Y O G A ESTE O CAPCANA A IADULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                  Prin apropierea de practicile sau credintele orientale, crestinii ortodocsi risca o "sinucidere spirituală" fiindca practica Yoga este intr-o totala contradictie cu intreg Crestinismul.
                               
 1. Pentru crestini, Mantuirea este posibila numai prin Iisus Hristos, si nu prin forte proprii cum afirma Yoga, fiindca Iisus Hristos a spus: "Fara Mine nimic nu puteti face" (Ioan 15:5).
2. Cunoasterea autentica inseamna cunoasterea lui Dumnezeu: "Si aceasta este viata vesnica sa te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17:3), iar nu stapanirea unei tehnici yoga.
3. Pentru crestini asceza este un mijloc pentru eliberarea de patimi, iar nu mijloc de anulare a propriei constiinte si a personalitatii cum propune yoga.
4. Practicile Tantra-Yoga, propun atingerea starii de ELIBERARE PRIN SEXUALITATE.

                     
     Yoghinii au sufletul amortit de tehnici si meditatii: fara rugaciune, fara smerenie, fara cruce, fara pocainta pentru pacatele savarsite, fara Sfintele Taine din Biserica crestin ortodoxa. Este adevarat ca yoghinul care se concentreaza si face anumite respiratii (Pranayama), acumuleaza energie si poate sa stea gol pe un bloc de gheata fara sa sufere. Dar si Sfantul Serafim de Sarov statea pe gheata fara sa sufere. Insa, atentie la diferenta: yoghinul topeste gheata pe care sta gol, iar Sfantul Serafim nu o topea. Deci, yoghinul foloseste energia draceasca in timp ce Sfantul Serafim de Sarov folosea energia Dumnezeu Duhului Sfant. Amintim si neputrezirea si mirosul placut cu care Dumnezeu cinsteste Moastele Sfintilor Ortodocsi. La yoghini nu exista Moaste Sfinte. Yoghinii folosesc tehnici de captare a energiei, pe cand crestinul se roaga lui Dumnezeu sa-l mantuiasca. Concluzia este foarte clara: Orice tehnica spirituala fara energie, este MAGIE. Desi nu este o religie, Yoga ataca toate invataturile Sfintei Biserici Ortodoxe.
                 

         Urinoterapie. Sex in grup. Uleiuri afrodisiace. Organizatie de tip paramilitar. Obsedati sexual. Ritualuri. Orgii. Oameni care si-au parasit familiile. Oameni care idolatrizeaza un pamantean. Grig racoleaza noi tineri. Trei sute de oameni se pregatesc sa se inroleze in armata diavolului (imaginea textul de mai sus sunt preluate din ziarul Gazeta de sud, 19. 06. 2002).

                         
                                                                                                                                                                                                                                                                                                          Preot Ioan.                     

RĂSPUNS UNEI MAME CARE ARE FIICA LA CONCURSURILE DE MISS

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Îmi aduceţi la cunoştinţă, cu prostească bucurie, că fiica dumneavoastră a fost aleasă „Miss”. Ca şi cum aţi aştepta să vă şi felicit. Mie îmi e ruşine şi să scriu despre acest lucru, iar în loc de felicitări vă fac cunoscută profunda mea compătimire.
Nu ştiu de ce mai spuneţi în scrisoare: „Pentru fiica mea, ca fată educată, lucrul acesta este foarte măgulitor”. Căci, ce se poate spune despre educaţi şi needucaţi în zilele noastre? Între numeroasele crize contemporane, criza educaţiei este una dintre cele mai importante. Cine ştie care poate fi numită cu mai mult temei educată: o damă de la oraş sau o ciobăniţă sfioasă de la munte! În această privinţă nu se va ajunge la o înţelegere până ce nu ne vom întoarce la concepţia despre educaţie a poporului şi nu vom spune, în armonie cu multele milioane de glasuri ale poporului: educat (obrazovan) este cine are obraz. Iar cine nu are obraz nu este educat, oriunde ar locui, orice poziţie ar ocupa şi orice grămadă de cunoştinţe ar avea în cap.
În satele noastre din Şumadia, despre frumuseţe se şopteşte, iar despre caracter se vorbeşte cu voce tare. Asta vine din conştientizarea adâncă de către popor a faptului că frumuseţea este un lucru trecător şi care nu depinde de om, în vreme ce caracterul este un lucru netrecător şi care depinde de om. Ştiţi, oare, cântecul popular despre Miliţa fecioara? Ce minunat le-a răspuns unor linguşitori: „Nu-s din iele ca să adun norii, ci-s fecioară să privesc în faţă!”
Concursurile moderne de „Miss” sunt un obicei al vechilor popoare latine. În fapt, este doar un comerţ abil disimulat cu prostituate. Aţi urmărit soarta multelor „Miss” din Europa? Ce trist! Căsnicii stranii, copii din flori – sărmanii copii! –, procese senzaţionale între soţi, sinucideri. Iată, priviţi rubrica la care sunt înscrise de obicei „reginele frumuseţii”! Oare şi fiica dumneavoastră?… Mai bine i-aţi fi dat să citească actul despre moartea eroică a tatălui ei în Ţer-Planina decât să o fi expus la un concurs pestriţ şi primejdios. Cine vă poate garanta că marea dumneavoastră bucurie nu se va preface grabnic într-o nespusă întristare şi în ruşine? O ruşine, de vă veţi închide în cameră şi vă veţi ascunde faţa cu mâinile de lumina soarelui. Şi veţi şti că vecinii chicotesc răutăcios, şi asta vă va rupe şi mai mult inima.
Dintre toate ispitele cu care omul are a se măsura în sine însuşi, frumuseţea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. Ea a fost biruită de Sfântele Ecaterina şi Varvara, Anastasia şi Parascheva şi multe altele, care au cunoscut în lăuntrul lor o frumuseţe mai înaltă decât cea a trupului lor. Dar va putea, oare, să o biruie fiica dumneavoastră, care este lipsită de o vedere duhovnicească puternică şi care s-a expus o dată de bunăvoie la târgul frumuseţii? Să-i ajute Dumnezeu, Puternicul! Căci frumuseţea este un gheţar de pe care se alunecă sigur în adâncul de foc.
Negustorii americani de filme au născocit – cu totul din capul lor, mai mult pentru comerţ – că Iuda vânzătorul era cel mai frumos dintre cei doisprezece apostoli. Asta, fireşte, nu se poate dovedi cu nimic în lume, afară, poate, de sfârşitul lui Iuda. Precum aţi auzit şi aţi citit negreşit, sfârşitul lui a fost asemănător cu cel al unora dintre reginele şi regii moderni ai frumuseţii. Acest „frumos” Iuda, după ce L-a vândut pe Fiul lui Dumnezeu, s-a coborât la pârâu şi s-a spânzurat. Şi aruncând arginţii în templu, a ieşit şi s-a spânzurat.
Cine merge la plimbare departe cu diavolul, greu se mai întoarce la calea dreaptă.
Ce să vă sfătuiesc? Măritaţi-vă fiica cât mai degrabă, şi cu cât mai modest, cu atât mai bine. Cu un brutar sau cu un cizmar. Fireşte, dacă acel om cinstit se va hotărî să ia asupra sa o răspundere ca aceasta. Aşa puteţi trage nădejde că veţi trăi să vă bucuraţi de nepoţi legiuiţi, şi veţi da mulţumită lui Dumnezeu. După atotputernicia Sa, Făcătorul îl poate opri pe om ca să nu cadă pe calea lunecoasă pe care a apucat-o din neştiinţă ori slăbiciune. Fie ca El să vă stea într-ajutor dumneavoastră şi celor pe care îi iubiţi cel mai mult pe lume, copiilor dumneavoastră!

(din „Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – Scrisori misionare”, Sophia, 2002)

PĂSTORUL CEL BUN

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Domnul Și-a arătat nemărginita tandrețe și milă față de neamul omenesc atunci când S-a numit pe Sine "Păstorul Cel Bun", iar pe noi ne-a numit "oi". Priviți icoana aceasta, deschizând larg ochii inimilor voastre: nu vă simțiți iubiți de Domnul? Eu da! Deci dacă suntem iubiți de El, să punem osul la treabă și să-I arătăm și noi că se poate! Putem să împlinim poruncile Lui, putem să cerem iertare dacă am greșit. Putem să plângem, putem să fim iertători cu greșiții noștri! Putem să ne rugăm mai mult, putem de azi înainte să și postim! Toate le putem pentru că noi, creștinii ortodocși NE SIMȚIM IUBIȚI DE DOMNUL, PĂSTORUL NOSTRU CEL BUN!
"Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi"! Cu acest verset pe buze voi adormi în noaptea aceasta..
Domnul să vă arate iubirea Lui mistuitoare așa cum mi-a arătat-o și mie! De atunci n-am alt dor decât cel după privirea Sa cea blândă. N-am altă frică decât că n-o să-I mai simt bunătatea. N-am altă bucurie decât să mă simt miel în brațele Sale..
Doamne ajută.
Preotul Sorin Croitoru din Mantova, Italia

Jos pe crucea răsturnată

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Gasca cu carne...de post

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...




Fiindca pe 27 februarie incepe Postul Pastelui mi-am adus aminte de o istorioara povestita de un calugar cand am fost in Franta la o abatie unde se fabrica bere.
la intrebarile mele despre procesul de fabricatie calugarii erau foarte respectuosi in explicatii,in consecinta L-am intrebat direct pe unul dintre ei cum de Biserica este cea care raspandeste in lume aceasta ispita.
Mi-a explicat ca acesta era modul de intretinere,se consuma o cantitate si restul se vindea.Si atunci mi-a spus cu amuzament cum in trecut unii calugarii tineau post cu carne de gasca.
Acum cand postul se apropie mi-am adus aminte de povestioara si m-am decis sa ma informez si sa o relatez si voua.



Gasca ce se credea ca se naste din copac,pe cale de consecinta este de ...post

Convingerile oamenilor in privinta lumii vii s-au tot schimbat si se mai schimba inca. De la explicatiile mistice spre cele stiintifice, progresele cunoasterii ne-au oferit o viziune tot mai corecta asupra formelor de viata ce populeaza biosfera. Dar evolutia a fost presarata cu tot felul de idei ciudate – desi perfect explicabile prin prisma nivelului de cunostinte al vremurilor cu pricina - idei care azi ne apar bizare, dar care, in urma cu un mileniu, reprezentau certitudini.

Gastele de mare

Printre multele specii de gaste salbatice din Europa, exista una care poarta, agatata de ea, o poveste dintre cele mai curioase; o legenda intemeiata pe o stranie credinta medievala, interesanta si amuzanta astazi, ca multe dintre naivele convingeri zoologice ale oamenilor Evului Mediu. Specia cu pricina este Branta leucopsis, o gasca de marime mijlocie, cu penaj alb-negru-gri, caruia ii datoreaza denumirea populara de gasca-calugarita (scuzati cacofonia, dar n-am avut cum s-a evit,bine ca am scapat ,in schimb,de Monica Columbeanu) . E o specie migratoare care cuibareste in Arctica si ierneaza in regiuni temperate vest-europene ca Scotia, Anglia, Irlanda, Olanda…



Si acum, sa trecem la problema: stiati ca aceste gaste cresc in copaci? Sigur ca nu stiati asa ceva, ba chiar vi se pare absurd (si este), dar acum 800 de ani, nimeni nu se indoia ca aceste gaste sunt “produse” de copaci . Intr-o lucrare din anul 1187 sau 1188, numita Topographia Hiberniae, autorul, Gerald din Wales (sau Giraldus Cambrensis, in latina), calugar si cronicar, descrie cu amanunte ciclul de viata al gastelor-calugarite, asa cum il stia lumea pe atunci: ele nu se imperecheaza, nu depun si nu clocesc oua si nu-si fac cuib, ca alte pasari, ci cresc pe lemnul copacilor sub forma unor ciudate fapturi mici, cu corpurile acoperite de cochilii; la un moment dat al ciclului lor de dezvoltare, “cand corpul s-a acoperit cu pene”, ele cad in mare. Autorul afirma ca a vazut adesea, cu ochii lui, “mai mult de o mie” de astfel de “gaste” mititele, crescand pe cate o bucata de lemn, adusa de valuri la malul marii.



Topographia Hiberniae

Chiar asa? Si alti autori medievali au reluat povestea, in scrierile lor; au existat si unii care au respins-o (printre care Sfantul Albert cel Mare – secolul al XIII-lea – unul dintre marii invatati ai Evului Mediu) dar, una peste alta, legenda a rezistat timp de secole.Chiar si in veacul al XVI-lea, lumea parea convinsa de aceste “adevaruri” zoologice. Intr-o carte din 1552 apare o gravura care ilustreaza uluitorul ciclu de viata al gastelor-calugarite, asa cum il stiau oamenii vremii.



Historiae Animalium

Si totusi, de unde pana unde?

Sa revenim la gastele Branta leucopsis. Ce-i cu cochiliile si cresterea pe lemn? Se crede ca aici s-au amestecat niste lucruri, naturalistii vremii interpretand naiv o asemanare - foarte superficiala, de altfel – dintre forma ciocului gastelor si forma cochiliei unor crustacee. Pentru ca asta e, probabil, ceea ce vazuse “cu ochii lui” calugarul Gerald – gramezi de crustacee care cresteau pe bucati de lemn aduse la mal de valurile oceanului. E drept, e vorba despre niste crustacee cu totul deosebite de racii, crabii si crevetii la care ne gandim cel mai adesea cand auzim despre crustacee. Sunt crustacee din grupul ciripedelor, care la maturitate traiesc fixate pe bucati de lemn, pietre sau cochilii de moluste ori sunt chiar parazite si care, din pricina modului de viata sedentar, si-au pierdut aspectul de crustaceu “normal”, capatand trasaturi aparte, ca expresie a adaptarii la aceasta viata aproape imobila.

Exista peste 1200 de specii de ciripede dar, mai specific, crustaceele ciripede de care e vorba in povestea cu gastele de copac apartin ordinului Pedunculata, numit astfel pentru bunul motiv ca speciile acestui ordin traiesc fixate pe substrat cu ajutorul unui peduncul, un soi de “tija” carnoasa, flexibila, care joaca un rol important in legenda noastra zoologica. Ei bine, specialistii cred ca infatisarea neobisnuita a acestor animale (care, ce-i drept, arata tare bizar; probabil 9 din 10 persoane n-ar fi stiut sa spuna exact ce sunt, desi ele sunt aparitii comune in multe regiuni ale lumii) i-a indus in eroare pe oamenii Evului Mediu . Pedunculul evoca un gat lung (ca al gastei) si se termina cu o structura rigida de forma unui cioc. Pentru oamenii medievali si nivelul lor de cunostinte privind clasificarea si anatomia animalelor, ciudata forma de viata putea fi foarte bine o gasca in formare, inca imperfect dezvoltata. Faptul ca aceste organisme se gaseau prinse pe bucati de lemn nu putea insemna altceva decat ca ele cresteau in copaci, din care se desprindeau, odata cu creanga respectiva, cazand in apa si fiind purtate de apele oceanului pana la tarm. Ciripedele au fost studiate amplu si stiintific abia la jumatatea secolului al XIX-lea de catre Darwin, care le-a consacrat cateva lucrari publicate in 1851 si 1854.



Astazi stim, cand vorbim despre ciripedele pedunculate, ca e vorba despre crustacee, ca ele trec, in cursul dezvoltarii lor, prin niste stadii larvare libere (larvele sunt mobile, inoata), ca in stadiul adult sunt sedentare, traind fixate definitiv pe substrat si hranindu-se cu plancton si ca, prin evolutie, s-au adaptat acestui mod de viata sedentar modificandu-si profund anatomia. Nu mai au “picioare” ca alte crustacee, iar carapacea s-a transformat intr-o cochilie dura, calcaroasa, alcatuita din mai multe placi. Placile adapostesc organele filtratoare, cele cu ajutorul carora ciripedele pedunculate isi procura hrana – particule si organisme marunte care plutesc in masa apei (plancton). Dar oamenii Evului Mediu nu stiau aceste lucruri, care azi pot fi citite in orice articol consacrat ciripedelor. In urma cu un mileniu, legaturile dintre diferitele grupuri de animale, sistematica, evolutia si filogenia, erau foarte putin stiute si intelese. Ciclurile de viata ale celor mai multe dintre vietuitoare nu erau cunoscute. Si atunci, faptul ca oamenii isi inchipuiau ca niste pasari pot lua nastere din lemnul copacilor si pot arata la inceput ca niste nevertebrate marine pare naiv, dar nu este inexplicabil.

Gasca de post

Legenda gastelor-calugarite care se nasc din copaci, din mare sau de unde o fi fost, in orice caz nu ca toate pasarile – cum credea lumea in Evul Mediu – a fost utilizata in mod remarcabil de practic de unii calugari isteti din vremea aceea. Profitand de ciudatenia legata de gastele-calugarite, acestia au declarat ca, de vreme ce e vorba despre niste pasari care nu erau chiar ca toate pasarile, gastele respective nu trebuiau incluse printre pasarile pe care un calugar n-avea voie sa le manance in post. Regulile postului catolic interziceau consumul carnii, dar o gasca nascuta in copac si crescuta in mare, o pasare care nu iese din ou, ca oricare alta, nu-i chiar pasare, adica nu-i chiar carne, nu-i asa? Deci, s-o mancam! Cam asta era justificarea calugarilor cand se indopau cu friptura de gasca salbatica taman in postul Pastelui.

Dar erau si destui oameni luminati (printre ei, chiar Giraldus Cambrensis) care, chiar daca nu stiau zoologie, isi dadeau seama foarte bine ca, indiferent de cum ar fi venit pe lume, gasca respectiva era, la maturitate, o pasare ca toate pasarile si deci nu se cuvenea sa fie socotita mancare de post. Ca sa puna capat discutiilor, in 1215 papa Inocentiu al III-lea a interzis categoric consumul carnii gastelor-calugarite in perioadele de post, aducand ca argument faptul ca, in ciuda “modului lor de inmultire neobisnuit”, felul lor de viata era asemanator cu al ratelor si gastelor obisnuite, deci era logic sa fie considerate ca fiind inrudite cu aceste pasari. Gata cu friptura de gasca in post!

Si, incet-incet, oamenii au aflat ceea ce era de aflat despre gastele-calugarite, despre felul lor de viata si s-au lamurit ca e vorba despre pasari ca toate pasarile si nimic altceva sau altfel. Mai tarziu, au aflat si despre ciudatele crustacee ciripede, asezandu-le la locul potrivit in clasificarea animalelor si lamurind legaturile lor cu alte specii. Religiile si bisericile Europei au trecut prin mari prefaceri in ultimul mileniu, iar din importanta dezbatere asupra fripturii de gasca de post a mai ramas doar o poveste distractiva.

PROOROCUL MOISE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

             Michelangelo Buonarroti (1475-1564) este considerat a fi drept cel mai mare si mai genial sculptor din lume. Una din cele mai celebre scupturi ale sale este statuia lui Moise. Numai ca dupa cum bine vedeti, Moise are coarne in cap. Coarne se pun doar la diavoli, iar in Biblie nu sunt pomenite "coarnele lui Moise". De ce l-a sculptat asa? Pentru ca termenul KEREN din limba ebraica se poate traduce cu RAZE sau COARNE. Si Michelangelo, in mod gresit a tradus, din greșeala: Coarne in loc de Raze (adica binecuvantarea lui Dumnezeu, raze de Lumina Sfanta).  

                                         PROOROCIREA
 
              Dumnezeu, fagaduinta catre Moise a facut, Ca o mare BINECUVANTARE, sa timita pe pamant, Un PROOROC sa li se nasca si in gura Lui va pune, Vorbele-i pecetluite, ce le va zidi in lume.
         Legea Noua o va scrie, nu cu slova scrisa-n piatra, Ci cu litera cea vie, scrisa-n inima curata, Invoiala de iertare si uitare de pacate, Celor care Lui urmeaza, le da viata far' de moarte.
   Iata-n tine, Israele, se va naste Craiul Pacii, Si-n Lumina Lui vei merge, cum au spus-o toti proorocii, Catre tine se indreapta Soarele adevarat, Cel ce e Iisus Hristosul, Fiul Celui Prea Inalt.
   Imparat drept se va naste, dar sarac in tine intra, Si in fata Lui noroade si multime se perinda, Caci Prea Inaltul prin Fecioara, catre lume L-a chemat, Ca acei ce-s orbi sa vada si sa iasa din pacat.
   Pe acei ce zac in bezna, in Lumina sa-i ridice, Si durerea sa le-o poarte, lanturile sa le strice, Iar in loc ca sa il iubeasca, dusmanit va fi de ei, Rastignit si pus pe Crucea, faurita de iudei.
   Dar samanta ce-o arunca in pamantul plin de spini, Si calcata de multime si scuipata cu venin, Va rodi cu roada multa, foc din miezul ei sa curga, Seva Dragostei si Mila pe pamant sa se rasfranga.
     
                                                                                                                              Preot Ioan.

ZODIACUL. SI HOROSCOPUL CAPCANE ale IADULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                          Z O D I A C U L

Zodiacul are la baza conceptia pagana a predestinatiei, deci este anticrestin. Nu exista destin, NU EXISTA PREDESTINARE, exista doar PRESTIINTA LUI DUMNEZEU care stie mai inainte de veac toate, dar, care NU SE AMESTECA IN LIBERTATEA OMULUI. Iata ce spune Dumnezeu: "Iar voi sa nu ascultati pe ghicitorii vostri, pe visatorii vostri, pe vrajitorii vostri si pe ai vostri 
GHICITORI IN STELE PENTRU CA ACESTIA VA PREZIC MINCIUNA" (Ieremia 27:9-10).
Crestinul ortodox are ca "dreptar de viata" - Sfanta Evanghelie, iar paganul are ca "dreptar al zilei" - zodiacul. Intre ele este diferenta ca intre Rai si Iad.
                          Preot Ioan.    

                        DIALOG despre HOROSCOP



- Credeti in horoscop?
 - Nuuu, horoscopul cred ca este o minciuna!
 - Il cititi zilnic? - Asa, ca sa ma amuz!
 - In ce zodie sunteti nascut?
 - Berbec! - Si in zodiacul chinezesc?
 - Sunt Sobolan!
 - Astazi, aveti o zi buna?
- Dupa cele spuse la radio sunt cel mai favorizat!
 - Credeti ca vi se potriveste?
- Este facut cu atata viclenie, ca se potriveste la toti!
- Stiti cumva ce Sfinti praznuim astazi in calendarul crestin ortodox?
- Habar n-am!
 - Poate va amintiti despre ce s-a vorbit in Evanghelia de duminica trecuta in Biserica?
 - N-am mai fost la Biserica de anul trecut de la Pasti!
 - SUNTETI CRESTIN ORTODOX???
Aici, dialogul s-a terminat, capul plecat spunand totul: CRESTIN DOAR CU NUMELE!
               

                    B I B L I A si Z O D I A C U L

Este o totala incompatibilitate intre Biblie si Zodiac, respectiv intre sansa mantuirii oricarui om si "predestinatia ireversibila" in care "norocul haotic" hotarat de astrele lipsite de viata i-ar imparti pe oameni in FERICITI si NEFERICITI, fara vreun aport al lor si mai ales a lui Dumnezeu. Sunt crestini ortodocsi doar prin Sfantul Botez fiindca la Biserica nu vin duminica, nu postesc CEL PUTIN miercurea si vinerea, nu se roaga nici macar acasa, nu s-au spovedit niciodata in viata, in schimb asculta HOROSCOPUL, le place GHICITUL IN CAFEA, in CARTILE DE TAROT, talmacesc VISELE, merg la SPIRITISM sau la VRAJITOARE. Numai simpla citire a horoscopului sau aflarea zodiei este pacat impotriva Dumnezeu Duhului Sfant, pentru ca ignora cuvantul lui Dumnezeu: "Fara Mine, nimic nu puteti face" (Ioan 15:5). Deci, acesti oameni se ia dupa BASME LUMESTI: "Sa cada sub canon cei ce spun NOROCUL, cei care se numesc VRAJITORI si FACATORII de TALISMANE si GHICITORII" (Canonul 65, Sinodul Trulan, 692).
                        Preot Ioan.

                   S F A T  D U H O V N I C E S C

          1. Zodiacul are la baza conceptia pagana despre predestinatie, deci este ANTICRESTIN.

         2. Multitudinea de zodiace si de versiuni este O DOVADA CLARA S FALSULUI.

         3. Citind zodia noastra, fiecare dintre noi suntem credem tentati sa ev credem ca ni se potriveste, dar in acest fel ni se intareste credinta in EXISTENTA PREDESTINATIEI, si este pacat.

         4. Pentru ca descrierea actiunilor prevestite sa se nimereasca la un grup cat mai mare de oameni, zodiacul zilnic prevede evenimente cu consecinte UNIVERSAL VALABILE.

        5. Casatoriile care s-au facut dupa indicatiile zodiacului s-au dovedit a fi un esec total, fiind urmate la scurt timp de divorturi.

        6. Este absurd sa gandim ca tuturor oamenilor, din toate generatiile, nascuti in aceeasi zi, li s-au intamplat exact aceleasi lucruri (dupa cum spune zodia). Acest lucru nu se verifica nici macar in cazul a doi gemeni, nascuti la interval de 1 minut unul dupa altul.

         7. Nu de data nasterii conteaza tot parcursul vietii, ci de educatia primita de la parinti: "A fi om, sau mai degraba a deveni om, inseamna in primul rand A FI RELIGIOS" (Mircea Eliade).

        8. Crestinii au ca "dreptar de viata" - SFANTA EVANGHELIE, iar paganii au ca "dreptar al zilei" - ZODIACUL. Intre el diferenta este ca intre RAI si IAD.

         9. Exista o mare deosebire intre ASTRONOMIE (stiinta care despre legile puse de Dumnezeu in creearea Universului) si ASTROLOGIE (stiinta oculta, bazata pe conceptia pagana a predestinatiei).
       
                                                                                                                          Preot Ioan.

H A L L O W E E N

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                  CE INSEAMNĂ   HALLOWEEN?                                                                                                                                                                            Preot Ioan.  

HALL - inseamnă fantome, umbre care nu mai sunt, iar WEEN - inseamnă a invinge fantomele, spiritele celor ce nu mai sunt. Halloween-ul este o veche sărbătoare pagană. Este o noapte dedicată fantomelor si vrăjitoarelor. Multi copii se imbracă in vrăjitori, fantome, monstri, pirati... bătand la usă si spunand: "Ne tratati, sau vă bantuim?"  

             HALLOWEEN-UL  NU  E  AMUZAMENT
               CI O "CAPCANĂ  A  IADULUI"!

 Halloween-ul, este o veche sărbătoare pagană de origine americană, fiind dedicată fantomelor si vrăjitoarelor, care antrenează participantii intr-un scenariu simbolic si astfel copiii devin "slujitori ai diavolului". Scrie in Vechiul Testament (Iesirea 22:18), că vrăjitoarele erau omorate cu pietre: "Pe vrajitori sa nu-i lasati sa traiasca", iar acum, părintii isi lasă copiii să se imbrace in vrăjitoare, schelete de morti, să-si pună coarne in cap? Această sărbătoare il manie tare pe Dumnezeu fiindcă ne duce cu gandul la moarte, nu la viată, căci, ce amestec are LUMINA cu INTUNERICUL?
Cand copiii se deghizează si se maschează, il manie pe Dumnezeu, fiindcă este o aplecare spre hidos, spre chipul diavolului. Dragi părinti, educati-va copiii vostri in credinta crestin ortodoxă, aratandu-le primejdia ce bate la usa inimii lor, prin aceasta SARBATOARE DIABOLICA: HALLOWEEN. 

Iubiti părinti, aveti mare grija cum cresteti copiii vostri, pentru ca: "DIN ACELASI LEMN SE SCOATE, ori ICOANA, ori MACIUCA!".
       

             ORIGINEA DOVLECILOR LUMINATI... 
                                             
 In Irlanda, se spune că Jack, un betivan glumet l-a pacălit pe Satana să se urce intr-un copac. L-a santajat pe diavol ca nu-l lasă să se coboare dacă-l mai ispiteste cu bautură. Diavolul i-a promis că-l lasă in pace, dar, glumetul Jack a sculptat pe trunchiul copacului o cruce si l-a blocat acolo. Potrivit folclorului după ce Jack a murit, sufletul lui nu a fost primit in Rai din cauza păcatelor, dar nici in iad fiindcă l-a blocat pe diavol in copac. Diavolul i-a dat un cărbune iad cu care să-si lumineze calea prin intuneric si Jack l-a pus intr-un dovleac. Dovlecii luminati sunt simbolul Halloween-ului.          

                                .M ĂS T I L E
Măstile sunt acoperaminte faciale in stransă legătura cu miturile, datinile si ritualurile religioase pagane fiind purtate de vrajitori, de samani, de războinici si de dansatorii rituali. Cei ce le purtau, credeau ca ele contin puteri magice impotriva răului, dar ele produceau si produc GROAZĂ celor dimprejur. PURTAREA  MĂSTILOR  ESTE   URACIUNE  INAINTEA   LUI   DUMNEZEU!

                                                                                                                                  Preot Ioan.  

POCĂINTA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 
                    
                      In Taina Sfintei Spovedanii, celui care isi mărturiseste păcatele i se cere: CAINTĂ si SINCERITATE. Trebuie să stim clar că: Păcatele nu le iartă preotul duhovnic, ci, IISUS HRISTOS PRIN PREOT IN DUHUL SFANT. Căinta este părăsirea gandurilor neconforme cu voia lui Dumnezeu, a vorbelor desarte, a patimilor, a păcatelor si intoarcerea pe calea lui Hristos. Căinta este cea dintai treaptă care duce la Impărătia lui Dumnezeu. Căinta este singura cale de a bate la poarta cerului. Căinta străvederea dintr-o dată a leprei păcatului care ii roade sufletul. Este ca si cand un om avand părul negru si neprivindu-se multă vreme in oglindă, s-ar uita deodată si s-ar vedea cu părul albit.

              Care este această oglindă? 

Oglinda este Iisus Hristos, oglinda in care fiecare se vede asa cum este. In aceasta oglindă, fiecare se vede plin de mizerie sufletească, de lepra păcatelor. Căinta este inceputul lepădarii de voia proprie si inceputul implinirii voii lui Dumnezeu. "OM" nu este niciodată sinonim cu "voia proprie". Cine trăieste după voia sa, trăieste in intuneric spiritual, in nebunie, in scrasnirea dintilor.
               Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de 3 ori, dar prin cainta sinceră a fost repus in treapta Apostolească. Căinta talharului de pe cruce ne arată putinta mantuirii fie si in ultima clipă: cea a mortii.

 IAR CLIPA MORTII NOASTRE ESTE DEFINITORIE PENTRU VESNICIA CARE NE ASTEAPTĂ.
                         
        PORUNCA lui DUMNEZEU "FITI SFINTI, CĂ EU SUNT SFANT" (1 Petru 1:16).

   Domnul Dumnezeu nu-ti dă oamenii pe care ii vrei tu, ci oamenii de care ai nevoie PENTRU A TE AJUTA (să te ridici, ori de cate ori vei cadea), PENTRU A TE RĂNI (ca să te smeresti ori de cate ori te mandresti, te trufesti, ai primit laude in sufletul tău, clevetesti, judeci...), PENTRU A TE PĂRĂSI (este o părăsire, spre indreptare, spre folos sufletesc, pornită din pedagogia divină), PENTRU A TE IUBI (fiind născut din iubire, in mod firesc simti dorinta de a iubi si de a fi iubit) si PENTRU A TE TRANSFORMA in omul care El il doreste (omul cel nou, bine plăcut lui Dumnezeu).
                        Preot Ioan.   



            VLĂSTARE DE RUGĂ
  Eu sunt sămanta căzuta-ntre pietre,
Sunt goală si stearpă, robită de sete,
De setea divină  a Harului Sfant,
Ce-o varsă Iubirea din cer pe pămant.

  Să plouă din ceruri, Iubire si Har,
Să-mi umple tot golul cu tainicul dar,
Din mine să iasă vlăstare de rugă,
Să crească inalte, la cer să ajungă!

  Din bobul de grau se naste plamada,
Ce creste si creste si umple covata,
Din sufletul meu se naste o rugă,
Ce urcă spre ceruri, tot urcă si urcă!

  E ruga tacută din inima mea,
Ce naste iubirea si-aprinde o stea,
E taină divină, e taină cerească,
Ce naste iubirea si-o face să crească

         DOMNUL ESTE AJUTORUL TĂU

Să va fie ZIUA, Ca O SĂRBĂTOARE,
Iar IN SUFLET, Insusi, DOMNUL SĂ COBOARE,
 Să v-aducă PACE, Să v-aduca HAR,
Să va fie SPRIJIN, Să va fie FAR,

Să va fie HRANA, Să va fie MIR,
Să va dea din nou, SUFLET DE COPIL,
Si să vă soptească Cu a Sa iubire:
,,Eu sunt langă Tine, Cheamă-Mă copile !

"Domnul este ajutorul meu, si nu mă teme de ce-mi va face mie omul.
 Nu mă voi teme de rău, pentru că Tu cu mine esti.
 Că Tu esti Dumnezeule, intărirea mea, si Impărătia Ta este Impăratie vesnică.
Stăpanitor tare, Domn al păcii, Tată al veacului ce va să fie,
Că a Ta, a Unuia, este Impărătia si puterea si slava, impreună cu Tatăl si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin.
                        Preot Ioan.

INVĂTĂTURA DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                Cuvânt înainte

              Nevoia unei «Cărţi de Învăţătură», care să cuprindă pe scurt

şi pe înţelesul tuturor adevărurile de credinţă ale Sfintei noastre

Biserici Ortodoxe a Răsăritului, se făcuse simţită de multă vreme, atât

de slujitorii altarelor, cât şi de credincioşii Bisericii noastre.

Vechea «Mărturisire Ortodoxă», operă a marelui mitropolit al

Kievului Petru Movilă (1596 - 1646), de care s-au slujit înaintaşii

noştri şi care a folosit atât de mult nenumăratelor generaţii de

credincioşi, pentru întărirea în credinţă, nu se mai păutea găsi decât cu

greu. Şi «Mărturisirea Ortodoxă» a cunoscut, la noi, cea mai largă

răspândire, nu numai pentru că a constituit singurul dreptar de

învăţătură şi de viaţă creştină, pentru marea mulţime a credincioşilor,

ci şi pentru faptul că ea este strâns legată de trecutul Bisericii

Ortodoxe Române. Într-adevăr, în lupta pe care Ortodoxia a dus-o în

trecut, atât împotriva încercărilor catolicismului de a se infiltra

prin prozelitism în mijlocul credincioşilor ortodocşi, cât şi

împotriva protestantismului, care caută să falsifice adevărurile de

credinţă ale Bisericii Ortodoxe, Sinodul de la Iaşi, întrunit în anul

1642, a opus tuturor acestor încercări «Mărturisirea Ortodoxă» a lui

Petru Movilă, care, cercetată şi tradusă în greceşte la acest Sinod şi

aprobată apoi de Sinodul local din Constantinopol, la 1643, a devenit

o adevărată pavăză a Ortodoxiei împotriva atacurilor celor de altă

credinţă.

Zece sfaturi de la Ieromonahul Savatie Baştovoi 2013

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

1. Să nu uiţi că trebuie să mori

Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

            2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti

Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

            3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar

Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

                  4. Să nu crezi răul

 De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

                 5. Să nu te crezi pierdut

Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

                   6. Să nu te crezi sfânt

Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.

                   7. Să nu te pui chezaş

De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

                    8. Să nu te răzbuni de două ori

Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

                   9. Să nu învingi cu orice preţ

Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe cineva: „Vă daţi seama, omul acesta  a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.

                 10. Să nu râzi de ruşinea nimănui

Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea. 

        Ieromonah Savatie Baştovoi , Carte de despărşire, Ed.Cathisma, Bucureşti, 2013, p.71-75