Când iarna primăvara o întâlni,
Se revărsă şi bucuria peste bătrânul Simeon,
Căci el primi pe Cel mult-aşteptat,
Despre care au zis proorocii,
Pe chiar El, pe Vistierul bogățiilor cereşti.
Văzând Pruncul, Simeon glăsui:
Iată seara zilei mele a sosit;
Acest Prunc semn spre ridicarea
Şi coborârea multora din Israel a venit.
Aşa grăieşte Duhul
Şi astfel se împlinesc prorocile;
Iisus este este măsura plinătății,
El este izvorul fericirii, bucuriei şi păcii,
Dar şi ținta răutății omeneşti.
Pe unul El îl ridică, iar pe altul îl răstoarnă,
Iar oamenilor şi Raiul şi Iadul li se deschid.
Să aleagă fiecare după inima sa,
La cer, către Hristos să năzuiască!
Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor uşor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei şi pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu tine, şi prin Tine împreună cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu