BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Ce
spun Sfinţii Părinţi şi filosofii despre mânie
► Sfântul
Vasile cel Mare spune: „Mânia desfigurează pe om.
Tot
trupul i se umflă,
venele la fel, vocea îi devine aspră...
Când
mânia
ajunge la culme, el nu mai cruţă pe
nimeni. Dacă un
singur
om
arată astfel
la mânie, ce va fi cu doi sau mai mulţi
mânioşi?“.
► Sfântul
Ioan Scărarul zice:
„Mâniosul este un epileptic
sufletesc“.
► Sfântul
Efrem Sirul spune: „Cel mai bine este să curmi
mânia
cu un zâmbet“.
► Sfântul
Ioan Cassian zice: „Mânia orbeşte ochii sufletului,
nelăsându-l să vadă Soarele Dreptăţii“.
► În
Patericul egiptean scrie: „Un
cuvânt aspru îi înrăieşte şi
pe
cei mai buni, pe când un cuvânt bun aduce folos tuturor“.
► Sfântul
Ioan Gură de
Aur spune că: „Mânia
vine din
necredinţă“.
► Sfântul
Efrem Sirul spune: „Cumpliţi sunt şerpii
şi
vasiliscul,
dar cu mult mai cumplită este
mânia“.
► Casiodor
zice: „Mânia este mama tuturor relelor“.
► „Mânia
este stricarea tuturor virtuţilor“
(Homer).
► „La
omul înţelept
mânia moare repede“ (Seneca).
► „Mânia
este dovada neputinţei“ (Proverb
arab).
► „Piatra
este grea şi
nisipul cu anevoie de ridicat; însă mânia
nebunului
este mai grea decât amândouă“ (Pilde
27:3).
► „Mânia
este tulburarea sufletului printr-o pornire a sângelui
care
vine din inimă, din
voinţa de
a se răzbuna“
(Aristotel).
► „Cel
raţional
şi drept vede pe cel mânios, dar mâniosul
nu-l
vede
pe cel drept“ (Socrate).
► „Tu
trebuie să fii zăbavnic la mânie , grabnic la milostenie,
tare
în nenorocire şi
priceput în prosperitate“ (Tulio).
► „Mânia
împiedică sufletul,
încât nu mai poate să cunoască
adevărul. Nu te mânia fără pricină“ (Cato).
► „Gândeşte-te că şi tu şi acela care te insultă,
într-o zi sau
alta,
veţi sta
cu mâinile pe piept şi cu
lumânările
la cap“ (Garabet
Ibrăileanu).
► „Mai
uşor este să alungi mânia când simţi că vine, decât să o
stăpâneşti
după ce a
venit“ (Francisc de Sales).
► „Cel
care se mânie uşor,
repede va alerga să săvârşească
rele“
(Un înţelept).
Patima
mâniei se poate asemăna
cu mânia ursului care
mănâncă miere
cu mare plăcere.
Voind să scoată mierea din
stup,
albinele îl împung în ochi. Ursul lasă mierea
şi aşteaptă
albina
ca să o
ucidă.
Apoi vine altă albină şi iarăşi
îl înţeapă. El
lasă prima albină şi
aleargă după a doua. Şi
mânia este atât de
mare,
încât dacă l-ar
muşca
mii de albine, el ar vrea să se
răzbune pe toate. Şi
fiindcă lasă pe una pentru alta, nu se
răzbună pe
niciuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu