O , oameni dragi şi necăjiţi

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

O , oameni dragi şi necăjiţi ,
Vă văd şi simt cât suferiţi,
Că printre noi nu-i fericire
Şi-i mare lipsă de iubire .

Durerea ne-a închis în ea
Şi suferinţa-i foarte grea .
Dar eu vă cânt şi vă vestesc ,
O oameni dragi, că vă iubesc.

Dureri şi lipsuri ne despart.
Dar nu e drept. Și e păcat
Să fim la greu nişte străini ,
Când suntem ordodox-creștini

Că răul este și mai rau,
Când semenii din jurul tău,
Sunt reci în duh și în privire,
Și fără-o urmă de iubire,

Că grea în lume-i suferinţa,
Când numai ne’afișăm credinţa,
Fără concreta ei trăire,
Prin milă sfântă , prin iubire.

Copii, sunt mii înfometaţi,
(Din cei rămași neavortaţi)
Și ucigașele haine,
Nu le întind colţ de pâine.

Mii sunt sub lipsuri și nevoi
Ce plîng în taină lângă noi,
De care pururi ne ferim,
Și din priviri îi osândim.

Mulţi sunt datori, mulţi sarăciţi
(Care’au muncit și-au fost cinstiţi),
Și se topesc azi în nevoi
(Fără s-o spună), lângă noi.

Iubirea pacea şi iertarea ,
Gonesc din suflete’ntristarea ,
Şi’un dar, o vorbă d’ac-am spus
L’ am ajutat pe Iisus.

Deacea dragii mei sărmani ,
Când nu am daruri, nu am bani ,
Vă dau cu drag prin Dumnezeu ,
Iubirea sufletului meu .

Și scriu cu dragoste curată ,
Acest mesaj prin care , iată ,
Putem să câştigăm iubire ,
Iertare milă şi-nfratire...NM

FII LARG LA INIMA...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Fii larg la inima si darnic,
Fa binele cu pas tacut,
Ca n-ai facut, vei plange-odata,
 Dar n-ai sa plangi c-ai prea facut.

   Asculta sfatul si-ndrumarea,
Indreapta-te cand esti mustrat,
De nu asculti, vei plange-odata,
Dar n-ai sa plangi c-ai ascultat.

   Mergi fericit in orice vreme,
Oriunde te-ar chema Iisus,
 Ca nu te-ai dus, vei plange-odata,
Dar n-ai sa plangi ca prea te-ai dus.

   Fii rabdator pana la moarte,
Oricat de-adanc ai fi brazdat,
Ca n-ai rabdat, vei plange-odata,
Dar n-ai sa plangi c-ai prea rabdat.

   Iubeste cald intotdeauna,
 Chiar si pe-acei ce te-au zdrobit,
Ca n-ai iubit, vei plange-odata,
Dar n-ai sa plangi c-ai prea iubit.

   Si iarta plin de bunatate,
Tot raul pe nedrept purtat,
De n-ai iertat, vei plange-odata,
 Dar n-ai sa plangi c-ai prea iertat.

   Din ce-ai vazut sa ai credinta,
Si pentru tot ce n-ai vazut,
 Ca n-ai crezut, vei plange-odata,
 Dar n-ai sa plangi c-ai prea crezut.

                        Traian Dorz.

   Bucuria mea, Daca vrei sa iubesti, iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele fara deosebire si pe vrajmasii tai, iar daca vrei sa urasti, sa urasti pacatele tale. IUBIREA ESTE MAI MARE CA TOATE!
Cat de minunate sunt cuvintele Sfantului Parinte profesor, Dumitru Staniloae: “Placerea trupeasca trece repede, caci in trup nu poate incapea prea multa materie a placerii. Si repede i se trezeste pofta dupa repetarea ei, care e mereu la fel, monotona, si care satura indata. CELE SPIRITUALE MULTUMESC CONTINUU si sunt dorite si mai mult.

 CELE MATERIALE NU MULTUMESC NICIODATA, ci sunt cautate si mai mult, dar raman mereu amestecate cu nemultumirea, pentru ca raman in finit". Si sa nu uiti ca: Dumnezeu nu ii alege pe cei pregatiti, ci ii pregateste pe cei alesi! (si, toti suntem alesi, fiindca, pe toti ar vrea sa ne mantuiasca Dumnezeu). Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

FII MULTUMIT, NU TE MAI PLANGE ATAT !

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Dacă-ţi vine-aşa în minte un cuvânt rău, de ocară,
Şi-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
Tu gândeşte-te, creştine, cu smerenie firească
La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.

Când te-apasă neputinţe, când picioarele te dor,
Când vederea-ţi este slabă, sau auzul nu-i uşor,
Tu gândeşte-te, creştine, la cei fără de picioare,
La orbi, surzi şi paralitici, ce trăiesc aşa sub soare.

După ce, sătul de muncă, obosit, soseşti acasă,
Iar mâncarea ce te-aşteaptă nu îţi pare prea gustoasă,
Înainte de a spune că nu-ţi place, măi, creştine,
Tu gândeşte-te la fraţii ce n-au niciun colţ de pâine.

Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiţii,
Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziţii,
Tu gândeşte-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
Că trăiesc sub cerul liber şi adesea dorm pe stradă.

Dacă soţul sau soţia ţi-au greşit, iubite frate,
Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
Tu gândeşte-te că-n lume sunt atâţia soţi uitaţi,
Sunt atâţia oameni singuri, care plâng nemângâiaţi.

Astăzi când te plângi de viaţă, de cumplita ei povară,
Tu gândeşte-te, creştine, la aceia ce plecară
Prea curând din viaţa asta, regretând al vieţii dar,
Ce-şi doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…

Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
Neascultători şi mândri, uneori, ba chiar obraznici,
Tu gândeşte-te, creştine, la părinţii fără fii,
La căsuţele în care n-auzi glasuri de copii.

Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
Că maşina e prea veche, şi distanţa e prea mare
De acasă la serviciu, şi e drumul plicticos,
Tu gândeşte-te, creştine, la acei ce merg pe jos.

Când vorbeşti despre serviciu, despre şefii tăi şi trudă,
Şi te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea şi crudă,
Tu gândeşte-te, creştine, şi privirea îţi aruncă
Spre şomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.

Înainte ca să judeci, să condamni, să osândeşti,
Tu gândeşte-te, creştine, în ce stare te găseşti.
Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
Iar cel care osândeşte, şi el va fi judecat.

Dacă-ţi pare rugăciunea lungă şi obositoare,
Tu gândeşte-te, creştine, că sunt unele popoare
Idolatre şi păgâne, ce se roagă în zadar,
Ce nu au ca noi, creştinii, scumpul şi cerescul har.

Când primeşti loviri şi scârbe de la fraţi sau venetici,
Tu ia pildă de răbdare de la sfinţii mucenici
Şi priveşte spre Golgota la Acela, care duce,
Umilit şi plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.

Când atâtea gânduri sumbre vor făţiş să te doboare,
Cu-ale lor sclipiri viclene şi săgeţi nimicitoare,
Du-te iute la duhovnic şi demască-l pe vrăjmaşul,
Căci el e, să ştii, creştine, autorul, el, trufaşul.

R. Iftinoiu

https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/…/fii-m…/

Trup si suflet

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Se scurge vremea, ceas cu ceas,
Se duce timpul ce-a rămas.
Și-oricât de mult aș căuta
Doar prin credință pot vedea,

Un scop, un sens, în viața mea
Ca o busolă spre CEVA…
Cum aș putea să deslușesc?
Gândind în modul omenesc.

Cum să separ, sau să unesc
Două puteri ce se-ntîlnesc,
Alcătuind din asta, OM.
De parcă m-aș trezi din somn.

Trupul îmi cere pâine, apă
Mergând agale către groapă
Sufletu-mi zboară, către cer,
Cu aripi mari de porumbel.

Pot oare, Doamne, să strunesc
Trupul acesta omenesc?
Pot sufletul să-l dezrobesc
Strigând doar DOAMNE TE IUBESC.

Îți e de-ajuns iubirea mea,
Când trupu-mi cere altceva.
Azi mă căiesc și strig spre Tine
Dar mâine cad și nu mi-e bine,

Și iarăși strig, IUBIREA MEA
Mă poți iubi? Mă poți ierta?
În viața asta trecătoare,
Când orice gest e o-ncercare,

Când pot să fac și rău și bine
Asta depinde doar de mine.
Dar…orice faptă săvîrșită
Din trup și suflet, zămislită,

Mă poate duce către rău,
Sau către Tine, Domnul meu.
Învață-mă să-mi stăpânesc
Tot SINELE meu omenesc,

Și-atunci când strig că Te iubesc,
Să știu de ce-am trăit…trăiesc.
Iar trupul ce mi-ai dăruit,
Să nu trudească osândit.

Și-n toate cele ce i-ai dat,
Să nu rămână în păcat.
Căci uneori pentru a-mi fi bine
Nu mă gîndesc decât la mine.

Iar toate cele câte sunt,
Când ai zidit acest pămînt,
Nu-s ale mele, sunt ale Tale
Și-ai pus un DAR în fiecare,

În orice om, în orice floare
Și-n vietățile din mare.
Cu TRUP și SUFLET păcătos,
Te rog, eu, omul vanitos,

Întoarce-ți, Doamne, fața Ta
Spre robul Tău, spre roaba Ta,
Iar Doamne, de am ispășit,
Tot ce aveam de pătimit,

Dacă clepsidra s-a sfîrșit
Și ceasul vieții s-a oprit,
Primește-mă în sânul Tău,
Atotputernic Dumnezeu!

de Silvia Avram

MICUL ORFAN - Sf Iacob Hozevitul

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



E ziua învierii, azi clopotele trag
Bătrânii stau pe prispe, iar unii stau în prag,
Cei tineri şi copii, ieşind gătiţi la drum
Se duc ca să ciocnească la cimitir acum.

Mireasma cea de Taină a Sfintei sărbători
Se simte din tămâie, din iarbă şi din flori,
Livezile se-mbracă într-un frumos veşmânt.
Şi toate par acuma mai nouă pe pământ.

Aproape de altarul Bisericii de lemn
Un copilaş aduce, făclii şi untdelemn,
Sărută Sfânta Cruce la proaspătul mormânt
Apoi îngenunchiază şi plânge suspinând.

Când clopotele sună cu dangătul voios,
Orfanul lângă Cruce suspină dureros!
Fiind el în durere cu totul adâncit,
Din sunetul de clopot un glas a auzit.

Nu plânge azi copile şi nu fii supărat,
Căci iată sunt cu tine, Hristos a înviat!
Era vorbirea dulce a maicii din mormânt,
Gonindu-i întristarea din pieptul lui înfrânt.

S-a ridicat îndată, cu sufletul uimit
Şi căuta să vadă pe care i-a grăit.
Atuncia din Altarul cu zidul afumat
Văzu zâmbind pe Domnul, cu Trupul Înviat.

S-a luminat la suflet de chipul Lui cel blând
Şi lepădând durerea a zis aşa în gând:
Atuncia dacă Domnul aici a înviat
Înseamnă că şi mama cu Dânsul s-a sculat!

Zicând aşa cu gândul, s-a închinat smerit
Şi sărutând mormântul, spre casă s-a grăbit.

La vatra părintească sta singur, singurel
Căci tatăl lui, sărmanul, murise în răzbel
Dormea la cei de-aproape, iar ziua alerga
La casa cea pustie, şi deseori plângea.

Acum de Înviere, venind acasă iar
A început orfanul iar să plângă cu amar,
Dar clopotul se-aude la cimitir sunând
Şi iarăşi glasul maicii s-aude iar zicând:

Nu plânge azi copile şi nu fii supărat,
Eu sunt ş-aici cu tine, Hristos a înviat!
De-atunci orfanul nostru a încetat cu plânsul
Şi orice clopot sună îl mângâie pe dânsul.

CAND TE AM PE TINE, DOAMNE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Cand te am pe tine, Doamne,
De nimic eu nu ma tem,
In necazurile vietii,
Zi si noapte, eu te chem.

Ochii Tai sunt plini de mila,
Si bogati in ajutor,
Jugul vietii cand m-apasa,
Tu imi esti mangaietor!

Iata ce spune Dumnezeu celor care cred cu adevarat si care isi pun toata nadejdea in El: "Si Ma cheama pe mine in ziua necazului tau si Eu te voi izbavi si tu ma vei preaslavi" (Psalm 49:16). Vazand atata bunatate dumnezeiasca, sa spunem din tot sufletul, cu toata smerenia: Fara tine, Doamne Dumnezeule, nimic NU SUNT, nimic NU POT, nimic NU AM, tarana sunt si IN TARANA MA VOI INTOARCE! 

Te rog sa nu uiti si aceasta invataura Sfanta: "De la carma mintii atarna totul. Daca nu ai ordine in minte, nu poti avea ordine in viata" (Sfantul Parinte Arsenie Boca). Bucuria mea, aceasta imi este rugaciunea, catre Iisus Hristos Dumnezeu: Credinta crestin ortodoxa, tare, PACE Sfanta, BUCURIE Sfanta si LUMINA Sfanta in sufletul tau! Amin si Aliluia!
Preot Ioan.

CAND TE AM PE TINE, DOAMNE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Cand te am pe tine, Doamne,
De nimic eu nu ma tem,
In necazurile vietii,
Zi si noapte, eu te chem.

Ochii Tai sunt plini de mila,
Si bogati in ajutor,
Jugul vietii cand m-apasa,
Tu imi esti mangaietor!

Iata ce spune Dumnezeu celor care cred cu adevarat si care isi pun toata nadejdea in El: "Si Ma cheama pe mine in ziua necazului tau si Eu te voi izbavi si tu ma vei preaslavi" (Psalm 49:16). Vazand atata bunatate dumnezeiasca, sa spunem din tot sufletul, cu toata smerenia: Fara tine, Doamne Dumnezeule, nimic NU SUNT, nimic NU POT, nimic NU AM, tarana sunt si IN TARANA MA VOI INTOARCE! 
Te rog sa nu uiti si aceasta invataura Sfanta: "De la carma mintii atarna totul. Daca nu ai ordine in minte, nu poti avea ordine in viata" (Sfantul Parinte Arsenie Boca).

Bucuria mea, aceasta imi este rugaciunea, catre Iisus Hristos Dumnezeu: Credinta crestin ortodoxa, tare, PACE Sfanta, BUCURIE Sfanta si LUMINA Sfanta in sufletul tau! Amin si Aliluia!
                        Preot Ioan.

Rugăminte

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Dă-mi, Doamne, pacea câmpului
Când fericit este de rod
Şi liniştea pământului
Să fac din ele vieţii pod!

Să urc când sunt prea abătut
De nesfârşitele corvoade,
Să pun lumina aşternut
Şi curcubeie în cascade!

Dă-mi tihna răsăritului,
Aşterne-o-n mine ca pe mare,
Culoarea asfinţitului
Picteaz-o-n suflet ca-n altare.

Fă ca iubirea mea să fie
Precum o ploaie mult dorită,
Când seceta din cei dragi mie
Cu dragoste vrea domolită.

Dă-mi flori de gând ca iasomia
Să las miresme unde merg
Şi glasul blând ca ciocârlia
Căci ce sădesc, asta culeg!

Să-mi cânte inima duios
Amprenta să o las de plec
Că nimănui nu-i de folos
De sunt doar umbră, unde trec.

Angelina Nădejde
-- versuri din volumul "Suflet la ofertă"

Frumoasă și tristă

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Vasile David

La Sfânta Sărbătoare-a Învierii
Bisericile-s pline de bătrâni,
Înconvoiați de șalele durerii,
Fără copiii duși printre străini.

În partea dreaptă, capete cărunte
Formau un nor de ceață-n asfințit,
În partea stângă, băbuțe mărunte
Plângeau mirosul mirului sfințit.

Din când în când privirile-și tresaltă,
În ochii lor o boare picură,
Pe cei bătrâni și tineri, laolaltă,
Nici Învierea nu-i mai bucură.

Aici, biserica e plină de nevârstnici,
Văzându-i simți un dor sfâșietor,
Și vreți cu cei de-acasă triști și vârstnici
Să se clădeasc-al țării viitor?

Cine tot vrea să ard-a noastră stirpe?
De ce suntem atât de oropsiți?
De ce suntem tratați ca niște cârpe
Și-n lumea largă să fim împânziți?

Vremuri cumplite tranzitează lumea,
Istoria ne este inamic,
Când tancuri grele mistuie pășunea
Se pare că n-am învățat nimic...

Suntem luați cu pluta și cotiga,
Zarul etern s-a prefăcut în dado,
Când se va face țăndări mămăliga
Vom reveni din acest El Dorado.

Mai cred că dincolo de zare-albastră
O Românie Sfântă mai există,
Dar e păcat că scumpa țara noastră
Pe cât e de frumoasă e și tristă.

vdavid

DOUĂ MAINI CU RĂNI DE CUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Prea Curata Nascatoare, Maica celor in durere, In causul palmei tale, strange lacrimile mele! Strange multa mea durere si cu ea la Cer sa urci, De la Fiul Tau Prea Dulce, veste buna sa-mi aduci!
   Ieri pierdut eram pe Cale, ratacit pe-un drum gresit, Nu stiam unde ma aflu, nici de unde am venit, Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea, Ce s-a Rastignit pe Cruce, sa-mi aduca Mantuirea.
   Nu stiam ca locul asta, nu e locul meu pe veci, Rataceam prin intuneric... inotam in valuri reci, Si cand sufletu-mi, sarmanul,obosit, incet murea
Am intins Maicuta mana la Milostivirea Ta!
   Si-am simtit ca langa mine s-a oprit un Calator, Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior, Si o frunte-nsangerata, de la rana unor spini,
Impletiti intr-o cununa, ce umbrea un chip senin,
   Si-a intins cu duiosie, doua maini cu rani de cui, Si m-a tras din valul mortii si m-a strans la pieptul Lui, Si-un suvoi de apa vie, am simtit ca se revarsa, Dintr-o rana mai adanca, dintr-a Lui strapunsa coasta,
   Ma inunda si pe mine si ma spala si ma-nvie, Si-mi sadeste-n suflet pace si o Sfanta bucurie, Si m-aseaza si pe mine, sa pasesc in urma Lui, Si Golgota vietii mele cu nadejde sa o sui...
   Si-am vazut ca unde calca si ramane urma Sa, Odrasleste si se-nalta, floarea de ,,nu ma uita", Si in locul unde cad, picaturi din Sfantul Sange, Crini rasar si il imbraca cu parfumul cel mai dulce!
   Iar in urma Sa, Maicuta ii aduna si-i aseaza, In cununi preaminunate, pentru cei ce Il urmeaza, Pentru fiecare suflet ce paseste-n urma Lui, Pentru tine cel ce astazi, drumul Crucii vrei sa-l sui!
                      Preot Ioan.

INCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Incă mai este loc la cruce,
Si pentru tine dragul meu,
 Si pentru tine la Golgota,
A murit Fiul Lui Dumnezeu.

  Oare n-auzi tu soapta-i blandă,
Intoarce-te biet păcătos,
Să scapi de iad si de osandă,
Te cheamă glasul lui Hristos!
 
Cat vei mai sta in nepăsare,
Cate-ai facut nu ti-e deajuns?
 Vor curge iar lacrimi amare,
Din ochii blanzi ai lui Iisus.
 
Nu mai e timp de amanare,
Grăbeste-te amicul meu,
E poate ultima strigare,
 Impacă-te cu Dumnezeu!
 
 E poate ultima chemare,
E poate chiar salvarea ta,
Incă mai este loc pe cruce,
Si pentru Tine nu uita!
         
             Preot Ioan.                      

ATÂT IUBESTI, CÂT TE JERTFESTI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

SI TE RIDICI, CÂT TE SMERESTI!

Doamne, Tu privesti la mine,
Iar eu caut spre pământ,
Tu mă chemi să vin la Tine,
Iar eu uit de-al Tău cuvânt.

Tu mă chemi la rugăciune,
La metanii si la post,
Dar, Satana imi sopteste,
Că acestea nu au rost.

Tu imi amintesti de moarte,
Doar asa m-oi pocăi,
Eu mă uit in altă parte,
Nici nu-mi pasă c-oi muri.

Tu imi spui de judecată,
De osanda si de munci,
Iar eu uit de toate 'ndată,
Nu mă mai gandesc atunci."

        SI MEREU SĂ-TI AMINTESTI: 



Atât iubesti, cât te jerfesti!
Si te ridici, cât te smeresti!
Atât invingi, cât pasnic esti!
Tânăr rămâi, cât vesel esti!
Atât primesti, cat daruiesti!
De-a pururi esti, cand,
Doar iubire răspândesti!"
 
           Preot Ioan.                      

Mi-e dor de Tine, Doamne!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

E atâta tăcere în sufletul meu... Îl simt atât de obosit şi înlăcrimat. Mă arde neîncetat şi dulce dorul de Tine, Bunule!
Mi-e dor să-Ţi privesc Chipul blând din icoană, să Te ating cu mâna tremurând, să-Ţi povestesc fărădelegile mele şi apoi să Te iubesc mai mult şi mai mult, iar Tu, ca un milostiv să mă ierţi.
Unde eşti acum, Doamne? Te simt de atâtea ori aproape, păşind lângă mine, dar nu Te văd... Îmi întind mâna o clipă, sperând că Te voi ajunge, dar nu eşti...
Bunule, Te pierd, Te găsesc şi iar Te pierd. Şi bucuria pe care o am atunci când Te zăresc o clipă, îmi adânceşte durerea clipelor în care nu Te văd. Dar drept este, Doamne, să nu-mi îngădui să Te văd, că nevrednic sunt...
Din adâncurile inimii mele, Te întreb: Unde eşti, Dumnezeul meu? Unde eşti, Pacea mea?
Prietenul meu..Fratele meu. Tu eşti tot binele şi toată frumuse?ea. Tu eşti Totul. În Tine, Doamne, nu este nici triste?e, nici melancolie, nici introvertitie, atunci când sunt copleşit de gândurile şi împrejurările care m-au apăsat şi m-au rănit Tu, Iisuse Doamne, îmi aduci linişte şi alinare..
Tu, eşti Doamne, Bucuria mea, Viata mea , Lumina mea, Lumina adevărată . . . Vino, Doamne..

ANII VIETII NOASTRE, DOAMNE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"Anii vietii noastre Doamne,
Numai Tu ii dăruiesti,
Cati au fost si-o să mai vie,
Doar Tu singur hotărăsti,

Numai Tu rămai Acelasi,
Neschimbat nemuritor,
Inceput Tu n-ai la zile,
Ca şi omul trecător.

 Anii vietii noastre Doamne,
 Zi de zi i-ai presărat,
 Si cu zile însorite,
Si cu cer innourat,

Numai Tu ne numeri pasii,
Tu ne binecuvantezi,
 Iar cand ne pandesc vrăjmasii,
Tu din ceruri ne veghezi.

  Anii vietii noastre Doamne,
Zboară iute ca un vis,
Ne-ndreptam spre vesnicie,
Spre etern spre Paradis,

Viata asta trece iute,
Ca suveica prin razboi,
Dar să nu uităm că-n toate,
Dumnezeu este cu noi.

 Anii vietii noastre Doamne,
Intr-o zi se vor găta,
Toate le-om lăsa uitate,
Cand de-aicea vom pleca,

 Numai ce-am lucrat cu Tine,
 Tot ce-i Sfant tot ce-i curat,
Vom lua in vesnicie,
 Pe tăramul celalalt.

 Anii vietii noastre Doamne,
An de an ii numărăm,
Dă-ne-o minte inteleaptă,
Să putem să Te urmăm,

Si de-ar fi să vi la noapte,
 Ori de-ar fi să zăbovesti,

Anii vietii noastre Doamne,
 Să-i trăim cum Tu doresti".    
                                       
PREOT IOAN

CĂDEREA LUI ADAM SI A EVEI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                            PLÂNSUL LUI ADAM CEL CĂZUT

Mi-e dor de Tine, Doamne, de maretia Ta,
 De prima mea zidire fara prihana-n ea,
 Mi-e dor de armonia, Creatiei de Sus,
 De prima zi de viata, cand Tu in Rai m-ai pus!

Nu cunosteam durerea, eram nemuritor,
 In Raiul Tau,  o, Tata, eram stapanitor! 
Dar sarpele prin Eva, ispita mi-a adus, 
Si am cazut cu groaza din Raiul cel de Sus.

Pamantul mi-a fost casa si trupul inchisoare, 
Am castigat merinde cu truda si sudoare, 
Am fost strain de tine, am fost pribeag in lume, 
Trait-am tineretea cu visele-mi nebune!

Am socotit ca timpul ce-l am, nu se sfarseste, 
Am socotit ca viata de rele ma fereste,
 Nu am stiut ce-amar si crud este tributul,
 Placerilor ascunse ce imi sapau mormantul!

Nu am stiut ca-n varful placerilor desarte,
 Pandeste-ntunecata si sta vicleana moarte,
 Strigat-am catre Tine, Lumina mea sa fii,
 Sa ma ridici din bezna, sa-mi faci din noapte zi.

Intorsu-m-am la Tine, eu, fiul ratacit,
Ce Sfanta-Ti mostenire in van am risipit, 
Sa schimbi Tu, a mea zdreanta in haina de lumina, 
Si sa m-asezi iar, Doamne, in Sfanta Ta Gradina!

Preot Ioan.

Mare este Dumnezeu!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Spun bătrânii că pe vremuri, în ce ţară nu mai ştiu,
Ar fi locuit odată, un creştin giuvaergiu,
Care-n orişice-ntâmplare, şi la bine şi la rău,
El zicea întotdeauna: „Mare este Dumnezeu!”

Peste ţara-aceea însă, crud, cu sufletul hapsân,
Împărat din întâmplare, era tocmai un păgân.
Care auzind, păgânul, de creştin c-aduce slavă,
Începu să-i poarte-n suflet, ură crâncenă, grozavă.

Şi-ntr-o zi-l chemă la sine şi cu gânduri de mişel
Din împărătescu-i deget scoase un frumos inel,
Şi-arătându-l cu-ngânfare făcătorului de cruci
I-a fost zis: „Să-l iei, să-l cureţi şi-n trei zile să-l aduci!”

„Am să-l curăţ, împărate”, zise iute omul meu,
Fără a uita să zică: „Mare este Dumnezeu!”
Sub cuvânt că vrea să pună în cutia lui, inelul,
Împăratul s-a dus iute într-o cameră, mişelul

Şi scoţându-i piatra scumpă, ce orbea jucată-n zare,
A deschis apoi fereastra şi-a zvârlit-o, jos în mare.
I-a fost dat apoi cutia, cu inelul de preţ greu
Şi i-a zis: „O să se vadă cât de mare-i Dumnezeu!”

Omul a luat cutia şi ajuns la el acasă
A lăsat cutia-nchisă şi s-a aşezat la masă.
Apoi şi-a văzut de treabă cum ştia să-şi vadă el,
Fără să se mai gândească la minunea de inel.

Dar a treia zi luându-l ca să-l şteargă
Văzu că piatra lipseşte şi-l cuprinse jale largă.
Plânse mult. Pe urmă zise: „Mare este Dumnezeu!
Dar când va afla-mpăratul, oare ce m-oi face eu?”

În aceeaşi clipă însă, intră baba lui bătrână,
Cu o piatră orbitoare, în uscata ei de mână:
„Ia te uită”, zise dânsa, „Tăind peştele pe vatră
Ca să fac de prânz o ciorbă, am găsit această piatră!”

„Ah!”, a suspinat bătrânul, „nu degeaba tot spun eu
La tot pasul şi-n tot locul: „Mare este Dumnezeu!”
Piatra ce-ai găsit-o-n peşte, este cu adevărat,
A inelului pe care l-am luat de la-mpărat”.

Curăţând apoi inelul, puse piatra-n locul ei
Şi s-a dus la împăratul, glăsuindu-i cu temei:
„Împărate-aduc inelul, ruginise tare rău,
Dar l-am curăţat oglindă: Mare este Dumnezeu!”

„Cum putuşi a-i găsi piatra” împăratul zise tare,
„Când a fost de mine scoasă şi pe loc zvârlită-n mare?”
Povestind giuvaergiul tot ce el avea de spus,
Zise iar smerita vorbă, ridicând privirea-n sus:
„Mare este Dumnezeu! Slavă Lui şi-n veci Amin!”

Şi-auzind aceasta, împăratul ce păgân s-a făcut şi el creştin.

(Poet creştin anonim)

OMUL FERICIT

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Vrând să văd dacă în lume
Este vreun om fericit,
N-am mai stat prea mult pe gânduri,
Ci să-l caut am pornit.

Și-ntrebând întru uimire
Pe-un om mare și bogat,
Dacă este fericit,
Mi-a spus cu glas tremurat:

Drept e că le am pe toate:
Case, mașini, avuții…
Dar să știi, cu toate-acestea,
N-am prea multe bucurii.

Greu îmi este să port ura
Celui care-i mai sărac,
Văzând că-mi râvnește soarta,
Ce mănânc și cum mă-mbrac.

Iar prietenii din viață,
Pare-se că-mi sunt dușmani.
Văd că stau pe lângă mine,
Numai cât timp eu am bani.

Chiar și noaptea mi-e povară,
Că port grija banilor.
Să nu-i pierd, să nu mi-i fure
Și-astfel nici nu pot să dorm.

Masa-i plină de bucate,
Beau mănânc și chefuiesc,
Dar cu toate-acestea-ți spun,
Liniștea eu n-o găsesc.

Banii nu pot să aducă
Liniște sau bucurii.
Dac-ai pace sufletească
Fericit tu poți să fii.

Simt aşa o bucurie...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,

Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,

Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,

Când văd pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,

Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,

Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,

Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,

Ce-şi înalţă,-n priveghere, către ceruri al său cânt,

Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă

Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,

Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,

Mă gândesc degrab‘ la Domnul care-a fost şi răstignit

Şi, atunci, o sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,

Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,

Când, mirat, privesc la pana care scrie-o poezie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,

Când privesc cu drag copii savurând grandoarea vieţii,

Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,

După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,

Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,

Când aud că este pace între oameni şi popoare,

Când aud că sunt familii unde este armonie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,

Când văd tineri care cântă la biserică mereu

Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă

Să luăm Preascumpul Sânge şi Preasfântul Trup, cu teamă,

Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,

Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,

Când m-aşez la rugăciune sau la Sfânta Liturghie,

Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie...!

SURSA
http://www.popasduhovnicesc.ro/

Duhovnicul

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Dorin Don

Iată-l, păsind printre suspine,
Părintele se pleacă lin
La pasul fratilor ce vin
Cu inimi de durere pline.

Sunt vremi de nepătrunsă Taină
Când oameni se întorc cu dor
Într-al Bisericii pridvor
Să-și curețe 'negrita haină.

Iar el, privind pe fiecare
Prin Ochii Domnului Hristos,
Cu glasul blând și credincios
Se face vrednic de crezare.

"- Din văile adânci de patimi
Suiți în munți de rugăciuni,
Fugind de-a lumii stricăciuni
Cu post și cu șuvoi de lacrimi.

Iar când zări-veți chip de Mire
Pe-al sufletelor voastre cer,
Smeriți, să ascultați de El
Căci toți suntem a Lui zidire!"

Prin noaptea neagră de tăciune,
O umbră de bărbat, zglobie,
În drumul său către chilie,
Îngână, parcă,-o rugăciune…  

JERTFA VIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Esti printre noi si astăzi, nevăzut,
Dar ochii nostrii sunt inchisi...sunt ochi de lut,
 Ne chemi să ne sfintesti la Cina Vesniciei,
Să dai la fiecare o cheie a-mpărătiei.

Si pentru fiecare om cu suflet rătăcit,
Te lasi, pe Crucea Suferintei, legat si pironit,
Si pentru fiecare om, Tu, Jertfa vie,
Te răstignesti din nou, la Sfanta Liturghie.

Si ne gătesti Ospătul si ne astepti cu dor,
 Să dai din Painea Vietii, la orice muritor,
Iar vinul ce-l imparti la toti, cu bucurie,
Se face-n trupul nostru, Izvor de Apă Vie.

Călătoresti tot singur, in veacul de păcate,
Tu, Cel Stăpan pe viată, Tu, Cel Stăpan pe moarte,
Si nu-ti vedem durerea, nici rana din picior,
Cand Te ascunzi, smerit, in orice cersetor.

Iar pentru marea-Ti Jertfă si dragoste curată,
 Noi azi, ca si atunci, tot Crucea-Ti dăm răsplată,
Si cine se-ncumetă, pe umeri să arunce,
Ca Simon Cireneanul, a Domnului grea Cruce?

Te mai cobori si astăzi din Slava Ta cea mare,
In staulul in care, e turma de mioare,
Si vrei ca altadată, Golgota să mai urci,
Dar Crucea-Ti e mai grea, cu mult, decat atunci!

Preot Ioan.