Doamne, Iisuse Hristoase,
Tu ai pasit prin multe imparatii si prin multe inimi...Ai cutreierat prin toate timpurile si ai batut la multe usi zavorate....iar cei ce Te-au socotit un strain nu Ti-au deschis sau Te-au lasat sa astepti...asa cum am facut eu.Si asta, pentru ca ochii mei nu au vrut sa Te vada si urechile mele nu au vrut sa auda...
Eu eram moarta..desi atunci credeam ca sunt plina de viata...dar nu eram decat o femeie care se lepadase de suflet ! Pana cand, intr-un moment de ragaz, am vazut acest templu al sufletului meu, aratand ca o biserica parasita.In care nu existau decat ziduri si caramizi..in care exista doar o singura masa la care, eu, stateam singura si trista.Singurul lucru care nu era cenusiu acolo, era fata de masa alba ! Si nu stiu, poate a fost un vis care mi-a aratat cine sunt ! Si-atunci am inteles ca trebuie sa repar acel templu...si sa deschid o fereastra pe care sa intre putina lumina...sa pot vedea toata mizeria din el !Dar ma simteam neputincioasa..sufletul meu plangea si cauta !
Pana intr-o zi...cand Te-am intalnit pe Tine !!! Pana cand Ti-am intalnit privirea intr-o icoana, pana cand mi-ai intins mana si dragostea din ochii Tai a ucis in mine tot ceea ce era stapanit de demoni.Si parca atunci m-am trezit intr-o alta lume, diferita de cea in care traisem pana atunci.
Si intalnindu-Te pe Tine, am intalnit adevarata Iubire...si am simtit ca Tu,ai iubit in mine, tot ce, aceia care mi-au fost aproape, nu au putut vedea !!
Iubirea pe care Tu mi-ai daruit-o nu este patimasa, ci este linistita si curata precum o dimineata de primavara...Iubirea aceasta nu raneste, ci vindeca...Iubirea aceasta nu te doboara...Iubirea aceasta te ridica si te face asemeni cu ingerii !Iubirea aceasta nu are nici inceput, nici sfarsit pentru ca e mai inainte de noi...pentru ca din ea suntem plamaditi...
Doamne, Te-am cautat in oameni cand Tu te aflai in mine, Te strigam, Doamne, cand Tu imi bateai la usa !! Pana intr-o zi cand ascultandu-mi tacerea, am auzit chemarea Ta..iar dupa aceea toata bunatatile acestei lumi au devenit amare si tot ceea ce pana atunci iubisem, s-a transformat in desertaciune.
Si mi-am dat seama ca sunt o femeie libera, ca dragostea pe care Tu mi-ai daruit-o, m-a eliberat si m-a inaltat !
Iar acum, biserica mea nu mai este goala, pentru ca am dus acolo, icoana din care Tu mi-ai zambit si care, acum, este odorul cel mai de pret al sufletului meu !
TE IUBESC, HRISTOASE DUMNEZEUL MEU !
Eliana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu