Conversatie

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Într-o zi, Iisus și satana au avut o conversație, și Iisus la întrebat pe satana…ce faci cu oamenii cei de aici din lume ?
Satana a răspuns:
Îi pun să mă distreze : Îi învăț cum să detoneze bombe și să se ucidă, să folosească arme ; să se urască unii pe alții ; să bârfească ; să abuzeze de copii, arăt tinerilor cum să folosească droguri cum să bea și să fumeze, să mintă și să facă tot ce este interzis, pot spune că: mă distrez foarte bine!!!
Iisus a întrebat : Și după acestea ce ai de gand să faci cu ei?
Hmm după am de gând să-i distrug pe toții !!!
Iisus a întrebat : Ce vrei în schimbul lor?
Satana a răspuns:
De ce vrei să-i iubești pe oamenii aceștia? Ei sunt trădători, mincinoși, falsificatori, egoiști, bârfitori, mândri și lacomi. Ei nu Te vor iubi niciodată cu adevărat, Te vor huli și te vor scuipa în față, Te vor disprețui și nu te vor lua în serios!
Ce vrei în schimbul lor Satan?
VREAU LACRIMILE ȘI SÂNGELE TĂU!
Foarte bine! Și IiSUS A PLĂTIT PREȚUL LIBERTĂȚII NOASTRE !
Cum am uitat de Iisus?!!?
Noi credem tot ceea ce ei ne arată alții dar punem la îndoială tot ceea ce vine de la EL! Oamenii trimit glume pe e-mail, pe telefoane , pe facebook, trimitându- le rapid de la uni la alții ! Dar când sunt lucruri despre Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte să trimită celorlați.
Toți spunem că vrem să fim cu Domnul într-o bună zi . Mulți dintre noi spun : “ Cred în Dumnezeu “ , dar ce facem pentru a-I sluji ?????
A vorbi despre Iisus nu este un lucru pe care oamenii doresc să-l audă. Ei vin la Iisus doar când au probleme și sunt în necaz.
Când vei termina de citit acest mesaj îl vei trimite cuiva ..?

NASTEREA PĂCATELOR IN SUFLET

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

        Cand vei ajunge sa te smeresti,toti ti se vor parea sfinti.Cand esti plin de tine insa,toti ti se par rai.Daca ma va parasi Harul lui Dumnezeu,voi savarsi cele mai mari nelegiuiri;si aceasta este cu putinta,pentru ca am sadit in sufletul nostru tot felul de seminte,si bune si rele.Tot ceea ce staruie in sufletul nostru prin libera noastra alegere,dobandeste stapanire.Cati oameni nu scoteau demoni,iar apoi au cazut?Din micimea sufleteasca se nasc multe:cartirea,neauzirea,nerusinarea,hula,necunoasterea si multe altele,iar MANDRIA si DEZNĂDEJDEA sunt surori bune una cu celalata,din care se nasc mii de fii,contribuind cu totii la pierderea sufletului.Toate sa le faci cu intelepciune si sfat bun.SĂ IUBESTI SPOVEDANIA SI SĂ TE IMPĂRTĂSESTI DES.

Nu cauta sa vezi lumea,pentru ca sa te vada pe tine Dumnezeu.

Daca acuma nu te silesti,va veni timpul,cand si sa vrei,nu vei mai putea,sa faci ceea ce acum,treci cu vederea

Mare Adevăr ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

O, Doamne, câţi vii sunt printre cei morţi, şi câţi morţi sunt printre cei vii!
Tu singur ştii, numeri, socoteşti. Iartă tot, şi mântuieşte pe toţi. Mila Ta, Doamne, să covârşească toate păcatele şi patimile noastre.
 
 O, ce este omul? SPICUL IERBII, precum a spus Iov, pe care îl coseşte mâna lui Dumnezeu. Ce rămân? PAIELE. Ce se ia cu mâna nevăzută? Spicul. Al Tău e SUFLETUL, Doamne, iar TRUPUL e al pământului. La despărţire, fiecare îşi ia ce-i al lui: pământul – trupul, Domnul – sufletul.

  Cunoaşterea noastră este una cu necunoaşterea în amândouă cazurile: şi când privim la cel viu, şi când privim la cel mort. Nimic nu ştim deopotrivă, nici despre ce este viu, nici despre ce este mort.
   Cel viu pregăteşte slava celui mort. Aceasta îi e OSTENEALA VIETII. Când moare, se destramă şi slava.
   Cel viu pregăteşte zestrea celui mort. Aceasta îi e GRIJA VIETII. Când moare, zestrea o primeşte o văduvă străină.
   Cel viu pregăteşte case şi hambare. Când moare, toţi se văd în case şi hambare, afară de el.
   Cel viu pregăteşte domenii şi moşii. Când moare, înscrisurile domeniilor şi moşiilor le poartă duşmanii lui.
   Cel viu pregăteşte fiilor lui moştenire şi bunăstare. Când moare, moştenirea o iau cei de alt neam, iar de bunăstare au parte cei de alt neam.
   Unde sunt coroanele? În groapa de gunoi. Unde sunt mărgăritarele? În cenuşă. Unde sunt cinstirile şi onorurile? În strunele rupte şi în timpanele sparte. Unde este strălucirea feţei şi a ochilor? În obrajii umflaţi şi în bezna orbitelor goale.
   Unde este farmecul rotunjimilor şi plinătăţii trupului? În viermăraia şi în murdăria de negrăit.
   Unde sunt sânii atrăgători, care tresăltau de dragoste? În muşuroiul de sub copitele măgarilor.
   Unde sunt mâinile mai scumpe decât aurul, care slujeau oaspeţilor? Acum sunt beţe uscate sub roţile căruţelor.
   Unde sunt picioarele iuţi, care alergau să apere dreptatea? Iată-le sub furnicar, unde nu se mai vorbeşte de dreptate şi nedreptate.
   Unde sunt chefurile petrecăreţilor, unde-i cântecul celor voioşi, unde-i larma celor puternici, unde-i vuietul celor trufaşi? Unde-i strigătul şi răcnetul celor năimiţi şi corupţi? O vor şti mai bine decât capul tău, tălpile tale, când vor călca peste osemintele lor uscate, pentru că te vor înţepa şi te vor face să gemi.
   Unde sunt împăraţii, Doamne? Întreabă slugile lor.
   Unde sunt bogătaşii, Doamne? Întreabă cerşetorii.
   Unde sunt femeile frumoase? Întreabă viermii şi râmele.
   Pe deplin, nimica suntem în faţa lui Dumnezeu. Doamne Dumnezeul nostru, nimica suntem! Răsărim şi ne uscăm ca iarba. Ne risipim ca un nor fără apă. Ne ofilim ca florile în grădină. Ne înălţăm şi ne pierdem ca fumul şi aburul. Venim şi trecem ca nuntaşii. Ne auzim şi amuţim ca sunetul fluierului. Suntem ca un călător care poate zice: Bună dimineaţa!, dar nu-i mai e dat să spună: Bună seara! Suntem ca o poezie pe care o recită poetul şi, într-o clipă, se întrerupe.
   Pe deplin, nimica suntem, Doamne Dumnezeul nostru! Nimic, nimic, nimic! Dar, de aceea, Tu eşti tot şi toate. Toată plinirea în Tine este. Toată bucuria, în Tine. De vei voi, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi!
 
 Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, Bucureşti, 2007, p. 111-112

De ai căzut, ridică-te!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

De ai căzut, ridică-te! Dar vezi de nu ai putea cumva să ridici si pe altii cu tine. Ai aflat lumina? Caută de luminează şi pe cel care încă se află în întuneric. Ai găsit calea? Arat-o şi acelora care încă rătăcesc pe drum. Ai reuşit să te ridici din patima ta? Ajută şi pe acela care încă înoată în mocirla păcatelor. Să nu consideri că dacă te-ai ridicat şi te-ai îndreptat, nu mai ai nicio datorie faţă de aproapele tău. Nicio bucurie nu este deplină dacă nu este împărtăşită şi cu cei din jur. Aşadar, în drumul tău spre înviere, caută să împrăştii lumină pentru ca să se poată folosi şi ceilalţi şi să ai, astfel, parte şi din cununile lor. Foarte mult contează înaintea lui Dumnezeu să aduci o bucurie, să spui un cuvânt de mângâiere unui suflet întristat şi deznădăjduit. Căci deşi se întâmplă de multe ori ca noi înşine să fim slabi ori necăjiţi, întotdeauna găsim putere să ajutăm pe cei aflaţi mai în nevoie decât noi. Deşi ne este greu, Dumnezeu întotdeauna ne descoperă că sunt suflete care suferă mult mai mult decât noi şi în acelaşi timp ne dă şi puterea să trecem peste necazuri. La judecată vom fi întrebaţi şi de binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. Mai mare decât milostenia trupească, este milostenia sufletească. Să ajuţi pe aproapele tău cu o vorbă bună, să-l încurajezi, să-l sfătuieşti, să-i vorbeşti despre Dumnezeu, despre suflet, despre păcat, să-i deschizi ochii sufletului aşa poate cum şi tu la rândul tău ai fost luminat de către alţii. Nu este faptă mai măreaţă ca aceea de a aduce suflete la Dumnezeu şi nici bucurie mai mare ştiind că ai smuls un suflet din iad. Aşadar, lucrând la mântuirea sufletelor noastre să nu încetăm să ne luptăm şi pentru salvarea altor suflete, căci această lucrare este plăcută lui Dumnezeu.

RETETĂ DUHOVNICEASCĂ..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

• VREI, LINISTE IN SUFLETUL TĂU?

 Atunci, să nu-ti doresti nimic din cele trecătoare. Cel mai bogat om din lume, este acela care se multumeste cu putin, fiindcă putinul nu se termină niciodată. Si apoi dacă ai avea toate bogătiile lumii, unde le-ai pune? N-ai auzit că nu poti avea totul?

   • VREI, PACE IN SUFLETUL TĂU?

 Atunci, pe cat iti stă in putere, caută pacea cu cei din jurul tău, pacea cu tine insuti si pacea cu Dumnezeu (Iisus Hristos este Impăratul Păcii).
 
 • VREI, ODIHNĂ SUFLETULUI TĂU? 

Atunci, fii crestin ortodox "fierbinte" si cere de la Dumnezeu: BLANDETE si SMERENIE si vei afla odihnă sufletului tău.
 
• VREI, ECHILIBRU IN SUFLETUL TAU?

Atunci, să nu uiti că Dumnezeu fără om rămane tot Dumnezeu, dar omul fără Dumnezeu este NIMIC. Asadar, TOATA VIATA TA, LUI HRISTOS SA O DAI, prin Post, Rugăciune, Spovedanie, Impărtăsanie Mers la Sfanta Liturghie si Fapte bune.
  
 • VREI SĂ FII TARE?

Atunci, pune-ti intotdeauna nădejdea in Dumnezeu (NIHIL SINE DEO = NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU) si in tot ce realizezi să spui: CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU am realizat, am implinit, am obtinut...
 
 • VREI SĂ FII FERICIT? 

Atunci, citeste din Biblie capitolul FERICIRILE (Matei 5: 1-12). Bucură-i pe altii si bucurie mare se va sălăslui in sufletul tău. Fii milostiv, fiindcă, MAI FERICIT ESTE A DA, decat a lua.
 
• VREI SA FII IUBIT?

 Atunci, iubeste tu pe Dumnezeu, pe aproapele tău, pe vrăjmasii tăi si nu astepta să fii iubit. Dumnezeu te va intreba doar dacă TU I-AI IUBIT PE TOTI si nu dacă te-au iubit celalti pe tine.

                      Preot Ioan.

CÂNTAREA CELOR TREI COCONI ÎN BABILON

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



          ”Chipul de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu, și aruncați fiind în mijlocul cuptorului, răcorindu-se au strigat: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat”.
Pe vremea împărăției lui Nabucodonosor, acesta a dat poruncă să se adune toate neamurile în câmpul Deira, și acolo, la auzul tuturor instrumentelor muzicale, să cadă toți, cu mic, cu mare, cu fața la pământ, și să se închine idolului de aur pe care îl făcuse. Iar cine nu va asculta, și nu se va închina, să fie ars de viu.
Așadar, la auzul tuturor instrumentelor muzicale, toți oamenii, atât evreii, care-L cunoșteau pe Dumnezeu cel adevărat, cât și păgânii, căzând s-au închinat chipului de aur. Numai trei tineri din robimea evreiască nu au vrut a se închina: numele acestora trei: Anania, Azaria și Misail. Aceștia erau credincioși adevărați, și au preferat mai bine să moară decât să-L trădeze pe Dumnezeu, și să se închine diavolului. Deîndată a fost dată porunca de a fi arși în cuptorul înfocat. Dar Dumnezeu i-a salvat pe dânșii cu minune mare, trimițând pe îngerul Său și răcorind văpaia în cuptor, căci ei au nădăjduit spre Domnul, și nu au încetat să-L laude pe El și în suferința lor, venindu-le mântuirea mai presus de nădejde. Pentru aceasta s-a și arătat, că singur Dumnezeu este cel adevărat, care poate a mântui din orișice nevoi pe cei care-L iubesc pe Dânsul din toată inima, și care nu se abat de la ascultarea Dumnezeieștilor Lui porunci. Amin.

Înainte spunerea robiei, și îndemnarea, ca să părăsească închinarea idolilor
1. Și stând Azaria s-au rugat așa: și deschizând gura sa în mijlocul focului, au zis:
2. Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat, și mărit este numele Tău în veci.
3. Că drept ești întru toate, câte ai făcut nouă, și toate lucrurile Tale sunt adevărate, și drepte căile Tale, și toate judecățile Tale adevărate.
4. Și judecățile adevărului ai făcut după toate cele ce ai adus asupra noastră, și asupra cetății celei sfinte a părinților noștri Ierusalimul, că întru adevăr, și judecată ai adus acestea toate asupra noastră pentru păcatele noastre.
5. Că am păcătuit, și am făcut fărădelege depărtându-ne de la Tine.
6. Și am greșit întru toate, și poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-au poruncit nouă, ca să fie bine nouă.
7. Și toate câte ai adus asupra noastră, și toate, câte ai făcut nouă întru adevărată judecată le-ai făcut.
8. Și ne-ai dat pe noi în mâinile vrăjmașilor celor fărădelege, și potrivnicilor celor pizmătareți, și împăratului celui nedrept, și mai rău decât tot pământul.
9. Și acum nu este nouă a deschide gura, rușine, și ocară ne-am făcut robilor Tăi, și celor ce Te cinstesc pe Tine.
10. Nu ne da pe noi până în sfârșit pentru numele Tău, și nu strica legătura Ta.
11. Și nu depărta mila Ta de la noi pentru Avraam cel iubit de Tine, și pentru Isaac sluga Ta, și pentru Israil sfântul Tău.
12. Cărora ai grăit să le înmulțești sămânța lor, ca stelele cerului, și ca nisipul cel de pe marginea mării.
13. Că Stăpâne, ne-am împuținat mai mult decât toate neamurile, și suntem smeriți în tot pământul astăzi, pentru păcatele noastre.
14. Și nu este în vremea aceasta domn, și prooroc, și căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc a aduce înaintea Ta, și a afla milă.
15. Ci cu suflet umilit, și cu duh plecat să fim primiți.
16. Ca întru ardere de tot de berbeci, și de junci, și ca întru zeci de mii de miei grași, așa să fie jertfa noastră înaintea
Ta astăzi, și să se sfârșească după Tine, că nu este rușine celor ce nădăjduiesc întru Tine.
17. Și acum urmăm Ție cu toată inima, și ne temem de Tine, și căutăm fața Ta.
18. Să nu ne rușinezi pe noi, ci fă cu noi după blândețile Tale, și după mulțimea milei Tale.
19. Și ne scoate pe noi după minunile Tale, și dă mărirea numelui Tău Doamne, și să se rușineze toți, cei ce arată robilor Tăi rele.
20. Și să se rușineze de toată puterea Ta, și tăria lor să se sfărâme.
21. Și să cunoască că Tu ești Domn, Dumnezeu singur și mărit peste toată lumea.
22. Și n-au încetat cei ce i-au băgat pe dânșii, slugile împăratului, arzând cuptorul cu catran, și cu smoală, și cu câlți, și cu vițe.
23. Și s-au vărsat para deasupra cuptorului coți patruzeci și nouă.
24. Și s-au vărsat, și au ars pe carii au aflat împrejurul cuptorului
haldeilor.
25. Iară Îngerul Domnului s-au pogorât împreună cu cei din prejurul lui Azaria în cuptor, și au stricat para focului din cuptor.
26. Și au făcut mijlocul cuptorului ca un duh de rouă suflând, și nu s-au atins de dânșii nicidecum focul, nici i-au întristat, nici i-au mâhnit pe ei.
27. Atunci acei trei ca dintru o gură au lăudat, și au mărit, și au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:
28. Bine ești cuvântat Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat, și preaînălțat în veci.
29. Bine este cuvântat numele măririi Tale cel sfânt, și prealăudat, și preaînălțat întru toți vecii.
30. Bine ești cuvântat în biserica sfintei măririi Tale, și preacântat, și preamărit în veci.
31. Bine ești cuvântat Cel ce vezi adâncurile, și șezi pe Heruvimi, și lăudat, și preaînălțat în veci.
32. Bine ești cuvântat pe scaunul măririi Împărăției Tale, și lăudat, și preaînălțat în veci.
33. Bine ești cuvântat întru tăria Cerului, și lăudat, și mărit în veci.
34. Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați, și-L
preaînălțați pe Dânsul în veci.
35. Binecuvântați ceruri pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
36. Binecuvântați Îngerii Domnului pe Domnul, lăudați, și-L prea-înălțați pe Dânsul în veci.
37. Binecuvântați apele și toate cele mai presus de cer pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
38. Bine să cuvinteze toate puterile Domnului pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
39. Binecuvântați soare, și Luna pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
40. Binecuvântați stele-le cerului pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
41. Binecuvântați toată ploaia și roua pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
42. Binecuvântați toate duhurile pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
43. Binecuvântați focul, și zăduful pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
44. Binecuvântați frigul și căldura pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
45. Binecuvântați roua și zăpada pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
46. Binecuvântați nopți și zile pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
47. Binecuvântați lumina și întunericul pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
48. Binecuvântați gheața și gerul pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
49. Binecuvântați brume și zăpezi pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
50. Binecuvântați fulgere și nori pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
51. Binecuvintează pământule pe Domnul, laudă, și-L preaînalță pe Dânsul în veci.
52. Binecuvântați munți și dealuri pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
53. Binecuvântați toate cele ce răsar pe pământ pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
54. Binecuvântați izvoarele pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
55. Binecuvântați mări și râuri pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
56. Binecuvântați chiți și toate cele ce se mișcă în ape pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
57. Binecuvântați toate păsările cerului pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
58. Binecuvântați toate fiarele și toate dobitoacele pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
59. Binecuvântați fiii oamenilor pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
60. Binecuvântați Israil pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe El în veci.
61. Binecuvântați preoți pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
62. Binecuvântați slugi pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
63. Binecuvântați duhurile, și sufletele drepților pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
64. Binecuvântați cei cuvioși și smeriți cu inima pe Domnul, lău-dați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
65. Binecuvântați Ananie, Azarie, și Misail pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci, că ne-au scos pe noi din iad, și din mâna morții ne-au mântuit pe noi, și ne-au izbăvit pe noi din mijlocul cuptorului, care ardea cu foc, și din mijlocul văpăii ne-au izbăvit pe noi.
66. Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
67. Binecuvântați toți credincioșii pe Domnul, Dumnezeul Dumnezeilor, și mărturisiți, că în veac este mila Lui.
sursa
Justina Popovici

Cum sa il imităm pe Dumnezeu

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Efeseni, scrie: „Fiţi, dar, următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi (Efes. 5, 10).


Adevăraţii creştini pot să-L imite pe Dumnezeu prin împlinirea în special a următoarelor trei porunci evanghelice:

1. Domnul vorbeşte în Evanghelie: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc milostiv este (Luca 6, 36), că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5, 45).
Această poruncă, în primul rând, arată că omul trebuie să fie milos faţă de aproapele şi să facă milostenie fără să îi deosebească pe cei vrednici de cei nevrednici. În al doilea rând trebuie ca noi să fim îngăduitori cu aproapele şi să îi iertăm toate defectele, insultele şi supărările.

2. Sf. Apostol Petru scrie: „Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, ci după Sfântul care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii, că scris este: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt“ (1 Petru 1, 14–16). Această poruncă arată că omul trebuie să-şi păstreze nevinovăţia şi curăţenia trupească şi sufletească nu numai în ceea ce priveşte patima desfrâului, ci şi cu privire la alte patimi deoarece şi invidia şi ura şi pomenirea răului provoacă necurăţia sufletului.

3. Se spune în Evanghelia după Matei: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este (Matei 5, 48).

Desăvârşirea creştină, după cuvintele Sf. Isaac Sirul, constă în adâncimea smereniei: fariseul, cum a şi mărturisit singur despre el, nu era supus nici unui viciu, ca acela care, ridicându-se, se mustra şi se umilea chinuindu-se. În comparaţie cu vameşul nu numai că a pierdut totul, dar a fost şi pedepsit de Dumnezeu.
Pentru acest motiv, Domnul spune: „Aşa şi voi când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem“ (Luca 17, 10).

Dacă cineva dintre creştini nu ar fi tare şi ferm în împlinirea obligaţiilor lui de creştin, această împlinire şi faptele sufleteşti, după cuvântul Sfinţilor Părinţi, se aseamănă numai cu mica cristelniţă sau cu focul cel mai mic, iar poruncile lui Dumnezeu se aseamănă cu marea cea mare, după cum spune Sf. Prooroc David: „porunca Ta este fără de sfârşit“ (Ps. 118, 96).

Faţă de această vastitate, vrând nevrând s-au smerit şi cei mai mari sfinţi, numindu-se pământ şi cenuşă şi s-au considerat mai răi decât orice făptură. Sau, aşa cum s-a exprimat cel mai înţelept dintre apostoli, Sfântul Pavel: „Uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Iisus Hristos. Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi aceasta să gândim“ (Filip. 3, 14–15).

Sectanţii cu chip de ortodocşi

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Sectanţii cu chip de ortodocşi, adică lupi în piele de oaie despre care am fost avertizaţi! Confuzia religioasă care domneşte în zilele noastre este mai mare ca oricând! O explicaţie o constituie înmulţirea falsurilor spirituale la o rată alarmantă. Unul din semnele vremurilor este această proliferare de secte, de mişcări religioase false şi de profeţi falşi. Baptiştii de la «Evangelical Baptist Church of Georgia», în scop prozelitism folosesc până şi veşmintele ortodoxe numai să înroleze cât mai mulţi ortodocşi în rândurile lor (vezi imaginea din dreapta). Priviţi că la gât nu au epitrahil, precum preoţii şi episcopii creştin ortodocşi, ci, un fular mai lung frumos colorat şi cu toate că nu se închină, nu-şi fac semnul Sfintei Cruci, şi-au pus şi cruce la gât, ca să-i amăgească pe creştinii ortodocşi. Despre amăgitorii credinţei creştine, ne avertizează Sfântul Apostol Pavel când spune: «unii ca aceştia sunt APOSTOLI MINCINOŞI, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii» (2 Corinteni 11:13-14). Icoanele ortodoxe nu mai sunt pentru ei nişte “idoli”, fiindcă acum au un scop bine fixat, respectiv acela de-a amăgi pe cei “slabi de înger”. Biblia ne previne şi ne avertizează despre apariţia lor: Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Lupii în piele de oaie 2 «Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt LUPI răpitori» (Matei 7:15). Asemenea vicleni sunt şi la noi în ţară. Spre exemplu, nişte penticostali se folosesc de scrierile Sfinţilor Părinţi. Ei îşi spun Strajerul. Să fim cu luare aminte şi să nu căutăm în ograda ereticilor ceea ce Biserica Creştin Ortodoxă, are în deplinătate: Cuvântul lui Dumnezeu. «Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt LUPI răpitori» (Matei 7:15). Hristos a întemeiat o singură Biserică (după cum spunem În Crez: UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ) Şi nu 3000 de culte câte există astăzi în lume. Şi-apoi scrie destul de clar în Biblie: «Este un Domn, o credinţă, un botez…» (Efeseni 4:5). Deci, o singură credinţă este adevărată şi nu toate cele 3000! Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Lupii în piele de oaie 3 Ereticii/sectanţii, adică cei care produc DEZBINĂRI în Biserica Creştin Ortodoxă, sunt denumiţi «oameni fireşti», care nu au Duhul, iar scopul lor este atacul asupra unităţii credinţei: «Aceştia sunt cei ce fac DEZBINĂRI, (oameni) fireşti, care nu au Duhul» (Iuda 1:19). Sectanţii, adică slugile satanei vor distrugerea creştinismului, prin scindarea lui în mii de “culte”. «Ca să nu fie DEZBINARE în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele» (1Corinteni 12:25). Orice nebun îşi poate face secta lui. În câţiva zeci de ani va reuşi să recruteze alţi nebuni ca şi el, care vor recruta la rândul lor alţi nebuni, şi aşa se naşte un “cult” nou de oameni bolnavi, trădători de Hristos, ţara şi de neam. Toate sectele au în comun un singur lucru: îndepărtarea oamenilor de Biserica ORTODOXĂ şi de mântuirea prin Hristos. Zilnic se mai trezeşte câte un eretic să-si creeze propria lui sectă. John Smith şi Thomas Helwys (baptişti), A.J. Tomlinson şi Charles Parham (penticostali), William Miller şi Ellen G. White (adventişti), Charles T. Russell (iehovişti)… aşa au apărut sectanţii. Nişte fermieri din America s-au gândit: «hai să facem şi noi o afacere şi să vindem locuri în rai», aşa au apărut «cultele» neoprotestante.

Sfântul Apostol Pavel, avertizează despre apariţia celor care fac DEZBINARE: «Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi RĂTĂCIŢI fiind ei înşişi» (2 Timotei 3:13) ; «Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să NU fie DEZBINĂRI între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere» (1 Corinteni 1:10). Nu spune să fim dezbinaţi în diverse„culte”, spune să fim uniţi în «acelaşi cuget» (credinţa cea dreaptă). Sfântul Apostol Petru îşi exprimă chiar îngrijorarea faţă de procesul de infiltrare a ereziilor/sectelor, avertizând că vor provoca DEZBINAREA: «Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura ERESURI pierzătoare. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită» (2 Petru 2:1-2). Combaterea fenomenului sectar trebuie să devină o obligaţie de onoare pentru fiecare român creştin ortodox. Trădătorii aserviţi Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Lupii în piele de oaie 4 intereselor străine neamului românesc, neam creştin încă din vremea Sfântului Apostol Andrei, trebuiesc respinşi. Nu se poate să permitem oricărui venetic să-şi închipuie că este la el acasă. Mărturisirea credinţei este o obligaţie: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi Eu voi mărturisi pentru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri» (Matei 10:32). Biserica lui Hristos este îndreptăţită să mărturisească despre ADEVĂR, nu orice «profet» eretic arondat la vreo panaramă de sectă: «Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a ADEVARULUI“ (1 Timotei 3:15), nu avem nevoie de «sfaturile» sectantilor,noi cunostem crestinismul in forma apostolica de la Sf Ap Andrei. Hristos a poruncit să ascultăm de Biserică, nu de sectanţi: «De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur…. de nu va asculta, SPUNE-L BISERICII, iar de nu va ASCULTA nici de BISERICĂ, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş» (Matei 18:15-17).

 Sectele, prin prozeliţii lor au năpădit ţările ortodoxe precum lăcustele prin lanurile de grâu. Datoria de onoare a oricărui ortodox este să-şi apere Biserica, identitatea şi demnitatea în faţa oricărui trădător vândut sectelor. Sectanţii, trăiesc cu impresia că sunt pe picior de egalitate cu Ortodoxia. Ei bine, tocmai asta trebuie să refuzăm. Ei nu sunt pe aceeaşi treaptă cu Ortodoxia, sectele au apărut în 1900, cum s-ar zice, toamna, la spartul târgului, pe când Ortodoxia are succesiune până la Sfinţii Apostoli. Să faci o egalizare între Ortodoxie şi secte e pur şi simplu trădare. A ceda în faţa sectelor, ar însemna să ne plecăm capul în faţa diavolului în semn de supunere: «Vedeţi să nu vă amăgească cineva, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat.

Nu mergeţi după ei » (Luca 21:8). Nu cumva să se gândească trădătorii sectari că sub pretextul dragostei de aproapele sau cel păcii, noi vom abdica de la SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ, strămoşească, moştenită de ai noştrii încă din vremea Sfântului Apostol Andrei. Pacea şi dragostea de aproape are limită, în clipa când cineva îşi permite să lezeze cât de puţin Biserica Lui Hristos, preferăm mai bine «războiul», căci e mai drept decât pacea şi înfrăţirea cu trădătorii asemeni Iscarioteanului: «Vă scriu şi să vă îndemn să LUPTAŢI pentru credinţa dată SFINŢILOR , o dată pentru totdeauna» (Iuda 1:3).

sursa net

Numele de creştin

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                          În primele veacuri, numele de creştin era asociat acelor oameni  care
erau  despărţiţi  de  restul  societăţii,  care  erau  stăpâniţi  de  dragoste,  de bunătate şi erau gata să se sacrifice pentru nevoile altora. Deci, numele de creştin era sinonim cu virtutea. Martirii şi oamenii duhovniceşti erau mândri să moară pentru acest nume. Niciodată lor nu le-a trecut   prin minte gândul de a se lepăda de Domnul. Mai degrabă, ar fi preferat să devină hrană leilor flămânzi decât să renunţe la Hristos, Care i-a iubit şi Şi-a  dat  viaţa  pentru  ei.  Adesea  ultimele  lor  cuvinte,  înainte  de  a  fi aruncaţi în arenă erau: Noi suntem creştini!
Vorbind despre creştin şi creştinism, este potrivit să ne întrebăm dacă înţelegem sensul adevărat şi profund al acestor cuvinte. Oare, ce sacrificii am făcut noi ca să ne potrivim viaţa noastră cu numele lui Hristos prin trăirea vie a atributelor
creştine?    Oare,    înţelegem    noi cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa, care zice: Nu există şi nu a existat o cinste mai mare decât aceea cuprinsă în numele de creştin! Oare, am făcut ceva în mod personal pentru ca mesajul creştin să ajungă la alţii?
                                               Botezul    în    numele   Sfintei Treimi,  prin  care  ne-am îmbrăcat
în  Hristos  şi  am  primit  numele  Lui,  este  o  nobleţe  care  ne  obligă să alergăm spre Iisus Hristos, ţinta desăvârşirii noastre. Spre această ţintă au alergat,  prin  veacuri,  adevăraţii  creştini,  jertfindu-se  pentru  Domnul  şi făcând totul ca numele Său să fie cunoscut şi adorat în lume.
Să dăm doar un exemplu, amintindu-l pe Sfântul Calistrat din Cartagina, care era ostaş în Roma, în timpul împăratului Diocleţian (mort în anul 305). Mărturisind public că este creştin, a fost chinuit până la sânge, târât prin cioburi ascuţite şi aruncat în mare. Dar, din toate a scăpat nevătămat. Aruncat în închisoare, a vestit fraţilor săi de suferinţă Sfânta Evanghelie a lui Iisus Hristos. Scos de acolo şi dus la judecată, trecând pe lângă un templu păgân, s-a rugat şi toţi idolii au căzut la pământ şi s-au sfărâmat. Prin credinţă şi răbdarea sa, prin exemplul său, a atras la credinţă peste 200 de slujitori împărăteşti. Toţi aceştia L-au mărturisit pe Hristos şi lor, dimpreună cu Calistrat, li s-au tăiat capetele, cinstind astfel numele de creştin.

Creştinii botezaţi care nu-şi trăiesc viaţa după poruncile Evangheliei sunt vânzători ai Domnului, profitând doar de numele lui Hristos. Nu poţi pretinde că faci parte din Sfânta Biserică creştin-ortodoxă dacă viaţa ta e păgânească.
Sfântul  Apostol  Pavel  spune:  Nu  vă înşelaţi  în  privinţa  aceasta; nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli (la patimi), nici preacurvarii, nici stricaţii de tot felul, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii,  nici  defăimătorii,  nici  hrăpitorii  nu  vor  moşteni  (nici  unul) Împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6-9-10).
Nu! Căci nu este de-ajuns numai să te numeşti creştin ortodox, dacă nu faci voia Mântuitorului tău, lepădând păcatul.
Sfântul Efrem Sirul spune limpede: Să nu ne aflăm numai cu numele creştini, iar cu năravul de păgâni, căci creştinătatea înseamnă să urmezi,  după putinţă,  lui  Hristos.  Dacă ne  mulţumim  numai  cu Sfântul Botez şi ne vom lenevi la împlinirea celorlalte porunci, ne vom face necredincioşi. Hristos la nimic nu ne va folosi, petrecând noi în răutate şi păcat. Căci L-am auzit grăind în Sfânta Evanghelie: Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ce acela care face voia Tatălui Meu din ceruri (Matei 7:21).
Un Sfânt Părinte ne spune: Fiilor, aveţi grijă de sfânta credinţă creştin ortodoxă, este o comoară nepreţuită cu care veţi întra în Împărăţia lui Dumnezeu. Periculos pentru sufletul oamenilor este necredinţa. Chiar şi la creştinii ortodocşi.
Nu întreba creştinul dacă crede în Dumnezeu, ci dacă crede în Sfânta Evanghelie,  în  Vestea  cea  bună a  lui  Hristos.  Căci  dacă spuneţi  că el crede în Dumnezeu aşa, după părerea proprie, iar nu după Sfânta Evanghelie, este înapoiat şi păgân, pentru că a ajuns la credinţă precum oamenii de acum mai bine de 2000 de ani, precum - să zicem - nişte filosofi elini sau asiatici.
Atunci de ce S-a mai coborât Hristos din cer? Şi de ce a pecetluit cu sângele Său descoperirea Sa către lume, Vestea Sa cea bună? Cu adevărat un asemenea creştin a luat asupra capului său sângele preacurat al Fiului lui Dumnezeu, precum aceia care strigau: Răstigneşte-L, răstigneşte-L!

Motto: Este destul întuneric pentru cei ce nu vor să vadă şi destulă lumină pentru cei ce vor să vadă (Blaise Pascal).

Sfaturi Duhovnicesti

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Gândul

223.- Primul gând e de la înger, când vrei să faci   

          ceva.

Ascultă de primul gând, pentru că îngerul te apără. Al doilea gând poate fi de la diavol ca să te răzgândeşti şi să nu mai faci fapta cea bună şi să nu-ţi meargă bine la ceea ce vei face.

224.- Părinte, ce să fac ca să nu mă mai chinuie gândul? Câteodată nu pot dormi nici noaptea, deodată mă trezesc şi nu mai pot adormi de câte gânduri mă năpădesc.

-Este un duh neastâmpărat care se joacă cu mintea matale. Ai auzit de paza minţii? Mintea trebuie păzită, că altfel se încuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minţii: „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul”? Ia zi matale în minte această rugăciune şi ai să vezi ce bine adormi şi ai să te odihneşti. În timpul zilei când simţi că vine duhul, sufletul matale îl simte când se apropie, zici rugăciunea ca să găsească mintea matale ocupată. Nu laşi mintea să alunece în gânduri necurate, o opreşti, te gândeşti la altceva sau zici rugăciunea minţii şi scapi de chin.

225.- Părinte, ce să fac ca să nu-mi mai zboare gândul în timpul rugăciunii?

-Este ispita din timpul rugăciunii, adică un vrăjmaş care caută să-ţi ia mintea de la rugăciune şi s-o ducă unde vrea el. Face aceasta pentru a-ţi fura rugăciunea şi a întrerupe convorbirea ta cu Dumnezeu prin rugăciune. Atunci degeaba te-ai rugat. Rugăciunea ta n-a ajuns la Dumnezeu. Gura a vorbit dar tu ai fost dus departe. Pentru a alunga pe ispititorul în timpul rugăciunii, trebuie să te opreşti din rugăciune dacă vezi că mintea ta a fost furată şi să faci 3 metanii zicând: ”Doamne alungă de la mine pe ispititorul!”şi să începi din nou rugăciunea, de la început nu de unde ai rămas. Dacă şi a doua oară ţi se întâmplă aceeaşi ispită, faci la fel, însă de data aceasta faci 7 metanii zicând la fiecare aceeaşi rugăciune de alungarea ispitei şi începi din nou rugăciunea. Dacă ţi se mai întâmplă, faci acelaşi lucru dar mărind numărul metaniilor: 9, 12…până când ai reuşit să zici rugăciunea întreagă şi cu luare aminte. De abia atunci ai învins ispita. Dumnezeu vede această luptă pe care o duci îL chemi în ajutor şi va porunci ispititorului să plece şi nu te va mai chinui lăsându-te să te rogi cu toată puterea.

IDOLUL NOROC

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

       Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?

Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea.

Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.

Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.

Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.

Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.

Ce jertfa primea Noroc ? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme : " Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc ! Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc !..." Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia : " Cumatra iti dai copilul ? " " Il dau, ca sa am noroc ! "

Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea. Mirosea in urma lui numai a friptura de copii proaspeti.

Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.

Voi nu vedeti ce zice Isaia ? " Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc ". Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?

Numai ce auzi pe betivi la crasma zicand : ,, Hai noroc, cumatre !" Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta : " Hai noroc, vecine !". Daca l-ai intreba cine-i Noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.

Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : " Buna ziua, cumatre ! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !" Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun.

Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul " Noroc "!

Parintele Cleopa

Apa înţelepciunii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                               

             Pentru ceartă este nevoie de doi oameni. Un om i-a povestit

prietenului său, cum a făcut el de a înlăturat cearta din casa sa. Eu

i-am spus soţiei mele, când ne-am căsătorit. Când tu vei vedea că eu

sunt mânios, să te duci la fântână şi să-ţi umpli gura cu apă. La fel şi

eu, când voi vedea că tu eşti mânioasă, am să iau apă în gură. Aşa au

făcut... Şi ce bine am trăit! Pentru că unul singur nu se poate certa! Şi

nici celălalt nu se poate certa cu tine, dacă gura ta ţi-e plină cu apă...

Iată ce scria pe uşa părintelui Iustin Pârvu de la Sfânta

Mănăstire Petru Vodă:

Este har...

- Să iubeşti fără să fii iubit...

- Să slujeşti fără să fii preţuit...

- Să dăruieşti fără să ţi se mulţumească...

- Să jertfeşti fără să ţi se recunoască...

- Să ierţi fără să fii iertat...

- Să-l susţii pe cel care te-a lepădat...

- Să rămâi liniştit deşi eşti nedreptăţit...

- Să investeşti clădind fără speranţă...

- Să crezi deşi nu eşti deplin lămurit...

- Să taci pentru a nu face rău aproapelui...

- Să vorbeşti de dragul adevărului...

- Să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti...

- Totul să-ţi aparţină, dar tu de toată bucuria să te lipseşti...

                 

                                                            Pământul şi ploaia 

 Pământul soarbe ploaia ce cade de sus, dar iarăşi o sloboade, în formă de izvoare şi fântâni binecuvântate cu ape minerale, sulforoase, iodate... Noi suntem pământul cel rău care soarbe neîncetat mila cerului de sus, dar în loc de apă vie slobozim afară izvor de ură, de otravă şi de păcat. Toată firea cea necuvântătoare dă înapoi darul lui Dumnezeu. Ogoarele dau grâul, porumbul, orzul, secara, toate legumele, pomii dau fructele, numai omul - făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, numai omul care soarbe neîncetat binecuvântare şi iertare, milă şi iubire cerească - în loc de iubire şi roada faptelor bune, dă ură, zavistie, otravă şi venin sufletesc. Iată ca ne mustră şi firea cea necuvântătoare