Biserica sf Arhanghel Gavril -Buna vestire

Casa Maicii Domnului. Pelerinajul Sfintei Liturghii. 

Suntem pelerini in oraşul Bunei Vestiri, pășim in oraşul copilăriei lui Iisus, respiram in oraşul speranţei si al marilor taine ale mântuirii noastre. De asemenea, sa nu uitam ca vedem oraşul în care şi-au petrecut viaţa drepţii şi dumnezeieştii părinţi ai Maicii Domnului, Sfinţii Ioachim şi Ana. Aici, în urmă cu peste 2000 de ani, o tânără fecioară primea vestea că Duhul Sfânt se va pogorî peste ea şi va da naştere Celui care a adus pentru noi fericirea veşnică.
Nazaretul (în arabă an – Naşira), este indisolubil legat de Iisus Hristos. Este cel mai mare oraş arab al ţării, cu o populaţie estimată în 2008 la 66.000 de locuitori. Evangheliştii au indicat Nazaret ca fiind oraşul lui Iosif şi al Mariei, dar şi locul tinereţii lui Hristos.
Iata-ne, intr-un oras pe care il putem numi orasul Sfintei Familii si a lui Dumnezeu intrupat, a Imparatului Cerului si Pamnatului. Si totusi copilăria şi adolescenţa Domnului Iisus s-a petrecut modest, fără onoruri, fără bogăţie, fără palate, fără slugi, fără sclavi, fără opulenţă, fără excese, fără şcoli înalte, fără meditatori şi profesori celebri, fără a face parte din elitele vremii.
Atunci, în copilărie, pe urmele Sale n-au fost mulţimi curioase, grupuri care să-L urmeze şi nici paparazzi, nici camere de luat vederi, nici teribilisme, nici petreceri, puţini sunt aceia care i-au ascultat cuvintele, puţini sunt aceia care i-au remarcat faptele.
Modestia, umilinţa, lucrul bine făcut, răbdarea, iubirea, dragostea, întrajutorarea sunt lecţii pe care Dumnezeu le-a predat familiilor creştine prin modelul Sfintei Familii, aşa L-au crescut şi educat bunul Iosif şi credincioasa Lui Maică.
Iisus nu a avut o viaţă de familie spectaculoasă, cu toate acestea, în tot timpul acesta El îşi îndeplinea misiunea Dumnezeiască. El a trăit ca unul dintre noi, împărtăşind viaţa de familie, supunându-se la disciplină ei, purtându-se asemănător celor de seama şi de condiţia Lui modestă, îndeplinindu-şi datoriile în familie, purtând poverile şi bucuriile ei, acesta este misiunea lui Dumnezeu pentru o copilărie şi adolescenţă care să te crească şi te educe în credinta pentru Tatal Ceresc.
Iisus Hristos a trăit sub grija apăsătoare a unei familii umile luând parte le experienţele vieţii noastre obişnuite, modeste, El a crescut în înţelepciune dar şi la statură, precum şi în bunăvoinţa înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. El a adus în familie o atmosferă curată şi dulce, asemenea copilaşilor neprihăniţi, iar vieţuirea Sa a fost ca un ferment care lucra în mijlocul elementelor şi structurilor societăţii din vremea Lui.
În cursul acestor ani ascunşi la vedere, în viaţa Lui s-au revărsat şi dar a şi revărsat valuri de iubire mângâietoare, de ajutorare, de lipsă de egoism şi de stăruinţă răbdătoare, de curaj şi credincioşie, de rezistenţă la ispită, de pace neobosită, de linişte, seninătate şi voie bună, care I-au format caracterul şi prin care a format caractere, care L-a învăţat însemnătatea lucrului temeinic şi care L-au inspirat în lucrarea Sa.
Acesta este modelul căminului pe care I l-a dat Tatăl ca să ne arate nouă în ce mediu trebuie să ne creştem copiii. Nimeni nu ne spune că micuţul Iisus a săvârşit vreo minune şi cu toate aceste de la El emană o putere aducătoare şi dătătoare de viaţă şi iubire, o putere şi o dragoste pentru a înţelege şi a simţii necesitatea de a sprijini pe cel ispitit, pe cel bolnav, pe cel demonizat, pe cel descurajat. Fără să stea în calea nimănui, chiar din copilăria Lui, Iisus a servit altora şi din această cauză atunci când a început lucrarea publică mulţi l-au ascultat cu drag.
Primi ani ai Mântuitorului sunt un exemplu pentru tineri şi pentru părinţi, o lecţie de îmbărbătare pentru toate familiile. Cercul datoriilor ce revin din familie şi din vecinătatea ei este cel dintâi câmp de lucru pentru cei care vor să ajute la ridicare semenilor lor. Nu este lucrare mai însemnată decât aceia încredinţată întemeietorilor şi păzitorilor familiei lui Dumnezeu.
Nici o altă lucrare şi misiune nu atrage după sine rezultate mai mari sau mai cuprinzătoare, nici o altă sarcină nu este mai importantă şi mai înălţătoare decât sfinţita lucrare în familie, în calitate de soţi şi soţii, dar şi de taţi şi mame jertfelnici misiunii lor.
Pentru a-şi putea îndeplini misiunea încredinţată lor de Dumnezeu, părinţii, asemenea bobului de grâu, pierzându-şi viaţa lor trebuie să o înnoiască pe cea a fiilor şi fiicelor lor, acesta fiind expresia cea mai înaltă a iubirii. Prin jertfa lor, părinţii, dacă vor, pot forma oameni de caracter care posedă o comoară inestimabilă, bună cuviinţă, decenţă, respect, dragoste şi curăţenia sufletului, datorită creşterii interioare care valorează mai mult decât frumuseţea exterioară. Astfel nu va putea nimeni spune: iată au crescut un om gol pe dinăuntru.
Deşi se cunoştea importanţa oraşului în viaţa lui Iisus Hristos, în mod ciudat, Nazaretul nu a devenit imediat un loc de pelerinaj creştin. În realitate, primul loc sfânt a fost construit în jurul sec. IV de mama împăratului Constantin. Oraşul era cândva episcopat. În anul 570, aici a fost construită o primă biserică. S-au găsit urmele acestui edificiu şi resturi de mozaicuri purtând inscripţii în greceşte.
În timpul cuceririi Nazaretului de către cruciaţi în 1099, locurile de cult creştine de aici, se aflau în ruină şi cavalerul normand Tancred, Prinţ de Galileea, a ordonat construirea unei catedrale în amonte de grota situată în centrul oraşului. A fost cea mai înaltă construcţie ridicată de cruciaţi în Ţara Sfântă, dar din păcate, a fost distrusă în 1102 din cauza unui cutremur de pământ.
Protecţia locurilor a fost încredinţată ordinului Templului în secolele XII şi XIII şi pelerinii au putut veni aici în siguranţă ani în şir, până la căderea fortăreţei de la Saint – Jean – d’Acre (Akko). În 1620, la Nazaret a revenit clerul catolic şi lumea creştină a putut din nou să profite de pelerinaje şi de a vedea locurile sfinte, cu atâtea semnificaţii religioase.
În 1730, ordinul franciscanilor a obţinut de la sultanul otoman un firman,în scopul de a construi un nou loc sfânt, care a supravieţuit până în 1955, când a fost distrus pentru a se înălţa prezenta bazilică.
Lucrările au fost încredinţate arhitectului Giovanni Muzio care a construit un ansamblu pe două nivele. Primul conţine grota şi al doilea, un naos central inspirat din planurile catedralei cruciate din sec. XII. Astăzi, Nazareth este unul din sanctuarele creştine cele mai importante din Orientul Mijlociu şi în general din întreaga lume.
Aici se găseşte Bazilica Bunei Vestiri, o bazilică catolică ridicată la mijlocul sec. XX, pe situl pe care tradiţia creştină, din epoca bizantină, l-a asociat apariţiei arhanghelului Gabriel în faţa Mariei.
Ea este cea mai mare biserică din Orientul Mijlociu şi unul din înaltele locuri ale creştinismului. A fost inaugurată în 1964 de papa Paul al VI – lea (1897 – 178) şi consacrată în 1969 pe situl bisericilor cele mai vechi, ele – însele construite, începând cu sec. IV, pe o grotă identificată ca cea a Bunei Vestiri, chiar în locul unde potrivit tradiţiei creştine arhanghelul Gabriel i-a apărut Mariei pentru a o anunţa că-l purta în pântecele sale pe copilul Iisus.
Alături de această bazilică se găseşte biserica Sf. Iosif, pe presupusul sit al casei Sfintei Familii şi al atelierului de tâmplărie al lui Iosif.
Nu departe de aceasta, o importanta Biserică greco – catolică corespondând cu sinagoga unde se ducea Sfânta Familie şi unde a început Iisus să predice, suscită atracţia mulţimii. În apropiere, se află „Puţul Mariei”, unul din monumentele publice din Nazaret.
Am coborat din autocar in apropierea fantanii si am pornit spre Biserica ortodoxa, care marcheaza pentru noi Nazaretul Sfintei Scripturi, locul unde Fecioara Maria a primit de la îngerul Gavriil vestea că îl va naște pe Iisus și locul unde și-a petrecut Iisus copilăria și adolescența după venirea din Egipt.
Desi nementionata in Sfanta Scriptura, traditia conform careia Fecioara se afla iesita sa ia apa in momentul Bunei Vestiri, este una foarte veche. Aceasta informatie se regaseste in documente ale secolului al II-lea. Protoevanghelia lui Iacov este unul dintre aceste documente ce consemneaza perioada copilariei lui Hristos, dand mai multe detalii despre aceasta.
Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza inca si faptul ca Fecioara Maria era una dintre cele sapte fecioare alese din radacina lui David alese pentru a tese o noua dvera pentru Sfanta Sfintelor din Templu. Ea cosea la aceasta panza, in casa ei din Ierusalim, mai inainte de a iesi sa ia apa de la izvorul de afara,spre a primi Buna-Vestire.
Nici Craciunul, nici Pastele, nici Boboteaza, nici Schimbarea la Fata nu sunt numite Buna-Vestire. Si iata ca sarbatoare aceasta se numeste Buna-Vestire. De ce? Ce fel de Buna-Vestire a coborat din Ceruri? Ce s-a intamplat in amara noastra viata lumeasca? Oare este posibila Buna-Vestire in lumea in care exista moartea? Oare este posibila adevarata dreptate in lumea in care totul se preface in spasmele mortii, inaintea monstrului mortii? Atunci s-a petrecut cea mai mare Buna-Vestire. Ce s-a intamplat? Atunci Sfantul Arhanghel Gavriil vine la Sfanta Fecioara si ii aduce la cunostinta aceasta Buna Vestire: Vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus-Mantuitorul si imparatia Lui nu va avea sfarsit .
Cum este posibil ca Domnul si Dumnezeul necuprins sa Se nasca din fecioara? Cum sa Se zamisleasca in trupul Preasfintei Fecioare? Taina aceasta este mare, mai presus decat toate tainele.
Caci ce a adus Domnul cu Sine si cine este Domnul Hristos? El, Singurul Adevaratul Dumnezeu, S-a pogorat in lumea noastra pamanteasca plina de dumnezei mincinosi si a aratat si cu adevarat a dovedit ca este Dumnezeul cel Adevarat, Singurul Dumnezeu intre toti Sfintii, Caruia de-a pururi, cu vrednicie I se pleaca toata faptura.
Si in timp ce El se afla in lumea aceasta, daruieste cu usurinta fiecaruia dintre noi slobozirea de dumnezeii mincinosi. Nu numai atunci, acum doua mii de ani, cand Domnul S-a facut om si S-a pogorat pe pamant, erau dumnezei mincinosi. Si astazi lumea este plina de dumnezei mincinosi, este plina de dumnezei nepoftiti, oameni care vor sa-L schimbe pe Unicul Dumnezeu cel Adevarat cu ei insisi.
Este plina de ei Europa si Asia si America si Africa. Este plina de hristosi mincinosi, este plina de proroci mincinosi, este plina de dumnezei mincinosi. Si atunci cand esti tulburat in lumea plina de dumnezei mincinosi si te intorci catre Singurul Dumnezeu cel Adevarat, catre Domnul Hristos, atunci din suflet fuge tot intunericul, tot intunericul si ratacirea care il scapa de dumnezeii mincinosi. Atunci tu apartii Singurului Dumnezeului celui Adevarat si simti cum intregul Cer intra in sufletul tau, cum odihna si pacea, toti ingerii imparatesc intru tine.
Domnul Hristos vine in aceasta lume impreuna cu adevarata Sa Dumnezeire vesnica! Iata, El este impreuna cu imensa Buna-Vestire, caci vesnicul Adevar Dumnezeiesc este Buna-Vestire pe care Domnul Hristos a creat-o si a oferit-o lumii. Nu numai ca a vorbit despre adevar, ci a aratat ca El este Adevarul, Adevarul dumnezeiesc vesnic. Si apoi, nu este minunata Vestea cea Buna ca Domnul Hristos ne-a daruit noua, oamenilor, Viata vesnica? El este Viata cea Vesnica si dumnezeiasca si ne-a daruit aceasta prin Invierea Sa, prin biruinta asupra mortii. Mai exista oare pentru om o Veste mai Buna ca aceasta? Mai exista vreo Veste mai Buna ca aceasta, ca moartea este biruita si este inlocuita de Viata vesnica, pe care Domnul Hristos o daruieste fiecaruia care crede in El?!
Protoevanghelia, scriere neinclusa in canonul Sfintelor Scripturi, spune urmatoarele: "Ea a luat vasul pentru apa si a iesit sa il umple de la izvor. In acel moment, o vece s-a auzit spunandu-i: "Bucura-te, caci ai aflat har. Domnul este cu tine, cea binecuvantata intre femei." In acel moment ea s-a intors spre locul din care s-a auzit vocea, dar nu era nimeni. Apoi a inceput sa tremure de teama. Intrand in casa, si punand apa deoparte, s-a asezat jos si a reinceput sa coasa la panza. In acel moment, un inger s-a infatisat inaintea ei..."
In Sfanta Scriptura, in Evanghelia Sfantului Apostol Luca, gasim nu multe cuvinte despre acest eveniment. El zice doar urmatoarele: "Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea."
Iisus s-a născut în Betleem, unde Iosif și Maria se aflau pentru recensământ căci Iosif era din casa lui David. Apoi cei trei (Iosif, Fecioara Maria și cu Iisus) vor fugi în Egipt, scăpând de Irod cel Mare care vroia să-l omoare pe Iisus. Un înger îi vestește lui Iosif că se poate întoarce căci cei ce vroiau să-l omoare pe Iisus muriseră (Irod cel Mare și alții), așa că Iosif și familia sa se întorc, dar de frica lui Arhelau, fiul fostului rege, care domnea în Betleem, ei pleacă în Galileea, la Nazaret. Aici va locui Iisus și familia sa, acesta fiind motivul pentru care Iisus este chemat nazirinean.
Domnul Iisus Hristos a învăţat în familie. Mama Sa a fost, între oameni, cel dintâi învăţător al Său. El a ascultat cele spuse de ea, pe când era copil, a învăţat din cărţile prorocilor despre cele cereşti. A trăit într-o casă simplă şi în chip credincios şi plin de voioşie a îndeplinit partea ce-i revenea din treburile familiei. El, care a fost Stăpânul cerului, era acum un fiu plin de servitute şi binevoitor, un fiu iubitor şi ascultător.A învăţat o meserie şi cu mâinile Sale, cele făcătoare ale cununii creaţiei Sale, a muncit în atelierul de tâmplărie al lui Iosif, părintele Lui pământesc.Iisus a lăsat haina de lumină şi în veşmântul unui muncitor de rând a umblat pe uliţele târguşorului Nazaret, mergând şi întorcându-se de la umilele Sale lucrări.
Oamenii, din toate timpurile şi din vremea aceea, preţuiau strălucirea lor din afară şi nu pe cea lăuntrică. Religia scăzuse în forţa ei interioară, crescuse în ceremonii şi ceremoniale, în fast, legile şi poruncile erau asfixiate, înăbuşite şi diluate în topuri de reguli şi norme pe care numai cei cultivaţi le mai puteau reţine şi erau folosite şi untilizate de regulă spre folosul lor.
Educatorii acelor zile şi numai de atunci, căutau să impună respectul pentru haine strălucitoare şi bogăţie, pentru putere şi forţă, respectul pentru cei care printr-o purtare plină de mândrie şi egoism să sperie şi să timoreze lumea. Oamenii de atunci respectau pe Dumnezeu, dar un dumnezeu după chipul lor, după poftele şi viziunile lor. Viaţa lui Iisus Hristos arăta cât fără de preţ sunt toate câte lumea le priveşte ca fiind total trebuincioase traiului pe pământ.
Domnul nostru Iisus Hristos n-a umblat la şcolile din zilele Sale, care măreau pe cele mărunte şi scădeau pe cele mari, aşa cum sunt şi azi educaţi şi deprinşi în şcoală şi în familie, de oameni mici spiritual, învăţăcei ai celor lumeşti. Iisus şi-a adunat învăţătura din izvoarele rânduite de Dumnezeu, din munca folositoare, din studierea Scripturilor, din natura creată de Tatăl, din realele întâmplări ale vieţii de nevoiaşi, aşa cum erau şi cei din familia lui Iisus. El şi-a adunat învăţătura din acele surse deschise permanent omului, din cărţi ale lui Dumnezeu, pline de lecţii pentru toţi aceia care vin la ele cu mintea binevoitoare, cu ochii deschişi, cu inima înţelegătoare şi cu sufletul plin de iubirea de Domnul.
,,Copilul creştea şi se întărea în spirit, plin fiind de înţelepciune; şi harul lui Dumnezeu era asupra lui”.
Pregătit în felul acesta, Domnul Iisus Hristos a pornit la misiunea Sa şi în orice clipă a legăturilor Lui cu oamenii avea asupra lor o influenţă plină de binecuvântare şi o putere de a transforma, aşa cum nu mai văzuse lumea niciodată. Fie ca puterea binecuvântată şi transformatoare a lui Dumnezeu sa ne ajute si pe noi spre Slava lui Dumnezeu. Amin (postat pe fb de ioan monahul)