (după vinderea obiectelor personale, furtul banilor şi a obiectelor de valoare din casă) este angrenarea în micul trafic stradal şi în furturile din buzunare, după care urmează furturile din maşini, tâlhăriile şi infracţiunile comise cu violenţă. Categoria drogurilor cuprinde, în mod generic o mare diversitate de substanţe lichide, solide şi gazoase, precum medicamentele (amfetaminele şi barbituricele, în special), alcoolul, ţigările, dar şi cele unanim recunoscute ca fiind ilegale (heroina, cocaina, L.S.D. etc.): tutunul, alcoolul, amfetaminele, cocaina, frunzele de coca, opiul şi derivaţii săi, morfina, codeina, heroina, barbituricele, tranchilizantele, L.S.D., Ecstasy.
Diferenţa dintre drog şi rugăciune
Omul, prin firea lui, încă de la începuturile sale, a fost şi este un căutător, un aspirant către mai bine, către mai sus, către absolut. Aşa cum spune unul dintre colaboratorii noştri (preot): „Persoanele care se droghează, sunt nişte căutători, însă nu ştiu pe cine caută şi ca atare să nu trebuie să se oprească aici! Pentru că aici nu vor găsi niciodată acel ceva după care tânjesc (pe Dumnezeu). Pe de altă parte, drogul este limita extremă - limita între viaţă şi moarte. Unii consumatori de droguri aleg această cale în semn de protest. Ca o revoltă, ca un «nu» spus lumii acesteia. De ce? Pentru că oamenii au ajuns ca nişte roboţi, care trăiesc într-un cadru de viaţă străin de viaţă şi asta numai din cauza lipsei de: nădejde, dragoste şi credinţă „fierbinte“ în Domnul Nostru Iisus Hristos”. Efectele drogului sunt stări de falsă fericire. Sunt scenarii subtile şi periculoase create de diavoli, cu multă minuţiozitate. Înşelătoria merge până acolo încât una dintre substanţele deosebit de periculoase, din categoria drogurilor, se numeşte chiar „pudra îngerilor“. Se poate numi şi aşa, dar este o denumire incompletă. Corect ar fi să i se spună
„PUDRA ÎNGERILOR NEGRI sau A DIAVOLILOR“.
Până la un punct, duhurile întunericului oferă stări asemănătoare cu cele pe care le dă rugăciunea. Îi oferă consumatorului de droguri, posibilitatea de a „escalada“ treptele falsului Rai, după care victima se prăbuşeşte în adâncul întunericului. Aici îl aşteaptă stări cumplite de depresie, anxietate, confuzie, delir, asociate cu dureri fizice greu de suportat. Modalitatea de a ieşi din acest Iad? Încă o doză! Şi încă una! Până când organismul cedează şi sufletul se pierde pentru totdeauna în cazul în care decesul survine în urma administrării unei supradoze. Toxicomanii, în momentele lor de luciditate, ar trebui să se gândească la faptul că trupul acesta piere, sufletul însă niciodată. Şi dacă pentru a calma durerile trupeşti putem lua un medicament, pentru durerile sufleteşti nu există decât rugăciunea. Iar durerile sufleteşti sunt infinit mai mari decât cele ale trupului! Ce va face bietul suflet în Iad, când forţele întunericului se vor dezlănţui şi vor năpădi asupra lui? Ce poate face atunci? Atunci când nici măcar nu se mai poate muri? Alternativă nu există. E doar atât - chinul veşnic... Acolo nu se mai poate lua încă o doză pentru a deveni din nou „fericit“. Calea drogurilor începe cu efecte psihice „înălţătoare“ (înalta percepţie a sunetelor şi culorilor, starea de beatitudine şi chiar transă) şi sfârşeşte cu efecte psihice şi fizice dezastruoase. Drogul te scoate dintr-o stare de normalitate, sau de tulburare, te introduce în lumea falsei bucurii, după care te aruncă cu brutalitate în cumplitele chinuri ale iadului afectând atât sufletul, cât şi trupul. Rugăciunea, însă, îţi oferă adevărata bucurie şi stabilitate, adevărata putere. Efectele rugăciunii vor fi întotdeauna minunate. Aici există „lumina cea adevărată... şi duhul cel ceresc“. La capătul rugăciunii nu vom întâlni niciodată anxietate, panică şi depresie. Aici ne aşteaptă: „credinţa, nădejdea şi dragostea“... Toxicomanii care au încercat şi varianta rugăciunii s-au regăsit, şi-au eliberat sufletul şi au călcat în picioare arvuna dată iadului prin consumul de ierburi ale diavolului. Tot ei au spus că: „drogul este o minciună, rugăciunea este adevăr“.
Despre rugăciune şi efectele ei ne vorbeşte şi monahul Agapie Criteanu, în cartea sa „Mântuirea păcatelor“: „...Şi de afli o cât de mică plăcere în viaţa aceasta, ea nu este statornică până la sfârşit, ci toată îndulcirea ei se sfârşeşte cu necaz şi suferinţă. Numai mângâierea lui Dumnezeu rămâne pururea, că nu este cu putinţă să se schimbe în amărăciune, nici mângâierea cea duhovnicească să se întoarcă în dureri şi pedeapsă...“. Prin rugăciune curată chiar şi durerile fizice dispar, chiar şi bolile necruţătoare se topesc. De ce? Pentru că: „CE E CU NEPUTINŢĂ LA OAMENI E CU PUTINŢĂ LA DUMNEZEU“.
Iubiţi credincioşi,
Discoteca este o „ciumă spirituală groaznică“ pentru toate satele , comunele şi oraşele acestei ţări cu un popor încreştinat cu 1964 de ani în urmă de Sfântul Apostol Andrei. Un preot numea sugestiv discoteca: „Cloaca dracilor“. Discoteca, stadionul de fotbal, cârciumile, barurile, cazino-urile..., sunt îndeletniciri necreştineşti, fiindcă au menirea de a ne face să-L uităm pe Dumnezeu. Discoteca deschide porţile iadului (prin păcatele care se săvârşesc acolo) iar Sfânta Biserică Ortodoxă deschide porţile Raiului prin Sfintele Taine care se săvârşesc în ea. Discoteca este mai mult decât o înşelăciune, este o beţie a înşelăciunii, pentru că cei ce merg acolo, cad în „şanţul patimilor şi în „noroiul necurăţiei,“ gustă din roadele păcatelor şi astfel îl scot pe Hristos din sufletele lor. Sfânta Biserică Ortodoxă poate fi numită locul unde se întâlneşte cerul (Dumnezeu) cu pământul (oamenii), iar discoteca poate fi numită locul unde se întâlneşte iadul (Satana) cu pământul (oamenii). Nimeni nu se poate juca cu satana, deoarece există fie că vrem sau nu. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu muzica. Nici cel care fredonează, nici cântăreţul, nici membrii formaţiei, ori în cele din urmă nici cei care ascultă sau cred fără să bănuiască despre ce este vorba, sau folosesc simboluri şi cuvinte satanice, nu sunt scutiţi de lucrarea diavolului. Diavolul îl influenţează pe om şi acţionează asupra lui. După cum spun psihologii orice imagine sau afiş influenţează subconştientul sau inconştientul, fie că vrem sau nu. Este destul de greu ca tinerii să fie convinşi de faptul că muzica rock este o „ poartă către iad “deşi ar fi de ajuns să amintim că prin această muzică este promovată nu virtutea, ci libertatea dezmăţată, este promovată dragostea libertină, este promovată patima (beţiei, fumatului, violenţei, mândriei, răzbunării... şi de foarte multe ori crima...). Trist lucru este că în noaptea Sfintelor Paşti unii tinerii merg la discotecă şi apoi vin la Biserică să ia Sfintele Paşte. Minunat ar fi dacă discotecile ar fi închise în acea noapte şi să se ştie că, adevăratul creştin este acela care participă cu tot sufletul la Sfânta Liturghie din noaptea Paştilor. După cuvântul Sfântului Serafim de Sarov, trebuie să trăiţi în lume dar fără să fiţi din ea şi ca atare, întipăriţi în sufletul dumneavoastră îndemnul meu preoţesc: Mergeţi la Biserică duminica! Abandonaţi discotecile, barurile, drogurile, ţigările, desfrânările, beţiile, destrăbălările, şi să nu uitaţi nici cuvintele lui Nicolae Iorga: În viaţă pierzi ani, iar când mori mai ceri o clipă!
BIBLIOGRAFIE: Arhimandritul Nectarie Moulatsioti, Despre farmece şi cum pot fi dezlegate ele, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003; Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Dicţionar Enciclopedic de conştiinţe religioase, Editura Diecezana, Caransebeş,2001; Drogule, citeşte colea, httm Gazeta de Sud, luni, 16. 02. 2004. 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu