INVĂTĂTURA DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

41. Ce înseamnă «Apostol»?

Cuvântul «Apostol» înseamnă «trimis». El priveşte în primul

rând pe cei doisprezece Apostoli, care au fost trimişi la propovăduire

de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Acestia sunt: Petru, Andrei,

Iacob, Ioan, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacob al lui Alfeu, Filip,

Iuda fratele lui Iacob, Simon Zilotul şi Iuda Iscarioteanul (Faptele

Apostolilor 1:13). Acesta din urmă, după trădarea şi moartea

Mântuitorului a fost înlocuit cu Matia (Fapte 1:16, 19; I, 23-26).

«Apostol», în înţelesul plin al cuvântului este şi Sfântul Pavel, chemat

în chip minunat pe drumul Damascului. «Apostoli» sunt şi cei

şaptezeci, a căror misiune e descrisă pe larg la Sf. Evanghelist Luca

(10:1-24), apoi cei trecuţi de Sfântul Apostol Pavel în lista celor

învredniciţi de darurile duhovniceşti (1 Corinteni 12:28), cei notaţi în

Scrierile Părinţilor Apostolici şi, în înţeles mai mai larg, mulţi din cei

care, mai târziu, au contribuit la creştinarea popoarelor păgâne.

42. Avem dovezi din Sfânta Scriptură despre insuflarea

dumnezeiască a cărţilor Vechiului şi Noului Testament?

Avem dovezi limpezi despre insuflarea dumnezeiască a Sfintei

Scripturi. (Vezi: Despre V. T. Ieşirea 4:12; II Împăraţi 23:2; Isaia 6:

1-8, 8:1 ; Avacum 2:2 şi altele). Iisus Hristos numeşte Vechiul

Testament cuvântul lui Dumnezeu (Marcu 7:13). El e descoperirea

neamurilor (Luca 2:32; Evrei 1:1-2). El descoperă pe Dumnezeu.

(Matei 11:27; Ioan 17:6-8; I Ioan 5:20). Evanghelia e revelaţia lui

Dumnezeu (1 Corinteni 2:9-10, 11:25; 15:3 ; Galateni 1:11-12;

Efeseni 1:17).

Astfe l, Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că «Toată Scriptura

este de Dumnezeu insuflată şi de folos spre învăţătură, spre

mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea spre dreptate»

(2 Timotei 3:16). Sfântul Apostol Petru ne arată, la rându-i, ca «nu

prin voia oamenilor s-a făcut cândva proorocie, ci purtându-se de

Duhul Sfânt au grăit oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu» (2 Petru

1:21). Insuflarea dă Sfintei Scripturi autoritate dumnezeiască. Este

ceea ce întăreşte Mântuitorul când zice despre Legea Vechiului

Testament: «Amin zic vouă: până ce va trece cerul şi pământul, o

iotă sau o cirtă nu vă trece din Lege, până ce vor fi toate» (Matei

5:18). Cărţile Noului Testament s-au bucurat de darul Duhului Sfânt

25

pe care l-au primit autorii lor, adică Sfinţii Apostoli şi Ucenicii lor. În

clipa arătării către Apostoli, după înviere, Mântuitorul le spune:

«Luaţi Duh Sfânt» (Ioan 20:22), iar în momentul despărţirii de

aceiaşi Apostoli, El le porunceşte: «Mergând, învăţaţi toate

neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al

Sfântului Duh» (Matei 28:19); «Ca nu voi sunteţi cei ce grăiţi, ci

Duhul Tatălui vostru este carele grăieşte întru voi» (Matei 10:20);

«Mângăietorul, Duhul cel Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl întru

numele Meu, acela va va învăţa pe voi toate şi va aduce aminte

toate cele ce am grăit» (Ioan 14:26).

43. Avem şi alte dovezi despre însuflarea Sfintei Scripturi?

Avem dovezile păstrate de Sfânta Tradiţie. În adevăr, mulţi

Părinţi şi Scriitori bisericeşti dau mărturie despre insuflarea Sfintei

Scripturi. Astfel, Sfântul Irineu spune că Scriptura e desăvârşită

fiindcă e insuflată de Cuvântul şi de Duhul lui Dumnezeu, Gura

Domnului, Duhului Sfânt, a rostit cuprinsul Sfintei Scripturi, declară

şi Clement Alexandrinul.

44. Ce este însuflarea dumnezeiască?

Insuflarea dumnezeiască este lucrarea lui Dumnezeu care pune

în mişcare priceperea şi voinţa scriitorului, după măsura şi puterea de

întelegere a omului, prin care se face însuflarea, Atenagora spune ca

Duhul Sfânt se serveşte de Gura Proorocilor ca de un organ, aşa cum

flautistul suflă într-un flaut. Sfântul Ipolit lamureşte că Proorocii

vorbeau numai puşi în mişcare de Cuvântul (Logosul), care se unea cu

ei şi care, asemenea obiectului cu care se atinge chitara, îi făcea să

vestească lucrurile voite de Dumnezeu. Insuflarea ne-o arătă limpede

Sfântul Teofil al Antiohiei, în lămurirea pe care o dă în această

privinţă: «Profeţii care istorisesc facerea lumii n-au fost de faţă

atunci, dar era de fata intelepciunea lui Dumnezeu, cea care era in

El si Cuvantul cel Sfânt al Său, care e veşnic, ca El». Acest Cuvânt

fiind Duhul lui Dumnezeu, începutul, înţelepciunea şi Puterea Celui

Prea înalt, a coborât asupra Profeţilor şi, prin ei, a vorbit despre

facerea lumii şi despre toate celelalte. Cuvântul lui Dumnezeu s-a

folosit de Moise ca de un organ. În marea Sa înţelepciune, Dumnezeu

vorbeşte prin oameni, asemenea oamenilor, spre a se face înţeles.

26

45. Sfânta Scriptură se poate înţelege uşor?

Nu. Sfânta Scriptură se înţelege greu, întâi din pricina vechimii,

a mulţimii scriitorilor şi a deosebirii de timp şi de cuprins a cărţilor ei,

apoi din pricina felului mai presus de fire al Descoperirii ei. De altfel,

ea însăşi mărturiseşte că tălcuirea ei nu e lucru uşor. La întrebarea pe

care Filip o pune famenului etiopian, care citea din proorocia lui Isaia,

dacă înţelege ce citeşte, cel întrebat răspunde: «Cum voi putea, de nu

mă va povăţui cineva?» (Faptele Apostolilor 8:31), Sfântul Apostol

Petru scrie astfel despre Epistolele Sfântului Apostol Pavel: «În ele

sunt unele lucruri anevoie de înţeles, pe care cei neînvăţaţi şi

neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor

pierzare» (2 Petru 3:16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118, sunt

nu numai o laudă sinceră a Legii Domnului, ci şi o rugăciune

neîntreruptă, pentru dobândirea adevăratei ei înţelegeri.

Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti au arătat, în repetate rânduri

greutăţile întâmpinate pentru înţelegerea Sfintei Scripturi. Origen

spune că înţelesul Scripturii nu se descoperă de la început cititorilor,

mai ales celor necunoscători în lucrurile dumnezeeşti, sau care sunt

necredincioşi ori nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindcă înţelesul

Scripturii e un lucru supraomenesc. Puţinătatea înţelegerii noastre nu

poate pătrunde strălucirea dogmelor. Aceasta e una din cauzele

principale ale căderii în erezie. Fericitul Augustin ne recomandă ca

părţile neînţelese din Scriptură să le apropiem de altele, care sunt

limpezi, spre a le pătrunde unele prin altele. Sfântul Ioan Damaschin

ne îndeamnă ca: «dacă citim odată, de două ori, şi nu înţelegem ce

citim, să nu ne trandavim, ci să stăruim, să medităm, sa întrebăm.

Căci spune Scriptura: «întreabă pe tatăl tău şi-ţi va vesti şi pe

bătrânii tăi şi-ţi vor spune» (Deuteronom 32:7). Cunoştinţa nu este

a tuturor».

46. Cum trebuie talmăcită sau înţeleasă Sfânta Scriptură?

Sfânta Scriptură cuprinde trei înţelesuri:

1. înţelesul după literă, obştesc, sau istoric:

2. înţelesul mai înaintat sau sufletesc;

3. înţelesul duhovnicesc.

Origen, care e izvoditorul acestor trei trepte ale tălmăcirii

Sfintei Scripturi, susţine ca înţelesul cărţilor însuflate se împarte după,

27

cele trei feluri de credincioşi aflători în Biserică; cei simpli, cei

înaintaţi şi cei desăvârşiţi. Cei simpli să-şi întărească (sufletul) ca din

trupul Scripturii (numim acest înţeles după litera, obştesc şi istoric);

dacă însă unii au început să înainteze ceva şi pot să privească un lucru

mai pe larg, să-şi întărească (sufletul) ca din sufletul Scripturii; iar cei

care sunt desăvârşiţi şi asemenea celora despre care Apostolul zice:

«Însă noi grăim înţelepciunea întru cei desăvârşiţi; iar nu

înţelepciunea veacutui acestuia, nici a domnilor veacului acestuia

care sunt pieritori, ci grăim înţelepciunea lui Dumnezeu întru

taină, cea ascunsă, pe care a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de

veci spre slava noastră (1 Corinteni 2:6-7), aceea sa se întărească

din însăşi legea duhovnicească, care cuprinde umbra bunurilor

viitoare». Acelaşi Origen declară că înţelesul duhovnicesc este cel

mai înalt şi trebuie pus înaintea celui material sau istoric. Tălcuirea

dreapta a Sfintei Scripturi e însă aceea, care ţine seamă de toate cele

trei înţelesuri, şi le foloseşte potrivit cu ideile, perssoanele şi faptele

biblice cum au făcut cei mai mulţi din Sfinţii Părinţi. Sfântul Ioan

Gură de Aur zice: «Să nu citiţi literile în chip simplu, ci să cercetaţi

ideile. Dacă cineva se Opreşte numai asupra cuvintelor şi nu

cercetează nimic mai mult decât cele scrise, multe greşeli va

săvârşi».

47. Ce se cere pentru tălcuirea dreaptă a Sfintei Scripturi?

Tălcuirea dreaptă a Sfintei Scripturi cere:

1. O viata curată şi bogată în virtuţi;

2. Cunoaşterea voii dumnezeeşti prin studiu îndelungat şi smerit

al Descoperirii dumnezeieşti;

3. Cunoaşterea învăţăturii Bisericii şi a Sfintei Tradiţii.

În privinţa curăţiei vieţii, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune:

«Cunoştinţă întocmai a cuvintelor Duhului se descoperă numai

celor vrednici de Duhul, adică numai acelora care printr-o

îndelungată cultivare a virtuţilor, curăţindu-şi mintea de

funinginea patimilor, primesc cunostinţa celor dumnezeeşti, care

se întipăreşte şi se aşează în ei, de la prima atingere, asemenea

unei fete într-o oglindă curată şi stravezie».

Viaţa potrivită Duhului duce la cunoaşterea voiei dumnezeieşti

arătată în Sfânta Scriptură. Duhul din noi recunoaşte Duhul din Sf.

28

Scriptură, cum observă Mâtuitorul însuşi: «De va voi cineva să facă

voia lui (Dumnezeu), va cunoaşte despre învăţătura aceasta, dacă

de la Dumnezeu, sau dacă de la mine grăiesc» (Ioan 7:17).

Se cuvine să citim Sfânta Scriptură cu smerenie, ca pe Cuvântul

lui Dumnezeu, cerându-I mai înainte ajutorul ca s-o înţelegem şi

având dorinţa caldă de a ne lumina fiinţa prin cuprinsul ei. Atunci

când, din pricina puţinătăţii înţelegerii noastre, nu pricepem anumite

învăţături din ea, să rugăm pe preot să ne tălmăcească acele învăţături.

Cunoaşterea adâncă a învăţăturii Bisericii şi a Tradiţiei

îmbogăţeşte duhul tălcuirii celei adevărate. O învăţătură (temeinică)

ajută mult la înţelegerea dreaptă a Sfintei Scripturi. Lipsa de temeinică

şi adâncă înţelegere a Bibliei precum şi lipsa de strânsă legătura cu

Sfânta Tradiţie, duce la eresuri şi rătăciri, aspru mustrate de însuşi

Mântuitorul, când zice: «Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici

puterea lui Dumnezeu» (Matei 22:2).