BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas şi din paşii zilei tale un mers, şi nu o împleticire? (C. Noica)
Un cuvânt este un arbore. Că s-a născut pe pământul tău ori că a căzut ca o sămânţă din lumea altora, un cuvânt, este un cuvânt. (C. Noica)
Oamenii te iartă dacă faci rău, dar nu te iartă dacă eşti fericit. Răzbunarea reprezintă doar setea de justiţie rămasă în stadiul sălbăticiei.
Am dat cuiva bogăţia unor gânduri şi m-am întors în sărăcia mea. Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul simţ românesc: „Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă”. Însetează-l întâi. Pune-l în situaţia de a ţi-o cere. Şi pe urmă spune-i - dacă ai de spus ceva.
Înţelepciunea? Este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie, echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţa, firea ei, dar nu de adevărul ei.
Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât.
Oamenii se definesc după felul cum se pierd.
Spaima de a fi părăsit numai muzica ţi-o dă cu adevărat. Toată viaţa noastră morală începe aici: între fiul risipitor şi fratele lui.
Ne pierdem şi ne căim sau ne păstrăm şi ne împietrim inima. E rău să nu asculţi, dar e la fel de rău să asculţi şi să ţi minte.
Văzul conspiră cu auzul pentru a-l face pe om conştient de ordinea care-l înconjoară, adică de propriul său prizonierat. Prin formaţia sa, „dor” are în el ceva de prototip: este o alcătuire nealcătuită, un întreg, fără părţi, ca multe alte cuvinte româneşti cu înţeles adânc şi specific. Reprezintă o contopire şi nu o compunere. S-a contopit în el durerea, de unde vine cuvântul, cu plăcerea, crescută din durere, nici nu pricepi bine cum.
Nu există fericire curată decât după 60 de ani, când nu mai vrei nimic, când nici un calcul impur (folosirea celorlalţi) nu te mai încearcă şi când totul e permis şi totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei.
Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul. Există şi unii oameni care, din păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste. Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi.
Singura salvare a învinşilor este de a nu spera în salvare.
Răzbunarea este întotdeauna plăcerea unei minţi slabe şi înguste.
Cel vinovat nu trebuie să se bizuie pe încetineala care vine cu pedeapsa. Rar s-a întâmplat ca vinovatul să scape nepedepsit.
Fericirea constă în a lua hotărâri bune; a avea simţuri bune şi sănătate trupească; reuşita în ceea ce întreprinzi; reputaţia printre oameni şi abundenţa de bani şi a bunurilor folositoare pentru viaţă. (Platon)
Viaţa e plină de frumuseţe. Observ-o! Observă albinele, copiii, miroase ploaia şi simte vântul. Trăieşte-ţi viaţa la întregul ei potenţial şi luptă pentru visele tale. (Ashley)
Bucuria omului e omul. Între ei se înfiripă prietenia, care umple cel mai întins deşert al sufletului nostru. A iubi şi a fi iubit, iată taina fericirii. Iubesc oamenii frumoşi, oamenii care iubesc viaţa. Aceşti oameni sunt calzi, minunaţi, emană o energie care te magnetizează. Aş vrea să cred că cea mai mare parte a celor de lângă noi sunt aşa, altfel, deziluzia e din ce în ce mai mare. Timpul este singurul critic fără ambiţie. (John Steinbeck)
Experienţa este singura profeţie a omului înţelept. (Alphonse de Lamartine)
E mult mai uşor să ierţi un duşman decât să ierţi un prieten. (William Blake)
Cei slabi nu vor putea niciodată să ierte. Iertarea este calitatea celor puternici. (Mohandas Gandhi)
Am întâlnit mulţi oameni frumoşi. Îi recunoşti uşor. Nu e vorba de trăsături fizice, e vorba despre acea împlinire sufletească ce pare a le inunda sufletul. În compania lor ai mereu zâmbetul pe buze. Nu te uita în urmă, ci priveşte cu îndrăzneală tot ce ţi-a hărăzit soarta. Mergi înainte cu bucurie, adună-ţi toate puterile, pentru a alege binele din tot ce vei avea de înfruntat. (Rabindranath Tagore)
Iertaţi-vă duşmanii, dar nu le uitaţi numele. (John F. Kennedy)
Dragostea este cea care îi face pe doi să stea unul lângă altul atunci când este suficient loc. Dragostea este ceea ce-l face pe om să creadă că e frumos când nimeni altul nu-l vede astfel. Firea omului fuge de singurătate şi caută totdeauna un sprijin, care nu este mai dulce decât inima unui prieten. (Cicero)
Fericit sau nefericit, omul are nevoie de alt om, căci nu trăieşte decât pe jumătate dacă trăieşte doar pentru el.
Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea să nu le atingem, dar ne pot călăuzi în viaţă. Eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; eşti înţelept dacă şti care jumătate!
Succesul nu este niciodată final, iar înfrângerea nu este niciodată fatală; ceea ce rămâne, în ultimă instanţă este curajul.
Poţi pierde bani sau poţi pierde un prieten, dar dacă ţi-ai pierdut curajul şi speranţa – ai pierdut aproape totul. Cei care sunt încurajaţi reuşesc cele mai multe; cei asupriţi reuşesc ceva mai puţin; cei neglijaţi reuşesc cel mai puţin.
Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele. (George Eliot)
Zâmbetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie. Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni, dar nu toţi prietenii sunt buni. Vei întâlni oameni care te vor uita. Vei uita oameni pe care i-ai întâlnit. Dar uneori întâlneşti oameni pe care nu îi poţi uita. Aceia sunt prietenii tăi. Nu planta copacul tristeţii în inima ta. Reciteşte în fiecare dimineaţă cartea bucuriei. (Omar Khayyam)
A învăţa să înţelegi lucrurile cele mai mărunte care se petrec în fiecare zi înseamnă a învăţa să prinzi sensul cel mai profund al vieţii. (Alba de Cespedes)
A fi tu însuţi într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva, este cea mai mare realizare. Adevărata putere a omului nu este nici puterea muşchilor şi nici cea a minţii, este puterea iubirii. Viaţa pe pământ ne arată că absolut totul este trecător şi perisabil. Am venit pe pământ să învăţăm să iubim necondiţionat, aceasta este averea noastră pentru veşnicie.
Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas şi din paşii zilei tale un mers, şi nu o împleticire? (C. Noica)
Un cuvânt este un arbore. Că s-a născut pe pământul tău ori că a căzut ca o sămânţă din lumea altora, un cuvânt, este un cuvânt. (C. Noica)
Oamenii te iartă dacă faci rău, dar nu te iartă dacă eşti fericit. Răzbunarea reprezintă doar setea de justiţie rămasă în stadiul sălbăticiei.
Am dat cuiva bogăţia unor gânduri şi m-am întors în sărăcia mea. Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul simţ românesc: „Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă”. Însetează-l întâi. Pune-l în situaţia de a ţi-o cere. Şi pe urmă spune-i - dacă ai de spus ceva.
Înţelepciunea? Este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie, echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţa, firea ei, dar nu de adevărul ei.
Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât.
Oamenii se definesc după felul cum se pierd.
Spaima de a fi părăsit numai muzica ţi-o dă cu adevărat. Toată viaţa noastră morală începe aici: între fiul risipitor şi fratele lui.
Ne pierdem şi ne căim sau ne păstrăm şi ne împietrim inima. E rău să nu asculţi, dar e la fel de rău să asculţi şi să ţi minte.
Văzul conspiră cu auzul pentru a-l face pe om conştient de ordinea care-l înconjoară, adică de propriul său prizonierat. Prin formaţia sa, „dor” are în el ceva de prototip: este o alcătuire nealcătuită, un întreg, fără părţi, ca multe alte cuvinte româneşti cu înţeles adânc şi specific. Reprezintă o contopire şi nu o compunere. S-a contopit în el durerea, de unde vine cuvântul, cu plăcerea, crescută din durere, nici nu pricepi bine cum.
Nu există fericire curată decât după 60 de ani, când nu mai vrei nimic, când nici un calcul impur (folosirea celorlalţi) nu te mai încearcă şi când totul e permis şi totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei.
Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul. Există şi unii oameni care, din păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste. Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi.
Singura salvare a învinşilor este de a nu spera în salvare.
Răzbunarea este întotdeauna plăcerea unei minţi slabe şi înguste.
Cel vinovat nu trebuie să se bizuie pe încetineala care vine cu pedeapsa. Rar s-a întâmplat ca vinovatul să scape nepedepsit.
Fericirea constă în a lua hotărâri bune; a avea simţuri bune şi sănătate trupească; reuşita în ceea ce întreprinzi; reputaţia printre oameni şi abundenţa de bani şi a bunurilor folositoare pentru viaţă. (Platon)
Viaţa e plină de frumuseţe. Observ-o! Observă albinele, copiii, miroase ploaia şi simte vântul. Trăieşte-ţi viaţa la întregul ei potenţial şi luptă pentru visele tale. (Ashley)
Bucuria omului e omul. Între ei se înfiripă prietenia, care umple cel mai întins deşert al sufletului nostru. A iubi şi a fi iubit, iată taina fericirii. Iubesc oamenii frumoşi, oamenii care iubesc viaţa. Aceşti oameni sunt calzi, minunaţi, emană o energie care te magnetizează. Aş vrea să cred că cea mai mare parte a celor de lângă noi sunt aşa, altfel, deziluzia e din ce în ce mai mare. Timpul este singurul critic fără ambiţie. (John Steinbeck)
Experienţa este singura profeţie a omului înţelept. (Alphonse de Lamartine)
E mult mai uşor să ierţi un duşman decât să ierţi un prieten. (William Blake)
Cei slabi nu vor putea niciodată să ierte. Iertarea este calitatea celor puternici. (Mohandas Gandhi)
Am întâlnit mulţi oameni frumoşi. Îi recunoşti uşor. Nu e vorba de trăsături fizice, e vorba despre acea împlinire sufletească ce pare a le inunda sufletul. În compania lor ai mereu zâmbetul pe buze. Nu te uita în urmă, ci priveşte cu îndrăzneală tot ce ţi-a hărăzit soarta. Mergi înainte cu bucurie, adună-ţi toate puterile, pentru a alege binele din tot ce vei avea de înfruntat. (Rabindranath Tagore)
Iertaţi-vă duşmanii, dar nu le uitaţi numele. (John F. Kennedy)
Dragostea este cea care îi face pe doi să stea unul lângă altul atunci când este suficient loc. Dragostea este ceea ce-l face pe om să creadă că e frumos când nimeni altul nu-l vede astfel. Firea omului fuge de singurătate şi caută totdeauna un sprijin, care nu este mai dulce decât inima unui prieten. (Cicero)
Fericit sau nefericit, omul are nevoie de alt om, căci nu trăieşte decât pe jumătate dacă trăieşte doar pentru el.
Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea să nu le atingem, dar ne pot călăuzi în viaţă. Eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; eşti înţelept dacă şti care jumătate!
Succesul nu este niciodată final, iar înfrângerea nu este niciodată fatală; ceea ce rămâne, în ultimă instanţă este curajul.
Poţi pierde bani sau poţi pierde un prieten, dar dacă ţi-ai pierdut curajul şi speranţa – ai pierdut aproape totul. Cei care sunt încurajaţi reuşesc cele mai multe; cei asupriţi reuşesc ceva mai puţin; cei neglijaţi reuşesc cel mai puţin.
Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele. (George Eliot)
Zâmbetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie. Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni, dar nu toţi prietenii sunt buni. Vei întâlni oameni care te vor uita. Vei uita oameni pe care i-ai întâlnit. Dar uneori întâlneşti oameni pe care nu îi poţi uita. Aceia sunt prietenii tăi. Nu planta copacul tristeţii în inima ta. Reciteşte în fiecare dimineaţă cartea bucuriei. (Omar Khayyam)
A învăţa să înţelegi lucrurile cele mai mărunte care se petrec în fiecare zi înseamnă a învăţa să prinzi sensul cel mai profund al vieţii. (Alba de Cespedes)
A fi tu însuţi într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva, este cea mai mare realizare. Adevărata putere a omului nu este nici puterea muşchilor şi nici cea a minţii, este puterea iubirii. Viaţa pe pământ ne arată că absolut totul este trecător şi perisabil. Am venit pe pământ să învăţăm să iubim necondiţionat, aceasta este averea noastră pentru veşnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu