Pictarea Maicii Domnului înaripată în bisericile noastre ortodoxe din România.

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Winged icon of Virgin Mary===Icona alato della Vergine Maria
ფრთიან ღვთისმშობლის ხატი==Φτερωτού εικόνα της Παναγίας
Крылатый икона Божьей Матери==Icono de la Virgen María con alas
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Dupa ce am postat articolul in care aratam icoana Mantuitorului in chip de inger,cu aripi,astazi doresc sa aduc in atentie o alta icoana rara-Maica Domnului cu aripi

Sfânta Mănăstire Govora din judeţul Vâlcea, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, adună în fiecare an, la 15 august, sute de credincioşi, care vin să se roage la o icoană unică în ţară, dar şi în lume. Aceasta se află deasupra uşii de la intrarea în lăcaşul de cult şi o întruchipează pe Maica Domnului cu aripi şi cu Sfântul Acoperământ. Icoana a fost pictata între anii 1700-1711 de zugravii Şcolii brâncoveneşti de la Horezu. Mânăstirea este ca o oază de linişte şi de verdeaţă, departe de agitaţia zilnică, în mijlocul florilor multicolore, aproape de natură şi de Dumnezeu. În fiecare an, pe 15 august, credincioşii se adună aici într-un număr mare, să se roage la icoana Maicii Domnului, icoană mai rar pictată în bisericile din ţară la o scară atât de mare. Una dintre cele mai vechi din ţară Aflată la doar 18 kilometri de municipiul Râmnicu Valcea, Mănăstirea Govora se numără printre cele mai vechi din ţară, fiind ridicată parţial în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. Data la care s-a aşezat crucea pentru sfinţirea acestui frumos aşezământ rămâne încă tăinuită. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare, în perioada domniei lui Vlad Ţepeş, pentru ca, după aceea, între anii 1492-1496, să fie refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face mănăstirii o reparaţie totală, în vederea instalării tiparniţei dăruite de mitropolitul Petru Movila de la Kiev. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în perioada anilor 1710-1711, mănăstirea a fost restaurată şi extinsă. Tot atunci, a fost realizată şi pictura icoanei care o întruchipează pe Maica Domnului cu aripi. Icoană realizată de zugravii şcolii Brâncoveneşti „Este o scenă unicat, care atrage, an de an, foarte mulţi credincioşi în zonă”, a declarat Maica Stareţă Hiruvima despre icoana Maicii Domnului. Starea spune că icoana, care se află chiar deasupra uşii de la intrarea în mănăstire este unică în ţară, dar şi în lume. Chiar dacă o asemenea icoană mai poate fi regăsită la Lainici, aceea este realizată la dimensiuni mult mai mici faţă de cea aflată la Mănăstirea Govora. Istoricul ei este legat de „zugravi”, cum se numeau pictorii pe vremea lui Brâncoveanu, dar şi de Şcoala Brâncovenească de la Horezu, unde s-au format primele grupe care au executat picturile mănăstirii Hurezi, alături de Ioan de la Horezu. „Istoricii spuneau, în perioada interbelică, despre această icoană că este una dintre cele mai valoroase picturi care s-a păstrat din anii 1700”, ne-a spus maica stareţă. „Cei care au realizat această pictură au avut cu siguranţă cunoştinţe şi credinţă în Dumnezeu, precum o aveau domnitorii şi strămoşii noştri. Fără cunoştinţele vaste din Sfânta Scriptură, nu ar fi putut realiza o pictură de o asemenea valoare”, ne-a explicat maica stareţă. În acest sens, mărturie stau rândurile scrise de Ioan Evanghelistul. „Maicii Domnului i se dau aripile marelui vultur, ia pruncul şi zboară din faţa balaurului în pustie, pentru un timp”, se menţionează în capitolul 12 din Apocalipsa. Conform spuselor maicii stareţe, acesta pare să fie singurul text care aminteşte de aripile Maicii Domnului. Despre Acoperământul Maicii Domnului, datele au apărut ceva mai târziu, undeva în jurul secolului XVII la periferia Constantinopolului, însă tot pictorii de la Şcoala Brâncovenească de la Horezu au fost cei care au preluat acest motiv în pictura religioasă. Semnificaţia acestui acoperământ, dar şi a faptului că tot mai mulţi credincioşi vin la această mănăstire se leagă de faptul că Maica Domnului i-a ajutat şi îi ajută pe toţi cei care îi cer ajutorul. „Sub acoperământ se află clerul şi poporul care reprezintă biserica. Măicuţa îi acoperă aici pe toţi cei care îi cer ajutorul. Este cea care duce rugăciunile credincioşilor la tronul Fiului Său şi Dumnezeului Nostru”, ne-a mai explicat maica stareţă. Sâmbătă, lăcaşul de cult a fost arhiplin, deoarece s-a prăznuit atunci şi hramul mănăstirii,
...Aceast pictură iconografică a fost fotografiată la Mănăstirea Petru Vodă pe unul din pereţii exteriori ai bisericii.

Aceiaşi pictură am observat-o şi în biserica Mănăstirii Bic din apropierea Şimleului Silvaniei(SĂLAJ)

Pe acelasi criteriu scripturistic,dar independent de situatia din Tarile Romanesti,a aparut in Rusia Icoana Maicii Domnului AZOV

Sursa

https://web.facebook.com/pios.marian/posts/2000701039941852

.ATENTIE MARE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"Traim in fapte, nu in ani,
In bucurie, nu in bani,
Si in iubirea ce-a ramas.
Nu-n limbile ce merg pe ceas,
Ne masuram cu ce-am facut,
Nu doar cu ceasul ce-a batut,
Si vom primi doar ce am dat,
Cat am iubit, si-am ajutat!"

   Asadar: "Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeu tau" (Amos 4:12), fiindca, NU CONTEAZA DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETELE NOASTRE DUPA CE MURIM: in VESNICIA IADULUI sau in VESNICIA RAIULUI. Cheile Raiului le au preotii crestin ortodocsi fiindca prin Sfintele Taine, indeosebi prin SPOVEDANIE si IMPARTASNIE, ne deschid portile Raiului, insa cheile iadului, dupa cum scrie in Apocalipsa, le are doar Iisus Hristos si de cine va vrea El, se va indura iar de cine nu va vrea El, nu se va indura sa mai iasă de acolo. Deci, "POCAIȚI-VA CA S-A APROPIAT IMPARATIA CERURILOR" (Matei 3:2).

 Doamne, Iisuse Hristoase, sufletul meu nu-si gaseste pacea, pana nu se va odihni intru Tine. Doamne, iarta-ma, miluieste-ma si mantuieste sufletul meu pacatos. Amin si Aliluia!
                                                                                                               Preot Ioan.

CÂNTAREA CELOR TREI COCONI ÎN BABILON

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



          ”Chipul de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu, și aruncați fiind în mijlocul cuptorului, răcorindu-se au strigat: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat”.
Pe vremea împărăției lui Nabucodonosor, acesta a dat poruncă să se adune toate neamurile în câmpul Deira, și acolo, la auzul tuturor instrumentelor muzicale, să cadă toți, cu mic, cu mare, cu fața la pământ, și să se închine idolului de aur pe care îl făcuse. Iar cine nu va asculta, și nu se va închina, să fie ars de viu.
Așadar, la auzul tuturor instrumentelor muzicale, toți oamenii, atât evreii, care-L cunoșteau pe Dumnezeu cel adevărat, cât și păgânii, căzând s-au închinat chipului de aur. Numai trei tineri din robimea evreiască nu au vrut a se închina: numele acestora trei: Anania, Azaria și Misail. Aceștia erau credincioși adevărați, și au preferat mai bine să moară decât să-L trădeze pe Dumnezeu, și să se închine diavolului. Deîndată a fost dată porunca de a fi arși în cuptorul înfocat. Dar Dumnezeu i-a salvat pe dânșii cu minune mare, trimițând pe îngerul Său și răcorind văpaia în cuptor, căci ei au nădăjduit spre Domnul, și nu au încetat să-L laude pe El și în suferința lor, venindu-le mântuirea mai presus de nădejde. Pentru aceasta s-a și arătat, că singur Dumnezeu este cel adevărat, care poate a mântui din orișice nevoi pe cei care-L iubesc pe Dânsul din toată inima, și care nu se abat de la ascultarea Dumnezeieștilor Lui porunci. Amin.

Înainte spunerea robiei, și îndemnarea, ca să părăsească închinarea idolilor
1. Și stând Azaria s-au rugat așa: și deschizând gura sa în mijlocul focului, au zis:
2. Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat, și mărit este numele Tău în veci.
3. Că drept ești întru toate, câte ai făcut nouă, și toate lucrurile Tale sunt adevărate, și drepte căile Tale, și toate judecățile Tale adevărate.
4. Și judecățile adevărului ai făcut după toate cele ce ai adus asupra noastră, și asupra cetății celei sfinte a părinților noștri Ierusalimul, că întru adevăr, și judecată ai adus acestea toate asupra noastră pentru păcatele noastre.
5. Că am păcătuit, și am făcut fărădelege depărtându-ne de la Tine.
6. Și am greșit întru toate, și poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-au poruncit nouă, ca să fie bine nouă.
7. Și toate câte ai adus asupra noastră, și toate, câte ai făcut nouă întru adevărată judecată le-ai făcut.
8. Și ne-ai dat pe noi în mâinile vrăjmașilor celor fărădelege, și potrivnicilor celor pizmătareți, și împăratului celui nedrept, și mai rău decât tot pământul.
9. Și acum nu este nouă a deschide gura, rușine, și ocară ne-am făcut robilor Tăi, și celor ce Te cinstesc pe Tine.
10. Nu ne da pe noi până în sfârșit pentru numele Tău, și nu strica legătura Ta.
11. Și nu depărta mila Ta de la noi pentru Avraam cel iubit de Tine, și pentru Isaac sluga Ta, și pentru Israil sfântul Tău.
12. Cărora ai grăit să le înmulțești sămânța lor, ca stelele cerului, și ca nisipul cel de pe marginea mării.
13. Că Stăpâne, ne-am împuținat mai mult decât toate neamurile, și suntem smeriți în tot pământul astăzi, pentru păcatele noastre.
14. Și nu este în vremea aceasta domn, și prooroc, și căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc a aduce înaintea Ta, și a afla milă.
15. Ci cu suflet umilit, și cu duh plecat să fim primiți.
16. Ca întru ardere de tot de berbeci, și de junci, și ca întru zeci de mii de miei grași, așa să fie jertfa noastră înaintea
Ta astăzi, și să se sfârșească după Tine, că nu este rușine celor ce nădăjduiesc întru Tine.
17. Și acum urmăm Ție cu toată inima, și ne temem de Tine, și căutăm fața Ta.
18. Să nu ne rușinezi pe noi, ci fă cu noi după blândețile Tale, și după mulțimea milei Tale.
19. Și ne scoate pe noi după minunile Tale, și dă mărirea numelui Tău Doamne, și să se rușineze toți, cei ce arată robilor Tăi rele.
20. Și să se rușineze de toată puterea Ta, și tăria lor să se sfărâme.
21. Și să cunoască că Tu ești Domn, Dumnezeu singur și mărit peste toată lumea.
22. Și n-au încetat cei ce i-au băgat pe dânșii, slugile împăratului, arzând cuptorul cu catran, și cu smoală, și cu câlți, și cu vițe.
23. Și s-au vărsat para deasupra cuptorului coți patruzeci și nouă.
24. Și s-au vărsat, și au ars pe carii au aflat împrejurul cuptorului
haldeilor.
25. Iară Îngerul Domnului s-au pogorât împreună cu cei din prejurul lui Azaria în cuptor, și au stricat para focului din cuptor.
26. Și au făcut mijlocul cuptorului ca un duh de rouă suflând, și nu s-au atins de dânșii nicidecum focul, nici i-au întristat, nici i-au mâhnit pe ei.
27. Atunci acei trei ca dintru o gură au lăudat, și au mărit, și au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:
28. Bine ești cuvântat Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat, și preaînălțat în veci.
29. Bine este cuvântat numele măririi Tale cel sfânt, și prealăudat, și preaînălțat întru toți vecii.
30. Bine ești cuvântat în biserica sfintei măririi Tale, și preacântat, și preamărit în veci.
31. Bine ești cuvântat Cel ce vezi adâncurile, și șezi pe Heruvimi, și lăudat, și preaînălțat în veci.
32. Bine ești cuvântat pe scaunul măririi Împărăției Tale, și lăudat, și preaînălțat în veci.
33. Bine ești cuvântat întru tăria Cerului, și lăudat, și mărit în veci.
34. Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați, și-L
preaînălțați pe Dânsul în veci.
35. Binecuvântați ceruri pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
36. Binecuvântați Îngerii Domnului pe Domnul, lăudați, și-L prea-înălțați pe Dânsul în veci.
37. Binecuvântați apele și toate cele mai presus de cer pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
38. Bine să cuvinteze toate puterile Domnului pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
39. Binecuvântați soare, și Luna pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
40. Binecuvântați stele-le cerului pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
41. Binecuvântați toată ploaia și roua pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
42. Binecuvântați toate duhurile pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
43. Binecuvântați focul, și zăduful pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
44. Binecuvântați frigul și căldura pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
45. Binecuvântați roua și zăpada pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
46. Binecuvântați nopți și zile pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
47. Binecuvântați lumina și întunericul pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
48. Binecuvântați gheața și gerul pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
49. Binecuvântați brume și zăpezi pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
50. Binecuvântați fulgere și nori pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
51. Binecuvintează pământule pe Domnul, laudă, și-L preaînalță pe Dânsul în veci.
52. Binecuvântați munți și dealuri pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
53. Binecuvântați toate cele ce răsar pe pământ pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
54. Binecuvântați izvoarele pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
55. Binecuvântați mări și râuri pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
56. Binecuvântați chiți și toate cele ce se mișcă în ape pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
57. Binecuvântați toate păsările cerului pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
58. Binecuvântați toate fiarele și toate dobitoacele pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
59. Binecuvântați fiii oamenilor pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
60. Binecuvântați Israil pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe El în veci.
61. Binecuvântați preoți pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
62. Binecuvântați slugi pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
63. Binecuvântați duhurile, și sufletele drepților pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
64. Binecuvântați cei cuvioși și smeriți cu inima pe Domnul, lău-dați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
65. Binecuvântați Ananie, Azarie, și Misail pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci, că ne-au scos pe noi din iad, și din mâna morții ne-au mântuit pe noi, și ne-au izbăvit pe noi din mijlocul cuptorului, care ardea cu foc, și din mijlocul văpăii ne-au izbăvit pe noi.
66. Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
67. Binecuvântați toți credincioșii pe Domnul, Dumnezeul Dumnezeilor, și mărturisiți, că în veac este mila Lui.
sursa
Justina Popovici

Canon de rugăciune la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului:

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Troparul Acoperământului Maicii Domnului, glasul al 4-lea:

Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu şi căutând către Preacinstită Icoana ta, cu umilinţă grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperă­mânt şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântu­iască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt voi răspunde Împără­tesei Maici. Şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cetele sfinţilor îngeri, cu soboarele proorocilor şi ale Apostolilor, întru mare slavă, ca o Maică a lui Dumnezeu in­trând astăzi în Biserică, te rogi pentru creştini, izbăvind de is­pite şi de necazuri pe toţi şi îi acoperi cu mila ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Moise te-a numit Cort şi Toiag al lui Aaron; că tu ai înflorit pe Hristos, Pomul vieţii, către Care, având îndrăznire, roagă-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine, Împărăteasă, să ne izbă­vească de tot răul; ca să slăvim praznicul Acoperământului tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nu precum înaintea Chivotu­lui, de demult adunând David dansuri, saltă; ci, mai ales acum, cu cetele sfinţilor, înain­tea ta alergând în Biserică, credincioşii, închinându-ne, stri­găm: roagă-te pentru poporul cel ce te cinsteşte! Ca, slăvind, cu cinste să prăznuim Acope­rământul tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Te laudă Născătoare de Dum­nezeu Cetele îngereşti şi te mă­resc patriarhii cu arhiereii, aler­gând înaintea feţei tale în Bise­rică. Deci, precum atunci Sfân­tul Andrei te-a văzut, rugându-te pentru noi păcătoşii către Dumnezeu, aşa şi acum roagă-te să miluiască pe poporul cel ce slă­veşte praznicul Acoperământu­lui tău.

Catavasia:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai Răsărit pe Spicul Cel Dumnezeiesc cu adevărat, ca o Holdă Nearată; Bucură-te, Masa cea Însufleţită, care ai încăput Pâinea vieţii; Bucură-te Stăpâ­nă, care eşti Izvorul Apei vieţii Cel Nedeşertat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Robii tăi, Stăpână, în Biseri­ca ta cu credinţă înainte stând, aşteptăm milele tale; cercetea­ză smerenia noastră şi apără, cu Sfântul tău Acoperământ, pe întregul popor de toată răutatea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ghedeon mai înainte Lână te-a închipuit; că spre tine ca o Rouă Hristos Dumnezeu S-a pogorât. Către Care, Născătoare de Dum­nezeu, roagă-te, ca să dea po­porului nostru biruinţă asupra vrăjmaşilor şi ca pe madianiţi surpându-i, să preamărească Sfântul tău praznic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti mult numită Fecioară, de prooroci mai îna­inte închipuită cu cinste, de aceia care acum cu îngerii îţi slujesc; cu dânşii pentru noi către Dumnezeu te roagă ca, bucurându-ne toţi luminat, să prăznuim ziua Sfântului tău Acoperământ.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai mult decât razele soare­lui, luminezi cu omoforul tău, cel ce străluceşte, Biserica şi po­porul şi goneşti întunericul pă­catelor noastre cu cercetarea ta, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău şi Dumnezeului nostru.

Catavasia:

Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Mărire, Hristoase, Puterii Tale!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În glasuri de cântări, Fecioară, strigăm ţie, Ceea ce eşti cu totul Lăudată: Bucură-te, Munte gras şi închegat cu Duhul; Bucură-te, Sfeşnic şi Năstrapa care porţi Mana, Ce îndulceşte simţurile tuturor credincioşilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai mult decât Chivotul lui Aaron, pe tine, toată, Dumnezeu te-a sfinţit cu Duhul Sfânt, Năs­cătoare de Dumnezeu şi înge­rilor a poruncit să slujească ţie. Cu care roagă-te pentru cetate şi pentru popoarele care mă­resc cinstitul tău praznic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vino acum cu Slavă multă, în Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, cu soboarele tutu­ror sfinţilor, precum te-a văzut în văzduh oarecând Sfântul An­drei, rugându-te pentru creştini şi ne dăruieşte nouă mila ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întăreşte, Stăpână, pe popo­rul nostru, cel ce te cinsteşte pe tine, contra vrăjmaşilor celor potrivnici, ca pe David asupra lui Goliat; ca, veselindu-ne, să strigăm ţie: Bucură-te Acoperământul cel Sfânt şi Apărarea ţării noastre!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

La tine, Doamnă, cădem cu credinţă şi închinându-ne, cu mulţumită îţi strigăm: Bucură-te, Fecioară de Dumnezeu Dăruită, Acoperământul şi Îngrădirea noastră şi Ajutătoarea celor ce sunt în primejdii; miluieşte-ne pe noi, cei ce scăpăm la tine, căci spre tine nădăjduim.

Catavasie:

Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pat te-a închipuit de demult Solomon şi Cămară a Cerescului Împărat, Înconjurată de Sera­fimi, care pentru tine s-a zis aceasta Născătoare de Dum­nezeu. Drept aceea, acum te ru­găm, Maica lui Dumnezeu cea Preasfântă: acoperă-ne pe noi de toate primejdiile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ţie mai marii îngerilor şi cinstiţii prooroci cu Apostolii, ca Una care eşti Maică a lui Dum­nezeu, cu cinste îţi slujesc, văzându-te aducând rugăciuni pentru lume şi cererile tale le ascultă Domnul. Miluieş-te cetatea şi poporul, care nă­dăjduiesc spre tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Marele între prooroci, Isaia a proorocit de tine, că pe Dum­nezeu vei naşte fără de ispită de nuntă; şi tu, Preacurată Marie, te-ai făcut mai Sfântă decât toţi, că pe Dumnezeu în pântece şi pe mâini L-ai purtat. Căruia pentru noi roagă-te, umbrind cu Acoperământul tău pe cei ce cu credinţă te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu duhovniceşti aripi zbu­rând tainic soboarele sfinţilor, au venit să-ţi slujească ţie Născătoare de Dumnezeu, văzându-te pe norul cel uşor al măririi, rugându-te Mântui­torului Hristos să dea biruinţă poporului asupra celor ce se oştesc împotriva noastră.

Catavasia:

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, mărind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preoţii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, stând înainte în Biserica ta, cu poporul cel binecredincios, aşteaptă milele tale Născă­toare de Dumnezeu. Schimbă spre bucurie întristarea noastră, tu care ai născut Bucuria Ce a iertat păcatele tuturor oame­nilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ţie tot pământul îţi aduce daruri ca Împărătesei Maicii lui Dumnezeu; împăraţii şi domnii ţi se închină şi toate popoarele se veselesc, apăraţi fiind de toată răutatea cu ru­găciunile tale, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Munte Mare te-a însemnat Daniel mai înainte, că din tine fără de sămânţă S-a Născut Hristos, a risipit toată înşelă­ciunea diavolească şi a umplut tot pământul de credinţa Sa; către Care roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, pentru noi, cei ce cinstim praznicul Acoperă­mântului tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îngerescul glas strigă ţie Preacurată: Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu, pe care Iezechiel a văzut pe Domnul, întru ase­mănare omenească purtat de Heruvimi. Cu care roagă-te pen­tru noi, Născătoare de Dum­nezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Catavasie:

Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dum­nezeu, îngerii cu ierarhii se în­chină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Neînsemnată de mulţi proo­roci şi neştiută ai fost, Fecioară, de îngerii cereşti, care slujesc lui Dumnezeu; iar acum toţi te ştim, Născătoare de Dumnezeu şi toţi simţim nevoie de ajutorul şi de sprijinul tău, Ceea ce eşti Binecuvântată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Munte eşti închegat cu Du­hul, pe care l-a văzut Avacum şi izvorăşti credincioşilor dul­ceaţă de vindecări, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; vindecă-ne şi pe noi, cei ce strigăm Fiului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a plecat cerurile şi în­tru tine, Fecioară, S-a Sălăşluit, acum caută spre rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, Cura­tă şi împlineşte cererea ta îm­părătească; Acestuia pentru noi cu osârdie roagă-te, căci spre tine nădăjduim, Ceea ce eşti Binecuvântată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Făcătorule şi Mântuitorule al nostru, Hristoase Dumnezeule, primeşte rugăciunea Maicii Tale pe care o aduce Ţie pentru noi, păcătoşii; ca, bucurându-ne, să strigăm: Prealăudate Doamne al părinţilor noştri şi Dum­nezeule, bine eşti cuvântat.

Catavasia:

N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întu toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cetele îngerilor, Stăpână, cu cinstiţii şi măriţii prooroci, cu Apostolii şi cu sfinţii muce­nici şi cu arhiereii, te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcă­toşii, care slăvim în pământul nostru praznicul Acoperămân­tului tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Surpă mândria, întărâtările şi sfaturile celor nedrepţi; pe cei ce încep războaie pierde-i, o, Maică a lui Dumnezeu, Îm­părăteasă cu totul Cinstită! Înalţă fruntea evlaviosului nos­tru popor, ca, slăvind praznicul tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, să cân­tăm: pe Domnul lucrurile, lău­daţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu gura şi cu sufletul, cu inimile arzând, aducându-ţi cântare cu credinţă ne închi­năm Precuratului tău Omofor, Maica lui Dumnezeu, Preabinecuvântată; miluieşte-ne pe noi, cei ce ne rugăm ţie: pe Domnul Îl cântăm şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De multe păcate fiind îngreu­nat, nu mă pricep să scriu după vrednicie laude Acoperămân­tului tău, Născătoare de Dum­nezeu; ci tu, o, Maică a lui Dumnezeu, înfrumuseţează-ţi praznicul tău cu minuni, ca, toţi bucurându-ne, să cântăm pe Domnul şi să-L preaînălţăm întu toţi vecii.

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înalte Împărate, Cel Ce şezi împreună cu Tatăl şi eşti Cântat de Serafimi, caută spre rugă­ciunea cea de Maică, care Ţi se aduce pentru noi şi curăţeşte păcatele noastre. Mântuieşte ţara noastră şi pe popor îl înmulţeşte; dăruieşte poporului sănătate trupului şi biruinţă asupra vrăjmaşilor, pentru ru­găciunile Maicii Tale care Te-a născut.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îngerescul glas îţi strigă ţie, Fecioară de Dumnezeu Aleasă: Bucură-te, Ceea ce pe Adam iarăşi l-ai adus în Rai; Bucură-te, Ceea ce alungi de­monii cu numele tău; Bucu­ră-te, Nădejdea creştinilor; Bu­cură-te, Sfinţirea sufletelor; Bucură-te, Păzitoarea neamu­lui nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pomeneşte-ne pe noi întru ru­găciunile tale, Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim pentru mulţimea pă­catelor noastre. Acoperă-ne pe noi de toată răutatea şi de cum­plitele ispite; căci spre tine nă­dăjduim şi cinstind praznicul Acoperământului tău, pe tine te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dar ai luat, ca o Maică a lui Dumnezeu, a vindeca neputinţa tuturor creştinilor, a-i izbăvi din primejdii, a le ierta păca­tele, a-i mântui din robie şi de toate nevoile. Nu ne trece cu ve­derea, dar, nici pe noi, Doam­nă; că ştii cele ce ne trebuie, spre sănătatea trupurilor şi mântuirea sufletelor.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună…

Ceea ce eşti Folositoare Caldă şi Nebiruită, Nădejdea cea În­credinţată şi Neruşinată, Zidule, Acoperământul şi Limanul celor ce năzuiesc spre tine, pururea Fecioară Curată, roagă, cu în­gerii, pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea lumii împăcare, mântui­re şi mare milă.

https://web.facebook.com/mocanu.stela

ACATISTUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

CÂND ESTE BINE SA FACEM CRUCE?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

    Credinciosul este sfătuit să recurgă la acest gest atunci cînd trece prin faţa unei biserici, cînd aude clopotele, cînd trece pe lîngă un cortegiu funerar, cînd tună şi fulgeră, cînd plouă cu grindină, cînd îl prinde bezna undeva şi e gata să se rătăcească, cînd îi spune cineva o veste care îl zguduie, cînd i se vorbeşte de nenorocirea cuiva, cînd se aşază la masă, cînd se scoală de la masă, cînd începe lucrul, cînd pleacă într-o călătorie. De ce ar face toate astea? Foarte simplu. Cînd trece pe lîngă o biserică, credinciosul se închină ca să dea mărturie de credinţă. Îşi afirmă credinţa. Omul cu credinţă face asta deoarece e normal să îţi faci cruce atunci cînd treci pe lîngă locul în care ştii că “locuieşte” Dumnezeu.Însemnarea cu semnul crucii este, de altfel, o deprindere creştinească foarte veche, chiar din timpul Sfinţilor Apostoli. “La fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci“ De asemenea, crucea nu lipseşte niciodată de pe vîrful turlelor bisericilor şi al clopotniţelor, iar în cimitire, cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor sub ocrotirea sfintei cruci. Vasele şi odăjdiile sfinţite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărţile bisericeşti sunt pline de cîntări în cinstea Sfintei Cruci.Crucea ocroteşte de relele trupeşti.Crucea alungă diavolii.“Nici un duh necurat nu va îndrăzni să se apropie de voi, văzînd pe faţa voastră armele care l-au doborît, această sabie sclipitoare a cărei lovitură de moarte au primit-o“

(Sf. Ioan Gură de Aur)

PSALMUL 26

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa? Cand se vor apropia de mine cei ce imi fac rau, ca sa manance trupul meu; Cei ce ma necajesc si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut. De s-ar randui impotriva mea ostire, nu se va infricosa inima mea; De s-ar ridica impotriva mea razboi, eu in El nadajduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cauta : ca sa locuiesc in casa Domnului in toate zilele vietii mele, Ca sa vad frumusetea Domnului si sa cercetez locasul Lui. Ca Domnul m-a ascuns in cortul Lui in ziua necazurilor mele; m-a acoperit in locul cel ascuns al cortului Lui; Pe piatra m-a inaltat. Si acum, iata, a inaltat capul meu peste vrajmasii mei. Inconjurat-am si am jertfit in cortul Lui jertfa de lauda. Il voi lauda si voi canta Domnului. Auzi, Doamne, glasul meu, cu care am strigat; miluieste-ma si ma asculta. Tie a zis inima mea: Pe Domnul voi cauta. Te-a cautat fata mea; fata Ta, Doamne, voi cauta. Sa nu-Ti intorci fata Ta de la mine si sa nu Te abati intru manie de la robul Tau; Ajutorul meu fii, sa nu ma lepezi pe mine si sa nu ma lasi, Dumnezeule, Mantuitorul meu, Ca tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie, Doamne, in calea Ta, si ma indrepteaza pe cararaea dreapta, din pricina vrajmasilor mei, Nu ma da pe mine pe mana celor ce ma necajesc, ca s-au ridicat impotriva mea martori nedrepti si nedreptatea a mintit siesi. Cred ca voi vedea bunatatile Domnului, in pamantul celor vii. Asteapta pe Domnul, imbarbateaza-te, si sa se intareasca inima ta si asteapta pe Domnul".

NE SUNĂM, NE APELĂM, DAR PE DUMNEZEU SĂ NU-L UITĂM!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Sunam, ne apelam, ne conectam,
Si de semnale-i saturat eterul;
 Comunicam febril, dialogam,
Si, prinsi de-acest vartej, prea des uitam,
Ca mai avem un fir direct cu Domnul.

   Pamantul ne-a ramas parca prea mic,
Caci anuland distante, cu-ndrazneala,
Vorbim mai mult, spunand ades, nimic,
 Ne-apropie omniprezentul ,,clic",
Dar ne despart prapastii de raceala.

   Sunam sa cerem si sa oferim,
Avem agenda supraincarcata,
 Cu prieteni, cunoscuti sau anonimi,
 Si-n dialog timpul mantuirii irosim,
Iar linia spre Domnul e neglijata.

   Tatal ceresc asteapta rabdator,
Sa-L mai chemam, sa-i spunem ca ne doare,
Sa-I cerem, cu credinta, ajutor,
Sa-I multumim ca e indurator,
Sa-L laudam in Sfanta inchinare.

   E dialogul binecuvantat,
Stand in genunchi, avem conexiune,
 Cu Domnul, niciodata ocupat,
 Cu Domnul ce raspunde garantat,
Cu Domnu-n dialog de rugaciune.

   Mereu deschis, mereu avand semnal,
Si peste tot avand acoperire,
Acest serviciu unic e vital,
 Iar dialogul, strict spiritual,
Ne-mbogateste in dumnezeire.

   Sunam, ne apelam, ne conectam,
Si de semnale-i saturat eterul,
Dar, prinsi de-acest vartej, sa nu uitam,
Ca doar stand in genunchi inaintam,
Dialogand neincetat cu Domnul.

Sfantul Antim Ivireanu

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                                          27 septembrie
Intre vladicii care au inscris pagini stralucite in istoria Bisericii noastre se numara si mitropolitul Tarii Romanesti, Antim Ivireanul. S-a nascut in Iviria sau Georgia de azi, in jurul anului 1650, din parintii Ioan si Maria, primind la botez numele de Andrei. Inca din tinerete a cazut rob la turci, care l-au dus la Istanbul (Constantinopol). Se pare ca dupa ce a scapat din robie a trait in preajma Patriarhiei ecumenice, unde a invatat sculptura in lemn, pictura si broderia. In Istanbul a invatat limbile greaca, araba si turca. Probabil tot acolo s-a calugarit.
In jurul anului 1690, evlaviosul domn Constantin Brancoveanu l-a adus in Tara Romaneasca. Aici a invatat mestesugul tiparului de la fostul episcop Mitrofan al Husilor, care conducea in acel timp tipografia domneasca din Bucuresti. In octombrie 1691 a tiparit el insusi o carte greceasca, in care iscalea “Antim ieromonah”. Dupa alegerea episcopului Mitrofan in scaunul vladicesc de la Buzau, Antim a ajuns conducator al tiparnitei domnesti de la Bucuresti. Acolo a lucrat pana in 1694, tiparind alte trei carti, intre care si o Psaltire romaneasca, cu versuri scrise de el in cinstea lui Constantin Brancoveanu, semn ca invatase bine limba noii sale patrii. In 1696 ieromonahul Antim s-a mutat in manastirea Snagov, unde a intemeiat o noua tipografie, fiind si egumenul acestei manastiri. La Snagov a stat pana in 1701, tiparind 15 carti, dintre care 5 in romaneste. Acum a tiparit un Liturghier greco-arab (1701), pentru trebuintele credinciosilor ortodocsi din indepartata Patriarhie din Antiohia Siriei. La Snagov ieromonahul Antim a deprins cu mestesugul tiparului si pe o seama de ucenici, dintre care cel mai de seama a fost Mihail Stefan (Istvanovici), care mai tarziu a tiparit carti la Alba Iulia si chiar in tara natala a lui Antim, adica in Iviria.
In anul 1701 Antim s-a reintors in Bucuresti. Din acel an si pana in 1705 a continuat aici sirul tipariturilor, editand un numar de 15 carti, intre care si un Ceaslov greco-arab (1702), tot pentru credinciosii din Patriarhia Antiohiei, Noul Testament in romaneste (1703) si altele.
Calitatile deosebite cu care era inzestrat ieromonahul Antim, ca si munca rodnica si neobosita pe care a depus-o inca din clipa venirii sale in Tara Romaneasca, l-au facut vrednic de a fi ales episcop al Ramnicului, la 16 martie 1705. Odata cu asezarea sa in scaunul vladicesc, a dus acolo si tipografia de la Snagov, intemeind astfel prima tiparnita la Ramnic. In decurs de trei ani a imprimat aici 9 carti, din care 3 romanesti si 3 slavo-romane, mai multe carti de slujba, dintre care si Liturghierul cu Molitfelnicul, primele editii romanesti din Muntenia (1706).
Dupa o pastorire de abia trei ani de la Ramnic, s-a petrecut o noua schimbare in viata lui Antim Ivireanul. La 27 ianuarie 1708 a murit mitropolitul Teodosie, care pastorise pe credinciosii din Tara Romaneasca apoape 40 de ani. Inainte de moarte si-a exprimat dorinta ca episcopul Antim al Ramnicului sa-i fie urmas in scaun, socotind ca este cel mai vrednic pentru aceasta inalta treapta vladiceasca. S-a si tinut seama la alegere de dorinta vrednicului mitropolit.
Inscaunarea i s-a facut in ziua de 22 februarie 1708, la Duminica Ortodoxiei, fiind de fata si patriarhii Alexandriei si Ierusalimului. Cu acest prilej noul mitropolit a rostit o frumoasa cuvantare, aratand ce indatoriri avea de indeplinit in noua sa slujba arhiereasca.
In activitatea sa de mitropolit al Ungrovlahiei n-a crutat nici o osteneala pentru luminarea credinciosilor, dovedind frumoase calitati de pastor, predicator si patriot. Dupa asezarea sa in scaunul mitropolitan a intemeiat o noua tipografie la Targoviste. Acum a tiparit 18 carti, dintre care 11 in romaneste. Cele mai insemnate dintre tipariturile romanesti erau: Psaltirea, Octoihul, Liturghierul, Molitfelnicul, Catavasierul, Ceaslovul si altele. Deci numarul cartilor tiparite in romaneste era intr-o vadita crestere. Trebuie sa notam ca mitropolitului Antim ii revine meritul de a fi introdus pentru totdeauna limba romana in slujba bisericeasca, desavarsind ceea ce se incepuse sub Matei Basarab (tipicul in romaneste) si Serban Cantacuzino (textele biblice). Prin tiparirea cartilor de slujba in romaneste, Antim a contribuit si la faurirea unei limbi liturgice romanesti, care dainuieste pana astazi.  Textul liturgic de azi nu se deosebeste decat foarte putin de cel tradus de Antim. Dupa el au mai ramas netraduse numai Mineiele, Triodul si Penticostarul, care se vor tipari mai tarziu.
In 1715 mitopolitul Antim a mutat tipografia de la Targoviste la Bucuresti. Tot in acest oras a infiintat o noua tipografie, la manastirea ocrotita de el, a Tuturor Sfintilor. In total, in decursul activitatii sale in Tara Romaneasca, s-au tiparit 63 de carti, din care 38 de el insusi, iar celelalte de catre ucenicii sai. Dintre ele 21 erau in romaneste. Trebuie sa spunem ca 4 carti au fost scrise de el insusi si anume: Invatatura pe scurt pentru taina pocaintei (Ramnic, 1705), Invatatura bisericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos pentru invatatura preotilor (Targoviste, 1714) si Sfatuiri crestine politice catre domnitorul Stefan Cantacuzino, in greceste (Bucuresti, 1715).
A ramas de la el si o lucrare in manuscris, intitulata Chipurile Vechiului si Noului Testament, care cuprinde 503 portrete in medalion, cu diferite personaje biblice, 3 schita si 8 (se pastreaza la Kiev). Tot mitropolitul Antim i se datoreste ilustrarea tipariturilor sale cu gravuri, unele din ele fiind de o maiestrie deosebita. Toate acestea arata calitatile artistice deosebite cu care era inzestrat.
O alta latura de seama din pastoria lui Antim a fost zidirea sufleteasca a credinciosilor sai prin cuvant. Sunt pretuite pana azi predicile sale, numite Didahii, in care osandea felurite pacate ale vremii sale, mai ales ale marii boierimi. Cunoastem de la el 28 de predici la diferite duminici si sarbatori si 7 cuvantari ocazionale, toate infatisand pe Antim ca om de cultura deosebita. In predicile sale n-a fost influentat de alti predicatori, cum s-a sustinut mult timp, ci ele sunt originale, bine gandite si legate de realitatile vietii.
Vrednicul mitropolit Antim este ctitorul manastirii cu hramul Toti Sfintii din Bucuresti (numita azi manastirea Antim), ridicata in anii 1713-1715, dupa planurile lucrate de el insusi. Pentru aceasta manastire a intocmit un asa numit “Asezamant”, care este un fel de testament al sau, cu randuieli pentru ajutorarea copiilor saraci dornici sa invete carte, a oamenilor si fetelor sarace, a strainilor etc.

Mitopolitul Antim Ivireanul s-a ingrijit indeaproape si de romanii ortodocsi din Transilvania. Inca din anul 1699, pe cand era numai tipograf, a trimis la Alba Iulia pe ucenicul sau Mihail Stefan, care a tiparit acolo doua carti pentru folosul sufletesc al credinciosilor transilvaneni. Dupa dureroasa dezbinare petrecuta sub Atansie Anghel, in 1701, mitropolitul Antim a trimis in numeroase randuri scrisori de imbarbatare catre romanii din Scheii Brasovului, indemnandu-i sa ramana statornici in dreapta credinta, hirotonind preoti si diaconi pe seama bisericii lor. Aratam mai sus ca a tiparit carti de slujba pentru credinciosii arabi din Patriarhia Antiohiei, precum si pentru credinciosii de limba greaca. A staruit pe langa Constantin Brancoveanu sa ajute compatriotii sai din Georgia la tiparirea de  carti de slujba in limba lor, trimitand acolo pe ucenicul sau Mihail Stefan, care a tiparit la Tbilisi cateva carti in limba georgiana.
Mitropolitul Antim Ivireanul a fost inflacarat patriot si luptator impotriva asupririi turcesti. Si-a dat seama ca numai o alianta cu Rusia ar putea duce la inlaturarea jugului turcesc. Din pricina aceasta, dar si prin uneltirile vrajmasilor sai, s-au racit legaturile dintre el si Constantin Brancoveanu. In 1712 domnul i-a cerut demisia din scaun, dar vladica Antim a intocmit doua aparari scrise, prin care-si dovedea nevinovatia, aratand ca invinuirile aduse de dusmanii sai erau neindreptatite. El si-a continuat apoi nestanjenit activitatea pana la moartea muceniceasca a lui Brancoveanu (1714) si apoi sub urmasul sau, Stefan Cantacuzino (m. 1716).



Dupa numirea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, in 1716, au inceput zile grele pentru batranul mitropolit. Invinuit ca a intrat in legatura cu austriecii si ca ar fi uneltit impotriva domnului si inchis in temnita palatului. A fost tinut acolo mai multe saptamani, cerandu-I-se demisia. Refuzand sa o dea, Mavrocordat a cerut patriarhului din Constantinopol sa-l cateriseasca, lucru pe care acesta l-a si facut. In sentinta de caterisire i s-au adus felurite invinuiri nedrepte, intre care si aceea ca s-a ridicat impotriva “puterniciei imparatii” turcesti, pe baza carora a fost scos din randul arhiereilor si calugarilor, urmand sa fie inchis pe viata in manastirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai. Aceasta pedeapsa n-a mai ajuns sa o faca, pentru ca ostasii care il insoteau spre Muntele Sinai l-au macelarit, aruncandu-i trupul in raul Tungia, langa Adrianopol. Moartea lui s-a intamplat in toamna anului 1716. In felul acesta si-a sfarsit viata muceniceste, ca si binefacatorul sau, domnul Constantin Brancoveanu.
Asadar, mitropolitul Antim Ivireanul si-a pus toate cunostintele, ravna si priceperea in slujba Bisericii si a credinciosilor romani care-l primisera cu atata dragoste. tipograf, autor de lucrari originale, traducator al cartilor de slujba in romaneste, predicator si pastor de suflete, artist, ctitor de lacasuri sfinte, sprijinitor al Ortodoxiei si al romanilor transilvaneni, Antim Ivireanul este una din figurile cele mai luminoase din trecutul Bisericii si al patriei noastre.
Acestea au fost motivele pentru care Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 20 iunie 1992, a hotarat ca marele ierarh Antim sa fie trecut in randul sfintilor. Praznuirea lui se va face in fiecare an in ziua de 27 septembrie.
Sa ne rugam, dar, noului sfant si marturisitor al credintei ortodoxe, zicand: “Sfinte Parinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai randuit pastori si invatatori turmei tale si cu intelepciune dumnezeiasca ai revarsat raurile sfintelor tale cuvinte. Viata ti-ai pus-o pentru pastoritii tai si cununa muceniciei ai dobandit de la Hristos Dumnezeu. Pe Acesta roaga-l, Sfinte Parinte Ierarhe Antim, sa daruiasca pace si mare mila celor ce savarsesc sfanta pomenirea ta”. (Toparul sfantului, glasul III).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu,

“Sfinti daco-romani si romani”, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 109-112.

* Prima icoana este pictată de măicuţele de la Mănastirea Diaconesti.

INVATATURI DESPRE ORTODOXIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Cuvantul "Ortodoxie" in limba greaca inseamna "dreapta slavire".

   ORTODOXIA este adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si cinstire a Lui.
   ORTODOXIA este inchinarea la Dumnezeu in Duh si Adevar.
   ORTODOXIA este proslavirea lui Dumnezeu prin adevarata Lui cunoastere si inchinare la El.

   ORTODOXIA este proslavirea de catre Dumnezeu a omului care slujeste Lui cu adevarat, prin daruirea Harului Preasfantului Duh. Duhul este slava crestinilor (Ioan 7:39).

 Unde nu este Duhul Sfant, acolo nu este Ortodoxie.

   ORTODOXIA este invatatura Sfantului Duh, data de Dumnezeu oamenilor spre mantuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mantuire.

   "Cine voieste sa se mantuiasca, mai inainte de toate se cade lui sa tina Credinta Crestin Ortodoxa, pe care daca nu o va pazi omul intreaga si fara de prihana, fara nici o indoiala, va pieri pe veci" (Simbolul Sfantului Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei).

   "Comoara de mult pret este invatatura Sfantului Duh! Ea este predanisita in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie a Bisericii Crestin Ortodoxe. Comoara de mult pret este invatatura Duhului Sfant! In ea este chezasia mantuirii noastre" (Sfantul Ignatie Briancianinov).

   "Ortodoxia este singura Biserica adevarata a lui Hristos; este singurul crestinism curat si adevarat" (Parintele Serafim Rose). 
                  
                     

APRECIAZĂ CE AI, CAND AI!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"APRECIEM SOARELE, doar atunci cand el nu mai e pe cer. 

APRECIEM CALDURA, doar atunci cand ne este frig. 

APRECIEM PLOAIA, doar atunci cand e seceta. 

APRECIEM IUBIREA, cuiva doar atunci cand cel ce ne iubeste a plecat din viata noastra. APRECIEM SANATATEA, doar atunci cand ne imbolnavim.

 APRECIEM MANCAREA, doar cand ne este foame sau nu avem ce manca. 

APRECIEM locul pe care il numim "ACASA", doar atunci cand nu suntem acasa sau nu avem unde sa locuim. 

APRECIEM LUMINA, doar atunci cand este intuneric. 

APRECIEM CALITATEA PRIETENIEI, doar atunci cand suntem singuri.

 APRECIEM FAMILIA, doar atunci cand ea nu este alaturi de noi. 

APRECIEM BANII, doar cand nu ii avem, in rest ii irosim.

 APRECIEM TINERETEA, doar atunci cand imbatranim. 

APRECIEM ZAMBETUL, doar atunci cand suntem tristi.

APRECIEM SI IL CHEMAM pe Dumnezeu, doar atunci cand tipa sufletul in noi. 

APRECIEM BUNICII, doar atunci cand nu ii mai avem langa noi. 

APRECIEM FERICIREA, doar atunci cand suntem suparati. 

APRECIEM ZAMBETUL, doar atunci cand nu avem putere sa zambim. 

APRECIEM MEREU TOTUL, dupa ce am avut si am pierdut''.

 Cel mai bogat om din lume este acela care se multumeste cu putin, fiindca putinul nu se termina niciodata. Si daca am avea toate comorile lumii, unde le-am pune? Asadar, fiindca nu le putem avea pe toate, sa ne multumim ce ceea ce avem. Amin si Aliluia!

                                                                                                                         Preot Ioan.

Îl va judeca Dumnezeu ?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Să nu spuneți niciodată: „Îi va judeca Dumnezeu”, pentru că acesta este un blestem

Maică, e bine să spun despre cineva care mi-a făcut o nedreptate: „Îl va judeca Dumnezeu”?

-Oricine spune aşa este păcălit de diavol şi nu înţelege că în felul acesta blesteamă politicos. Sunt unii care spun că sunt sensibili şi au iubire, că se poartă cu delicateţe şi că sunt toleranţi cu nedreptatea suferită din partea celorlalţi, dar spun: „Îi va judeca Dumnezeu”.

În viaţa acesta toţi oamenii avem încercări, astfel încât să putem trece în viaţa de dincolo, în Paradis. Gândul meu îmi spune că blestemul politicos este sub demnitatea spirituală şi e interzis creştinilor, pentru că Hristos nu ne-a învăţat felul acesta de dragoste (răzbunătoare), ci dimpotrivă: „Iartă-I, Doamne, că nu ştiu ce fac.”

De asemenea, cea mai bună rugăciune dintre toate, când ai fost în mod nedrept blestemat, este să rabzi în tăcere şi cu blândeţe.

Când suntem acuzaţi pe nedrept sau ameninţaţi în mod nejustificat de oameni frivoli sau de vrăjitori care au intenţii murdare şi distorsionează adevărul, dacă putem, ar fi bine să nu căutăm să ne justificăm când nedreptatea ne priveşte doar pe noi. Nici să spunem: „Îi va judeca Dumnezeu”, pentru că acesta este un blestem. E bine să-i iertăm din toată inima şi să-L implorăm pe Dumnezeu să ne întărească, să suportăm greutatea falselor acuzaţii şi să continuăm viaţa noastră duhovnicească (în taină, pe cât este posibil). Lasă-i pe cei care au obiceiul să judece şi să critice mereu, să continue să facă aceasta, să fie nedrepţi cu tine, pentru că ei continuă în felul acesta să pregătească pentru noi cununi de aur pentru viaţa adevărată.

Bineînţeles, cei care sunt cu Dumnezeu nu vor înjura/blestema niciodată, pentru că ei nu au intenţii rele, ci sunt plini de bunătate, şi orice rău este aruncat asupra lor, aceşti oameni înduhovniciţi îl vor sfinţi (transformă în bine) şi vor simţi o mare, tainică bucurie.

Maica Gavrilia Papaiannis

.FII BUN!.....

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

FII BUN cu cei ce te ranesc,

FII BUN cu cei care-ti gresesc,

FII BUN chiar daca lumea-i rea,

FII BUN si bine vei afla,

FII BUN ca sa poti fi fericit,

FII BUN sa fii de toti iubit,

FII BUN chiar daca rau primesti,

FII BUN ca bine sa gasesti,

FII BUN in viata ta mereu,

FII BUN chiar daca este greu,

FII BUN fara s-astepti ceva,

FII BUN si plata vei avea,

FII BUN atat cat vei trai,

FII BUN si bine iti va fi,

FII BUN sa poti sa biruiesti,

FII BUN si-n veci ai sa traiesti,

FII BUN si toti iti vor urma,

FII BUN si lumea vei schimba!

SFANTA BISERICĂ ORTODOXĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

     Nimic nu ne face viata mai frumoasă decat bucuria de a simti că facem parte din Sfanta Biserică Ortodoxă. In Biserică, oamenii curati dobandesc BUCURIA, cei supărati, LINISTEA, iar cei mahniti, BUCURIA. In Sfanta Biserică, cei chinuiti află MANGAIERE, iar cei obositi afla odihnă. Domnul Iisus Hristos, spune: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovărati si Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11:28). Ce se află pe lumea aceasta mai dorit si mai frumos ca aceste cuvinte? Domnul Dumnezeu te cheamă in Sfanta Biserică Ortodoxă, la o Cină de Taină. Te cheamă de la chinuri LA ODIHNĂ si de la necazuri LA MANGAIERE. Prin mărturisirea păcatelor sub epitrahilul părintelui tău duhovnic, te scapă de povara păcatelor tale. El vindecă supărarea si tristetea prin bucurie. Cine nu are Sfanta Biserică Ortodox de "mama", nu poate avea pe Dumnezeu de "Tată".

 Si să nu uitati articolul din Crez:

"UNA, Sfantă, Sobornicească si Apostolească Biserică". Deci, o singură Biserică este adevarată: CEA CRESTIN ORTODOXĂ! 
                                                                                                Preot Ioan.

PACATUL FUMATULUI.

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   "Tutunul slabanogeste sufletul, inmulteste si intareste patimile, intuneca ratiunea si distruge sanatatea, pricinuind o moarte inceata. Mania si intristarea sunt urmarile imbolnavirii sufletului prin fumat" (Sfantul Ioan din Kronstadt).       

                                                   SFAT PENTRU FUMATORI!      

   Definitia fumatului: "Dai si bani (ii arzi prin scrumul tigarii) si iei si boala". Fumatul chiar nu este  o necesitate organica. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fumeze oamenii le-ar fi facut de la creatie cate un cos in varful capului, sa iasa fumul pe acolo. Si atunci ar fi existat doua feluri de oameni: CU COS (fumatorii) si FARA COS (nefumatorii). Fumatorii risca sa faca: infarct miocardic, cancer pulmonar.accident vascular, arterita...

Se spune in popor asa: "CINE DE TIGARI SE LASA I-A VENIT MINTEA ACASA"! 

Iar in Biblie (Isaia 55:2) scrie: "DE CE SĂ CHELTUITI BANII VOSTRI  PE CEVA (adica pe tigari) CARE NU VĂ SATURĂ SI NU VA ADAPĂ?

Sfantul parinte Arsenie Boca spune foarte clar:"Fumatul ataca nu numai sangele si organismul, ci si mintea si Credinta omului, care de fapt, in multe momente ARE IMPRESIA ca se linisteste, nu cu rugaciunea, ci cu tigara.

Ce legatura stransa, ce iubire mare intre fumator si tigara: EA ARDE PENTRU EL si EL MOARE PENTRU EA! Dupa moarte diavolul fumatului va cere de Dumnezeu sufletul celui ce a fumat:

"Drept esti Doamne si nu este nedreptate intru Tine. De aceea, pentru ca a facut voia noastra, pe noi ne-a tamaiat cu TIGARA, si nu pe Tine cu SMIRNA SI TAMAIE, al nostru este sufletul acesta, noua sa ni-l dai sa-l chinuim in focul iadului!" 

Nu uitati: "Cine are DORINTA si VOINTA, are si PUTINTA!"

Asadar, pentru sanatatea ta trupeasca si mantuirea sufletului tau, te rog: SĂ NU MAI FUMEZI!!!

                                                                                                                       Preot Ioan.

Pentru tine Doamne

Botosaneanul Ortodox: RUGĂCIUNE

Botosaneanul Ortodox: RUGĂCIUNE:   Dumnezeul meu, Dorirea mea, Tu esti al meu, eu sunt a Ta, Tu esti al dragostei izvor, Tu esti al meu si-al tuturor! Iisuse Bland, I...

Despre Reincarnare -- cu Preot Ioan

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

MÂNCĂRURI DIN LIMBĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Esop (620-560 i. d. Hr.) – fabulist grec, originar din Asia Mica, personaj semilegendar, se pare ca era sclav eliberat. Se zice ca intr-o zi, Xantos, stapanul lui, i-a poruncit sa cumpere din piata ceea ce este mai bun. Si Xantos s-a trezit cu limbi gatite in toate felurile. Intrebat ce inseamna asta, Esop a spus:

„Ce poate fi mai bun decat limba? Este legatura cu viata, este cheia stiintelor, organul adevarului si al ratiunilor. Cu ajutorul limbii construim, invatam, conducem, laudam…”.

Ca sa-l incerce, Xantos i-a poruncit a doua zi sa-i cumpere ceea ce este mai rău. Esop i-a servit o noua mancare pregatită din limbă, explicandu-i „Limba e mama galcevilor, izvorul razboaielor, organul greselilor si al calomniei. Cu ajutorul ei barfim, blestemăm, pangărim, distrugem…”.

Diavol, in limba slavonă inseamnă CLEVETITOR. Iar toti cei care răspandesc clevetirea si defăimarea chiar si pe bună dreptate, sunt robii diavolului celui clevetitor. Cei ce primesc clevetirile sunt robi ai robilor diavolului.
                                                                                                                                 Preot Ioan.                        

S M E R E N I A

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Un frate l-a intrebat pe avva Matoes: "Spune-mi un cuvant de invatatura". El i-a zis: "Mergi si roaga-te lui Dumnezeu, ca sa-ti dea PLANS si SMERENIE in inima ta. Fii mereu atent la pacatele tale si nu-i judeca pe altii, ci socoteste-te mai prejos decat toti. Nu te imprieteni cu vreun eretic, rupe indrazneala din tine, stapaneste-ti limba si pantecele si gusta doar putin vin. Daca cineva iti vorbeste despre vreun lucru oarecare, nu te lua la harta cu el, ci, daca vorbeste bine, spune-i: «Da», iar de vorbeste rau, spune-i: «Tu stii ce vorbesti». Nu te certa cu el despre cele spuse. Aceasta e smerenia". Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau si sa-ti dea: 

SMERENIE, BLANDETE, RABDARE, INTELEPCIUNE, IUBIRE PENTRU DUMNEZEU, IUBIRE PENTRU APROAPELE, IUBIRE PENTRU VRAJMASI si BUCURIE IN SUFLET!

Preot Ioan.