Autor preot Catalin Dumitrean
“Vai, domnule doctor, nu doare plămânul,
De virus, de frică, de tot ce trăim!
Ne doare că prea ne desparte stăpânul,
Că osul se roade, steril și meschin.
Iertați, dar vaccinul nu e pentru mine,
Pe fișă să-mi scrieți că sunt patriot,
Că nu-mi las otrava să-mi cugă în vine,
Da, domnule doctor, așa eu socot!
Și știți ce mă face să nu vreau vaccinul?
Nu cred în minciuna călăului meu,
Iar boala aceasta nu învinge românul,
În sângele nostru stă viu Dumnezeu!
Aveți conștiința pe suflet pătată,
Că în testul acela pe mulți i-ați mascat,
Scoțând ordinar cifra morții trucată,
Spunând că poporul e în veci virusat.
Și-acum ”peste noapte”, apare ”Mesia”,
Un ser cu iluzii că mâine zburăm,
Of, domnule doctor, iertați-mi trufia,
Nu cred în soluții plătite prin vămi!
Mi-ați spus că odată, veni-va și veacul,
Când eu, muribundul, te voi implora,
Să-mi dai internarea, vaccinul și leacul,
Că altfel, desigur, mă voi termina.
Dar nu aveți voi pat, salon și putință,
Ca în bolile mele să puneți vreun ser,
Eu sufăr de țară, de cer și credință,
Deci, domnule doctor, nimic nu o să-ți cer.
Încolo, o tuse, o gripă, o moarte,
Datori suntem toți să plătim pe pământ,
Vezi, domnule doctor, eu sunt ca o carte,
Și neamul mi-e totul, destin și frământ.
Îmi las "doctoria" la ații, ”arvună”,
Că ei n-au crezut că există Hristos,
O lume ciudată, fricoasă, nebună,
Și spun: Viata bună! Trăiți mai frumos!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu