Fericirea veşnică

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

(aranjament preot Ioan)

- Va să zică ai venit pentru fericirea veşnică? întrebă Judecătorul.

- Da - îi răspunse sufletul de curând ieşit din trup.

- Ai greşit adresa - continuă Judecătorul.

- Staţi… nu-i aici raiul? - a întrebat

sufletul, proaspăt trecut prin graniţa morţii.

- Ba da - îi răspunse Judecătorul.

- Jos pe Pământ mi s-a promis că aici voi

primi în dar fericirea veşnică.

- Ne pare rău, ai fost informat greşit.

- Am fost informat greşit?! Dar preotul îmi zisese că dacă mă rog

dimineaţa şi seara, dacă merg în fiecare duminică la Sfânta

Liturghie, dacă mă spovedesc şi mă împărtăşesc cel puţin de patru

ori pe an, dacă ţin post miercurea şi vinerea şi ţin şi cele patru

posturi mari ale anului, dacă împlinesc cele zece porunci, să am

nădejde căci cu mila lui Dumnezeu voi ajunge în rai şi voi primi

fericirea veşnică!

- Eşti în rai, eşti binevenit, dar trebuie să mănânci din merindele

tale: să trăieşti fericirea pe care ai adus-o de pe Pământ.

- Nu este corect: pe Pământ n-aş putea zice că am fost fericit…

- Ne pare rău…

- Şi nu se poate să primesc aici fericirea?

- Ne pare rău: nu.

- De ce nu?

- Fiindcă aşa e regula.

- Care regulă?

- Cea instituită de Dumnezeu Tatăl.

- Nu pot să cred că Tatăl este atât de crud!

- Păi nu e crud.

- Nu e?

- Nu.

- Dar cum aşa?

- Tatăl a instituit următoarea regulă: fiecare trebuie să-şi

construiască propria sa fericire.

- Cum adică?

- Simplu: aşa cum un culturist îşi clădeşte muşchii, tot aşa cel care

caută fericirea, trebuie s-o construiască singur.

- Nu mi se pare corect!

- Treaba ta.

- Totuşi, ce pot face acum?

- Poţi să te duci înapoi, deoarece corpul tău se află încă în stadiul

morţii clinice.

- Bine, şi ce fac dacă merg înapoi?

- Exersezi fericirea.

- Exersez fericirea? Şi cum fac asta?

- Trebuie să găseşti propriile tale metode. Cei mai mulţi încearcă

prin iubire. Poţi să-ţi îndrepţi iubirea spre Sfânta Treime şi spre

apropele tău.

- Îţi pot explica prin funcţionarea inimii biologice. Îţi aminteşti

probabil că inima pompează sânge în trei

direcţii: are un circuit care alimentează

partea corpului care se află mai jos de

inimă, un al doilea circuit care irigă tot ce se

află mai sus decât inima, şi un al treilea

circuit prin care trimite sânge în propriile

sale ţesuturi.

Vezi, funcţionarea inimii este simbolul modului în care este

indicat să-ţi administrezi iubirea.

Circuitul de jos nu este altceva decât

iubirea direcţionată spre oameni.

Circuitul de sus este simbolul iubirii prin

care poţi comunica cu Dumnezeu, cu

Maica Domnului şi toti Sfinţii. Iar cel deal

treilea circuit, cel prin care inima asigură energia necesară

propriei sale funcţionări, pentru mântuirea sufletului tău.

Când ajungi să conştientizezi razele iubirii care ies din inima

ta, poţi să redirecţionezi o parte din ele spre tine însuţi. Este

indicat să păstrezi proporţiile definite de inima ta biologică. Prin

circuitul mare, cel care porneşte spre partea de jos a corpului,

trimiţi iubire spre toţi ceilalţi. Prin circuitul mic, cel care porneşte

în sus, comunici cu Dumnezeu cu Sfinţii îngeri, cu Sfinţii

arhangheli, cu heruvimii, serafimii, şi aşa mai departe.

Fii sigur că vei primi de la ei mai mult decât reuşeşti să le oferi tu

lor. Şi ai dreptul şi la cel de-al treilea circuit, ca să poţi funcţiona

şi tu…

- Oh, ce simplu e!

- Da, e simplu ca bună ziua!

- Şi ce-mi mai recomandaţi, ce să fac când ajung jos?

- Caută să identifici ce anume îţi produce bucurii reale. Caută să

lărgeşti această lista. Bine, îţi recomand să te menţii în limita

bunului simţ. Dacă o depăşeşti, rişti să-ţi strici fericirea. Şi

exersează cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.

Şi încă un lucru: spune „Te iubesc“ cât mai des, dar întotdeauna

din toată inima.

- Deja mă simt fericit!

- Mă bucur pentru tine! Însă totuşi m-aş bucura dacă te-ai duce

înapoi şi ai exersa acolo jos, ca să vii aici sus, întărit în credinţa şi

plin de iubire când îţi vine rândul.

- Vă mulţumesc - mă simt atât de fericit!

- Fericirea ta e şi fericirea mea şi îţi mulţumesc pentru că mi-o dai

- încheie Judecătorul.

Sufletul dezîntrupat se umplu de încredere în viitor şi plonja înapoi în

corpul său aflat pe cearşaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele

electrice conectate la corpul său începuseră

să semnalizeze reapariţia vieţii. Încet, se

auzi un oftat, ca o adiere de vânt. Tiptiltiptil,

inima începea să bată.

Electrocardiograma desena o curbă tot mai

armonioasă. Ochii pacientului încă nu se

deschiseseră, dar pe faţa lui se aşternu o

linişte divină. Doctorii răsuflaseră uşuraţi. Se gândiseră la marea

minune: viaţa. Un pacient reîntors din înalt valora pentru ei cât un

nou-născut.

- Tipul, mai mult ca sigur a învăţat ceva, acolo Sus - zise unul

dintre doctori.

- Pai da… nu cred ca s-a întors datorită electroşocului, că îmi

pierdusem încrederea în el, la un moment dat – adăugă un alt

doctor.

Crucea creștinilor

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

În copilărie pe strada mea era o cruce veche din lemn, destul de meticulos sculptată. Timpul i-a șters cu palmele-i zbârcite literele crestate pe care nimeni nu le mai putea desluși. Totuși, crucea veche era icoana bătrânilor mei. Când o priveau, de fapt ea îi privea. Și-n liniște de isihie le grăia pe limba ce numai purtătorii de golgote o pot înțelege…
Icoane sunt multe. Ele sunt povești pe care ni le spune lumea de sus, spunea eseistul Christi Crăciun. Zugrăvesc nu doar chipuri, ci și destine. Mereu diferite. Crucea e singură. Mai mult. Ea e icoana ce rămâne pretutindeni neschimbată. Ea schimbă, dar nu se schimbă.
Icoanele vorbesc celor care nu au urechi. Celor ce nu vor să audă. Crucea vorbește celor ce nu vor să vadă! Când o privești, pe ea atârnă lumea spre care noi trebuie să urcăm. Prin Golgota. Dar ca s-o urci întâi trebuie să-ngenuchezi! Să te faci plan înclinat, aeroport pe care să alunece Duhul coborât din înalt.
Crucea e o busolă a sufletului. Sub ea nu te pierzi, cu ea nu te poți rătăci. Verticala ei te urcă mereu spre Tatăl, orizontala ei te-ndrumă spre semeni. Sub Cruce, nimeni nu e singur!
Crucea nu e estetică, ci etică. Frumosul se poartă la gât, dar bunătatea tronează în inimi! Când privești crucea nu poți decât să o admiri. Sau să o critici. Dar cine poate vreodată să șteargă măcar o picătură din sângele ei!
De ceva timp am văzut cum crucea veche de pe strada mea a dispărut! Cineva a vrut să reducă la tăcere cea mai grăitoare icoană din lume! Paler zicea că se teme mai mult de absența lui Dumnezeu. Am spus bisericii că de acum înainte noi trebuie să fim și cruci și icoane! Cine nu duce o cruce deja a murit. Iar moartea nu vine odată cu bătrânețea, ci cu uitarea, ca să-l citez pe Garcia Marquez.
Arătați lumii că nu ați murit! Simbolul iubirii nu e inima, ci Crucea!
Iisus cu voi !

Preot Dani Marius Sfart

Pentru chipul Mântuitorului

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Evsevie episcopul Edesei, scrie că Avgar craiul acelei cetăţi, muncit fiind
de boală foarte rea și netămăduită, și înștiinţându-se de minunatele
tămăduiri ce făcea Iisus Hristos în Iudeea, i-au trimis un curier anume Anania cu scrisoare cuprinsă în aceste cuvinte:

AVGAR CRAIUL EDESEI

către Mântuitorul Iisus Hristos carele s-au arătat în trup omenesc în părţile Ierusalimului sănătate

Auzit-am de minunile și tămăduirile ce faci numai cu singur cuvântul, fără a te sluji de ierburi, sau alte doctorii. Am înţeles că faci pe orbi de văd, pe șchiopi de umblă, pe cei stricaţi curăţești, duhurile necurate gonești din cei ce pătimesc, pe cei cu boale netămăduite lecuiești, și dai viaţă morţilor.
Aceste minuni m-au făcut a gândi, că ești un Dumnezeu pogorât din cer, și că ești Fiul lui Dumnezeu. Pentru aceasta am îndrăznit a-ţi scrie această scrisoare, rugându-te să vii să mă vezi, și să mă tămăduiești de boala de care pătimesc de multă vreme. Am auzit că și iudeii te gonesc, și cârtesc pentru minunile tale, și că caută a te pierde: eu am aicea o cetate
frumoasă și răsfăţată, și măcar că nu este prea mare, dar îţi va fi
îndestul pentru toate cele ce-ţi vor trebui.

Același scriitor zice: Că Iisus Hristos i-au făcut lui Avgar, răspunsul următor:

Fericit ești Avgare, că ai crezut în Mine mai înainte de a mă vedea, căci, scris este de Mine, că cei ce mă vor vedea nu vor crede întru mine,
și cei ce nu mă vor vedea vor crede și se vor mântui. Cât pentru dorinţa
ce arăţi că ai ca să vin să te văd; eu trebuie mai întâi a împlini în ţara
aceasta toate lucrurile pentru care sunt venit, și după aceasta să mă sui
către Acela ce m-au trimis, și dacă mă voi sui de aicea, îţi voi trimite unul din ucenicii mei, carele te va tămădui de boala ce pătimești, și-ţi va da viaţă veșnică ţie și celor cu tine.

Iscălitura Mântuitorului este aceasta:

Θeos, Θeu, Θion Θavma
adică:
Dumnezeu, a lui Dumnezeu, Dumnezeiască minune.

Iarăși episcopul Evsevie zice, că aceste scrisori le-au scos din condicele cetăţii Edesei, și mai adaugă, că apostolul Toma după învierea Mântui-torului, au trimis pe Tadeu, unul din cei 70 de ucenici, ca să propovă-duiască pe Iisus Hristos și să tămăduiască și pe Avgar.

******************************************************************************
Înștiinţarea lui Lentulus proconsulul Iudeii, către senatul Romei,
pentru CHIPUL MÂNTUITORULUI

care au fost în acest chip:

”Întru aceste vremi s-au arătat aicea un om, care încă trăiește, anume Iisus Hristos, a căruia putere trece peste măsurile firii. Oamenii îl numesc mare Prooroc. Iară ucenicii lui îi zic Fiul lui Dumnezeu. El înviază morţii și tămăduiește tot felul de boale. El este un om de un chip încuviinţat, și cu bune măsuri, în faţa sa se vede oarecare striște, însă, care îi trage deodată și dragostea și frica acelor ce-l văd. Părul lui este în culoarea a unei alune timpurii. Însă de la rădăcină și până la urechi este neted, iar de
acolo și până la umere creţ, și trece și mai jos de umeri. De la frunte prin mijlocul capului are cărare, (după obiceiul Nazarinenilor) fruntea lui este lată și albă. Faţa fără de nici o meteahnă, și împodobită cu o rumeneală foarte plăcută. Fizionomia lui este ighemonicoasă (adică de Stăpânitor) și mângâioasă. Nasul și gura sunt făcute cu mari
măsuri. Barba lui este destul deasă, în culoarea părului, și despărţită în furculiţă. Ochii îi sunt căprui și foarte vii, el este groaznic la ale sale
mustrări, dulce și plăcut la ale sale învăţături și sfaturi. Chipul feţei lui
trage ochii tuturor, amestecat fiind cu semnotita, (adică cu o cinstire adâncă), nu l-au văzut nimeni niciodată râzând, dar plângând adeseori. Statul lui este drept, mâinile lui mari și lungi, și braţele foarte frumoase, el vorbește puţin dar cu multă statornicie, și este cel mai frumos om în lume.”

Aceste documente sunt reproduse întocmai din CEASOSLOVul din anul 1835, tipărit la Brașov.

PUTEREA RUGACIUNII

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau   sanctuarele.   Oamenii de ştiinţă din     Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin.
"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri   Slezin, şeful Laboratorului de  Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .

  "Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele  din organismul uman, ea repară şi structura grav  afectată a conştiinţei."[2]
    Profesorul Slezin a  făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat   electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau   şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.

   Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă   mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce   persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al   biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul   somnului profund sau al  rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta   stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă  vitală pentru orice persoană.

   Este un fapt cunoscut că  bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi  afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar  sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât   vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

    Slujbele bisericeşti  ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la   Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus  peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii  unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în   biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

     Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la   Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a   instrumentului.
În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

     Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de  asemenea, proprietăţi vindecătoare..
De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
     Proteinele viruşilor se  încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A.   Malakovskaia. Semnul  crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii  patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi   lacuri. Este chiar mai eficient decât   aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

     Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.

     A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea   Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai  mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
   Astfel,  recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

     Apa sfinţită nu este  numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine  inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

     Spectrograful indică o densitate optică mai   mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles   sensul rugăciunilor şi l-ar  fi păstrat.
 Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

UN STROP DE HAR

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

Dă-mi Iisuse-un strop de har să mă spăl, să mă sfințesc,
Să îmi plâng ca pe un mort omul cel duhovnicesc.
Dă-mi Iisuse-un dram de Duh ca să mă trezesc din somn,
Să-Ți sorb chipul din icoane, să-mi fii Dumnezeu și Domn,

Să se facă ochii mei un izvor fără sfârșit
Și să-mi scuture ființa un suspin necontenit.
Buzele să mi se strângă, nelăsând cuvânt să iasă,
Inima să îi devină pocăinței, bună casă,

Mâinile să-mi fie sparte și să dea făcând risipă,
Pe săracii ce imploră să îi miluiască-'n pripă.
Trupul meu lipsit de carne, ca un fulg să se topească
Până va pieri dintr-însul pofta cea dobitocească.

Ale mele uiți picioare în biserici să mă poarte,
Nu în locuri de ispită, unde e păcat și moarte!
La urechi să îmi ajungă melodii de mângâiere,
Să-mi alunge tulburarea și a inimii durere..

Har, dă-mi har Iisuse Doamne, nu-mi da mult, dă-mi doar un strop
Și voi alerga spre Tine în duhovnicesc galop!
amin

Rugaciunea cinstitei Cruci :

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui , si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul . Sa piara cum piere fumul ; cum se topeste cera de fata focului ., asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii si zic cu veselie : Bucura-te ,preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului , cre alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine , a Domnului nostru Iisus Hristos ,si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe tine , cinstita Crucea Sa ,spre alungarea a tot pizmasului . O , preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului .ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara ,Nascatoare de Dumnezeu , si cu toti sfintii ,in veci . Amin