BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
PLÂNSUL LUI ADAM CEL CĂZUT
Mi-e dor de Tine, Doamne, de maretia Ta,
De prima mea zidire fara prihana-n ea,
Mi-e dor de armonia, Creatiei de Sus,
De prima zi de viata, cand Tu in Rai m-ai pus!
Nu cunosteam durerea, eram nemuritor,
In Raiul Tau, o, Tata, eram stapanitor!
Dar sarpele prin Eva, ispita mi-a adus,
Si am cazut cu groaza din Raiul cel de Sus.
Pamantul mi-a fost casa si trupul inchisoare,
Am castigat merinde cu truda si sudoare,
Am fost strain de tine, am fost pribeag in lume,
Trait-am tineretea cu visele-mi nebune!
Am socotit ca timpul ce-l am, nu se sfarseste,
Am socotit ca viata de rele ma fereste,
Nu am stiut ce-amar si crud este tributul,
Placerilor ascunse ce imi sapau mormantul!
Nu am stiut ca-n varful placerilor desarte,
Pandeste-ntunecata si sta vicleana moarte,
Strigat-am catre Tine, Lumina mea sa fii,
Sa ma ridici din bezna, sa-mi faci din noapte zi.
Intorsu-m-am la Tine, eu, fiul ratacit,
Ce Sfanta-Ti mostenire in van am risipit,
Sa schimbi Tu, a mea zdreanta in haina de lumina,
Si sa m-asezi iar, Doamne, in Sfanta Ta Gradina!
Preot Ioan.
PLÂNSUL LUI ADAM CEL CĂZUT
Mi-e dor de Tine, Doamne, de maretia Ta,
De prima mea zidire fara prihana-n ea,
Mi-e dor de armonia, Creatiei de Sus,
De prima zi de viata, cand Tu in Rai m-ai pus!
Nu cunosteam durerea, eram nemuritor,
In Raiul Tau, o, Tata, eram stapanitor!
Dar sarpele prin Eva, ispita mi-a adus, Si am cazut cu groaza din Raiul cel de Sus.
Pamantul mi-a fost casa si trupul inchisoare,
Am castigat merinde cu truda si sudoare,
Am fost strain de tine, am fost pribeag in lume,
Trait-am tineretea cu visele-mi nebune!
Am socotit ca timpul ce-l am, nu se sfarseste,
Am socotit ca viata de rele ma fereste,
Nu am stiut ce-amar si crud este tributul,
Placerilor ascunse ce imi sapau mormantul!
Nu am stiut ca-n varful placerilor desarte,
Pandeste-ntunecata si sta vicleana moarte,
Strigat-am catre Tine, Lumina mea sa fii,
Sa ma ridici din bezna, sa-mi faci din noapte zi.
Intorsu-m-am la Tine, eu, fiul ratacit,
Ce Sfanta-Ti mostenire in van am risipit,
Sa schimbi Tu, a mea zdreanta in haina de lumina,
Si sa m-asezi iar, Doamne, in Sfanta Ta Gradina!
Preot Ioan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu