Bucuria mea, despre suferinta, Sfantul Parinte, Arsenie Boca, ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura: "Daca omul se naste sa sufere si daca toti oamenii sufera, suferinta noastra trebuie sa o intelegem, mai intai de toate, ca o legatura puternica stabilita intre oameni. Toate acele inimi, care sunt in stare sa compatimeasca cu suferinta, sunt toti acei care stiu sa amestece lacrimile lor cu ale oamenilor, toti aceia care pot si stiu sa iubeasca omul, toti aceia care inteleg pe cei care sufera pentru ca ei insisi au suferit. Numai infirmiera care a fost bolnava va intelege durerile bolnavilor si va sti sa le aline. Numai saracul intelege suferinta flamandului. Numai o mama indoliata va intelege doliul tuturor mamelor. Numai pacatosul intors la Dumnezeu va fi un bun apostol al mantuirii pacatosilor. Toti acestia sunt izbavitorii de suferinte ai tuturor oamenilor amenintati sa se piarda in acest fluviu universal de dureri, deasupra caruia pluteste omenirea”.
Sfantul Parinte, Gheorghe Calciu Dumitreasa, zice asa: “
1. Iisus Hristos nu a venit in lume sa explice suferinta!
2. Iisus Hristos, nu a venit sa scoata suferinta din lume!
3. IISUS HRISTOS, A VENIT SA UMPLE SUFERINTA UMANA DE PREZENTA LUI!”. Si Hristos umple suferinta umana de prezenta Lui, DACA NU CARTIM SI NU NE RAZVRATIM, si pentru toate ii multumim. Amin!
Tot crestinul ortodox “fierbinte” in credinta, isi doreste mantuirea sufletului si stie ca nimeni n-a intrat in Rai prin comoditate, stie ca suferinta ne deschide portile Raiului, stie ca mai intai va fi rastignirea si apoi invierea.
Dumnezeu toate le ingaduie peste noi cu un singur scop: mantuirea sufletelor noastre. Restabilirea comuniunii intre om si Dumnezeu (care se poate face fara Post, Rugaciune, Spovedanie si Impartasanie), se numeste obisnuit, impacare cu Dumnezeu sau mantuire.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Manca-te-ar Raiul!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu