vineri, 20 ianuarie 2017

ÎNVĂTĂTURI CORECTE SI ÎNVĂTĂTURI GRESITE DESPRE TAINA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
                                                    sursa
                                                                 Despre Sfânta Împărtășanie



-Ce se ia dupa Sfanta Impartasanie: anafora, agheasma mare, mica sau vin?

Dupa Sfanta Impartasanie se ia anafora, iar dupa aceea putin vin ca sa se clateasca gura si sa se inghita toata Sfanta Impartasanie.

-Ce se ia inainte de Sfanta Impartasanie?

In ziua in care ne impartasim nu trebuie sa mancam si nici sa bem nimic.

-Femeile se pot impartasi in perioada ciclului lunar ?

Femeile, in perioada ciclului lunar nu au voie sa se atinga de nimic sfintit, dar daca se afla cineva pe patul de moarte, nu se mai tine cont de asta si se poate spovedi si se poate impartasi.

-Cand preotul te dezleaga pentru Sf. Imprtasanie, iar canoanele te opresc, cum procedam ?

Cand preotul te dezleaga sa te impartasesti, iar canoanele si constiinta ta te opresc, sa nu te impartasesti, pentru ca Sf. Apostol Pavel zice: “Sa se cerceteze omul pe sine si numai asa sa manance din paine si sa bea din pahar”. Aceasta este o problema spinoasa, caci se intampla de multe ori sa se marturiseasca crestini care fac pacate mari cum ar fi betia, curvia, mandria, ferirea de a face copii, fumatul etc., la preoti care fac si ei astfel de pacate, iar acestia sa le spuna ca nu-i pacat si sa le dea si dezlegare la Sfanta Impartasanie! Nicidecum sa nu ne impartasim, desi am putea sa o facem pentru ca avem dezlegare, ci sa cautam un duhovnic fara pacate mari, nu pentru ca ar avea mai mult har, cum zic unii, ci pentru ca sa ne sfatuiasca mai bine.

-Cum procedam cu resturile de mancare pe care le scoatem din gura dupa ce ne-am impartasit, si cate zile tinem aceasta regula ?

Resturile scoase din gura dupa ce ne-am impartasit se ard in foc. Aceasta regula se pastreaza o zi. Putem insa evita in acea zi sa mancam de exemplu peste.

-Cate zile minimum trebuie sa tinem post sufletesc si trupesc, inainte de Sf. Impartasanie ?

Minimum trei zile, afara de bolnavi, care nu pot decat o zi sau deloc. A se face insa diferenta intre impartasirea in timpul posturilor si cea in dulce. Daca ne impartasim in post, trebuie sa postim atat inainte, cat si dupa ce ne-am impartasit, adica sa tinem tot postul. Exceptie fac, bineinteles, bolnavii si batranii, recomandabil cu dezlegarea duhovnicului, nu de capul lor.

-Dupa Sf. Impartasanie, in ziua aceea se poate sta in genunchi, se pot face metanii ?

Dupa Sf. Impartasanie, in ziua aceea nu se sta in genunchi, nu se fac metanii, ci se fac numai inchinaciuni cu plecaciuni.

-Daca dupa ora 24 am mancat, am baut apa si apoi am dormit, dimineata ne putem impartasi ?

Dimineata nu ne putem impartasi pentru ca acest lucru arata neglijenta, lipsa de evlavie si nepasare.

-Daca in noaptea dinaintea Sf. Impartasanii, crestinul a avut un vis desfranat se mai poate impartasi ?

Nu se poate pentru ca in acest caz este necuratie.

-Cum trebuie sa ne prezentam in biserica, trupeste, cand vrem sa ne impartasim ? (partea femeiasca )

Cine vrea sa se impartaseasca fara sa se osandeasca sa nu vina la impartasit fardata, cu rochii stramte, scurte, despicate, in pantaloni, cu palarii, cu fel de fel de zorzoane, cu capul gol, rujate, cu unghiile vopsite; daca vin astfel arata necredinta, nepasarea de cele sfinte.


                                          Cât de des se pot împărtăşi credincioşii?

Astazi in ortodoxie exista pareri si practici diferite privind administrarea deasa sau rara a Sfintei Euharistii. Trebuie subliniat de la inceput ca efectele Sfintei Impartasanii nu depind insa de numarul de impartasiri, ci de pregatirea noastra sufleteasca cu care o primim. Traditia bisericeasca si Sfintii Parinti evidentiaza adesea regula aplicata totdeauna in Biserica Ortodoxa care nu indica nimanui sa vina la impartasire fara pregatirea necesara din care un loc de frunte il ocupa Taina Spovedaniei, prin care se face curatirea sufletului. Iata un exemplu in acest sens. Sfantul Ioan Gura de Aur in “Omilia a XVII-a catre Evrei, ne spune: “Multi se impartasesc cu aceasta jertfa o data pe an, multi de doua, altii mai des si catre toti acestia se indreapta cuvantul nostru. Dar nu numai catre cei de fata, ci si catre cei ce sunt in pustietati, caci acestia fac acest lucru o data pe an si, de mai multe ori, la doi ani. Deci care trebuie laudati ? Nu voi lauda nici pe cei ce se impartasesc o data, nici pe ce de mai multe ori, ci numai pe cei ce se impartasesc cu constiinta curata si a caror viata este neprihanita. Pe unii ca acestia totdeauna ii vom lauda, iar cei ce nu sunt curati, sa nu se apropie de Sfanta Impartasanie fiindca acestia primesc asupra lor judecata si osanda… Tu te desfatezi la masa duhovniceasca, si apoi iarasi iti intinezi gura cu noroi?… Crezi ca iti ajung patruzeci de zile spre a te curati de pacatele comise timp indelungat si dupa o saptamana iarasi te intorci la cele de mai inainte?… Spune-mi daca vindecandu-te in patruzeci de zile de boala indelungata si apoi iarasi inapoindu-te la mancarurile care au pricinuit boala, nu ai pierdut atata osteneala de mai inainte?”

De la toate acestea si pana la situatia jalnica si impotriva firii la care s-a ajuns in zilele noastre, ca la Sfanta Liturghie sa nu se impartaseasca nimeni dintre credinciosi, este o cale lunga. Cat de nefiresc suna cuvintele preotului: “Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati !” atunci cand sunt rostite in gol, pentru ca nimeni nu se va mai apropia de Sfanta Impartasanie ci, mai rau, in unele locuri, toti credinciosii din biserica vor face un pas-doi inainte, facand dezordine, zgomot si inghesuindu-se ! Prin aceasta se desfiinteaza chiar scopul principal al Sfintei Liturghii: preschimbarea darurilor de paine si vin in Trupul si Sangele Mantuitorului, apoi impartasirea credinciosilor cu ele. Nu se poate concepe Sfanta Liturghie fara impartasirea credinciosilor, lucru aratat in practica Bisericii primare, cand impartasirea duminicala era o regula comuna. Canonul 9 apostolic spune: “Toti credinciosii care intra in biserica si asculta Scripturile, dar nu raman la slujba si la Sfanta Impartasanie, aceia trebuie sa se afuriseasca”. Iata deci ca Impartasania avea un caracter obligatoriu, dar observam ca dorinta de impartasire scazuse, deoarece credinciosii nu puteau fi pregatiti de fiecare data. Asa se face ca Biserica a instituit anafora pentru a-i tine pe credinciosi in legatura cu Sfantul Altar (a nu se intelege ca anafora ar fi echivalenta cu Sfanta Impartasanie ).

De-a lungul veacurilor, nu s-au fixat perioade anume in care sa se impartaseasca credinciosii, ci a fost lasata la libera voie a credinciosilor, in functie de dorinta si pregatirea lor. Porunca a 4-a bisericeasca spune ca suntem datori sa ne impartasim de 4 ori pe an in cele 4 posturi, sau macar o data pe an, in postul Sfintelor Pasti. Aceasta nu inseamna ca impartasirea mai deasa este interzisa, ci porunca arata doar momentele care sunt obligatorii. Mai trebuie sa mentionam ceea ce ne invata Sfantul Simeon arhiepiscopul Tesalonicului in secolul al XV-lea, care recomanda dar nu obliga impartasirea deasa, spunand ca acei care iubesc pe Domnul “sa nu depaseasca 40 de zile” fara a se impartasi. Aceasta iarasi nu inseamna ca cineva ar fi oprit inainte de acest termen, deoarece in continuare Sfantul Simeon zice: “de se va putea, credinciosii sa se apropie de Impartasanie in toate duminicile, si mai ales cei batrani si bolnavi, pentru ca aceasta este viata si tarie”. Asadar credinciosii se pot impartasi nu doar in timpul posturilor, ci in orice timp, daca simt nevoia si se pregatesc prin Spovedanie. Si nu in ultimul rand trebuie sa se tina cont de cuvintele Sfantului Apostol Pavel: “Ori de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana ce va veni. Astfel oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de Trupul si Sangele Domnului. Sa se cerceteze insa omul pe sine si numai asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit”(I Corinteni 11;26-30).

Impartasania stim cu totii ca este sfintenia cea mai mare, unirea noastra cu Dumnezeu care este foc mistuitor, si trebuie sa facem o cat mai buna pregatire si curatenie sufleteasca si trupeasca caci nu putem primi aceasta Taina oricum. De aceea nu pot spune tuturor la fel. Cei casatoriti, mai greu se pot pregati. Tineretul cu greutatile lui, cei mai in varsta cu altfel de greutati. Unii se pot vaita de o neputinta, altii de alta neputinta. E bine, foarte bine sa se poata impartasi omul cat mai des, dar nu fara pregatire corespunzatoare. Nu conteaza deasa sau rara impartasire, ci pregatirea cu care o primim. Calugarii si maicile care stau in manastire si in biserica si tot nu se incumeta sa se impartaseasca mai des. Unii pot de 4 ori pe an, altii de 8 ori pe an, altii numai o data. A se face diferenta intre Spovedanie care poate fi fara Impartasanie, in timp ce invers nu poate fi (Impartasanie fara Spovedanie).


Când se cuvine să se împărtăşească credincioşii?


In primul rand trebuie amintit ca nu este obligatoriu sa asteptam venirea unui post pentru a ne impartasi, ci o putem face ori de cate ori simtim nevoia si vrednicia.

Apoi, pentru ca postul e un mijloc in plus pentru primirea Sfintei Euharistii, in mod normal ar trebui sa ne impartasim la sfarsitul postului, pentru a simti din plin bucuria sarbatorii care incheie fiecare din cele 4 posturi. Nicăieri însă nici un preot nu ar avea cum să spovedească pe toti credinciosii în 1-2 zile. Obiceiul de a posti doar in prima si ultima saptamana nu este valabil ca regula generala. Durata si felul postirii sunt de competenta duhovnicului, el acordand dezlegarea de la caz la caz. Deci in primul rand trebuie sa tinem cont de sfatul duhovnicului si sa postim fiecare cat si cum putem. Atentie insa! Neputinta de a posti este una, lipsa de vointa este alta! Neputinta poate fi din cauza unei boli, a aparatului digestiv (mai ales a stomacului), a sangelui (exemplu anemie) sau din cauza batranetii; lipsa vointei, a dorintei de abtinere, stapanirea poftei de bucate gustoase este cu totul altceva.


Credincioşii au voie să sărute icoane sau mâna preotului după ce au primit Sfânta Euharistie?


Impartasirea cu Sfintele Taine reprezinta „arvuna vietii vesnice” si „antidotul nemuririi”, asa cum frumos ne invata Sfintii Parinti. Insa ea este si „foc care arde pe cei nevrednici”.

De aici a aparut grija de a o pastra cu sfintenie. Astfel, unii credinciosi nu mai saruta nimic din cele sfinte, nici mana preotului si mustra pe cei care fac acest lucru, deranjand vizibil atmosfera din biserica.

O asemenea practica nu e corecta. Impartasania nu ramane pe buze, ci se inghite. De aceea e binevenit obiceiul de a primi, dupa Impartasanie, anafora si chiar un pic de vin, acestea pentru ca din Impartasanie sa nu ramana nimic afara. Apoi icoanele nu sunt lucruri care sa intineze sau sa anuleze efectul Sfintei Impartasanii, ci sunt obiecte sfinte, care mereu aduc binecuvantare si sfintire. Asemenea si mana preotului trebuie sarutata dupa fiecare Sfanta Liturghie, la momentul miruitului, caci este acea dreapta care binecuvinteaza si sfinteste, prin care lucreaza harul Duhului Sfant, iar preotul se impartaseste la fiecare Sfanta Liturghie si este purtator de Hristos dupa fiecare Sfanta Liturghie.

Tot in legatura cu impartasirea se pune problema daca avem voie sa ne sarutam parintii, copiii, rudele si cunostintele. Imbratisarea sau sarutarea lor nu pericliteaza efectele Impartasirii. In ce priveste sarutul cu nuante erotice, acolo apare pacatul. Acest fel de sarut face rau oricand, nu doar dupa impartasire, mai ales in vremurile noastre, cand este la moda si se practica intr-un stil respingator.

Este adevărat că, dacă dormim în ziua în care ne-am împărtăşit, vin diavolii şi fură Sfânta Împărtăşanie?

Aceasta este o conceptie deja aberanta. Cel impartasit devine purtator de Hristos. Somnul ca odihna este randuit de la Dumnezeu. Diavolii nicidecum nu se pot atinge de efectele Sfintei Euharistii, unul dintre efecte fiind sporirea in viata duhovniceasca si in lupta cu raul. Daca diavolii ne pot ispiti chiar si imediat dupa ce ne-am impartasit, Trupului si Sangelui lui Hristos pe care le-am inghitit nu le pot aduce nici o stricaciune. Si cum ar putea oare diavolii sa-L afecteze direct pe Hristos Cel in chipul painii si al vinului? Se spune ca singurul loc din aceasta lume unde nu poate patrunde diavolul niciodata este Sfantul Potir, unde se afla Insusi Mantuitorul Hristos coborat intre noi oamenii. Important este sa citim rugaciunile de multumire din canonul care trebuie citit cand ne impartasim.

Dacă din greşeală, spălându-ne pe dinţi, am înghiţit apa, ne mai putem împărtăşi în acea zi?

Canonul 6 al Sfantului Timotei al Alexandriei zice : “Intrebare : Daca cineva ajunand spre a se impartasi, spalandu-si gura a inghitit apa nevrand, se cuvine a se impartasi ? Raspuns : Da, caci satana afland prilej de a-l opri de la impartasire, mai des va face aceasta”.

Raspunsul ne este dat clar de Sfantul Timotei. Se intelege insa ca doar daca inghitim accidental o gura de apa si nu mancare sau alt lichid. Totusi, pentru a nu avea nici o indoiala, e bine sa ne spalam pe dinti seara inainte de a ne impartasi, evitand astfel sa mai numaram daca am inghitit doar o gura si nu o gura si jumatate de apa !

Este corectă administrarea Sfintei Împărtăşanii la persoanele inconştiente?

Primirea Sfintei Impartasanii este strans legata de Spovedanie chiar si pe patul mortii. Cel care e inconstient nu mai poate face aceasta. De asemenea este legata si de vointa persoanei respective. Impartasania pe patul de moarte nu se refuza niciodata, cu conditia insa ca muribundul sa o ceara. Chiar daca a cerut Impartasania inainte de a fi inconstient, nu poate fi impartasit un muribund, deoarece devenind inconstient nu poate marturisi pacatele. Preotul trebuie sa fie cu luare-aminte la impartasirea muribunzilor inconstienti, pentru a nu comite chiar un sacrilegiu. Cel inconstient este ca si mort, iar canonul 83 al sinodului 6 Trulan spune: “Nimeni sa nu dea Euharistia trupurilor moarte, caci scris este: ( Matei 26 ; 26 ), insa trupurile mortilor nu pot sa ia, nici sa manance”. Apoi Taina nu lucreaza de la sine si nu produce efecte fara voinata si efortul celui care o primeste. Chiar daca muribundul a fost unul din bunii credinciosi, dar este inconstient, nu se cade sa-i administram Sfanta Impartasanie, pentru ca vointa lipseste. Poate ca de la ultima Spovedanie, respectivul crestin a savarsit pacate pe care nici preotul, nici membrii familiei nu le stiu si nici cel in cauza nu le poate spune. Si, chiar de le-ar sti, marturisirea pacatelor si primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci este un act de vointa si raspundere personala.

Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel in cauza si pentru neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in ultima clipa a vietii. Ea nu trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.

Se poate cunoaşte evoluţia stării muribundului după felul cum “cade” Sfânta Împărtăşanie în linguriţă?

Se spune adesea ca, daca Impartasania sta pe varful linguritei, cel in cauza nu mai are mult de trait, iar daca sta spre coada linguritei va mai trai. Asemenea si daca Impartasania pluteste, cel in cauza va trai, iar daca se lasa la fundul linguritei, va muri.

Aceste interpretari nu au absolut nici un temei, ci sunt influente provenite din vrajitorie. Se stie ca Impartasania pentru bolnavi se pregateste o data pe an, in Joia Patimilor, la Sfanta Liturghie, si apoi se sfarama si se usuca marti in Saptamana Luminata. Cand se impartasesc bolnavii, se pun cateva faramituri intr-o lingurita, peste care se toarna vin, agheasma sau apa curata pentru a putea fi inghitita. Daca Impartasania va fi tinuta mai mult timp sau faramiturile vor fi mai mari, ele vor cadea la fundul linguritei. Daca dimpotriva vor fi mai mici sau se vor administra repede, vor pluti. De asemenea daca se toarna vin cu sticla in lingurita, faramiturile de Sfanta Impartasanie vor fi impinse in functie de locul de pe lingurita in care se tine sticla. Sau daca faramiturile sunt adaugate in lingurita dupa ce s-a turnat vinul, atunci vor sta in locul in care au fost puse. Aceste interpretari sunt rodul imaginatiei si sunt foarte amagitoare, Dumnezeu fiind „Stapanul vietii si al mortii” si doar El stiind clipa si ceasul mortii. Deci nu se cuvine sa facem ghicitorie cu Sfanta Impartasanie.

Este corect să ne împărtăşim pentru cei morţi neîmpărtăşiţi, ţinând în mână lumânări pentru el?

Din punct de vedere liturgic, aceasta practica este o inovatie, caci nu este mentionata in nici o carte de cult. Din punct de vedere dogmatic, respectam principiul conform caruia Sfintele Taine se administreaza doar persoanelor vii. Simpla rostire a numelui celor decedati nu inseamna si impartasirea lor, sufletele lor imateriale neputandu-se impartasi cu ceva material, asa cum este Sfanta Euharistie.

Mai exista obiceiul ca, pe langa rostirea numelui celor morti, persoana care se impartaseste vine cu una sau mai multe lumanari in plus la impartasire sau chiar roaga pe preot sa rosteasca si numele celor decedati.

Obiceiul este neintemeiat, asa cum am amintit mai sus si din cauza lipsei vointei persoanei, si din cauza lipsei Spovedaniei. Apoi, cei care au murit nespovediti sunt in mare majoritate persoane care au fost certate cu Biserica. A considera ca putem lua Impartasania pentru persoane care n-au facut pocainta si nicicum n-o mai pot face, nu inseamna decat sa desconsideram Sfanta Taina a Spovedaniei. Ceea ce putem face pentru cei raposati este doar rugaciunea si milostenia, concretizate in slujbele pentru morti si “datul de pomana”.

Daca in momentul in care ne apropiem sa primim Sf. Impartasanie, o alta persoana vine la noi si ne mai da una sau mai multe lumanari, sa refuzam a le primi deoarece ei o fac cu credinta ca ne putem impartasi noi pentru cei morti neimpartasiti dintre rudeniile si cunostintele lor, lucru imposibil dupa cum am vazut mai sus.

Ce importanţă are rostirea de către preot, la pomenirea unui mort a cuvintelor “nespovedit, neîmpărtăşit şi fără lumină”?

Se mai folosesc si expresii ca “nepregatit”, “negrijit” sau “fara lumina”.

In Ardeal, acest obicei nu exista decat extrem de rar. Eram in anul 1994 la schitul Posaga din judetul Alba. Un crestin scria toate pomelnicele oamenilor. Cand i-am dictat nume de morti la care am adaugat, nestiutor fiind pe atunci, si aceste expresii, s-a oprit si ma privea mirat, apoi a explicat ca n-a mai auzit asa ceva.

La pomenirea raposatilor insa nu conteaza aceste adaosuri, ci rugaciunea pentru ei si milostenia. Dumnezeu ii stie ca au murit nepregatiti si nu este necesar sa-L mai avertizam inca o data asupra acestui fapt.

Să nu împărtăşim un om bolnav deoarece va muri.

Dimpotrivă! Cu atât mai mult trebuie împărtăşit cel bolnav, pentru a nu pleca nepregătit spre scaunul de judecată. Iisus spunea: “Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (loan 6;54). Cel neîmpărtăşit, chiar dacă trăieşte este deja mort pentru Dumnezeu: “Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3;1).

-Oricine se împărtăşeşte în Joia Mare din Săptămâna Patimilor rămâne împărtăşit tot anul.

Nu contează ziua în care te-ai împărtăşit, ci modul cum ai luat Sf. Trup şi Sf. Sânge al Mântuitorului: “Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului” (1 Corinteni 11;27-29). Aceasta afirmaţie o folosesc greşit spre justificare creştinii care vin la Sfânta Biserică DIN PAŞTI ÎN PAŞTI. Însă porunca a patra bisericească spune aşa: sa ne spovedim şi sa ne împărtăşim cel puţin în cele patru posturi mari ale anului şi ori de câte ori ne simţim conştiinţa încărcată. Un lucru trebuie bine ştiut, acela de a nu lua Sfânta Împărtăşanie fără sa ne fi spovedit pentru ca: “Oricine va mânca pâinea aceasta şi va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. De aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit” ( 1 Corinteni 11; 27,30). Să nu mai spunem că există credincioşi care vin, iau Sfintele Paşti (Pasca) şi consideră că au luat Împărtăşanie. Este mare diferenţă între Sfintele Paşti (pâine şi vin sfinţite prin rugăciunea preotului) şi Sfânta Împărtăşanie care este Însuşi Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos.

-Dacă te împărtăşeşti este păcat să calci pe iarbă verde.

Scorneala! A călca pe iarba verde nu este păcat. Cel ce s-a împărtăşit nu trebuie să facă rău nimănui. Daca privim în urma noastră la iarba pe care am călcat-o vom observa ca ea se ridica la loc. Ar trebui să înţelegem aceste cuvinte cu călcatul ierbii în sensul ca nimănui nu e bine să-i faci rău. S-a comparat cu firul de iarbă pentru că el este cel mai mic (comparativ cu copacii, copăceii, arbuştii etc). Iată ce le va spune Hristos unora la Înfricoşata Judecată: “Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceştia prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Matei 25;45).

-S-au şmecherit şi preoţii ăştia şi ne dau precestanie (Sfânta Împărtăşanie) praf.

Pentru a nu exista aceste vorbe spuse din neştiinţă, preotul trebuie sa le explice enoriaşilor săi ce este cu Sfânta Împărtăşanie folosită în cazurile de urgenţă. Ea se sfinţeşte în Joia cea Mare (ziua Cinei celei de Taină a lui Iisus Hristos cu Sfinţii Apostoli) şi se păstrează tot anul pentru cazuri de urgenţă (de grijanie) sau pentru bolnavii netransportabili. Se ştie că Sfânta Liturghie nu se poate face oricând, dar nici omul nu trebuie să moară neîmpărtaşit şi atunci această împărtăşanie de rezervă nu este o şmecherie a preoţilor, ci o practică a Sfintei Biserici din totdeauna. Dumnezeu să-i ierte pe cei care vorbesc aşa ceva!

-La Sfanta Impartasanie trebuie sa tinem copilul in mana dreapta?

Nu exista nici o porunca, canon etc. care sa ne oblige sa tinem copilul la Impartasanie in mana dreapta sau cu capul pe mana dreapta. Copilul se tine cu amblele maini si cu capul pe mana dreapta deoarece daca punem copilul cu capul pe mana stanga, „îi vine pe dos” preotului sa-i dea Sfanta Impartasanie. De aceea trebuie sa-l punem cu capul pe mana dreapta.

-Este pacat sa mancam de dulce dupa ce ne-am impartasit in acea zi?

Daca mai este inca post, desigur ca nu-i bine. Daca insa postul s-a terminat, putem manca de dulce. De exemplu dacă suntem in postul Adormirii Maicii Domnului care tine intre 01 si 15 august si ne impartasim pe 6 august de Schimbarea la Fata, trebuie sa continuam postul. Dar daca ne impartasim pe 15 august de Adormirea Maicii Domnului, putem manca de dulce.

miercuri, 18 ianuarie 2017

Fii multumit, nu te mai plange atat !

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


 Dacă-ţi vine-aşa în minte un cuvânt rău, de ocară,
Şi-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
Tu gândeşte-te, creştine, cu smerenie firească
La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.

Când te-apasă neputinţe, când picioarele te dor,
Când vederea-ţi este slabă, sau auzul nu-i uşor,
Tu gândeşte-te, creştine, la cei fără de picioare,
La orbi, surzi şi paralitici, ce trăiesc aşa sub soare.

După ce, sătul de muncă, obosit, soseşti acasă,
Iar mâncarea ce te-aşteaptă nu îţi pare prea gustoasă,
Înainte de a spune că nu-ţi place, măi, creştine,
Tu gândeşte-te la fraţii ce n-au niciun colţ de pâine.

Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiţii,
Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziţii,
Tu gândeşte-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
Că trăiesc sub cerul liber şi adesea dorm pe stradă.

Dacă soţul sau soţia ţi-au greşit, iubite frate,
Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
Tu gândeşte-te că-n lume sunt atâţia soţi uitaţi,
Sunt atâţia oameni singuri, care plâng nemângâiaţi.

Astăzi când te plângi de viaţă, de cumplita ei povară,
Tu gândeşte-te, creştine, la aceia ce plecară
Prea curând din viaţa asta, regretând al vieţii dar,
Ce-şi doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…

Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
Neascultători şi mândri, uneori, ba chiar obraznici,
Tu gândeşte-te, creştine, la părinţii fără fii,
La căsuţele în care n-auzi glasuri de copii.

 Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
Că maşina e prea veche, şi distanţa e prea mare
De acasă la serviciu, şi e drumul plicticos,
Tu gândeşte-te, creştine, la acei ce merg pe jos.

Când vorbeşti despre serviciu, despre şefii tăi şi trudă,
Şi te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea şi crudă,
Tu gândeşte-te, creştine, şi privirea îţi aruncă
Spre şomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.

Înainte ca să judeci, să condamni, să osândeşti,
Tu gândeşte-te, creştine, în ce stare te găseşti.
Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
Iar cel care osândeşte, şi el va fi judecat.

Dacă-ţi pare rugăciunea lungă şi obositoare,
Tu gândeşte-te, creştine, că sunt unele popoare
Idolatre şi păgâne, ce se roagă în zadar,
Ce nu au ca noi, creştinii, scumpul şi cerescul har.

Când primeşti loviri şi scârbe de la fraţi sau venetici,
Tu ia pildă de răbdare de la sfinţii mucenici
Şi priveşte spre Golgota la Acela, care duce,
Umilit şi plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.

Când atâtea gânduri sumbre vor făţiş să te doboare,
Cu-ale lor sclipiri viclene şi săgeţi nimicitoare,
Du-te iute la duhovnic şi demască-l pe vrăjmaşul,
Căci el e, să ştii, creştine, autorul, el, trufaşul

MULȚUMIM   PĂRINTE!


luni, 16 ianuarie 2017

DE CE DOMNUL CEARTĂ LUMEA, DACĂ ESTE BUN?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Dar oare mama nu-și va certa pruncii, pentru că este bună? Dimpotrivă: cu cât îi iubește mai mult, cu atât îi va certa atunci când din neglijență își vor pune viața în primejdie! Deci dacă a certa pe cel iubit este o atitudine perfect normală, oare cine are mai mare drept ca să ne certe, decât Cel ce a murit pe Cruce "pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire"? Și cine ne iubește mai mult pe noi decât Cel Care Se ruga pe Cruce pentru călăii Săi? Cine este mai bun decât Cel Care poruncea ucenicilor să-și bage săbiile în teacă?.. El, Care nu vroia să-i pedepsească pe cei care Îl huiduiau?.. El, Care lipea urechea tăiată de Petru în noaptea trădării? El, Care plângea pentru Ierusalim și pentru îndărătnicia locuitorilor lui?..
Deci iubindu-ne atât de mult, are și dreptul de a ne certa, atunci când greșim. Dar tocmai certările Sale, de care este plină Evanghelia, sunt dovada cea mai mare a iubirii Sale: "Eu PE CINE IUBESC, ÎL MUSTRU ȘI ÎL PEDEPSESC", zice Domnul Însuși.
Ceartă-ne, Doamne, pedepsește-ne, Hristoase, amenință-ne, Iisuse, căci știm că fericirea noastră în veșnicie o dorești pentru noi! Și știm că ești gata oricând ca să sacrifici ce-i trecător pentru ce este veșnic, ce-i material pentru ce este spiritual..
Facă-se voia Ta, amin.
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

Doamne, eu Te rog frumos,


                                    
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Doamne miluieste-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit;  nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută si acum ca un Milostiv si ne izbăveste de vrăjmasii nostri, că Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tău, toti lucru mâinilor Tale si numele Tău chemăm. Amin !
Amin

Doamne, eu Te rog frumos,
Că esti Iubitor si Bun,
Să fiu, Doamne, sănătos
Si să merg pe al Tău drum!

Mă fereste, Bun Părinte,
Si de rele, si de boală,
Ajută-mi să fiu cuminte
Si acasă si la scoală...

Să mă străduiesc mereu,
Să mă port cum se cuvine
Si s-aduc in jurul meu
Bucurie, nu suspine!

Doamne, Doamne, Bun Părinte,
Eu acum Iti multumesc
Si Te rog mereu fierbinte
Să mă ierti cand mai gresesc!

Si atat Te mai rog eu:
Pe părinti, surori si frati
Să-i ajuti, Doamne, mereu
Si să fim apropiati!

Amin!


duminică, 15 ianuarie 2017

Mulţumiţi-vă cu daruri mici, nu cereţi daruri mari.

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ţi trebuie ţie!

Vedeţi că într-un cuvânt este cuprinsă toată mântuirea? O stare de dispoziţie interioară. De ce să fim trişti? A Înviat Hristos! Suntem botezaţi, avem înger păzitor, Dumnezeu ne învaţă: „Cereţi-Mi, că Eu vă dau. Cine-ţi dă piatră în loc de pâine? Şi Eu să nu vă dau vouă pâine, puţin credincioşilor?” Asta este puţină credinţă! Încercaţi, nu vă lăsaţi deloc! La măsura voastră. Mulţumiţi-vă cu daruri mici, nu cereţi daruri mari. Este o greşeală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ţi trebuie ţie! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie şi dorinţă, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău dacă eşti prezent şi smerit! Nu se poate fără smerenie nimic.

Să ştiţi! Există o carte Viaţa Sf. Nifon. Pe acest sfânt îl caracterizează îndeosebi smerenia. Şi să vedeţi ce descoperire a avut de la Dumnezeu, nici nu vă daţi seama: la moarte au venit sfinţi cuvioşi şi mucenici să-l ia, a venit chiar Mântuitorul. Pentru că el a zis: „Doamne, cât aş fi eu de fericit să vii şi Tu la moartea mea!”. L-au luat dinainte să-şi vadă locul în cer. Toate aceste lucruri le realizează smerenia. Asta-i singura cale. Dar nu vă desconsideraţi, că e cu neputinţă să faceţi ce a făcut Sfântul Nifon. Nu! La măsura ta, străduieşte-te şi tu. Sf. Apostol Pavel spune: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală”. La un concurs aleargă mulţi, dar cine aleargă sincer nu aleargă degeaba. Cine se duce la concurs să nu se gândească că nu câştigă. Toţi câştigă în final dacă au alergat cinstit, însă numai unii iau premii.

Extras din ”Cuvânt despre bucuria duhovnicească” – Pr. Arsenie Papacioc, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pag. 204-205

                       

SPUNE-MI, CE RĂSPUNS VEI DA LUI DUMNEZEU TU CARE ÎMBRACI ZIDURILE ȘI NU PE OAMENI?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


          Spune-mi, ce răspuns vei da lui Dumnezeu tu care îmbraci zidurile și nu pe oameni? Tu, care împodobești un animal și treci cu vederea zdrențele pe care le poartă semenul tău? Tu, căruia i se strică mâncărurile și nu dai celor care flămânzesc? Vezi aceste ziduri care se dărâmă odată cu trecerea vremii și ale căror ruine răsar în cetate precum stâncile ies la suprafața apei? Când se construiau, bogații se interesau de ziduri și-i treceau cu vederea pe săraci. Unde s-a dus măreția lor? Unde s-a dus și cel care se mândrea pentru această măreție? Vezi cum se dărâmă și se pierd ca palatele pe care copiii le construiesc pe nisip ca să se joace? Iar cel mort plânge în iad pentru viața pe care a risipit-o în lucruri deșarte. Să ai suflet mare! Zidirile, și mici și mari, fac aceeași treabă.
Când intru în casa unui om cu gusturi rele și parvenit și o văd înăbușită de podoabe, știu că acest om nu are nimic mai prețios decât cele care se văd și că împodobește cele neînsuflețite, în timp ce sufletul său și-l lasă neîmpodobit. Spune-mi, la ce nevoie slujesc paturile sau mesele luxoase, fotoliile și trăsurile, astfel încât să nu treacă banii la cei săraci, care cu miile se roagă la uși cu glasuri jalnice? Iar tu nu vrei să dai, pentru că spui că nu ai pentru toți aceștia. Și în timp ce buzele tale se jură, mâinile tale te trădează. Pentru că mâna ta te dezminte, strigând fără să vorbească, așa cum strălucește asupra ta piatra prețioasă de la inel. Câți poate izbăvi din datorii un inel de-al tău? Câte case care se pierd nu s-ar pune pe picioare? Un dulap de-al tău poate îmbrăca o întreagă cetate care tremură de frig. Iar tu îl alungi pe sărac neajutorat, fără să te temi de Dumnezeu Care te va judeca. Nu ai compătimit, nici tu nu vei fi compătimit. Nu ai deschis ușa, te vor alunga și pe tine din Împărăție. Nu ai dat pâine, nu vei primi viața veșnică.
Sfântul Vasilie cel Mare


     

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

T R U F I A

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Trufia este a doua "fiică" a mandriei si ea se naste din slava desartă, adică din cauza necunoasterii lui Dumnezeu. Aparent, Trufia este tărie si superioritate, insă in fond ea este slăbiciune si decadentă. Zice părintele Nicolae Steinhard: "Cand un om reuseste să facă ceva in urma unui efort mare, in el incepe să lucreze TRUFIA. Cel ce slăbeste se uită cu dispret la cei grasi, cel ce s-a lăsat de fumat, răsuceste nasul cand vede pe altii fumand. Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti. Succesul ne poate arunca in abisul patimilor sufletesti. Blandetea inimii se usucă pe vrejii de dispret, de ură si de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reusita sa cu smerenie". Asadar, să ne scuturăm de "aburii trufiei" ca nu cumva să ispitim pe Domnul Dumnezeul nostru Hristos.

                                                                                                                                     Preot Ioan.

joi, 12 ianuarie 2017

Învăţături patristice

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

              
_ Cugetarea la Dumnezeu este viaţă şi lumină pentru suflet. 

 _ Pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos să fie preocuparea de căpătâi şi de fiecare clipă a minţii şi a inimii noastre. _ Dumnezeu se arată minţii curate (Sfântul Ignatie Briancianinov). 

 _ Cred că nimic nu îl mângâie cu adevărat pe om, decât cugetarea la Dumnezeu (Sfântul Ignatie Briancianinov).

 _ Citeşte cât mai des Sfânta Scriptură, căci ea îţi adună mintea din împrăştierea în care încearcă să o atragă vrăjmaşul, semănând cu iscusinţa sa cea rea gânduri viclene. 

 _ Oriunde mergi, să-L ai întotdeauna pe Dumnezeu în faţa ochilor tăi. Orice faci, să ai pentru aceasta mărturie din Sfânta Scriptură.

 _ Pe cel ce este nebun pentru Dumnezeu, pe acela îl va înţelepţi Dumnezeu.

 _ Sfânta Scriptură ne este sfetnic şi învăţător, pentru că ne învaţă care sunt obiceiurile rele ce trebuie dezrădăcinate şi care sunt obiceiurile bune ce trebuie sădite în noi. Dacă însă mintea şi voinţa noastră vor părăsi acest sfetnic, vor cădea în ispită.

 _ Dumnezeu, păstrat în minte, alungă demonii (Cuviosul Teodor). 

 _ Numele Domnului şi al Preacuratei Lui Maici să fie mereu pe buzele tale (rugăciunea neîncetată). _ Gândul la mântuire să te călăuzească în toate faptele tale.

 _ Sfânta Scriptură trebuie citită nu pentru simpla ştiinţă, ci pentru mântuirea sufletului, iar cercetarea celor mai presus de noi ţine de mândrie.

 _ Trebuie să crezi în Dumnezeu, iar nu să iscodeşti cele cu privire la El.

 _ Cinstirea icoanei trece la persoana reprezentată pe ea. 

 _ Despre alegerea duhovnicului: intenţionând să încredinţăm mântuirea noastră altuia în Domnul, să-l supunem judecăţii, cercetării şi încercării pe acela, ca nu cumva să ne încredinţăm în locul doctorului unui bolnav, în locul cârmaciului

 – unuia care abia mânuieşte vâsla, în locul unuia nepătimitor

 – unui rob al plăcerilor, în locul portului

 – mării şi să provocăm naufragiu sufletului nostru. 

 _ Ce este veşnicia? Veşnicia este întinderea timpului fără început şi fără sfârşit, şi care, prin urmare, constă doar din prezent, neavând nici trecut, nici viitor. 

 _ Toţi cei pe care Dumnezeu i-a învrednicit, pentru zidirea oamenilor, să fie martori ai chinurilor iadului, mărturisesc într-un glas că nu se poate descrie în cuvinte intensitatea acestor înfricoşătoare munci; ele sunt mai presus de închipuirea omului, căci trupul său slab n-ar putea suporta nici cea mai mică parte din ele.

 _ Autocompătimirea, iubirea de sine şi ruşinea sunt cele mai importante lanţuri care îl ţin legat pe om în viaţa potrivnică lui Dumnezeu, în patimi şi păcate. Dar tot prin ele lucrează şi ocara duhovnicească în omul care se căieşte şi care a început să aducă roade de pocăinţă.

 _ Ocupă-ţi mintea neîncetat cu gândul la Dumnezeu şi consideră-te mai păcătos decât oricine. 

Când o astfel de cugetare ocupă timp îndelungat mintea şi inima omului, în lăuntrul său apare lumina duhovnicească asemenea unei raze strălucitoare. 

_ Nu este îngăduit să alergi după sfat duhovnicesc în toate părţile. Fiecare trebuie să aibă sfetnic pe Dumnezeu şi un anumit duhovnic. 

_ Când ne însemnăm cu semnul crucii, parcă luăm asupra noastră în chip văzut crucea lui Hristos. Atunci între noi şi Tatăl Ceresc parcă se află răstignit pe cruce Mântuitorul nostru, care imploră dreapta judecată a lui Dumnezeu pentru noi.

 _ Teme-te să rămâi fără îndrumare în viaţa duhovnicească, ci caut-o ca pe cel dintâi bun.

 _ Citind scrierile Sfinţilor, e ca şi cum aceştia ar vorbi cu noi şi ne-ar îndruma aievea.

 _ Ascultarea predicilor poate aduce mare folos, dar sfârşindu-se rostirea lor, se pierde uşor tot rodul învăţăturii. Dar sfintele cărţi sunt medicamente împotriva uitării. 

_ Prin citirea sfintelor cărţi se aprinde în suflet cea mai vie râvnă pentru mântuire.

_ Dacă tot ce este viu există datorită lui Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu este mai bun decât tot ceea ce este creat de El, atunci cel care Îl lasă pe Dumnezeu şi se ocupă cu obiectele inferioare Lui arată că preferă creţia în locul Creatorului (Sfântul Maxim Mărturisitorul). 

_ Cel mai important este să ai râvnă să-I placi lui Dumnezeu, nu ţie, fiindcă chiar şi atunci când faci bine poţi să-ţi placi ţie. 

_ Pronia lui Dumnezeu aşază pe fiecare în locul şi în condiţiile care îi sunt cele mai potrivite pentru dobândirea mântuirii. 

_ Pe cel care n-a vrut să-L cunoască pe Dumnezeu aici, nici Dumnezeu nu va vrea să-l cunoască dincolo şi acela va fi lipsit de mila Sa în vecii vecilor.

 _ Nu este greşit să vă aşezaţi în Biserică. Cred că nici ceilalţi nu vor avea ceva împotrivă, dar trebuie să o faceţi la momentul potrivit. Mijlocul Liturghiei este de la Heruvic până la Tatăl nostru, iar în acest interval, de la „Să stăm bine..” până la „Cuvine-se cu adevărat” să nu vă aşezaţi. La Vecernie însă şi la Utrenie vă puteţi aşeza în orice moment, dar să vă rugaţi cu mintea.

 _ S-a prevestit de multe ori momentul în care va avea loc a Doua Venire, spunându-se: „Iată, este acum” şi de fiecare dată lumea s-a înşelat. Mântuitorul a spus că nimeni nu ştie ceasul acela, de aceea nu este cazul să-l ghicim sau să ne tulburăm cu ghicirile altora. Este neîndoielnic că va avea loc a Doua Venire. Mai este neîndoielnic şi faptul că ea se va întâmpla pe neaşteptate, în ciuda tuturor semnelor mari care o vor preceda. Ne rămâne doar să aşteptăm neîncetat pe Domnul şi să ne pregătim să-L întâmpinăm, fără să încercăm să ghicim momentul acela.

 _ Mintea care încetează să-L contemple pe Dumnezeu cu gândul devine sau demon, sau animal. 

_ Este îndoielnic că mântuirea se poate dobândi în afara împlinirii obligaţiilor ce ţin de starea socială şi materială a fiecăruia. Cine trăieşte în familie se mântuieşte prin lucrarea virtuţilor ce ţin de viaţa de familie. 

_ Aşa cum dreptul Noe cu toată casa lui s-a salvat în arcă de potopul universal, iar toţi cei care au rămas în afara arcei au murit, tot aşa şi astăzi se mântuiesc de potopul păcatului, de mânia lui Dumnezeu şi de veşnica Judecată doar cei care se află în Sfânta Biserică şi sunt fiii ei adevăraţi; toţi ceilalţi, care se află în afara ei, vor pieri şi se vor îneca în şuvoiul iadului întunecat (Sfântul Tihon de Zadonsk). 

_ Câtă părere de sine îl pândeşte pe om pe calea evlaviei! Unul crede că evlavia constă numai în mulţimea rugăciunilor, alţii o presupun în mulţimea faptelor exterioare, făcute spre slava lui Dumnezeu şi în folosul aproapelui; unii o văd doar în dorinţa de a dobândi mântuirea; alţii, doar în împlinirea ritualurilor exterioare şi a canoanelor bisericeşti. Adevărata evlavie constă în împlinirea voii lui Dumnezeu în acel timp, în acel loc şi în acele împrejurări în care ne-a pus Dumnezeu, în realizarea acelui lucru pe care îl cere El de la noi. Iar El cere de la noi, mai întâi de toate, inimă curată, plină de dragoste pentru Dânsul.

 _ Cine neagă învierea să se socotească pe sine însuşi în rândul morţilor. 

_ Dumnezeu ispiteşte spre folos, iar nu pentru a pricinui răul, de aceea se spune că Dumnezeu „nu este ispititor celor răi”. 

_ Oamenii care nu se întorc deplin la Dumnezeu de obicei părăsesc viciile grele, dar continuă să ducă o viaţă, deşi mai puţin păcătoasă, totuşi lumească şi plină de împrăştiere. Ei compară viaţa lor de acum cu cea dinainte, iar nu cu Evanghelia, care trebuie să fie singurul criteriu de judecată. Oamenii aceştia se consideră drepţi şi cad în somnul greu al nepăsării, neîngrijindu-se mai profund de mântuirea lor. O astfel de stare poate fi mai periculoasă decât o viaţă desfrânată, pentru că o viaţă desfrânată mai poate indigna şi trezi o conştiinţă adormită. 

_ Un monah are trei ieşiri: la biserică, la chilie şi la mormânt: iată legea pentru un monah. 

_ Este imposibil ca în om să locuiască în acelaşi timp şi Hristos, şi păcatul. Dacă s-a sălăşluit în tine Hristos, atunci a murit păcatul. 

_ Cel care nu se leapădă de Domnul prin cuvinte sau prin fapte, care se străduieşte să trăiască după poruncile Evangheliei şi care se căieşte când greşeşte, nu este sfânt doar potenţial ci real. El este membru al Bisericii, mădular al trupului lui Hristos. Cel care săvârşeşte în mod conştient păcate grele se desparte temporar de Biserică, iar prin pocăinţă (care este al doilea botez) poate să se unească din nou cu ea. Astfel, duhovnicul citeşte deasupra celui ce s-a spovedit rugăciunea: „Împacă-l şi uneşte-l pe dânsul cu Sfânta Ta Biserică…” Dar dacă păcătosul nu se căieşte, rămâne în afara Bisericii.

 _ În tinereţe toţi fac o mare greşeală, amânând pe mai târziu ceea ce ar trebui să facă tocmai atunci, cu încordarea tuturor puterilor lor. Iar rezultatul este că timpul zboară, omul îmbătrâneşte, condiţiile se pot înrăutăţi, deseori îşi pierde sănătatea şi nu mai poate face ceea ce ar fi trebuit să facă mai demult, urmând chemarea Domnului şi glasul limpede al raţiunii şi al inimii lui. Doar un singur lucru îi rămâne de făcut: să regrete viaţa trecută fără roade şi să aducă pocăinţă. 

_ Căile Domnului sunt necunoscute nouă, dar El a descoperit cele de folos pentru mântuire sfinţilor Săi, care la rândul lor le-au scris pentru mângâierea şi zidirea noastră. Astfel, sfinţii bineplăcuţi Domnului ne învaţă că în vremurile din urmă, monahismul va dispărea complet sau va rămâne în unele locuri, doar în forma sa exterioară, fără lucrarea lăuntrică. Cei care caută Împărăţia lui Dumnezeu nu vor mai face acte de nevoinţă, mântuindu-se doar prin răbdarea necazurilor şi a bolilor. De ce nu vor mai fi acte de nevoinţă? Pentru că nu va mai fi smerenie, iar fără smerenie, nevoinţele aduc mai multă pagubă decât folos, putând duce până la distrugerea omului, dat fiind că ele nasc părerea de sine în cei ce se nevoiesc şi îi fac să cadă în înşelare. Doar prin îndrumarea unor oameni duhovniceşti foarte experimentaţi s-ar putea admite practicarea diferitelor nevoinţe, dar astfel de oameni nu mai există. Îndrumător este acum Însuşi Dumnezeu, şi, în parte, cărţile, pentru cei ce le au şi le pot înţelege. Cum ne îndrumă Domnul? Îngăduie prigoanele, supărările, bolile, bătrâneţea îndelungată, cu povară şi neputinţă.

 _ Mare este taina înţelepciunii lui Dumnezeu! Mai degrabă se poate smeri şi întoarce la Dumnezeu un mare păcătos decât un om drept în faptele din afară. 

_ Domnul poartă de grijă nu doar de neamul omenesc în totalitatea lui, ci şi de fiecare om în parte, pe care îl ţine clipă de clipă în mâna Sa, îl apără de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, îl înţelepţeşte prin oameni, prin cărţi sau prin împrejurările vieţii. Dacă este nevoie să pedepsească un om pentru a-l înţelepţi, îngăduind să vină asupra lui un necaz, pedepseşte cu milă, iar apoi dacă omul poate primi fără daună, îl pedepseşte mai aspru. 

_ Înmulţeşte lecturile tale din Evanghelie şi îndeosebi din Sfinţii Părinţi. Fără lectură este greu să te mântuieşti.

 _ Învaţă să priveşti poruncile Sfintei Evanghelii nu ca pe nişte obstacole spre o viaţă liberă, ci ca pe o cale de a afla aici, pe pământ, acel mărgăritar preţios pe care văzându-l omul, bucuros va vinde tot ce are, adică interesele cotidiene şi plăcerile lumeşti preţuite de cei din lume, lăsând toate nu din constrângere, ci împins de aspiraţia sufletului de a dobândi acest mărgăritar. 

_ Dacă n-ar fi fost Întruparea şi patimile Mântuitorului, cum am fi crezut în posibilitatea unei asemenea iubiri a lui Dumnezeu faţă de oameni? Nu, n-am fi putut crede şi am fi murit în deznădejde. Probabil am fi decăzut în răutate şi am fi devenit duşmani ai binelui şi potrivnici lui Dumnezeu. Doar întruparea şi crucea Fiului lui Dumnezeu îi pot mântui pe oameni, iar nu alte mijloace obişnuite.


OMUL FERICIT

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Vrând să văd dacă în lume
Este vreun om fericit,
N-am mai stat prea mult pe gânduri,
Ci să-l caut am pornit.
Și-ntrebând întru uimire
Pe-un om mare și bogat,
Dacă este fericit,
Mi-a spus cu glas tremurat:
Drept e că le am pe toate:
Case, mașini, avuții…
Dar să știi, cu toate-acestea,
N-am prea multe bucurii.
Greu îmi este să port ura
Celui care-i mai sărac,
Văzând că-mi râvnește soarta,
Ce mănânc și cum mă-mbrac.
Iar prietenii din viață,
Pare-se că-mi sunt dușmani.
Văd că stau pe lângă mine,
Numai cât timp eu am bani.
Chiar și noaptea mi-e povară,
Că port grija banilor.
Să nu-i pierd, să nu mi-i fure
Și-astfel nici nu pot să dorm.
Masa-i plină de bucate,
Beau mănânc și chefuiesc,
Dar cu toate-acestea-ți spun,
Liniștea eu n-o găsesc.
Banii nu pot să aducă
Liniște sau bucurii.
Dac-ai pace sufletească
Fericit tu poți să fii.

Rugăciune

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Doamne, îți mulțumesc că eşti gata să mă auzi, chiar şi când nu te chem. 

Te rog să mă ierți că nu Te caut şi nu chem mai mult Numele Tau. Mulțumesc că îți intinzi mâinile spre mine, chiar când sunt o răzvrătită, când umblu pe o cale rea sau în voia gândurilor mele. Recunosc cu ruşine faptele mele rele şi faptul că uneori mă cred într-o stare bună, desi nu sunt. Te rog să-mi ierți fățărnicia şi să-mi dai harul să-mi văd păcatul la care trebui să renunț. Nu mă pedepsi în mânia Ta şi nu mă nimici.
Mă căiesc de nelegiuirile mele.
Mă doare de păcatul meu.
Ai mila e mine Dumnezeule, căci mă încred în bunătatea Ta.
Din dragoste pentru Tine, Te rog să mă binecuvântezi. Nu veau să Te părăsesc. Nu vreau să uit Numele Tău cel sfânt. Vreau să-Ți răspund când mă chemi. Vreau să ascult când îmi vorbeşti. Vreau să aleg ce iți place, nu ceea ce este rău.
Hrăneşte-mă cu Cuvântul Tău. Potoleşte setea sufletului meu cu apa vieți. Înlocuieşte ruşinea din viața mea cu bucuria Ta. Pune pe inima mea cântări de veselie. Alungă-mi durerea din suflet. Vindecă-mi duhul meu mâhnit. Feteşte-mă de blestem, căci îmi doresc să fac parte din cei alesi ai mântuirii Tale. Dăruieşte-mi o inima nouă. Binecuvântează-mă cu adevărul Tău. Fă-ma să uit vechile suferințe, ascunde-le de ochii mei. Doamne, Tu faci totul nou în viața mea. Mulțumesc pentru promisiunile Tale în ceea ce priveşte viitorul meu. Tu mă vei ajuta să uit lucrurile trecute. Nu-mi vor mai veni în minte lucrurii rele, ci mă voi bucura şi mă voi veseli. Nu voi plânge, ci mă voi bucura. Tu vei binecuvânta casa mea şi rodul munci mele. Mă voi bucura de lucrul mâinilor mele. Nu voi munci degeaba şi nu voi pieri, căci voi fi binecuvântată. Mă vei păzi de rău, de vătămare şi pacea Ta va locui în inima mea.
Doamne vreau sa am o inima smerita.
Aliluia

miercuri, 11 ianuarie 2017

Simt aşa o bucurie...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,
Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,
Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,
Când văd pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,
Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,
Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,
Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,
Ce-şi înalţă,-n priveghere, către ceruri al său cânt,
Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă
Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,
Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,
Mă gândesc degrab‘ la Domnul care-a fost şi răstignit
Şi, atunci, o sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,
Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,
Când, mirat, privesc la pana care scrie-o poezie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,
Când privesc cu drag copii savurând grandoarea vieţii,
Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,
După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,
Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,
Când aud că este pace între oameni şi popoare,
Când aud că sunt familii unde este armonie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,
Când văd tineri care cântă la biserică mereu
Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă
Să luăm Preascumpul Sânge şi Preasfântul Trup, cu teamă,
Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,
Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,
Când m-aşez la rugăciune sau la Sfânta Liturghie,
Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie...!

VIATA - DARUL CEL MAI DE PRET, PRIMIT DE LA DUMNEZEU!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



"Te-ai gandit tu, om, vre-odată,
Lui Iisus să-I multumesti,
Pentru viata pămantească,
Ce ti-a dat-o s-o trăiesti?

Pentr-al diminetii soare,
Cand te scoli sub raza lui,
Multumit-ai astăzi oare,
Dandu-i slava Domnului?

 Pentru marea-I bunătate,
Pentru bucurii din plin,
Pentru Har si sănătate,
Multumit-ai tu deplin?

Chiar si pentru lucrul care,
Te-a durut si te-a rănit,
Multumiri adus-ai oare,
Celui ce le-a-ngăduit?

Pentru tot ce-n rugăciune,
I-ai cerut si nu ti-a dat,
 Multumit-ai tu crestine,
linistit si impăcat?

Pentru lacrimi, suferintă,
Pentru lipsuri si poveri,
Multumit-ai cu credinta-n
 Ale Sale mangaieri?

O, gandeste-te crestine,
 La iubirea lui Hristos,
 Că El s-a jertfit pe Sine,
Să fii astăzi bucuros".

Preot Ioan.

Canonul

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Era într-un oraş un tânăr creştin care se obişnuise să se roage numai de formă, să meargă la biserică din obicei, să se spovedească cam în bătaie de joc, fără nici o căinţă, încât preotul într-o zi a fost nevoit să-l oprească şi să stea de vorbă cu el mai serios. Tânărul abia terminase liceul. Îl întrebă ce vrea să se facă mai departe.
Să fac o facultate, răspunse acesta.
Şi apoi ce mai faci?
– Vreau să mă căsătoresc, zise tânărul, să-mi cumpăr un apartament, să-mi iau o maşină să mă plimb şi cât mai multe, ca să fiu fericit.
– Bine, zise preotul, dar eşti sigur că vei ajunge să le ai pe toate acestea? Ştii tu ce se va întâmpla până la urmă cu tine?
– Nu ştiu, zise băiatul.
– Iată, îţi spun eu, dragul meu: s-ar putea să te îmbolnăveşti şi să nu poţi a-ţi ajunge scopul, poţi învăţa, dar printr-o căsătorie greşită îţi vei da peste cap toată învăţătura ta şi toată agoniseala.
– Un lucru ţi-l pot spune sigur: dacă vei continua să trăieşti aşa nepregătit, nepăsător de mântuirea sufletului şi te va apuca moartea nespovedit cum trebuie, să ştii că vei fi osândit şi vei arde în iad. Dacă ai putut să-ţi baţi joc de mine crezând că mă înşeli printr-o spovedanie falsă, pe Dumnezeu nu-L poţi înşela. De aceea îţi dau un canon: du-te acasă şi în fiecare seară, timp de o săptămână, să zici aşa: « Într-o zi va veni timpul şi voi muri, dar nu-mi pasă. După moarte voi fi judecat, dar nu-mi pasă. Chiar de voi arde în focul veşnic al iadului, tot nu-mi pasă”.
Tânărul nostru s-a dus acasă şi a început să-şi facă canonul pe care i l-a dat preotul. Dar preotul făcea rugăciuni pentru sufletul lui rătăcit. Canonul, împlinit cu rugăciunile preotului, au milostivit pe Dumnezeu care trimise un înger în vis să-i ia sufletul şi să-l ducă în iad. Acolo, mergând şi văzând de departe flăcările iadului, tânărul îl întrebă pe înger unde-l duce. Îngerul îi spuse că-l duce să-l osândească acolo, în flăcări. Pentru care păcate, întrebă tânărul? Pentru păcatul nepăsării. N-ai zis tu că nu-ţi pasă nici de focul iadului. Acum poţi vedea şi tu dacă există sau nu. Ajunşi în faţa cuptorului, l-au luat demonii şi l-au aruncat în văpăi. Îngerul sta şi privea la el să vadă dacă mai poate spune că nu-i pasă.
Dar tânărul striga în gura mare la înger să-l scoată de acolo, căci toată viaţa lui nu va mai spune că nu-i pasă şi se va îndrepta spre pocăinţă. Trezindu-se din înfricoşatul vis, s-a dus degrabă la preotul duhovnic, şi-a spovedit păcatele cu şiroaie de lacrimi, ducând o viaţă sfântă cu gândul la grozăviile pe care le văzuse şi simţise cu sufletul său.
De aceea, fraţi creştini, să umblăm cu frică şi cu cutremur ca să nu murdărim haina de nuntă, haina botezului sau să ne-o fure cineva ori s-o pierdem prin nepăsarea noastră.

DE TOATE PENTRU TOTI: Cum sa iertam?


                                                                De ce avem nevoie sa iertam? 
Daca vrem cu adevarat sa iubim trebuie sa invatam mai intai sa iertam. Iertarea este un cadou pe care ti-l faci tie insuti, nu este ceva ce faci pentru celalalt pentru ca iertarea nu are nimic sau poate foarte putin in comun cu celalalt. Iertarea estre ceva ce are legatura cu interiorul tau si nu cu exteriorul. Lipsa capacitatii de a ierta, te tine blocat in trecut si te priveaza de libertatea de a decide cu detasare pentru prezent. Probabil ca este dificil sa treci direct la’’fapte mari’’ asa ca poti exersa iertarea incepand cu lucruri mici. 
Cum poti ierta cu adevarat pe cineva? 
Iata cativa pasi pe care poti sa-i parcurgi: 
       1. Analizeaza-ti furia. Ia-ti ceva timp pentru a-ti analiza furia. Este usor sa spui, ’’Urasc aceasta persoana’’. De obicei cunoastem sursa furiei noastre insa uneori radacina ei nu este clara. Nu stii de ce te enerveaza seful, sau de ce te irita cand cineva parcheaza masia gresit. Daca reusesti sa afli care este sursa furiei, poti gasi si o cale de rezolvare a ei. Intreaba-te cum si ce poti face ca situatia sa arate mai bine. Daca spre exemplu vrei sa schimbi o peroana, incepe prin a schima ceva la tine, in loc de furie sa-i arati iubire si sa iti indrepti atentia asupra lucrurilor pozitive si nu asupra celor negative, prin critica. Poti incerca si vei vedea ca merita. 
         2. ’’Multumesc pentru aceasta experienta’’. Iti poti spune tie si in egala masura si celeilalte persoane ca ai avut posibilitatea unei astfel de provocari. Ai remarcat vreaodata cat de puternic esti dupa experiente dificile? Dupa un incendiu in padure, observi cum lastari noi incep sa creasca, mai desi decat era padurea inainte. Dupa experiete dificile, iti dai sema cat de puternic esti in interiorul tau si cat de mult te-a intarit acea experienta. Incearca sa vezi lucrurile si din alt unghi, sa nu te victimizezi ci sa constientizezi cat te puternic esti pentru ca ai supravietuit acelei experiente. Fii recunoscator pentru ca ai avut posibilitatea sa-ti explorezi interiorul, sa-ti testezi limitele si sa vezi cat de puternic poti fi. 
        3. Elibereaza-te de resentimente. Cand esti blocat de furie, este ca si cum ai vedea realitatea prin ochelari fumurii si incerci sa-i faci si pe celalti sa priveasca prin acesti ochelari. Incerci sa povestesti in stanga si in dreapta ce nedreptate ti s-a facut, asteptand ca ceilalti sa te aprobe si sa confirme ca ai dreptate. Incearca sa-ti scoti acesti ochelari ca sa vezi realitatea si in alte culori. Pastrandu-ti aceeasi viziune rigida, nu faci altceva decat sa te otravesti cu resentimente si nu-ti dai voie sa mergi mai departe. Poti incepe sa ierti prin a aceepta ca poate ceva din tine l-a facut pe celalalt sa actioneze in acest fel si mai ales, poti ierta pentru ca orice om este supus greselii. 
     4. Schimba furia in compasiune. Copiii “gresesc” mai tot timpul pentru ca ceea ce fac ei, lor li se pare natural insa pentru adulti unele actiuni sunt considerate greseli pentru ca perceptia este prestata pentru a eticheta lucrurile in “bune sau rele”. Imagineaza-ti persoana care te-a ranit in postura de copil. Intreaba-te cum a fost viata ei? De ce actioneaza in acest fel care te raneste pe tine sau pe ceilalti? Daca gasesti in tine un spatiu cat de mic pentru compasiune, atunci vei putea vedea acea persoana ca fiind ea insasi o victima a circumstantelor. In acest fel, vei face loc pentru pace si reconciliere iar iertarea va lua locul furiei. 
     5. Renunta la furie. Ce ai de pierdut daca ramai blocat in resentiment? Propria ta liniste. Poti aduce pace si echilibru in sufletul tau, renuntand la furia care face valurile in interiorul tau si sa aduci calmul si echilibrul prin iertare. Nici macar nu este nevoie sa o spui verbal persoanei care te-a ranit, este suficient sa o faci in launtrul tau. Insa daca gasesti puterea si detasarea sa-i spui ’’te iert pentru toata suferinta pe care am trait-o cu tine’’ este si mai bine. Vei putea avea parte de un adevarat miracol: celalalt sa-ti spuna ’’iarta-ma pentru durerea pe care ti-am provocat-o’’. In acest fel amandoi ve-ti avea parte de un nou inceput sau mai bine spus de a merge mai departe inpreuna, trecand peste obstacolul care v-a tinut blocati. A gresi este omeneste, a ierta este divin. 
..................................... 
                                                                     Fericirea este contagioasa 

Cu cat cunoastem mai multi oameni fericiti, cu atat avem mai multe sanse sa fim fericiti, ne asigura cercetatorii americani. Fericirea e molipsitoare si se raspandeste "in valuri? in cercurile de prieteni sau printre membrii unei familii, dar nu si printre colegii de munca. 
Nefericirea este de asemenea molipsitoare, dar intr-o masura mai redusa. 
Cercetatorii de la Universitatea din California si de la Harvard Medical School au stabilit ca grupurile de oameni fericiti si nefericiti se formeaza dupa criterii de apropiere. De exemplu, probabilitatea ca o persoana sa fie fericita creste cu 42% daca un prieten al acesteia, care locuieste la mai putin de 800 de metri distanta, e fericit. Procentul scade insa la 25%, daca prietenul locuieste la mai putin de 1,5 kilometri si continua sa scada pe masura ce aceasta distanta creste. 
Sansele de a fi fericit cresc cu 8% in cazul in care traim alaturi de un partener de viata care este fericit, cu 14% daca unul dintre parinti (care locuieste in apropiere) este fericit, si chiar cu 34%, daca vecinii sunt fericiti. 
Dar aceasta formula nu se aplica in cazul colegilor de birou, deoarece relatiile de concurenta dintre acestia fac sa limiteze raspandirea acelorasi stari emotionale. In concluzie, potrivit acestui nou studiu revolutionar, unul din factorii determinanti ai fericirii individuale e fericirea altora, deoarece "emotiile sunt un fenomen colectiv, nu un fenomen individual?. 
De altfel, persoanele fericite au tendinta de a se aduna impreuna. O alta concluzie a studiului e ca o viata activa e de asemenea un factor care favorizeaza fericirea. Cercetatorii au aratat ca nefericirea e molipsitoare intr-o masura mai mica: apropierea de o persoana nefericita creste cu 7% sansele de a deveni nefericit, in timp ce apropierea de o persoana fericita creste cu 9% sansele de a deveni fericit. O explicatie ar fi faptul ca persoanele nefericite nu atrag multi semeni imprejurul lor. Cercetarile pentru acest studiu au durat 20 de ani. 

sursa

DE TOATE PENTRU TOTI: Cum sa iertam?: De ce avem nevoie sa iertam? Daca vrem cu adevarat sa iubim trebuie sa invatam mai intai sa iertam. Iertarea este un cadou pe care ti-l f...

luni, 2 ianuarie 2017

Duhovnicul

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


de Dorin Don

Iată-l, păsind printre suspine,
Părintele se pleacă lin
La pasul fratilor ce vin
Cu inimi de durere pline.

Sunt vremi de nepătrunsă Taină
Când oameni se întorc cu dor
Într-al Bisericii pridvor
Să-și curețe 'negrita haină.

Iar el, privind pe fiecare
Prin Ochii Domnului Hristos,
Cu glasul blând și credincios
Se face vrednic de crezare.

"- Din văile adânci de patimi
Suiți în munți de rugăciuni,
Fugind de-a lumii stricăciuni
Cu post și cu șuvoi de lacrimi.

Iar când zări-veți chip de Mire
Pe-al sufletelor voastre cer,
Smeriți, să ascultați de El
Căci toți suntem a Lui zidire!"

Prin noaptea neagră de tăciune,
O umbră de bărbat, zglobie,
În drumul său către chilie,
Îngână, parcă,-o rugăciune…  

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Etichete

“Hristos a inviat 1 MARTIE 10 MINUNI ALE LUMII...DESPRE CARE NU STIAI 10 sfaturi pentru barbati 100 POVETE ORTODOXE 42 DE SFATURI PENTRU 100 DE ANI ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESC ACATIST DE POCĂINŢĂ (folositor pentru pruncii avortaţi ACATISTE ACATISTUL SF. PROOROC DAVID Adormirea Maicii Domnului AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI-LITURGICE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR AICI UN PROGRAM ORTODOX-24 ORE ORTODOXE ALFABETUL... CREŞTINULUI ORTODOX APA SFINTITA Articole Apopei Roxana AU NEVOIE DE AJUTOR Biblia - Cartea vieţii Biblia cea adevărată Biciul lui Dumnezeu Binecuvantare Binecuvântarea părintilor asupra copiilor BISERICI BISERICI TIMISOARA BOBOTEAZA Buna Vestire CANONUL ŞI PRAVILA Care sunt şi ce semnificaţie au veşmintele preotilor Cartea cu cele douăsprezece vineri... Casa sufletului CĂRTI Căsătoria creştinelor ortodoxe cu musulmani - Capcană periculoasă Când trebuie să mergem la Sfânta Biserică? Ce se intampla cu oamenii care mor nespovediti ? CELE 10 PORUNCI CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE Cele trei cete diavolesti CICLUL MENSTRUAL ȘI SLUJBELE BISERICEȘTI CITATE DE INTELEPCIUNE CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Completare la cateheza despre Lumânare COMPORTAREA IN BISERICA Copii si Capcanele iadului CREDINŢA CEA ADEVǍRATǍ CREZUL CRUCEA – semnul iubirii Lui Hristos pentru oameni Crucea Sfantului Andrei CUGETARI SI CITATE ORTODOXE Cum inseala diavolul pe om Cum ne imbracam cand mergem la biserica... CUM SA NE RUGAM CUM SE FACE UN POMELNIC Cum se vede Dumnezeu Cum trebuie sa ne închinăm în biserică CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE SFANTA TRADITIE CUVÂNT CǍTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P Ă C A T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M Cuvânt către creştinii ortodocşi – Spovedania unui monah din Muntele Athos CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE C U L T U L A D V E N T I S T CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CULTUL BAPTIST Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Diferenţele dintre ortodocşi şi catolici CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂ CIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Cuvânt către creştinii ortodocşi despre ZICERI şi contra ZICERI Cuvînt către crestinii Ortodocsi De ce avem pagube în gospodărie? De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ? De ce nu avem bănci în biserică ? DESPRE NECAZURI ŞI SUFERINŢĂ DESPRE CREAŢIONISM ŞI EVOLUŢIONISM DESPRE PĂCATUL BETIEI DESPRE V E Ş N I C I E Despre cinstirea sfintelor moaște DESPRE P R O S T I T U Ţ I E Despre prietenie Despre Rugaciunea - Tatal nostru DESPRE A C U P U N C T U R A DESPRE ACTELE CU CIP DESPRE ARTA SI RELIGIE DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT DESPRE BETIE Despre blândete Despre Blesteme DESPRE BOALA DESPRE BOALĂ SI SUFERINTĂ Despre bunătate DESPRE C R E D I N Ţ Ă DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR Despre credinta DESPRE CRUCE CANDELE..ICOANE Despre Denii Despre depresie DESPRE DESFRANARE DESPRE DISCOTECĂ Despre droguri Despre Duhul Sfant DESPRE EGOISM DESPRE EUTANASIE Despre Evolutionism Despre farmece si vrăji DESPRE FĂTĂRNICIE DESPRE FEMEIA CRESTINA DESPRE FERICIRE Despre frică Despre fumat DESPRE GANDURI SI INFRUNTAREA LOR Despre Halloween Despre horoscop . DESPRE INCINERARE DESPRE INGERUL PAZITOR DESPRE INVIDIE SI URA Despre Ispită DESPRE IUBIRE Despre iubirea de aproapele DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI Despre mama creştin-ortodoxă DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE Despre masturbare DESPRE METANII DESPRE MINCIUNA DESPRE MOARTE DESPRE NĂDEJDE Despre O.Z.N.-uri DESPRE OMUL FRUMOS..DAN PURIC Despre Ortodoxie DESPRE P O C Ă I N Ţ Ă DESPRE PACAT DESPRE PARASTASE DESPRE PATIMILE OMULUI Despre păcat DESPRE PLANSURI DESPRE POCAINTA Despre pocăinţă DESPRE POCĂINŢĂ ŞI SPOVEDANIE DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST DESPRE POST DESPRE PREOTUL DUHOVNIC Despre Psaltire Despre puterea Sfintei Cruci Despre Răbdare Despre rugăciune DESPRE SARINDARE DESPRE SECTARI DESPRE SFANTA ANAFORĂ DESPRE SFANTA LITURGHIE DESPRE SFANTA TREIME Despre Sfânta Împărtășanie Despre sfintele Pasti DESPRE SFINTENIE SI FARMECE DESPRE SFINTI DESPRE SLAVA DESARTA Despre smerenie DESPRE SUFLET DESPRE TAINA MIRUNGERII DESPRE TALISMAN DESPRE TAMAIE DESPRE VALENTINE’S DAY Despre Vâsc DESPRE VEDENII SI DIAVOLI Despre Vesnicie Despre Virtute Despre vise DESPRE VRAJI DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE DIN INVATATURILE PARINTELUI IACOB IONESCU Din sfaturile Maicii Siluana Vlad DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani! DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) Duminica dinaintea inaltarii sfintei cruci Duminica Samaricencei Duminica Sfintei Cruci Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul? DUMNEZEU ŞI OMUL FALSII STAPANI FAMILIA FEMEIA CANANEIANCA FERICIRILE FLORIILE FLORILE LA ICOANE GANDURI PENTRU ZILELE CE VIN Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur) HRANA PENTRU SUFLET HRISTOS VINE ATUNCI CAND îI SEMENI! ICOANE FACATOARE DE MINUNI Ieromonahul Savatie Baştovoi Inaltarea Domnului Inăltarea Domnului INĂLTAREA SFINTEI CRUCI INCINERARE SAU INHUMARE Intampinarea Domnului INTERVIURI INTERZIS...FEMEILOR ! Intrarea în Biserică a Maicii Domnului INVATATURI CRESTINE INVATATURI CRESTINE SPUSE DE SFINTII PARINTI INVĂTĂTURĂ DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXĂ Ioan Monahul ISTORIOARE DUHOVNICESTI iu Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu??? Izvorul Tămăduirii ÎN FIECARE DUMINICĂ SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ Înălţarea Domnului Îndemnurile Maicii Pelagheia din Reazan Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂŢĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ÎNVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU Învăţătură despre icoana Sfintei Treimi Învăţături patristice La ce foloseşte rugăciunea neîncetată? LITURGHIA CATEHUMENILOR Maica Gavrilia Papaiannis MANASTIRI Maxime si cugetari crestine Mândria spirituală MESAJE DIN APOCALIPSA Miercurea Patimilor MILĂ SI MILOSTENIE MILOSTENIE MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT Minunea Taborică MINUNI MINUNI CU IISUS HRISTOS MINUNI DIN ZILELE NOASTRE MIR DE NARD AUTENTIC IN ROMANIA Motive şi simboluri: Ciocanul MUZICA ORTODOXA Nașterea Domnului (Crăciunul) NEINTELEGERILE VIETII...DRUMUL SPRE SINUCIDERE O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA OAMENI CU CARE NE MANDRIM OBICEIURI DE SFINTELE PASTE ORTODOX PACAT SAU NU? PARACLISUL MAICII DOMNULUI PARASTASELE SI FOLOSUL LOR PARINTELE ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU PARINTELE IOSIF TRIPA PARINTELE IUSTIN PARVU Parintele Proclu PAROHIA VIILE TIMISOARA PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC ŞI PROCLU NICĂU DESPRE JUDECAREA PREOŢILOR Părintele Calistrat păzitorul vieţii Pedeapsa Pelerinaj Dobrogea 2018 Pelerinaj Israel 2017 Pentru cei ce nu pot avea copii Pentru scaparea de demoni Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul Peştera celor veşnic osândiţi PILDA PILDE PILDE CRESTINE Pilde pentru suflet POEZII Poezii - preot Ioan POEZII CU CAMELIA CRISTEA Poezii cu Eliana Popa Poezii cu Maria Pintecan POEZII CU MOS CRACIUN Poezii cu Preot Ion Predescu Poezii Daniela Poezii de Maria Luca Poezii de Ciabrun Marusia Poezii de COSTEL URSU Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Horatiu Stoica Poezii de Mihaela Stoica - Cucoanes Poezii de Preot Sorin Croitoru Poezii de Sf. Ioan Iacob Hozevitul Poezii Horatiu Stoica Poezii pentru Dumnezeu POGORAREA SFANTULUI DUH Poiezii de Traian Dorz POIEZIOARE POMENI SI SARINDARE Pomenirea celor 40 000 de mucenici POMENIREA MORTILOR Povara Crucii POVESTIRI DIN PATERIC POVESTITE DE SFINTI PREOT GEORGE ISTODOR Preot Ilarion Argatu PREOT IOAN PREOTUL DUHOVNIC PREVIZIUNI ALE SFINTILOR PROFETII Prohodul Adormirii Maicii Domnului PROOROCUL MOISE PSALMI. PSIHOLOGIE CRESTINA PUTEREA SFINTEI CRUCI PUTEREA CUVANTULUI PUTEREA RUGACIUNII Răspuns înţelept RUGA LA CEAS DE SEARA : Rugaciune pentru dobandirea de prunci Rugaciune pentru izbavire de boala Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca RUGACIUNI RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA Rugăciune Rugăciune pentru bolnavi Rugăciune pentru toti binefăcători si miluitori mei Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama Rugăciunea către Sfântul înger Rugăciunea minții RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos Rusaliile SAITURI IMPORTANTE Sãptãmâna Patimilor SARBATORI SATANISMUL ÎN MUZICA ROCK Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!! Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate Săptămâna Patimilor Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Sclavia modernă SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX Secta Desancăi Nicolai din Arad SF DIMITRIE sfa Sfantii Petru si Pavel Sfantul Antim Ivireanu Sfantul Antonie Cel Mare SFANTUL MASLU Sfantul Nicolae Sfantul Spiridon Sfantul Teodor Sfantul Valentin SFANTUL VASILE CEL MARE Sfaturi de la Preot Ioan Clopotel SFATURI CATRE CRESTINII ORTODOCSI SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la Preot Ioan SFATURI DESPRE IERTARE SFATURI DUHOVNICESTI Sfaturi duhovniceşti SFATURI ORTODOXE SFATURI PENTRU PARINTI SFATURILE LUI VALERIU POPA Sfântul Gheorghe Sfântul Nectarie Sfinte sărbători Sfintele Paste. SFINTELE TAINE SFINTI Sfintirea uleiului SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA. SPUSE DE PARINTELE STANILOAIE SPUSE DE SFINTII PARINTI Statornicia în credinţă STATUS DESPRE VIATA Sufletul copilului : sincer şi curat....! SUPERSTITII TAINA NUNTII Taina Sfântului Botez TAINA SFINTEI SPOVEDANII TRADITII TROITA comoară a culturii arhaice româneşti Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006 Urare de Anul Nou URCUŞUL DUHOVNICESC .Arhimandritul Teofil Paraian Versuri de Horațiu Stoica VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VINDECARI HARICE BOALA SI MOARTEA Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTA ANA

Translate

BIBLIA ORTODOXĂ

PENTRU VIZITATORI


PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Postare prezentată

DACĂ DORITI SĂ CONTACTATI ADMINISTRATORUL BLOGULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... DESPRE MINE balulescu_iliana@yahoo....

Powered By Blogger

Blog de Colaje Ortodoxe

Blog de icoane Ortodoxe...

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Sf. Pasti 2024 - 5 Mai

Biserica - Casa lui Dumnezeu

BLOG CRESTIN ORTODOX

Blog Maica Domnului

MAICA SILUANA VA RASPUNDE

Ce trebuie sa stie un crestin

Blog Crestin Ortodox

Blog Crestin Ortodox
clik pe poză

PSALMII

Lectură potrivită in vreme de post: psalmii

Powered By Blogger

Totalul afișărilor de pagină