SPUNE-MI, CE RĂSPUNS VEI DA LUI DUMNEZEU TU CARE ÎMBRACI ZIDURILE ȘI NU PE OAMENI?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

          Spune-mi, ce răspuns vei da lui Dumnezeu tu care îmbraci zidurile și nu pe oameni? Tu, care împodobești un animal și treci cu vederea zdrențele pe care le poartă semenul tău? Tu, căruia i se strică mâncărurile și nu dai celor care flămânzesc? Vezi aceste ziduri care se dărâmă odată cu trecerea vremii și ale căror ruine răsar în cetate precum stâncile ies la suprafața apei? Când se construiau, bogații se interesau de ziduri și-i treceau cu vederea pe săraci. Unde s-a dus măreția lor? Unde s-a dus și cel care se mândrea pentru această măreție? Vezi cum se dărâmă și se pierd ca palatele pe care copiii le construiesc pe nisip ca să se joace? Iar cel mort plânge în iad pentru viața pe care a risipit-o în lucruri deșarte. Să ai suflet mare! Zidirile, și mici și mari, fac aceeași treabă.
Când intru în casa unui om cu gusturi rele și parvenit și o văd înăbușită de podoabe, știu că acest om nu are nimic mai prețios decât cele care se văd și că împodobește cele neînsuflețite, în timp ce sufletul său și-l lasă neîmpodobit. Spune-mi, la ce nevoie slujesc paturile sau mesele luxoase, fotoliile și trăsurile, astfel încât să nu treacă banii la cei săraci, care cu miile se roagă la uși cu glasuri jalnice? Iar tu nu vrei să dai, pentru că spui că nu ai pentru toți aceștia. Și în timp ce buzele tale se jură, mâinile tale te trădează. Pentru că mâna ta te dezminte, strigând fără să vorbească, așa cum strălucește asupra ta piatra prețioasă de la inel. Câți poate izbăvi din datorii un inel de-al tău? Câte case care se pierd nu s-ar pune pe picioare? Un dulap de-al tău poate îmbrăca o întreagă cetate care tremură de frig. Iar tu îl alungi pe sărac neajutorat, fără să te temi de Dumnezeu Care te va judeca. Nu ai compătimit, nici tu nu vei fi compătimit. Nu ai deschis ușa, te vor alunga și pe tine din Împărăție. Nu ai dat pâine, nu vei primi viața veșnică.
Sfântul Vasilie cel Mare

     

T R U F I A

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Trufia este a doua "fiică" a mandriei si ea se naste din slava desartă, adică din cauza necunoasterii lui Dumnezeu. Aparent, Trufia este tărie si superioritate, insă in fond ea este slăbiciune si decadentă. Zice părintele Nicolae Steinhard: "Cand un om reuseste să facă ceva in urma unui efort mare, in el incepe să lucreze TRUFIA. Cel ce slăbeste se uită cu dispret la cei grasi, cel ce s-a lăsat de fumat, răsuceste nasul cand vede pe altii fumand. Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti. Succesul ne poate arunca in abisul patimilor sufletesti. Blandetea inimii se usucă pe vrejii de dispret, de ură si de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reusita sa cu smerenie". Asadar, să ne scuturăm de "aburii trufiei" ca nu cumva să ispitim pe Domnul Dumnezeul nostru Hristos.

                                                                                                                                     Preot Ioan.

Învăţături patristice

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

              
_ Cugetarea la Dumnezeu este viaţă şi lumină pentru suflet. 

 _ Pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos să fie preocuparea de căpătâi şi de fiecare clipă a minţii şi a inimii noastre. _ Dumnezeu se arată minţii curate (Sfântul Ignatie Briancianinov). 

 _ Cred că nimic nu îl mângâie cu adevărat pe om, decât cugetarea la Dumnezeu (Sfântul Ignatie Briancianinov).

 _ Citeşte cât mai des Sfânta Scriptură, căci ea îţi adună mintea din împrăştierea în care încearcă să o atragă vrăjmaşul, semănând cu iscusinţa sa cea rea gânduri viclene. 

 _ Oriunde mergi, să-L ai întotdeauna pe Dumnezeu în faţa ochilor tăi. Orice faci, să ai pentru aceasta mărturie din Sfânta Scriptură.

 _ Pe cel ce este nebun pentru Dumnezeu, pe acela îl va înţelepţi Dumnezeu.

 _ Sfânta Scriptură ne este sfetnic şi învăţător, pentru că ne învaţă care sunt obiceiurile rele ce trebuie dezrădăcinate şi care sunt obiceiurile bune ce trebuie sădite în noi. Dacă însă mintea şi voinţa noastră vor părăsi acest sfetnic, vor cădea în ispită.

 _ Dumnezeu, păstrat în minte, alungă demonii (Cuviosul Teodor). 

 _ Numele Domnului şi al Preacuratei Lui Maici să fie mereu pe buzele tale (rugăciunea neîncetată). _ Gândul la mântuire să te călăuzească în toate faptele tale.

 _ Sfânta Scriptură trebuie citită nu pentru simpla ştiinţă, ci pentru mântuirea sufletului, iar cercetarea celor mai presus de noi ţine de mândrie.

 _ Trebuie să crezi în Dumnezeu, iar nu să iscodeşti cele cu privire la El.

 _ Cinstirea icoanei trece la persoana reprezentată pe ea. 

 _ Despre alegerea duhovnicului: intenţionând să încredinţăm mântuirea noastră altuia în Domnul, să-l supunem judecăţii, cercetării şi încercării pe acela, ca nu cumva să ne încredinţăm în locul doctorului unui bolnav, în locul cârmaciului

 – unuia care abia mânuieşte vâsla, în locul unuia nepătimitor

 – unui rob al plăcerilor, în locul portului

 – mării şi să provocăm naufragiu sufletului nostru. 

 _ Ce este veşnicia? Veşnicia este întinderea timpului fără început şi fără sfârşit, şi care, prin urmare, constă doar din prezent, neavând nici trecut, nici viitor. 

 _ Toţi cei pe care Dumnezeu i-a învrednicit, pentru zidirea oamenilor, să fie martori ai chinurilor iadului, mărturisesc într-un glas că nu se poate descrie în cuvinte intensitatea acestor înfricoşătoare munci; ele sunt mai presus de închipuirea omului, căci trupul său slab n-ar putea suporta nici cea mai mică parte din ele.

 _ Autocompătimirea, iubirea de sine şi ruşinea sunt cele mai importante lanţuri care îl ţin legat pe om în viaţa potrivnică lui Dumnezeu, în patimi şi păcate. Dar tot prin ele lucrează şi ocara duhovnicească în omul care se căieşte şi care a început să aducă roade de pocăinţă.

 _ Ocupă-ţi mintea neîncetat cu gândul la Dumnezeu şi consideră-te mai păcătos decât oricine. 

Când o astfel de cugetare ocupă timp îndelungat mintea şi inima omului, în lăuntrul său apare lumina duhovnicească asemenea unei raze strălucitoare. 

_ Nu este îngăduit să alergi după sfat duhovnicesc în toate părţile. Fiecare trebuie să aibă sfetnic pe Dumnezeu şi un anumit duhovnic. 

_ Când ne însemnăm cu semnul crucii, parcă luăm asupra noastră în chip văzut crucea lui Hristos. Atunci între noi şi Tatăl Ceresc parcă se află răstignit pe cruce Mântuitorul nostru, care imploră dreapta judecată a lui Dumnezeu pentru noi.

 _ Teme-te să rămâi fără îndrumare în viaţa duhovnicească, ci caut-o ca pe cel dintâi bun.

 _ Citind scrierile Sfinţilor, e ca şi cum aceştia ar vorbi cu noi şi ne-ar îndruma aievea.

 _ Ascultarea predicilor poate aduce mare folos, dar sfârşindu-se rostirea lor, se pierde uşor tot rodul învăţăturii. Dar sfintele cărţi sunt medicamente împotriva uitării. 

_ Prin citirea sfintelor cărţi se aprinde în suflet cea mai vie râvnă pentru mântuire.

_ Dacă tot ce este viu există datorită lui Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu este mai bun decât tot ceea ce este creat de El, atunci cel care Îl lasă pe Dumnezeu şi se ocupă cu obiectele inferioare Lui arată că preferă creţia în locul Creatorului (Sfântul Maxim Mărturisitorul). 

_ Cel mai important este să ai râvnă să-I placi lui Dumnezeu, nu ţie, fiindcă chiar şi atunci când faci bine poţi să-ţi placi ţie. 

_ Pronia lui Dumnezeu aşază pe fiecare în locul şi în condiţiile care îi sunt cele mai potrivite pentru dobândirea mântuirii. 

_ Pe cel care n-a vrut să-L cunoască pe Dumnezeu aici, nici Dumnezeu nu va vrea să-l cunoască dincolo şi acela va fi lipsit de mila Sa în vecii vecilor.

 _ Nu este greşit să vă aşezaţi în Biserică. Cred că nici ceilalţi nu vor avea ceva împotrivă, dar trebuie să o faceţi la momentul potrivit. Mijlocul Liturghiei este de la Heruvic până la Tatăl nostru, iar în acest interval, de la „Să stăm bine..” până la „Cuvine-se cu adevărat” să nu vă aşezaţi. La Vecernie însă şi la Utrenie vă puteţi aşeza în orice moment, dar să vă rugaţi cu mintea.

 _ S-a prevestit de multe ori momentul în care va avea loc a Doua Venire, spunându-se: „Iată, este acum” şi de fiecare dată lumea s-a înşelat. Mântuitorul a spus că nimeni nu ştie ceasul acela, de aceea nu este cazul să-l ghicim sau să ne tulburăm cu ghicirile altora. Este neîndoielnic că va avea loc a Doua Venire. Mai este neîndoielnic şi faptul că ea se va întâmpla pe neaşteptate, în ciuda tuturor semnelor mari care o vor preceda. Ne rămâne doar să aşteptăm neîncetat pe Domnul şi să ne pregătim să-L întâmpinăm, fără să încercăm să ghicim momentul acela.

 _ Mintea care încetează să-L contemple pe Dumnezeu cu gândul devine sau demon, sau animal. 

_ Este îndoielnic că mântuirea se poate dobândi în afara împlinirii obligaţiilor ce ţin de starea socială şi materială a fiecăruia. Cine trăieşte în familie se mântuieşte prin lucrarea virtuţilor ce ţin de viaţa de familie. 

_ Aşa cum dreptul Noe cu toată casa lui s-a salvat în arcă de potopul universal, iar toţi cei care au rămas în afara arcei au murit, tot aşa şi astăzi se mântuiesc de potopul păcatului, de mânia lui Dumnezeu şi de veşnica Judecată doar cei care se află în Sfânta Biserică şi sunt fiii ei adevăraţi; toţi ceilalţi, care se află în afara ei, vor pieri şi se vor îneca în şuvoiul iadului întunecat (Sfântul Tihon de Zadonsk). 

_ Câtă părere de sine îl pândeşte pe om pe calea evlaviei! Unul crede că evlavia constă numai în mulţimea rugăciunilor, alţii o presupun în mulţimea faptelor exterioare, făcute spre slava lui Dumnezeu şi în folosul aproapelui; unii o văd doar în dorinţa de a dobândi mântuirea; alţii, doar în împlinirea ritualurilor exterioare şi a canoanelor bisericeşti. Adevărata evlavie constă în împlinirea voii lui Dumnezeu în acel timp, în acel loc şi în acele împrejurări în care ne-a pus Dumnezeu, în realizarea acelui lucru pe care îl cere El de la noi. Iar El cere de la noi, mai întâi de toate, inimă curată, plină de dragoste pentru Dânsul.

 _ Cine neagă învierea să se socotească pe sine însuşi în rândul morţilor. 

_ Dumnezeu ispiteşte spre folos, iar nu pentru a pricinui răul, de aceea se spune că Dumnezeu „nu este ispititor celor răi”. 

_ Oamenii care nu se întorc deplin la Dumnezeu de obicei părăsesc viciile grele, dar continuă să ducă o viaţă, deşi mai puţin păcătoasă, totuşi lumească şi plină de împrăştiere. Ei compară viaţa lor de acum cu cea dinainte, iar nu cu Evanghelia, care trebuie să fie singurul criteriu de judecată. Oamenii aceştia se consideră drepţi şi cad în somnul greu al nepăsării, neîngrijindu-se mai profund de mântuirea lor. O astfel de stare poate fi mai periculoasă decât o viaţă desfrânată, pentru că o viaţă desfrânată mai poate indigna şi trezi o conştiinţă adormită. 

_ Un monah are trei ieşiri: la biserică, la chilie şi la mormânt: iată legea pentru un monah. 

_ Este imposibil ca în om să locuiască în acelaşi timp şi Hristos, şi păcatul. Dacă s-a sălăşluit în tine Hristos, atunci a murit păcatul. 

_ Cel care nu se leapădă de Domnul prin cuvinte sau prin fapte, care se străduieşte să trăiască după poruncile Evangheliei şi care se căieşte când greşeşte, nu este sfânt doar potenţial ci real. El este membru al Bisericii, mădular al trupului lui Hristos. Cel care săvârşeşte în mod conştient păcate grele se desparte temporar de Biserică, iar prin pocăinţă (care este al doilea botez) poate să se unească din nou cu ea. Astfel, duhovnicul citeşte deasupra celui ce s-a spovedit rugăciunea: „Împacă-l şi uneşte-l pe dânsul cu Sfânta Ta Biserică…” Dar dacă păcătosul nu se căieşte, rămâne în afara Bisericii.

 _ În tinereţe toţi fac o mare greşeală, amânând pe mai târziu ceea ce ar trebui să facă tocmai atunci, cu încordarea tuturor puterilor lor. Iar rezultatul este că timpul zboară, omul îmbătrâneşte, condiţiile se pot înrăutăţi, deseori îşi pierde sănătatea şi nu mai poate face ceea ce ar fi trebuit să facă mai demult, urmând chemarea Domnului şi glasul limpede al raţiunii şi al inimii lui. Doar un singur lucru îi rămâne de făcut: să regrete viaţa trecută fără roade şi să aducă pocăinţă. 

_ Căile Domnului sunt necunoscute nouă, dar El a descoperit cele de folos pentru mântuire sfinţilor Săi, care la rândul lor le-au scris pentru mângâierea şi zidirea noastră. Astfel, sfinţii bineplăcuţi Domnului ne învaţă că în vremurile din urmă, monahismul va dispărea complet sau va rămâne în unele locuri, doar în forma sa exterioară, fără lucrarea lăuntrică. Cei care caută Împărăţia lui Dumnezeu nu vor mai face acte de nevoinţă, mântuindu-se doar prin răbdarea necazurilor şi a bolilor. De ce nu vor mai fi acte de nevoinţă? Pentru că nu va mai fi smerenie, iar fără smerenie, nevoinţele aduc mai multă pagubă decât folos, putând duce până la distrugerea omului, dat fiind că ele nasc părerea de sine în cei ce se nevoiesc şi îi fac să cadă în înşelare. Doar prin îndrumarea unor oameni duhovniceşti foarte experimentaţi s-ar putea admite practicarea diferitelor nevoinţe, dar astfel de oameni nu mai există. Îndrumător este acum Însuşi Dumnezeu, şi, în parte, cărţile, pentru cei ce le au şi le pot înţelege. Cum ne îndrumă Domnul? Îngăduie prigoanele, supărările, bolile, bătrâneţea îndelungată, cu povară şi neputinţă.

 _ Mare este taina înţelepciunii lui Dumnezeu! Mai degrabă se poate smeri şi întoarce la Dumnezeu un mare păcătos decât un om drept în faptele din afară. 

_ Domnul poartă de grijă nu doar de neamul omenesc în totalitatea lui, ci şi de fiecare om în parte, pe care îl ţine clipă de clipă în mâna Sa, îl apără de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, îl înţelepţeşte prin oameni, prin cărţi sau prin împrejurările vieţii. Dacă este nevoie să pedepsească un om pentru a-l înţelepţi, îngăduind să vină asupra lui un necaz, pedepseşte cu milă, iar apoi dacă omul poate primi fără daună, îl pedepseşte mai aspru. 

_ Înmulţeşte lecturile tale din Evanghelie şi îndeosebi din Sfinţii Părinţi. Fără lectură este greu să te mântuieşti.

 _ Învaţă să priveşti poruncile Sfintei Evanghelii nu ca pe nişte obstacole spre o viaţă liberă, ci ca pe o cale de a afla aici, pe pământ, acel mărgăritar preţios pe care văzându-l omul, bucuros va vinde tot ce are, adică interesele cotidiene şi plăcerile lumeşti preţuite de cei din lume, lăsând toate nu din constrângere, ci împins de aspiraţia sufletului de a dobândi acest mărgăritar. 

_ Dacă n-ar fi fost Întruparea şi patimile Mântuitorului, cum am fi crezut în posibilitatea unei asemenea iubiri a lui Dumnezeu faţă de oameni? Nu, n-am fi putut crede şi am fi murit în deznădejde. Probabil am fi decăzut în răutate şi am fi devenit duşmani ai binelui şi potrivnici lui Dumnezeu. Doar întruparea şi crucea Fiului lui Dumnezeu îi pot mântui pe oameni, iar nu alte mijloace obişnuite.

OMUL FERICIT

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Vrând să văd dacă în lume
Este vreun om fericit,
N-am mai stat prea mult pe gânduri,
Ci să-l caut am pornit.

Și-ntrebând întru uimire
Pe-un om mare și bogat,
Dacă este fericit,
Mi-a spus cu glas tremurat:

Drept e că le am pe toate:
Case, mașini, avuții…
Dar să știi, cu toate-acestea,
N-am prea multe bucurii.

Greu îmi este să port ura
Celui care-i mai sărac,
Văzând că-mi râvnește soarta,
Ce mănânc și cum mă-mbrac.

Iar prietenii din viață,
Pare-se că-mi sunt dușmani.
Văd că stau pe lângă mine,
Numai cât timp eu am bani.

Chiar și noaptea mi-e povară,
Că port grija banilor.
Să nu-i pierd, să nu mi-i fure
Și-astfel nici nu pot să dorm.

Masa-i plină de bucate,
Beau mănânc și chefuiesc,
Dar cu toate-acestea-ți spun,
Liniștea eu n-o găsesc.

Banii nu pot să aducă
Liniște sau bucurii.
Dac-ai pace sufletească
Fericit tu poți să fii.

Rugăciune

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Doamne, îți mulțumesc că eşti gata să mă auzi, chiar şi când nu te chem. 

Te rog să mă ierți că nu Te caut şi nu chem mai mult Numele Tau. Mulțumesc că îți intinzi mâinile spre mine, chiar când sunt o răzvrătită, când umblu pe o cale rea sau în voia gândurilor mele. Recunosc cu ruşine faptele mele rele şi faptul că uneori mă cred într-o stare bună, desi nu sunt. Te rog să-mi ierți fățărnicia şi să-mi dai harul să-mi văd păcatul la care trebui să renunț. Nu mă pedepsi în mânia Ta şi nu mă nimici.
Mă căiesc de nelegiuirile mele.
Mă doare de păcatul meu.
Ai mila e mine Dumnezeule, căci mă încred în bunătatea Ta.
Din dragoste pentru Tine, Te rog să mă binecuvântezi. Nu veau să Te părăsesc. Nu vreau să uit Numele Tău cel sfânt. Vreau să-Ți răspund când mă chemi. Vreau să ascult când îmi vorbeşti. Vreau să aleg ce iți place, nu ceea ce este rău.
Hrăneşte-mă cu Cuvântul Tău. Potoleşte setea sufletului meu cu apa vieți. Înlocuieşte ruşinea din viața mea cu bucuria Ta. Pune pe inima mea cântări de veselie. Alungă-mi durerea din suflet. Vindecă-mi duhul meu mâhnit. Feteşte-mă de blestem, căci îmi doresc să fac parte din cei alesi ai mântuirii Tale. Dăruieşte-mi o inima nouă. Binecuvântează-mă cu adevărul Tău. Fă-ma să uit vechile suferințe, ascunde-le de ochii mei. Doamne, Tu faci totul nou în viața mea. Mulțumesc pentru promisiunile Tale în ceea ce priveşte viitorul meu. Tu mă vei ajuta să uit lucrurile trecute. Nu-mi vor mai veni în minte lucrurii rele, ci mă voi bucura şi mă voi veseli. Nu voi plânge, ci mă voi bucura. Tu vei binecuvânta casa mea şi rodul munci mele. Mă voi bucura de lucrul mâinilor mele. Nu voi munci degeaba şi nu voi pieri, căci voi fi binecuvântată. Mă vei păzi de rău, de vătămare şi pacea Ta va locui în inima mea.

Doamne vreau sa am o inima smerita.

Aliluia

Simt aşa o bucurie...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,

Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,

Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,

Când văd pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,

Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,

Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,

Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,

Ce-şi înalţă,-n priveghere, către ceruri al său cânt,

Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă

Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,

Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,

Mă gândesc degrab‘ la Domnul care-a fost şi răstignit

Şi, atunci, o sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,

Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,

Când, mirat, privesc la pana care scrie-o poezie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,

Când privesc cu drag copii savurând grandoarea vieţii,

Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,

După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,

Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,

Când aud că este pace între oameni şi popoare,

Când aud că sunt familii unde este armonie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,

Când văd tineri care cântă la biserică mereu

Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă

Să luăm Preascumpul Sânge şi Preasfântul Trup, cu teamă,

Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,

Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,

Când m-aşez la rugăciune sau la Sfânta Liturghie,

Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie...!

SURSA
http://www.popasduhovnicesc.ro/

VIATA - DARUL CEL MAI DE PRET, PRIMIT DE LA DUMNEZEU!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"Te-ai gandit tu, om, vre-odată,
Lui Iisus să-I multumesti,
Pentru viata pămantească,
Ce ti-a dat-o s-o trăiesti?

Pentr-al diminetii soare,
Cand te scoli sub raza lui,
Multumit-ai astăzi oare,
Dandu-i slava Domnului?

 Pentru marea-I bunătate,
Pentru bucurii din plin,
Pentru Har si sănătate,
Multumit-ai tu deplin?

Chiar si pentru lucrul care,
Te-a durut si te-a rănit,
Multumiri adus-ai oare,
Celui ce le-a-ngăduit?

Pentru tot ce-n rugăciune,
I-ai cerut si nu ti-a dat,
 Multumit-ai tu crestine,
linistit si impăcat?

Pentru lacrimi, suferintă,
Pentru lipsuri si poveri,
Multumit-ai cu credinta-n
 Ale Sale mangaieri?

O, gandeste-te crestine,
 La iubirea lui Hristos,
 Că El s-a jertfit pe Sine,
Să fii astăzi bucuros".

Preot Ioan.

Canonul

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Era într-un oraş un tânăr creştin care se obişnuise să se roage numai de formă, să meargă la biserică din obicei, să se spovedească cam în bătaie de joc, fără nici o căinţă, încât preotul într-o zi a fost nevoit să-l oprească şi să stea de vorbă cu el mai serios. Tânărul abia terminase liceul. Îl întrebă ce vrea să se facă mai departe.
Să fac o facultate, răspunse acesta.
Şi apoi ce mai faci?
– Vreau să mă căsătoresc, zise tânărul, să-mi cumpăr un apartament, să-mi iau o maşină să mă plimb şi cât mai multe, ca să fiu fericit.
– Bine, zise preotul, dar eşti sigur că vei ajunge să le ai pe toate acestea? Ştii tu ce se va întâmpla până la urmă cu tine?
– Nu ştiu, zise băiatul.
– Iată, îţi spun eu, dragul meu: s-ar putea să te îmbolnăveşti şi să nu poţi a-ţi ajunge scopul, poţi învăţa, dar printr-o căsătorie greşită îţi vei da peste cap toată învăţătura ta şi toată agoniseala.
– Un lucru ţi-l pot spune sigur: dacă vei continua să trăieşti aşa nepregătit, nepăsător de mântuirea sufletului şi te va apuca moartea nespovedit cum trebuie, să ştii că vei fi osândit şi vei arde în iad. Dacă ai putut să-ţi baţi joc de mine crezând că mă înşeli printr-o spovedanie falsă, pe Dumnezeu nu-L poţi înşela. De aceea îţi dau un canon: du-te acasă şi în fiecare seară, timp de o săptămână, să zici aşa: « Într-o zi va veni timpul şi voi muri, dar nu-mi pasă. După moarte voi fi judecat, dar nu-mi pasă. Chiar de voi arde în focul veşnic al iadului, tot nu-mi pasă”.
Tânărul nostru s-a dus acasă şi a început să-şi facă canonul pe care i l-a dat preotul. Dar preotul făcea rugăciuni pentru sufletul lui rătăcit. Canonul, împlinit cu rugăciunile preotului, au milostivit pe Dumnezeu care trimise un înger în vis să-i ia sufletul şi să-l ducă în iad. Acolo, mergând şi văzând de departe flăcările iadului, tânărul îl întrebă pe înger unde-l duce. Îngerul îi spuse că-l duce să-l osândească acolo, în flăcări. Pentru care păcate, întrebă tânărul? Pentru păcatul nepăsării. N-ai zis tu că nu-ţi pasă nici de focul iadului. Acum poţi vedea şi tu dacă există sau nu. Ajunşi în faţa cuptorului, l-au luat demonii şi l-au aruncat în văpăi. Îngerul sta şi privea la el să vadă dacă mai poate spune că nu-i pasă.
Dar tânărul striga în gura mare la înger să-l scoată de acolo, căci toată viaţa lui nu va mai spune că nu-i pasă şi se va îndrepta spre pocăinţă. Trezindu-se din înfricoşatul vis, s-a dus degrabă la preotul duhovnic, şi-a spovedit păcatele cu şiroaie de lacrimi, ducând o viaţă sfântă cu gândul la grozăviile pe care le văzuse şi simţise cu sufletul său.
De aceea, fraţi creştini, să umblăm cu frică şi cu cutremur ca să nu murdărim haina de nuntă, haina botezului sau să ne-o fure cineva ori s-o pierdem prin nepăsarea noastră.

DE TOATE PENTRU TOTI: Cum sa iertam?

                                                                De ce avem nevoie sa iertam? 
Daca vrem cu adevarat sa iubim trebuie sa invatam mai intai sa iertam. Iertarea este un cadou pe care ti-l faci tie insuti, nu este ceva ce faci pentru celalalt pentru ca iertarea nu are nimic sau poate foarte putin in comun cu celalalt. Iertarea estre ceva ce are legatura cu interiorul tau si nu cu exteriorul. Lipsa capacitatii de a ierta, te tine blocat in trecut si te priveaza de libertatea de a decide cu detasare pentru prezent. Probabil ca este dificil sa treci direct la’’fapte mari’’ asa ca poti exersa iertarea incepand cu lucruri mici. 
Cum poti ierta cu adevarat pe cineva? 
Iata cativa pasi pe care poti sa-i parcurgi: 
       1. Analizeaza-ti furia. Ia-ti ceva timp pentru a-ti analiza furia. Este usor sa spui, ’’Urasc aceasta persoana’’. De obicei cunoastem sursa furiei noastre insa uneori radacina ei nu este clara. Nu stii de ce te enerveaza seful, sau de ce te irita cand cineva parcheaza masia gresit. Daca reusesti sa afli care este sursa furiei, poti gasi si o cale de rezolvare a ei. Intreaba-te cum si ce poti face ca situatia sa arate mai bine. Daca spre exemplu vrei sa schimbi o peroana, incepe prin a schima ceva la tine, in loc de furie sa-i arati iubire si sa iti indrepti atentia asupra lucrurilor pozitive si nu asupra celor negative, prin critica. Poti incerca si vei vedea ca merita. 
         2. ’’Multumesc pentru aceasta experienta’’. Iti poti spune tie si in egala masura si celeilalte persoane ca ai avut posibilitatea unei astfel de provocari. Ai remarcat vreaodata cat de puternic esti dupa experiente dificile? Dupa un incendiu in padure, observi cum lastari noi incep sa creasca, mai desi decat era padurea inainte. Dupa experiete dificile, iti dai sema cat de puternic esti in interiorul tau si cat de mult te-a intarit acea experienta. Incearca sa vezi lucrurile si din alt unghi, sa nu te victimizezi ci sa constientizezi cat te puternic esti pentru ca ai supravietuit acelei experiente. Fii recunoscator pentru ca ai avut posibilitatea sa-ti explorezi interiorul, sa-ti testezi limitele si sa vezi cat de puternic poti fi. 
        3. Elibereaza-te de resentimente. Cand esti blocat de furie, este ca si cum ai vedea realitatea prin ochelari fumurii si incerci sa-i faci si pe celalti sa priveasca prin acesti ochelari. Incerci sa povestesti in stanga si in dreapta ce nedreptate ti s-a facut, asteptand ca ceilalti sa te aprobe si sa confirme ca ai dreptate. Incearca sa-ti scoti acesti ochelari ca sa vezi realitatea si in alte culori. Pastrandu-ti aceeasi viziune rigida, nu faci altceva decat sa te otravesti cu resentimente si nu-ti dai voie sa mergi mai departe. Poti incepe sa ierti prin a aceepta ca poate ceva din tine l-a facut pe celalalt sa actioneze in acest fel si mai ales, poti ierta pentru ca orice om este supus greselii. 
     4. Schimba furia in compasiune. Copiii “gresesc” mai tot timpul pentru ca ceea ce fac ei, lor li se pare natural insa pentru adulti unele actiuni sunt considerate greseli pentru ca perceptia este prestata pentru a eticheta lucrurile in “bune sau rele”. Imagineaza-ti persoana care te-a ranit in postura de copil. Intreaba-te cum a fost viata ei? De ce actioneaza in acest fel care te raneste pe tine sau pe ceilalti? Daca gasesti in tine un spatiu cat de mic pentru compasiune, atunci vei putea vedea acea persoana ca fiind ea insasi o victima a circumstantelor. In acest fel, vei face loc pentru pace si reconciliere iar iertarea va lua locul furiei. 
     5. Renunta la furie. Ce ai de pierdut daca ramai blocat in resentiment? Propria ta liniste. Poti aduce pace si echilibru in sufletul tau, renuntand la furia care face valurile in interiorul tau si sa aduci calmul si echilibrul prin iertare. Nici macar nu este nevoie sa o spui verbal persoanei care te-a ranit, este suficient sa o faci in launtrul tau. Insa daca gasesti puterea si detasarea sa-i spui ’’te iert pentru toata suferinta pe care am trait-o cu tine’’ este si mai bine. Vei putea avea parte de un adevarat miracol: celalalt sa-ti spuna ’’iarta-ma pentru durerea pe care ti-am provocat-o’’. In acest fel amandoi ve-ti avea parte de un nou inceput sau mai bine spus de a merge mai departe inpreuna, trecand peste obstacolul care v-a tinut blocati. A gresi este omeneste, a ierta este divin. 
..................................... 
                                                                     Fericirea este contagioasa 

Cu cat cunoastem mai multi oameni fericiti, cu atat avem mai multe sanse sa fim fericiti, ne asigura cercetatorii americani. Fericirea e molipsitoare si se raspandeste "in valuri? in cercurile de prieteni sau printre membrii unei familii, dar nu si printre colegii de munca. 
Nefericirea este de asemenea molipsitoare, dar intr-o masura mai redusa. 
Cercetatorii de la Universitatea din California si de la Harvard Medical School au stabilit ca grupurile de oameni fericiti si nefericiti se formeaza dupa criterii de apropiere. De exemplu, probabilitatea ca o persoana sa fie fericita creste cu 42% daca un prieten al acesteia, care locuieste la mai putin de 800 de metri distanta, e fericit. Procentul scade insa la 25%, daca prietenul locuieste la mai putin de 1,5 kilometri si continua sa scada pe masura ce aceasta distanta creste. 
Sansele de a fi fericit cresc cu 8% in cazul in care traim alaturi de un partener de viata care este fericit, cu 14% daca unul dintre parinti (care locuieste in apropiere) este fericit, si chiar cu 34%, daca vecinii sunt fericiti. 
Dar aceasta formula nu se aplica in cazul colegilor de birou, deoarece relatiile de concurenta dintre acestia fac sa limiteze raspandirea acelorasi stari emotionale. In concluzie, potrivit acestui nou studiu revolutionar, unul din factorii determinanti ai fericirii individuale e fericirea altora, deoarece "emotiile sunt un fenomen colectiv, nu un fenomen individual?. 
De altfel, persoanele fericite au tendinta de a se aduna impreuna. O alta concluzie a studiului e ca o viata activa e de asemenea un factor care favorizeaza fericirea. Cercetatorii au aratat ca nefericirea e molipsitoare intr-o masura mai mica: apropierea de o persoana nefericita creste cu 7% sansele de a deveni nefericit, in timp ce apropierea de o persoana fericita creste cu 9% sansele de a deveni fericit. O explicatie ar fi faptul ca persoanele nefericite nu atrag multi semeni imprejurul lor. Cercetarile pentru acest studiu au durat 20 de ani. 

sursa

DE TOATE PENTRU TOTI: Cum sa iertam?: De ce avem nevoie sa iertam? Daca vrem cu adevarat sa iubim trebuie sa invatam mai intai sa iertam. Iertarea este un cadou pe care ti-l f...

Duhovnicul

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Dorin Don

Iată-l, păsind printre suspine,
Părintele se pleacă lin
La pasul fratilor ce vin
Cu inimi de durere pline.

Sunt vremi de nepătrunsă Taină
Când oameni se întorc cu dor
Într-al Bisericii pridvor
Să-și curețe 'negrita haină.

Iar el, privind pe fiecare
Prin Ochii Domnului Hristos,
Cu glasul blând și credincios
Se face vrednic de crezare.

"- Din văile adânci de patimi
Suiți în munți de rugăciuni,
Fugind de-a lumii stricăciuni
Cu post și cu șuvoi de lacrimi.

Iar când zări-veți chip de Mire
Pe-al sufletelor voastre cer,
Smeriți, să ascultați de El
Căci toți suntem a Lui zidire!"

Prin noaptea neagră de tăciune,
O umbră de bărbat, zglobie,
În drumul său către chilie,
Îngână, parcă,-o rugăciune…  

Urare de Anul Nou

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Copilul meu cu suflet bun şi-n ochi cu dulci lumine, e Anul Nou, să-ngenunchem şi să te rogi cu mine… …Iisuse Doamne,-n faţa Ta genunchii mei s-apleacă şi rugăciunea mea doresc din inimă să-Ţi placă. Îţi mulţumesc, Iisuse bun, că-n fiecare clipă ai fost cu noi şi ne-ai păzit sub dulcea Ta aripă. Că Mâna Ta ne-a ocrotit în noaptea fără rază, că Tu, Iisuse bun, ne-ai fost atât de sfântă pază. O, eu Te rog stăruitor, cu umilinţă sfântă, pe-ntregul nostru viitor, Tu bine-ne-cuvântă. Şi-n Noul An care-a sosit, Iisuse bun, ne-nvaţă pe Calea Sfântă să păşim, prin sfânta Ta povaţă. Din mâna celui rău, oricând, Iisuse bun, ne scoate, ca zilele să le trăim cu Tine, toate-toate. Să Te iubim mereu mai mult şi-n Anul care vine, cu Tine să intrăm în el şi să ieşim cu Tine.

 Traian DORZ

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE AGHIASMA MARE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                                                                                            Preot Ioan

Credincioşii obişnuiesc să ia acasă aghiasmă mare(de Ia Bobotează) şi să o păstreze la loc de cinste, în vase curate.

Începând cu ajunul Bobotezei şi până la sfârşitul praznicului, adică până la 13 ianuarie inclusiv, credincioşii pot să bea din aghiasma mare timp de nouă zile în şir.

După această perioadă, se gustă dintr-însa pe nemâncate, în zile de post şi ajunare, la sărbătorile mari, după spovedanie, în curăţie

trupească şi sufletească. Îndeosebi cei opriţi de la împărtăşire se pot mângâia luând aghiasmă mare şi apoi anafură. Aghiasma mare se mai poate lua după împărtăşanie, iar când luăm numai anafură, aghiasma mare se ia înainte de anafură.

De asemenea putem stropi cu aghiasmă mare casa şi lucrurile dintr-însa, curtea şi grădina, vitele, ogoarele, viile şi livezile, pentru a

le feri de rele, anumite obiecte din uzul pietăţii particulare (cruciuliţe,

iconiţe ş.a.). În caz de boală, se gustă aghiasmă sau se stropesc cu ea părţile bolnave ale trupului, spre a ajuta la tămăduire. Dacă prisoseşte sau s-a învechit nu trebuie aruncată oriunde, ci o vărsăm în loc neumblat şi curat, pentru a nu fi pângărită.

Apa sfinţită în Biserica Ortodoxă

Apa este elementul cel mai însemnat pentru toate creaturile. Creştinii, în general, şi bolnavii, în special, trebuie să consume apă

sfinţită. În felul acesta se vor împărtăşi de energiile necreate ale Duhului Sfânt ce exista în compunerea ei.

Sfinţirea apei înseamnă aducerea ei la starea iniţială, aşa cum o crease Dumnezeu la început, când era apa vie, sfântă şi nealterabilă.

Dar, după căderea omului în păcat, a început alterarea şi pierderea calităţii de apă vie.

Preotul nu face decât să-i redea apei actuale, ale cărei molecule se mişcă dezordonat (mişcarea Browniană), nealterabilitatea - stare în

care mişcarea moleculelor este ordonată şi ritmică. În acest sens, putem afirma din nou cu toată convingerea că sfinţiţii liturghisitori ai Bisericii noastre ortodoxe, prin Sfintele Taine şi Ierurgiile pe care le săvârşesc, sfinţesc materia prin harul Duhului Sfânt.

Sfinţirea apei, în Biserica noastră Ortodoxă, se realizează în patru feluri:

1.      Primul fel de sfinţire a apei este chiar la naştere. Copilul, ştim că se naşte cu păcatul strămoşesc, deci, este necurat. De aceea, Biserica a rânduit ca moaşa copilului să vină la biserică cu un vas cu apă, pe care o va sfinţi preotul. Cu această apă se spală pruncul în albie, se stropeşte şi se dă să înghită puţin. Se procedează astfel pentru a nu trăi pruncul fără să se împărtăşească de harul lui Dumnezeu, prin această apă sfinţită, până la botezul lui, când se împărtăşeşte pe deplin cu Hristos.

2.      O a doua sfinţire a apei se face la săvârşirea Tainei Sfântului Botez. Deci, când se botează pruncul, se sfinţeşte mai întâi apa din cristelniţă si după aceea se botează pruncul în apa sfinţită.

3.      Cea de-a treia sfinţire a apei este Aghiasma Mică sau Sfeştania. Aceasta se face ori de câte ori este nevoie. De obicei în fiecare lună. Cu această apă se stropeşte casa, lucrurile din casă, gospodăria, animalele, oamenii bolnavi, ogoarele, maşinile şi, în general, toate dependinţele omeneşti, fără deosebire. Apa care rămâne de la sfinţire, se pune într-un vas la un loc curat şi se ia în fiecare dimineaţă pe nemâncate după anafură, când suntem curaţi trupeşte şi sufleteşte şi ne-am împlinit rugăciunile dimineţii. Copiilor le este recomandată în fiecare dimineaţă. Bolnavii mai pot fi stropiţi şi cu Aghiasmă Mică de la Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce este aşezată în calendar după Sfintele Paşti, în vinerea din Săptămâna Luminată.

4.      A patra sfinţire a apei se numeşte Aghiasma Mare şi se sfinţeşte o singură dată pe an, la Bobotează (Botezul Domnului), 6 ianuarie. Se consumă de la 6 ianuarie până la 14 ianuarie, 

dimineaţa pe nemâncate. După aceea, în tot cursul anului, această Aghiasmă Mare se păstrează într-o sticlă la loc curat şi nu se consumă decât atunci când omul posteşte şi nu mănâncă nimic toată ziua, până la 4-5 după- amiaza şi este spovedit, după care se ia anafură.

Fiecare creştin trebuie să aibă în casa sa, în sticle curate, la un loc curat, cele două feluri de apă sfinţită: Aghiasma Mare şi Aghiasma Mică. De asemenea, trebuie să mai aibă anafură (pâine sfinţită) şi ulei sfinţit de la Sfântul Maslu. Astfel, dimineaţa, după ce ne sculăm, ne spălăm, ne îmbrăcăm, ne închinăm şi spunem rugăciunile dimineţii, luăm o bucăţică de anafură, înghiţim de trei ori Aghiasmă Mică şi ne ungem pe frunte în semnul Sfintei Cruci cu untdelemn sfinţit de la Sfântul Maslu. Tot legat de modul de folosinţă al apei sfinţite dorim să mai adăugăm:

►    oricine poate consuma apă sfinţită cu condiţia să nu mănânce şi să nu bea nimic după orele 24, adică miezul nopţii, pentru ca ziua următoare să o începem cu harul lui Dumnezeu, ce se află în această apă sfinţită;

►  pentru cei căsătoriţi, condiţia principală pe care trebuie să o îndeplinească pentru a consuma apa sfinţită este “curăţenia trupească”;

►  elevii şi studenţii pot să bea dimineaţa, înainte de masă, şi să se stropească pe frunte şi pe hainele de pe ei, pentru a le lumina Dumnezeu mintea, pentru a le dărui înţelegere şi pricepere;

►         se poate stropi prin casă atunci când se crede de cuviinţă (suspect de farmece, descântece, vrăjitorii sau alte lucrări diavoleşti);

►  celor bolnavi, apa sfinţită le este de mare trebuinţă: să o bea pe nemâncate; să-şi stropească hainele de pe ei şi rănile sau locurile dureroase;

►  grajdul animalelor se poate stropi în fiecare lună cu apă sfinţită, dar mai ales când apar diferite boli la animale sau păsări;

►  grădinile şi ţarinile este foarte indicat să se stropească cu apă sfinţită atât la semănat şi recoltat, cât şi la apariţia dăunătorilor sau altor boli;

►  maşinile şi orice utilaj cu care lucrăm, de asemenea să se stropească cu apă sfinţită împotriva accidentelor;

►  femeile pot folosi apa sfinţită numai în perioada de curăţenie trupească.

Prin împărtăşirea în fiecare zi cu aceste elemente sfinţite, cu credinţă, cu rugăciune şi cu post, se dobândeşte sănătate trupească şi sufletească, se întăreşte credinţa, se sfinţeşte tot ce ţine de casele oamenilor şi se alungă diavolii, teama, frica de moarte, visele rele şi orice primejdie. Acea zi este binecuvântată de Dumnezeu.

PRAZNICUL SFINTEI FILOFTEEA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

JERTFA VIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Esti printre noi si astăzi, nevăzut,
Dar ochii nostrii sunt inchisi...sunt ochi de lut,
 Ne chemi să ne sfintesti la Cina Vesniciei,
Să dai la fiecare o cheie a-mpărătiei.

Si pentru fiecare om cu suflet rătăcit,
Te lasi, pe Crucea Suferintei, legat si pironit,
Si pentru fiecare om, Tu, Jertfa vie,
Te răstignesti din nou, la Sfanta Liturghie.

Si ne gătesti Ospătul si ne astepti cu dor,
 Să dai din Painea Vietii, la orice muritor,
Iar vinul ce-l imparti la toti, cu bucurie,
Se face-n trupul nostru, Izvor de Apă Vie.

Călătoresti tot singur, in veacul de păcate,
Tu, Cel Stăpan pe viată, Tu, Cel Stăpan pe moarte,
Si nu-ti vedem durerea, nici rana din picior,
Cand Te ascunzi, smerit, in orice cersetor.

Iar pentru marea-Ti Jertfă si dragoste curată,
 Noi azi, ca si atunci, tot Crucea-Ti dăm răsplată,
Si cine se-ncumetă, pe umeri să arunce,
Ca Simon Cireneanul, a Domnului grea Cruce?

Te mai cobori si astăzi din Slava Ta cea mare,
In staulul in care, e turma de mioare,
Si vrei ca altadată, Golgota să mai urci,
Dar Crucea-Ti e mai grea, cu mult, decat atunci!

Preot Ioan.

DAC-AM ȘTI..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

Dac-am ști noi câtă grijă
Are Cerul pentru noi,
Într-un colț al casei noastre,
Lacrimi am vărsa șuvoi!

Dac-am ști noi câtă milă
Are Tatăl pentru fii,
Cerul l-am privi în lacrimi
Și am fi din nou copii..

Dac-am ști cu ce iubire
Ne iubește Domnul Sfânt,
Am uita de răutate
Și de ură pe pământ..

Dac-am ști cum mijlocește
Maica Sfântă la Iisus,
Nu am mai privi pământul:
Am privi numai în sus!

Dac-am ști cum Sfinții Îngeri
Ne păzesc să nu greșim,
Am fi cu mai mare grijă
Ca să nu păcătuim..

Dac-am ști cum Sfinții-'n ceruri
Cer iertare pentru noi,
Ne-am feri să ne mai ungem
Cu-al păcatelor noroi!

De-am citi Sfânta Scriptură,
Tare bine ar mai fi:
Ea ne-ar învăța de toate,
Și pe toate noi le-am ști!
amin